4,726 cititori

Ai pierdut tot ce-ai lucrat pentru că n-ai dat “save”?

Știți voi momentul ăla în care, după ce-ai muncit câteva ore (ca să nu zic zile) la un document, o prezentare, o chestie foarte importantă, când să-i dai “save” se întâmplă o nasoală și absolut tot ce lucrasei până atunci dispare în hățișurile calculatorului tău?

Hai că nu se poate să nu-l știți, am pățit cu toții. E momentul ăla în care îți vine ori să omori pe cineva, ori să ieși pe stradă și să te apuci de tăiat copaci cu tibiile goale. Sau să-ți smulgi părul din cap, fir cu fir. E momentul ăla în care-ți trece toată viața prin fața ochilor, dar mai ales cum ți-ai spus de atâtea ori: “sunt un idiot, data viitoare o să dau save din cinci în cinci minute la orice lucrez”. Dar n-ai dat și nici n-o să dai vreodată. Pentru că ce farmec ar mai avea? Continuarea

6,069 cititori

La voi câte ies la numărătoare?

Prin 2000 mă apucasem de vândut fum. Îl împachetam frumos, îi puneam o fundiță colorată și-l vindeam la bucată oricui avea nevoie. Mă rog, jobul în sine era de consultant asigurări de viață, dar toți cei care lucram în domeniu căzusem de acord că să vinzi așa ceva era practic același lucru cu a vinde fum.

Chestia e că asigurările astea nu se vindeau singure și nici prea lesne. Trebuia să te întâlnești cu clientul, trebuia să duci munca de convingere, trebuia să-i prezinți nisțe proiecții pe termen mediu și lung, d-astea. Dar cel mai tare este că pentru proiecțiile astea pe termen mediu și lung ar fi trebuit să te duci la potențialul client cu un calculator, respectiv un laptop, că desktopurile erau oleacă mai dificil de transportat. Continuarea

6,243 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată.

În ceea ce mă privește, atâta vreme cât nu mor de foame, concediul de vară va fi sfânt. Și-o să fie cu ieșit din țară, pentru că sunt încă prea sărac ca să-mi pot face concediile în România. Muncesc câte un an întreg de-mi sar capacele, concediul e singurul care-mi reîncarcă bateriile măcar parțial. Partea și mai bună este că deocamdată n-a fost nevoie să strâng cureaua ca să mi-l permit.

Dar să știți ca n-a fost tot timpul așa. Au existat perioade în această existență când efectiv trebuia să pun deoparte tot anul ca să pot pleca în concediu vara. Și când zic că „strângeam” este un fel de eufemism. Practic, eram nevoit să fiu chitros unșpe luni ca să pot pune deoparte banii ăia de concediu (fosta mea soție poate confirma). Targetul meu era să reușesc să bag la saltea câte o hârtie din aia cu Eminescu pe ea în fiecare lună. Partea bună e că reușeam, aia nasoală este că mă chinuiam oleacă.

După această elegantă introducere, o să vin cu niște întrebări la care chiar mi-ar plăcea să-mi răspundeți. Mai ales că nu-mi amintesc să mai fi dezbătut pe această temă pe-aici.

Voi cum vedeți treaba asta cu concediul? Este o prioritate? Puteți trăi și fără? Sunteți nevoiți să strângeți cureaua ca să mergeți în vacanță pe undeva? Și dacă da, faceți compromisuri de genul „mi-ar fi plăcut să merg în Grecia, dar n-am bani decât de Bulgaria”? Aveți posibilitatea să mergeți unde vrea mușchiulețul vostru? Mai e cineva care face cum făceam eu, strânge tot anul ca să fie sigur că va avea banii?

Repet, vă întreb toatea astea pentru că-s convins că mersul în vacanțe este unul dintre indicatorii reali ai unei economii sănătoase.

La final mai trebuie să vă spun că textul de astăzi este scris în parteneriat cu cei de la KRUK România care ne pun la dispoziție și două calculatoare, unul pentru bugetul personal și celălalt pentru bugetul familial ce par foarte utile exact pentru scopul despre care vorbim azi: economisirea banilor de concediu. Băgați un ochi și-o să vedeți că sunt simplu de folosit. Și tot oamenii de-acolo au făcut un mini-ghid cu patru reguli de bază de care e bine să ții cont atunci când vine vorba despre banii personali sau bugetul familiei:

  • Acordă atenție tuturor cheltuielilor, analizează dacă merită sau nu să le faci și ține cont de valoarea banilor.
  • Asigură-te că ții cont de toate condițiile în momentul în care decizi să iei un credit (dobânzi, perioadă de rambursare, comisioane, situație profesională, familială, de sănătate, planuri de viitor).
  • Datoriile trebuie plătite! Neplata ratelor la creditele contractate duce automat la un risc mărit de rambursare pentru toti clienții sau posibilii clienți ai bancii respective și ulterior, la un cost general al creditării mai mare.
  • Economisește – caută soluții practice de asigurare a bunăstării financiare, fii pro-activ în această privință.

9,545 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

2,851 cititori

Primul calculator nu se uită niciodată

Mă bucur că n-ați prins vremurile când în țara asta un video costa cât o mașină nouă (no kidding), un televizor color cât trei-patru concedii la mare (și nu la cort), iar un calculator era doar o chestie aspirațională la care cei mai mulți oameni puteau doar să viseze.

Da, chiar și în ziua de azi, când nici măcar nu mai țin minte câte calculatoare am schimbat, mi-l amintesc foarte bine pe primul. Am dat 500 de dolari pe el și, credeți-mă, în ’98 sughițai serios când scoteai din buzunar suma asta. Dacă nu mă credeți, dați un search pe google să vedeți cam cât costa pe atunci o garsonieră.

Continuarea

38,298 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

1,659 cititori

Eu, Fifa si Bloggers Lan Party

Am jucat Fifa pentru prima oara in 1998. Eram acasa la un prieten care-l avea pe pc. Si cand a inceput ala sa-l joace, s-a terminat smecheria. Eu ceva atat misto nu mai vazusem. Oricum eram innebunit dupa fotbal, dar sa pot juca eu cand vrea muschiuletu’ meu, era ceva de vis. Asa ca am inceput sa indesesc vizitele la amicul meu. In week-end-uri acolo ma gaseai, de dimineata pana seara. Si omul ma lasa sa-mi fac damblaua. El si ai lui isi vedeau de treaba, veneau, plecau, se uitau la tv, pe mine ma gaseau tot unde ma lasasera. In fata pc-ului (cred ca era un pentium 386, dar nu bag mana in foc), jucand Fifa. Ma mai intrerupeam doar cand ma chemau la masa. Doar stateam toata ziua la ei, ar fi fost culmea sa ma lase nemancat.
Continuarea