Nu sunt vreun expert și nici nu simt vreo dorință de nestăvilit să le dau celor din jur sfaturi despre relații, dar dacă tot am avut ieri tot felul de discuții pe aici, o să las și eu care sunt cele patru principii de bun-simț după care cred că trebuie să funcționeze o relație.

Nu renunța la ce-ți place să faci

Indiferent că vorbim despre alergat la maratoane, bowling, pictură heraldică sau olărit. Dacă astea-s activitățile tale preferate, fă-le în continuare, indiferent de relația în care ești. Iar dacă ți se cere sau ți se sugerează să renunți la ce-ți place „ca să avem mai mult timp pentru noi, iubito” (sau iubitule, după caz), pleacă din relația aia. Dacă omul de lângă tine e incapabil să înțeleagă lucrurile care-ți fac plăcere și să te susțină în a le face, la ce te poți aștepta bun pe viitor? Bine, sper că e de la sine înțeles că excludem cazul în care hobby-urile tale îți ocupă 20 de ore pe zi, șapte zile din șapte.

Ah, încă ceva, nu face greșeala de a încerca să-ți atragi partenerul în activitățile astea care-ți fac ție plăcere. Crede-mă, e foarte important să ai lucruri doar ale tale, să te bucuri doar tu de ele, lucruri despre care, eventual, doar să-i povestești seara, la un pahar cu vin.

Păstrează-ți prietenii

Prietenii tăi sunt acei oameni pe care i-ai ales de-a lungul timpului, oameni în care ai investit încredere și sentimente și, mai ales, care ți-au dovedit că merită să investești în ei, că altfel nu mai erau prietenii tăi. Pe scurt, prietenii tăi sunt printre puținii oameni de pe lumea asta dispuși să se trezească la trei dimineața ca să te ajute cu ceva, cu orice. Cum ai putea să renunți la ei de dragul unei relații, indiferent cât de mișto ți se pare ție relația aia? Iar dacă partenerul îți cere sau îți sugerează să renunți la prietenii tăi, sau face tot posibilul să nu te vezi cu ei, sau îți impune să fie și el de față de fiecare dată, din nou, sfatul meu e să te cari din relația aia cu viteza luminii.

Rămâi omul care erai

Prin asta vreau să spun să nu faci compromisuri și să nu minți, doar ca să-l faci pe celalat să creadă că ești cine nu ești. Din punctul meu de vedere, asta este una dintre cele mai frecvente și cele mai mari greșeli pe care o fac oamenii într-o relație. Și-am constatat că o fac mai ales oamenii care au trecut deja de o anumită vârstă, intră într-o relație nouă, cumva trăiesc cu impresia că au prins un ultim tren, și din disperarea de a nu rata trenul ăla, încep să facă compromisuri sau să mintă, în ceea ce-i privește, pentru a da bine în ochii partenerului. Eronat. Cum crezi că poate să funcționeze o relație de genul ăsta? Cât crezi că poți să minți că ție nu-ți plac manelele, fotbalul și vinul roșu cu cola, dacă de fapt ție îți plac toate astea? Celălalt ori te acceptă așa cum ești, ori relația aia va fi doar un lung șir de frustrări.

Lasă-l naibii de control

Încearcă să-ți aduci aminte cât poți tu de des care e motivul pentru care te afli în relația aia: pentru că vrei, pentru că ți-o dorești. Well, atunci pleacă de la aceeași premisă și în ceea ce-l privește pe partenerul tău: e într-o relație cu tine pentru că vrea, pentru că-și dorește asta. Și-atunci, dacă amândoi vă doriți asta, plecând de la bătrâna zicală „mai bine sănătos și bogat decât sărac și bolnav”, de ce nu vrei tu să pleci de la premisa că nu vrea să te înșele și că mai bine ai încredere în el/ea decât să n-ai? Că dacă nu te mai vrea sau dacă vrea să te înșele, oricum n-ai ce să-i faci, poți să ai tu la îndemănă toată aparatura SRI-ului și STS-ului la un loc.

Mno, cam astea ar fi cele patru pe care le consider eu cele mai importante, restul sunt doar detalii.

Image of man and woman with marionette puppets