Nu sunt vreun expert și nici nu simt vreo dorință de nestăvilit să le dau celor din jur sfaturi despre relații, dar dacă tot am avut ieri tot felul de discuții pe aici, o să las și eu care sunt cele patru principii de bun-simț după care cred că trebuie să funcționeze o relație.
Nu renunța la ce-ți place să faci
Indiferent că vorbim despre alergat la maratoane, bowling, pictură heraldică sau olărit. Dacă astea-s activitățile tale preferate, fă-le în continuare, indiferent de relația în care ești. Iar dacă ți se cere sau ți se sugerează să renunți la ce-ți place „ca să avem mai mult timp pentru noi, iubito” (sau iubitule, după caz), pleacă din relația aia. Dacă omul de lângă tine e incapabil să înțeleagă lucrurile care-ți fac plăcere și să te susțină în a le face, la ce te poți aștepta bun pe viitor? Bine, sper că e de la sine înțeles că excludem cazul în care hobby-urile tale îți ocupă 20 de ore pe zi, șapte zile din șapte.
Ah, încă ceva, nu face greșeala de a încerca să-ți atragi partenerul în activitățile astea care-ți fac ție plăcere. Crede-mă, e foarte important să ai lucruri doar ale tale, să te bucuri doar tu de ele, lucruri despre care, eventual, doar să-i povestești seara, la un pahar cu vin.
Păstrează-ți prietenii
Prietenii tăi sunt acei oameni pe care i-ai ales de-a lungul timpului, oameni în care ai investit încredere și sentimente și, mai ales, care ți-au dovedit că merită să investești în ei, că altfel nu mai erau prietenii tăi. Pe scurt, prietenii tăi sunt printre puținii oameni de pe lumea asta dispuși să se trezească la trei dimineața ca să te ajute cu ceva, cu orice. Cum ai putea să renunți la ei de dragul unei relații, indiferent cât de mișto ți se pare ție relația aia? Iar dacă partenerul îți cere sau îți sugerează să renunți la prietenii tăi, sau face tot posibilul să nu te vezi cu ei, sau îți impune să fie și el de față de fiecare dată, din nou, sfatul meu e să te cari din relația aia cu viteza luminii.
Rămâi omul care erai
Prin asta vreau să spun să nu faci compromisuri și să nu minți, doar ca să-l faci pe celalat să creadă că ești cine nu ești. Din punctul meu de vedere, asta este una dintre cele mai frecvente și cele mai mari greșeli pe care o fac oamenii într-o relație. Și-am constatat că o fac mai ales oamenii care au trecut deja de o anumită vârstă, intră într-o relație nouă, cumva trăiesc cu impresia că au prins un ultim tren, și din disperarea de a nu rata trenul ăla, încep să facă compromisuri sau să mintă, în ceea ce-i privește, pentru a da bine în ochii partenerului. Eronat. Cum crezi că poate să funcționeze o relație de genul ăsta? Cât crezi că poți să minți că ție nu-ți plac manelele, fotbalul și vinul roșu cu cola, dacă de fapt ție îți plac toate astea? Celălalt ori te acceptă așa cum ești, ori relația aia va fi doar un lung șir de frustrări.
Lasă-l naibii de control
Încearcă să-ți aduci aminte cât poți tu de des care e motivul pentru care te afli în relația aia: pentru că vrei, pentru că ți-o dorești. Well, atunci pleacă de la aceeași premisă și în ceea ce-l privește pe partenerul tău: e într-o relație cu tine pentru că vrea, pentru că-și dorește asta. Și-atunci, dacă amândoi vă doriți asta, plecând de la bătrâna zicală „mai bine sănătos și bogat decât sărac și bolnav”, de ce nu vrei tu să pleci de la premisa că nu vrea să te înșele și că mai bine ai încredere în el/ea decât să n-ai? Că dacă nu te mai vrea sau dacă vrea să te înșele, oricum n-ai ce să-i faci, poți să ai tu la îndemănă toată aparatura SRI-ului și STS-ului la un loc.
Mno, cam astea ar fi cele patru pe care le consider eu cele mai importante, restul sunt doar detalii.
Si ar mai fi una.
Nu incerca sa-ti schimbi partenerul ca sa corespunda idealului tau.
Cred ca o relatie inseamna o serie de mici compromisuri de ambele parti in asa fel incat niciunul sa nu se simta pus in inferioritate.
Daca nu corespunde blestematului de ideal, de mai stai cu el/ea? Stai naibii cu tine insuti daca esti asa de „ideal”!
Si…nu te incontra pe lucruri mici, ca sa poti sa te incontrezi pe alea importante.
Comentariu beton!31
P-asta n-am scris-o pentru că e o utopie. Nu poți schimba pe nimeni, oamenii se schimbă doar dacă vor ei și asta se întâmplă atât de rar, că putem să n-o luăm în considerare.
Oamenii se schimbă. Nu pentru că ne schimbă cineva, ci pentru că evoluăm, nu ești la 40 de ani cel care ai fost la 20, sau la 50 cel care ai fost la 35…Și uneori evoluăm diferit de celălalt și atunci relația nu mai merge.
Comentariu beton!30
nu mai merge ptr ca inca de la inceput intram in relatie cu asteptari diferite: barbatii spera sa ramanem la fel, iar femeile sunt sigure ca vor reusi sa-l schimbe.
Moatza, nu sunt convinsă că toate femeile intră într-o relație cu ideea că îl schimbă. Dacă vrei să îl schimbi înseamnă că nu îți place și atunci nu văd rostul acelei relații.
era o gluma, ma gandeam c-o stie careva.
oamenii nu se schimba decat situational…si atunci cand o fac, o fac pentru ca fie sunt inspirati 10%, fie sunt frustrati 90%…cat despre a schimba pe altii, e putin probabils- se poate schimba perspectiva/perceptia, pentru ca ideal ar fi, sa plusam pe similitudini, sa acceptam ca suntem diversi, astfel incat, IMPREUNA sa facem fata vicisitudinilor/inceritudinii;accepta ce nu poti schimba si schimba ce nu poti accepta 🙂
Spune.ti întotdeauna ce va doare ,fiți sinceri ( Intr.un cuvânt – comunicați ).
Comentariu beton!22
Da.
Nudațcupietrii! Punctul 2 trebuia scris cu litere îngroșate.
Vrei tu musai să-l scriu cu litere îngroșate? 😛
Nu. Și dacă ziceam „Da” îngroșai? 😏
Poate că da, poate că nu. 😀
Enigmaticule!😝😝😝
Și aș adauga, nu renunța la veniturile tale, e bucuria muncii tale, independența ta.
Comentariu beton!22
Nu pot să scriu asta, pentru că în capul meu e de la sine înțeles. Nu înțeleg de ce ai alege să rămâi fără niciun venit, doar pentru că ești într-o relație. Care relație poate să fie ea cea mai mișto din lume, cu cel mai mișto bărbat, care câștigă munți de bani. Dar poate omul ăla pleacă într-o zi la muncă, face accident și moare. Ce faci tu în momentul ăla?
Intr-o relatie, nu exista „banii tai, banii mei”! Sunt banii nostri; ea ii tine.
Comentariu beton!28
Veni și un minus, Gigele, lasă fata să muncească!
@ruxandra ce deșteaptă ești cu banii 😣
Ce școală de șmecheri ai făcut?
@Ruxandra, ai mare dreptate. Femeia tine banii pentru ca barbatul i-ar bea, se stie asta.
@Toni Montana, la Braila, printre cutitari.
@ Florr, al meu nu-i bea. Ii da pe arme vechi, de panoplie, pentru care nu prea mai e loc pe pereti.
@ruxandra m’am câcat pe mine de frică 😅
Vai de curu tău de sărăcie
Alo, alo, domnu’ @Toni, mai ușor cu jignirile pe scări, că iar îți dispar comentariile în spam.
Stăpânu blogului îmi cer scuze, dar uită’te ce scrie: „printre cuțitari”
Este voie cu amenințări?
@Ruxandra, in cazul asta esti fericita pentru ca al tau pare genul romantic. Vrea sa te apere cu orice pret…sau arma.
@Toni, @Ruxandra glumea. Și chiar dacă nu glumea, nu te-a jignit, nu te-a amenințat. Dar îți zic io sigur că glumea.
Stăpânu blogului n’o cunosc pe @ruxandra, dar dacă zici că glumea, atunci așa este
Articolu de azi m’a aprins, este foarte bun
@ Toni Montana, o galeata cu apa rece in cap te-ar mai racori putin?
Stai linistit ca nu am decat cutite de bucatarie si nu atentez cu ele decat la viata morcovilor si a cartofilor.
Nu am ales eu unde sa ma nasc.
Am ales doar sa fiu educata, culta-n cap si, uneori, ironica.
Asta-i fata, cui ii place; alta mama nu mai face.
Comentariu beton!19
@Florr, ce te faci cu barbati care nu beau? Si cu femeile care nu gandesc, ca tine?
@Toni Montana,
Brăila a fost zeci de ani un oraș vestit ca fiind plin de cuțitari, cu zone/cartiere unde dacă nu erai (re)cunoscut riscai să crăpi pe trotuar în baie de sânge. Și nu glumesc, nu sunt exagerări, am crescut acolo. La asta se referea @Ruxandra, fără nicio amenințare.
@ Laura G: cine stie, cunoaste. Chercea, Brailita, Lacu Dulce…ma ia si acum cu fiori.
@Ruxandra,
Tatăl meu a copilărit în Chercea și-mi povestea niște faze horror din tinerețea lui. Motiv pentru care când eram între 14 și 19 ani (apoi am plecat din oraș) a fost bodyguardul meu neobosit 🙂
@keepcalm,
Nu știu dacă @Florr (nu) bea sau (nu) gătește, dar să știi că e bărbat. Ne-a mărturisit aici cândva 🙂
@Laura, cand vezi acel nick la ce te gandesti ca e barbat sau femeie? instant m-am gandit ca e femeie dupa primul lui comentariu de la acest post, greseala mea 🤗
@keepcalm,
Așa am crezut și noi inițial, dar el ne-a contrazis 🙂
Nu mai țineți cardul partenerilor voștri!
Comentariu beton!36
Meam, cum a fost asta.
O chestie verificată în practică! Elena a pus punctul pe „i”. Eu știu oameni (foarte apropiați mie) care fac această chestie. O altă formă de control.
Si nici nu-i mai clonati uatzapul , stie sa raspunda si singur la provocari.
@elena ești cea mai normală femeie de pe aici, ești mereu echilibrată, scrii doar lucruri frumoase și n’ai jignit niciodată pe nimeni, spre deosebire de celelalte comentatoare 🙂
@Toni, vrei să-ți mai enumăr eu comentatoare care nu te-au jignit vreodată? Hai, calmează-te.
Stăpânu blogului eu am un respect deosebit pentru @elena, trebuie să recunoști că este o super comentatoare 😀
Foarte mișto, chiar este, dar nu trebuie să le jignești pe celelalte.
M’am aprins și am exagerat, trebuia să scriu ALTE COMENTATOARE
dacă partenerul îmi cere cardul fără să fiu imobilizată la pat pt minim următoarele 3 luni și până atunci nu s-a aprins niciun beculeț, la asta cred că s-ar aprinde nocturna de pe vreun stadion.
și nu, în veci nu mi-ar trece prin cap să țin la mine cardul unui partener valid și-n toate mințile.
Ăăă…și dacă nu mai ai prieteni? Amici, cunoștințe, da, dar prieteni…nu.
În rest, de acord cu ce-ai scris.
@John, băi, dacă nu MAI AI prieteni, nu știu ce să zic, probabil există niște motive pentru care nu-i MAI AI. C-or fi la tine, c-or fi la ei (motivele) tu știi. În schimb, dacă n-ai avut niciodată prieteni, nu pot decât să-ți spun că-mi pare rău, prietenia e unul dintre cele mai mișto lucruri de pe lumea asta.
@MV: am avut, dar i-am pierdut pe drum: fie căsătoriți și cu plozi și nu mai au timp pentru nimic altceva sau varianta „suntem prieteni până m-ajuți tu și io profit, că dup-aia fiecare cu aia a mă-sii”.
Sunt de acord cu tine că e foarte mișto să ai prieteni. Prieteni, nu doar amici.
Comentariu beton!24
Bine spus, Ruxandra! Acele mici compromisuri fac parte din viata de zi cu zi. Nimeni nu e perfect.
Luand cele 4 puncte:
Mi-a placut schiul de mic copil (brasovean fiind), si mergeam la schi in Postavaru fara jumatatea mea iubita. M-a inteles, nu mi-a facut reprosuri pe aceasta tema. Chiar si aici in Australia am fost la schi doar cu fiul meu cateva zile (si el casatorit fiind), si nu a cazut cerul. Undeva la sfarsitul lui Martie, mare cursa de Supercars V8 in Adelaide. Sotia imi spune “mergeti si voi ca baietii, sa va simtiti bine “!
Prietenii mei au devenit si prietenii ei, si invers. Atata timp cat simti calitatea acelor oameni, pot fi si prietenii tai. Am incredere in ea si in alegerile ei.
Poate m-am schimbat putin, sau mai bine spus “ne-am ajustat unul dupa celalalt “ si avem 32 de ani de casnicie, fara hopuri.
Ce control? Daca vrea sa te insele o face si cand merge cu gunoiul! Imi place sa vad ca se aranjeaza cand merge undeva (se respecta si asta e un lucru bun). As fi de-a dreptul suparat sa o vad ca iese ca o paparuda din casa.
Toate aceste mici chestii in timp, duc la o comuniune care e benefica. Avem momente cand vedem un lucru, intoarcem capul unul spre celalat si incepem sa exprimam aceasi idee!
Comentariu beton!38
Emil, când copilul numărul unu avea vreo 4 luni, al meu soț s-a dus la ski trei zile cu un prieten bun. I-am făcut bagajul și i-am pus și câteva prezervative. Să fie 😁
@Adina. Mai bine asa decat sa-ti vina inapoi acasa cu un “bagaj” in plus, care se trateaza la spital. Sau dupa 9 luni sa te trezesti cu unul la usa! 😉😂
E greu spre imposibil pentru unii (unele) să înțeleagă că a fi într-o relație, indiferent de durata ei, NU înseamnă că faci ce vrei cu partenerul tău. Nu-l bagi în buzunar obligându-l să execute mișcările tale. Este o altă individualitate, cu alte gusturi, păreri, idei și reacții la tot ce e în jur.
Ești de acord cu el – foarte bine.
Nu ești de acord cu el, dar sunt chestii minore – lasă-l în ale lui/ei.
Nu ești de acord cu el, dar sunt chestii grave – lasă-l pe drumul lui/ei.
Fără scandal și circ, dacă se poate 🙂
Comentariu beton!21
1.Total de acord, iti place ceva, fă lucrul ala, un rahat facut cu manutele tale va valora de 1000 ori mai mult. Nu financiar, bineinteles, financiar ar putea costa mai mult decat daca-l cumperi, dar asta nu conteaza.
2. Aici, inclin inspre John Temple, depinde ce se intelege prin prieten. Ca sunt oameni pe care ma pot baza ca ma ajuta , da, dar nu genul cu care sa povestesc dimineata la o cafea: bă, aseara am f…to pe aia , etc, genul cu care sa povestesc orice.Depinde probabil de firea fiecaruia, nu-s prea sociabil real, asa ca….
3. Am fost tampit, am ramas tampit, deci e ok, nu m-a schimbat.
4. La ce-mi foloseste sa controlez, daca cineva vrea sa te insele, te inseala si cu tine de mana, asa ca pas.
5. Sunt barbatul ideal, ma vrea careva?:)))
@Marius M,
”aseara am f…to pe aia” ai putea să-i povestești soției – ai încercat? 😉
Comentariu beton!18
Nu discut chestii intime cu sotia.
Huooooo
Comentariu beton!22
Cele 4 porunci ale relației ! Total de acord !
Mai era și a cincea: adu-ți aminte de ziua vecinei și cinstește-o…dar aici doar unde se poate…în 3…
Hmmm, mai depinde și cum arată vecina, ce naiba.
Eu am o regula de aur …..cand unul dintre noi e aprins merge sa faca o plimbare si discutam dupa si niciodata ,niciodata in mai bine de 30 de ani de casnicie nu am mers la culcare suparati ,patul rezolva uneori toate problemele mai ales la tinerete dar nu numai …problemele de la serviciu lasati le la usa si macar unul dintre voi sa aiba umor si sa aduca zambetul in casa ,fara ras viata e chiar naspa rau
Comentariu beton!27
In carantina ce ati facut? Ca nu puteati iesi :))
@cludia, 28 au trecut si la mine in acest mod, intre mine si jumatatea mea eu sunt in special cel care nu se poate culca suparat, insa ai mare dreptate, nu cred ca ne-am culcat vreodata in 28 de ani suparati unu pe celalat, hai sa fie 29 ca am mai stat un an si inainte de casatorie impreuna
@Alexandru Tioc, iti raspund eu ce am facut, mergem la cumparaturi cu opinii diferite si ne intoarcem ambi cu mainile pline cu, cumparaturi si sa rezolvat problema, intram in casa ambi impacati, amandoi punem in carucior ce dorim 😉
Comentariu beton!19
Aveam 21 ani. Atunci îmi analizam starea după fiecare întâlnire. Mă supăra când nu voia să mă conducă la gară ca să rămână la bere cu prietenii. Dar mi se părea normal să nu intervin între el și prietenii lui chiar dacă ajunsesem să-mi trăiesc viața alergând. După tramvai, după tren, după metrou….doar ca să ne putem vedea. Mă supăra când îmi spunea că nu-i place nimic din ce-mi place mie, dar am învățat despre lucrurile care-i plăceau lui.
Am crescut împreună. Ne-am modelat unul după celălalt. Am învățat să trăim împreună.
Acum e mai ușor să-mi dau seama ce am greșit eu. Ce a greșit el nu mai contează.
Tot ce spui sunt vorbele unui om matur.
Și eu am altă minte acum. Dar asta nu dă timpul înapoi. Mă bucur de experiența avută în relația asta. A fost o lecție.
Comentariu beton!16
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.3
Știi vorba aia cu „nu contează banii sau mărimea”? Cică ar fi zis-o un sărac cu pwla mică.
Boss, eu nu am bani și uite că nu sunt homo, nu mă masturbez (mă rog, nu tot timpul) și nici femeie din țară foarte săracă n-am fost nevoit să găsesc.
@papi: 😄
@Stăpânu blogului m’a aprins rău de tot articolu de azi, parcă sunt pe steroizi
De când nicio femeie nu s’a uitat la mine când eram om al străzii prin rusia și UE, mi’a dispărut orice considerent pentru sexu opus, mi’e frică pentru că n’au nicio urmă de empatie 😯
Acum realizez ce noroc am avut că m’au ajutat musulmanii și mi’au arătat calea 🙂
O fi, boss, dar nu jignim oamenii de aici care n-au avut nimic de-a face cu ce ți s-a întâmplat ție.
Noroc ca „labagii” care prefera cele 1000 de fecioare, continua sa se imputineze unii pe altii prin razboaie din orice motiv care dureaza de 1000 de ani si nu sunt semne sa se civilizeze vre-un pic
Frumos exemplu ne dai cu cei pentru care camila costa mai mult decat o sotie…
@Toni, ca om al strazii nu ai cum sa starnesti alte sentimente decat mila sau compatimire. Daca ne si spui in ce conditii traiai poate reusim sa iti explicam unde greseai in asteptarile tale. Cu siguranta un psiholog s-ar descurca mai bine ca noi.
@florr am fost la psihiatru care m’a diagnosticat cu schizofrenie paranoidă și le’a spus părinților să mă ducă la secția de psihiatrie de la spitalu județean
Ajuns acolo psihiatru de la județean a confirmat diagnosticu și m’a internat 2 săptămâni în secție
Ca element de cancan atât psihiatru de la județean, cât și șefu de secție sunt femei de o vârstă cu mine și s’au dat la mine ca să facem sex și să’mi încaseze pensia
Acum sunt pensionar militar de invaliditate și am o pensie de 935 de lei pe lună care este încasată de părinți ca să aibă grijă de mine ȘI SĂ NU AJUNG IAR PE STRĂZI
@Toni, imi pare rau ca suferi de aceasta boala. Din ce am citit pe net trebuie sa iti iei tratamentul in fiecare zi si sa mergi la terapeut frecvent ca sa fii cat de cat binisor. Pe la noi prin spitale e cam nasol sa ajungi. Din pacate, cu aceasta boala vine si o distorsionare a realitatii asa ca ar fi bine sa fii mai relaxat in a-i judeca pe altii….atat cat poti tu.
poate parea hazardat ce am sa va destainui , sau chiar tampit. Sau poate chiar este :D.
Ceea ce a scris autorul aici sunt niste idealuri, ale unor oameni in cuplu, poate, pe la inceput de relatie, si care nici macar nu sunt relevante pentru ca relatia sa dureze. . Hobiurile pot sa iti para irelevante cand ai de crescut copii sau facut altceva mai util gen voluntariat. E vorba despre a renunta la egoism si a invata sa fim mai putin, egocentrici si narcisisti. Cand intri intr-o relatie, renunti la unele lucruri si primesti altele in schimb, deci da e o schimbare, si cu cat esti mai constient, cu atat mai bine pentru tine/voi.
iar relatia devine un parteneriat, nu in fata lui dumnezeu ci intre voi doi. Iar partenerii au drepturi si obligatii, care sunt evidente, incepand cu respectul reciproc si incheind cu dreptul de a isi cheltui o parte din bani fiecare, pe pasiuni, fara a neglija cheltuielile esentiale si panurile de viitor.
iar cand incep sa apara copiii, totul se schimba radical. inclusiv viziunea asupra vietii si a lucrurilor importante pentru tine. Si a timpului liber de consumat cu prietenii, serialele, calatoriile, terasele, bauturile cu umbreluta etc. Cei incapabili sa vada asta, se vor chinui mult pana la acceptare. Si mult mai mult pana la fericire.
E un nou prag de maturitate pe care ori il atingi ori ramai toata viata un adolescent…cu pasiunile aferente.
A face o pasiune din calatorii, terase si bauturi cu umbreluta, poate deveni foarte rapid un hobby de care nici nu mai ai timp nici nu mai ai nevoie.
Cunosc oameni care au prieteni de pahar sau de iarba etc, si sunt niste prieteni de tot cacatul no ofence. Calitatea unui om e aceeasi indiferent ca e prietenul tau sau nu, si te va ajuta pentru ca isi doreste nu pentru ca sunteti prieteni, dintr-o obligatie resimtita more or less.
A ramane prieten cu cineva pt ca , candva te va ajuta la 3 am, e cel mai slab motiv pt care as fi prieten cu cineva.
No offence.
Oamenii se schimba atat fizic cat si psihic, continuu, chiar daca anumite trasaturi, bune sau rele persista. Iar daca ar fi sa rezum, un singur lucru e important:
Sa incerci sa traiesti fara regrete.
NOTE
Nu cumva, ne umplem viata de hobbiuri pentru a umple golul din viata?
Vad foarte des asta mai ales la cuplurile fara copii. Dar nu numai.
Comentariu beton!32
cucurigu:
NOTE
Nu cumva, ne umplem viata de hobbiuri pentru a umple golul din viata?
Vad foarte des asta mai ales la cuplurile fara copii. Dar nu numai.
Viața nu are scop, omul dă scop vieții. Unii-s fericiți și realizați când au copii, alții când fac rachete șamd.
@cucurigu,
Adaug la ce a spus @John Tample faptul că o relație poate dura chiar și 60 de ani (exemplul părinților, bunicilor noștri), iar copiii îți ocupă zi de zi cam 20-25 ani maxim. Iată că rămâne destul timp pentru hobbie-uri, petrecerea timpului uneori împreuna, alteori separat. Deci iată, contează mult, dincolo de copii, raportul între cei 2 parteneri de viață.
@Sau pana pleaca de pe lume, eu de exemplu am fost adus de barza cand mama era trecuta de 40 de ani si tatal meu avea aproape 50, am fost al 6-lea si ultimul din cei 6, totusi nu au renuntat la a avea grija de mine asa cat au putut ei la acea varsta pana cand s-au stins
@Alexandru tioc,carantina ne a prins in tari diferite iar prin telefon sa ne certam chiar nu am incercat si nici block pe fcb nu I am dat…
Lasa concurenta intr-o relatie! Lasa teatrul si prefacatoria! Lasa dorinta de a demonstra ca esti superior, special, minunat sau mai stiu eu cum… Fii doar tu, daca nu vrei sa primesti reversul medaliei si sa ti se intoarca toate impotriva ta! Nu incerca sa demonstrezi ca te-ai schimbat, crede-ma, nimeni nu poate fi schimbat! Doar modelat putin, insa, daca incerci sa schimbi pe cineva, s-ar putea sa ai o mare dezamagire la final cand, epuizat de energie si vointa, te vezi nevoi sa renunti…. Dar orice ar fi, sa nu renunti la tine, sa incerci sa te pretuiesti si sa te respecti, numai asa vei putea sa-l determini si pe celalalt sa invete sa te respecte. Incearca sa fii doar …tu! Nu un personaj, un rol, o scena, un episod dintr-un film. Este viata ta si traiesti doar filmul vietii tale. De tine depinde daca acest film devine un fiaso, un triller, o tragedie s.a.m.d. Dar sa traiesti viata, nu sa te traiasca ea pe tine! Sa fii fericit, vesel, optimist, sa vezi partea plina a paharului si sa traiesti cu-adevarat.
Este o pisăloagă de cuplu numita Ester Perrel și ea a scris o carte numita “love in captivity”. Nu stiu dacă a fost tradusă in romană. In carte scrie ca o relație ca sa meargă trebuie ca partenerii sa își mențină o parte din ei care sa fie doar a lor.
Adică sa își mențină cumva independența, deoarece atunci când știi totul despre cineva, nu te mai surprinde cu nimic, relația își pierde farmecul. De-aia cartea se numește iubire in captivitate. Practic căsnicia este o captivitate in care trebuie cumva sa menții o doza de mister ca sa nu piară iubirea între parteneri.
Desigur ca una este sa surprinzi partenerul cu faptul ca ai un “skill” mai obscur și alta este sa îl surprinzi cu faptul ca mai ai o relație de rezerva.
Ideea cărții este ca partenerii trebuie sa mențină o anumită doza de independența și sa meargă pe încredere; sa nu impună fidelitatea cu forța.
Ester dădea un exemplu in carte: dacă mergeți împreuna la o petrecere și tu ești obosita, dar partenerul vrea sa mai stea, lasă-L sa stea. Nu îl bănui ca vrea sa te însele pt ca este umilitor pt el și stupid pt tine. La ce mai stai cu el dacă trebuie sa îl păzești ca sa nu te însele?
In fine, madama asta Ester le explica mult mai bine decât mine și practic confirma tot ce ai scris tu.
Care-i pb daca bei vin rosu cu cola…