👉 Timp de minimum cinci zile, din vinerea mare până în a treia zi de Paști, nu scrii pe Facebook decât statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit. Nu uiți să menționezi mâinile aspre, dar atât de blânde, ale bunicii, aceleași mâini care au frământat aluatul pentru cozonaci și au pus pasca la dospit.

👉 Dacă nu te simți în formă sau ești genul care leagă mai greu cuvinte frumos meșteșugite, poți să te scoți destul de elegant cu niște prea-frumoase urări de zile senine, sărbători tihnite și inegalabilul “fie ca”.

👉 În sâmbăta mare este obligatoriu să le vorbești tuturor despre înviere, să vii cu o poveste simplă, dar plină de har, tâlc și pilde adânci, despre cum se naște lumina călăuzitoare a credinței înlăuntrul fiecărui om. Dar mai ales ce au de făcut ca să țină lumina asta aprinsă: să fie mai buni, să fie plini de energie pozitivă, să se redescopere, d-astea adânci. Dacă nu vii cu povestea asta, practic a trecut Paștele degeaba pe lângă tine.

👉 Faci cu mânuța ta și cu telefonul propriu minimum 45 de poze cu ouăle roșii, drobul, friptura de miel și cozonacul, toate pregătite de tine. Pe toate 45 le postezi peste tot pe unde poți pe Facebook.

👉 Dacă nu ți-au ieșit bine bucatele tradiționale, dacă nu le consideri suficient de bune ca să le postezi, iei de pe internet poze reușite cu ouă roșii, cozonaci, pască, drob și friptură de miel, și zici că sunt ale tale.

👉 Ultimul punct și cel mai important: urările „Hristos a înviat”. Urări care nu se fac așa oricum, la voia întâmplării. Mai întâi trebuie să faci o poză lumânării aprinse cu care vii de la înviere sau, dacă n-ai fost, aplici regula de mai sus, iei una de pe internet. După care pui poza pe Facebook, cu tag către minimum 25 de prieteni sau câți te mai lasă platforma acum, însoțită de urare: Hristos a înviat. Așa și numai așa o să fii pe placul Bărbosului Suprem.

Cam atât pentru această a doua zi de Paști.