Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Musai concediu. Am avut o perioada de 2 ani la inceputul carierei in care nu voiam sa plec nicaieri, ca eu domne tre sa ma zbat pentru companie. Fraiera de pe bancile facultatii, aterizata fix in corporatie. No biggie, am mai invatat de atunci. Imi iau cate un concediu prin august, de 7-10 zile. Anul asta bifam Georgia 🙂
Iar in rest, trekking prin muntii nostri pe parcursul anului cand se iveste ocazia. Pe la litoralul romanesc nu am mai fost, ca dezvolt o usoara alergie la „ia porumbul neamule” si cojile de seminte de pe plaja.
Si nu strang bani pe parcursul anului, cumva nu reusesc sa fac asta. Daca platesti darile esalonat si nu toata excursia dintr-un foc, nu trebuie sa strangi cureaua 11 luni 🙂

Un concediu de vară și o mini-vacanță/city break sunt sfinte. Pentru asta trăiesc, pentru asta muncesc mai mult decât ar fi strict necesar. Dacă se întâmplă mai multe mini-vacanțe pe lângă concediul principal într-un an cu atât mai bine.
Da, renunț la anumite chestii. Practic, după cheltuielile esentiale (mâncare, facturi), în primul rând se pun bani deoparte pt concedii, iar dacă mai rămân de haine, pantofi, electronice/electrocasnice/amenajări în casă noi bine, dacă nu, asta e, sunt bune și alea pe care le avem deja.
Nu (mai) mergem niciodată prin agenții, toate sunt organizate de noi vânând promoții, oferte, reduceri.

@Laura – mulțumesc.
@moatza
Tu vezi că voucherele alea sunt moca și eu nu te pot opri. Nici nu vreau.
Ce pot sa fac este să îți spun că eu consider că sunt o insultă. Ca și când cineva ar înțelege că te plătește prost și, în loc să ia măsuri să îți dea leafa cuvenită, îți dă odată la 20 de ani niște hârtii pe care te obligă să le folosesti cum vrea el.

Tu îmi sugerezi să fiu recunoscătoare pe munca mea. Iar asta nu se va întâmpla. Merit să pot merge o dată pe an în vacanță, din banii mei de leafă, nu din voucherele pe care mi le dă guvernul ca să îmi închidă mie gura si să prostească societatea că m-a favorizat.

Deocamdată guvernul are datorii la mine. La noi toți. Cand mi-o da ceva moca, o sa am grijă să zic mersi.

Apropo! Nu am înțeles niciodată chirăiala nebugetarilor și nici invidia bugetarilor.

Daca nu m-as fi uitat ieri de variante de vacanta, poate n-as sari in sus la postarea ta. Insa pica taman la pont. Nu ma consider intr-o relatie stransa cu saracia, desi in opinia unora, poate ar trebui. Insa cumva prefer sa imi imaginez ca daca nu asculti manele, nu te uiti la TV, nu te inghesui la reduceri, nu renovezi si decorezi „ca sa vada nasu’ cand vine pe la noi” si alte asemenea ar trebui sa fii scutit de clasificarea regionala in borcanele cu saracie, bogatie, lux. In fine, ani la randul ne-am descurcat (da, „ne” pt ca suntem 3 oameni intr-o familie), si faceam eforturi ca sa putem merge o saptaman-doua pe an undeva, altundeva decat unde locuim. Nu mai mancam de mult 3 mese pe zi (si sa nu sara in sus de bucurie adeptii dietelor si mancatului putin, asta nu da o silueta de invidiat, cand te invarti undeva in zona produselor „normale” si te-ai plictisit de mult de piure cu snitzel/omleta), am si haine care sunt mai vechi decat copilul, carti mai degraba imprumut decat cumpar, in oras iesim rar (da, da, ce viata plicticoasa! insa cand toate alea costa, ce sa-i faci?), ma incadrez in abonamentul la telefon si ma enervez daca depasesc fie si cu putin, dusmanul principal la calculul asta este orice furnizor de servicii care decide sa schimbe aleatoriu preturile – dinastea, numai bune sa iti lustruiasca nervii, sa omoare creativitatea si sa devii un pic tamp inainte de vreme… Pe scurt, economisim continuous mode, la limita plictiselii. Si am mers pana acuma in genere la mare la noi (cazare undeva unde arata mai omeneste,un fir de iarba, ceva, dar sa fie si curatenie, iar mancare – ce gasim la fata locului), in Europa de vreo 2 ori cu punct focal amici/cunostinte, in jurul carora am vizitat ce am putut, functie de ce aveam la tescherea la momentul respectiv, la munte ici-colo, dar scurt pentru ca dupa cateva drumetii pentru neexperimentati ni se pare ca devine monoton, la rude (unde am ajuns la concluzia „never again”, dupa ce am mancat in stil medieval si mi-a trebuit un an sa imi revin la sentimente mai bune fata de sarmale si alte mancaruri pe care a trebuit sa le consumam in cantitati imense „ca altfel se arunca”).
Unde m-am impotmolit anul asta? Pai in primul rand nu mai vreau sa merg undeva unde dorm mai prost, mananc mai prost si merg printr-o inghesuiala mai mare decat in urbea in care imi duc existenta. Pe urma, mi-au obosit ochii de kitsch arhitectural peste tot, cu pretentii de mari realizari – eternele termopane, balustrade de inox, bai fara geam (desi ar fi putut sa le puna pe partea cealalta a pensiunii si sa deschizi geamul ca in civilizatie dupa ce faci dus sau alte alea), foisoare, jardiniere, banci grosolane, piscine de plastic in mijlocul gazonului singuratic (ca iarba au naturel cu trifoi prin ea nu mai e la moda). Am obosit de buticuri locale unde cumperi produse de supermarket desi in curtea de langa sunt legume, oratanii in batatura iar la stana oi destule – sau alternativa produse „bio” „eco” „organice”, dar la suprapret si/sau fara bon. La mare nu poti cumpara oficial un peste pescuit proaspat, la munte te poti intreba linistit de unde o fi ce e prin farfurie. Sa nu exagerez, sunt si exceptii – oameni care s-au incapatanat sa faca gospodareste treaba, sa nu dam cu barda. Asa, in al doilea rand nu mai ajung banii. Nu stiu ce s-a intamplat, insa la o iesire de 2 zile am ras 500 RON pt. cazare si o masa pe zi, cat sa nu ne ghioraie burta dramatic. Si asta, pe sistemul ca acusa ne intoarcem acasa, deci un pic de foame e suportabila, plus fara distractii locale gen masinute, inghetata, fructe, bilete la muzee, chestii, daraveri. Nu avem 1500 de RON baza de investit in concediu pe 6 zile. Nicidecum 3000 pe 2 saptamani. Baza, zic, cazare-mancare. Ca am vazut ca lumea se mai rasfatza cand merge undeva, mai ia un suvenir, o haina de nushcare… mai viziteaza un delfinariu, un parc de distractii (zic in Ro, da? ca am ramas la gandirea aia din copilarie ca fiece individ ar trebui sa se poata relaxa pe plaiurile natale la un pret accesibil, ca tot acolo munceste si daca e trudit, da rateuri si devine nervos). Deci, poate inteleg si eu cam ce venituri ar trebui una persoana sa faca in tara asta pentru a putea sa mearga cu familia in vacanta, unde sa aiba si curatenie, si cu ce-si clati ochii (zic de cum arata diversele aglomeratii turistice), si loc (nu sa fie cursa pt prosoape si coate/genunchi in exces pe aleea catre plaja), si ceva entertainment (un concert, un teatru, un atelier creativ)?
Din cele de mai sus, rezulta un 3000 RON pt un concediu modest 3 persoane cam 10 zile. Cat ar trebui sa economisim pe luna in anul dinainte? 250 RON pe luna. Si daca n-ai de unde?! Sau daca pur si simplu ti se pare totusi prea mult un 200 pe noapte la o pensiune? Nu mai bine nu mai tanjesti la vacante?