6,601 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată.

În ceea ce mă privește, atâta vreme cât nu mor de foame, concediul de vară va fi sfânt. Și-o să fie cu ieșit din țară, pentru că sunt încă prea sărac ca să-mi pot face concediile în România. Muncesc câte un an întreg de-mi sar capacele, concediul e singurul care-mi reîncarcă bateriile măcar parțial. Partea și mai bună este că deocamdată n-a fost nevoie să strâng cureaua ca să mi-l permit.

Dar să știți ca n-a fost tot timpul așa. Au existat perioade în această existență când efectiv trebuia să pun deoparte tot anul ca să pot pleca în concediu vara. Și când zic că „strângeam” este un fel de eufemism. Practic, eram nevoit să fiu chitros unșpe luni ca să pot pune deoparte banii ăia de concediu (fosta mea soție poate confirma). Targetul meu era să reușesc să bag la saltea câte o hârtie din aia cu Eminescu pe ea în fiecare lună. Partea bună e că reușeam, aia nasoală este că mă chinuiam oleacă.

După această elegantă introducere, o să vin cu niște întrebări la care chiar mi-ar plăcea să-mi răspundeți. Mai ales că nu-mi amintesc să mai fi dezbătut pe această temă pe-aici.

Voi cum vedeți treaba asta cu concediul? Este o prioritate? Puteți trăi și fără? Sunteți nevoiți să strângeți cureaua ca să mergeți în vacanță pe undeva? Și dacă da, faceți compromisuri de genul „mi-ar fi plăcut să merg în Grecia, dar n-am bani decât de Bulgaria”? Aveți posibilitatea să mergeți unde vrea mușchiulețul vostru? Mai e cineva care face cum făceam eu, strânge tot anul ca să fie sigur că va avea banii?

Repet, vă întreb toatea astea pentru că-s convins că mersul în vacanțe este unul dintre indicatorii reali ai unei economii sănătoase.

La final mai trebuie să vă spun că textul de astăzi este scris în parteneriat cu cei de la KRUK România care ne pun la dispoziție și două calculatoare, unul pentru bugetul personal și celălalt pentru bugetul familial ce par foarte utile exact pentru scopul despre care vorbim azi: economisirea banilor de concediu. Băgați un ochi și-o să vedeți că sunt simplu de folosit. Și tot oamenii de-acolo au făcut un mini-ghid cu patru reguli de bază de care e bine să ții cont atunci când vine vorba despre banii personali sau bugetul familiei:

  • Acordă atenție tuturor cheltuielilor, analizează dacă merită sau nu să le faci și ține cont de valoarea banilor.
  • Asigură-te că ții cont de toate condițiile în momentul în care decizi să iei un credit (dobânzi, perioadă de rambursare, comisioane, situație profesională, familială, de sănătate, planuri de viitor).
  • Datoriile trebuie plătite! Neplata ratelor la creditele contractate duce automat la un risc mărit de rambursare pentru toti clienții sau posibilii clienți ai bancii respective și ulterior, la un cost general al creditării mai mare.
  • Economisește – caută soluții practice de asigurare a bunăstării financiare, fii pro-activ în această privință.

5,435 cititori

Când se transformă datoria în țeapă?

Primii mei ani din București s-au petrecut prin niște cămine studențești, absolut mizere, din Grozăvești și Regie. Evident, nu regret nimic, pentru că acolo am învățat cum e să te descurci în ORICE condiții. Cum e să faci duș cu apă rece, iarna, într-o sală de dușuri unde temperatura cu greu urca peste 15 grade. Cum e să supraviețuiești câte trei săptămâni doar cu cartofi prăjiți pe reșou. În același ulei. Sau cum e să te bați parte în parte cu gândacii ăia maro și foarte iuți (căminiștii le ziceau bemveuri) care invadau camerele și orice bucățică de mâncare odată ce stingeai lumina. Era frumos, ce să mai. Un fel de hipstereală avant la lettre.

Continuarea