5,232 cititori

La voi câte ies la numărătoare?

Prin 2000 mă apucasem de vândut fum. Îl împachetam frumos, îi puneam o fundiță colorată și-l vindeam la bucată oricui avea nevoie. Mă rog, jobul în sine era de consultant asigurări de viață, dar toți cei care lucram în domeniu căzusem de acord că să vinzi așa ceva era practic același lucru cu a vinde fum.

Chestia e că asigurările astea nu se vindeau singure și nici prea lesne. Trebuia să te întâlnești cu clientul, trebuia să duci munca de convingere, trebuia să-i prezinți nisțe proiecții pe termen mediu și lung, d-astea. Dar cel mai tare este că pentru proiecțiile astea pe termen mediu și lung ar fi trebuit să te duci la potențialul client cu un calculator, respectiv un laptop, că desktopurile erau oleacă mai dificil de transportat. Continuarea

5,984 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată. Continuarea

9,183 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

2,656 cititori

Primul calculator nu se uită niciodată

Mă bucur că n-ați prins vremurile când în țara asta un video costa cât o mașină nouă (no kidding), un televizor color cât trei-patru concedii la mare (și nu la cort), iar un calculator era doar o chestie aspirațională la care cei mai mulți oameni puteau doar să viseze.

Da, chiar și în ziua de azi, când nici măcar nu mai țin minte câte calculatoare am schimbat, mi-l amintesc foarte bine pe primul. Am dat 500 de dolari pe el și, credeți-mă, în ’98 sughițai serios când scoteai din buzunar suma asta. Dacă nu mă credeți, dați un search pe google să vedeți cam cât costa pe atunci o garsonieră.

Continuarea

32,978 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

1,585 cititori

Eu, Fifa si Bloggers Lan Party

Am jucat Fifa pentru prima oara in 1998. Eram acasa la un prieten care-l avea pe pc. Si cand a inceput ala sa-l joace, s-a terminat smecheria. Eu ceva atat misto nu mai vazusem. Oricum eram innebunit dupa fotbal, dar sa pot juca eu cand vrea muschiuletu’ meu, era ceva de vis. Asa ca am inceput sa indesesc vizitele la amicul meu. In week-end-uri acolo ma gaseai, de dimineata pana seara. Si omul ma lasa sa-mi fac damblaua. El si ai lui isi vedeau de treaba, veneau, plecau, se uitau la tv, pe mine ma gaseau tot unde ma lasasera. In fata pc-ului (cred ca era un pentium 386, dar nu bag mana in foc), jucand Fifa. Ma mai intrerupeam doar cand ma chemau la masa. Doar stateam toata ziua la ei, ar fi fost culmea sa ma lase nemancat.
Continuarea