Am așteptat să treacă valul de fierbințeală declanșat de întâmplarea dementă de la metrou ca să-mi las și eu cei doi cenți aici. Pentru că am văzut valuri de indignare spumegândă pe motiv că de ce n-a intervenit nimeni și de ce n-a reținut-o nimeni pe femeia care a împins. Pe scurt, că de ce nu mai există spirit civic?
Știți, există o vorbă din strămoși care spune că „peștele de la cap se-mpute”. Iar în societatea asta în care trăim, capul peștelui s-a împuțit de ceva vreme. S-a împuțit încă de când suntem conduși de o șleahtă de impostori care ne-au lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Adică de niște decenii bune. E acolo, împuțit, miroase ca dracu’, dar noi ne prefacem că nu știm de unde vine mirosul.
Poate vă întrebați ce legătură are asta cu ce s-a întâmplat la metrou. Păi are, are pentru că spiritul civic se educă, nu te naști cu el. Și cum se educă spiritul civic? Păi, se cultivă în societatea în care trăiești, societate care face în așa fel încât să ți-l dezvolte și să te facă să fii conștient de el și să-ți pese și de cei din jurul tău. Cum se întâmplă treaba asta în România noastră dragă? Păi, nu se întâmplă. Aici încă de la naștere trebuie să fii conștient că ești pe cont propriu. Tu pentru tine și-atât. Prin urmare, dacă vă imaginați că cetățenii din țara unde ești pe cont propriu vor interveni vreodată pentru un alt cetățean din aceeași țară, well, atunci sunteți într-o mare eroare.
Da, știu, la nivel individual toți suntem grozavi, toți am fi făcut și-am fi dres dacă am fi fost noi acolo, uitând că și la locul faptei au fost tot niște „noi” ca noi. Doar că spiritul civic se manifestă la nivel de grup. Iar la nivel de grup suntem doar o masă amorfă și amorțită care trăiește în așteptarea zilei de mâine. Fără reflexe, fără speranțe, fără nimic, doar cu priviri goale. De ce? Tocmai pentru că am înţeles de mult că suntem pe cont propriu și că la o adică nu te ajută nimeni.
Nu credeți? Faceți un efort de memorie și încercaţi să vă amintiţi când v-a ajutat total dezinteresat cineva, o persoană complet necunoscută, ultima oară. Acum extindeţi exercițiul de imaginaţie spre autoritățile statului român. Când v-au ajutat cu ceva ultima oară?
Așa că înainte să-i învinuim pe cei care au fost pe peron și n-au intervenit, cred c-ar trebui să-i învinuim pe cei care ne-au adus în halul ăsta. În halul în care nu ne mai pasă de nimeni și nimic în afară de noi înșine. Să-i învinuim pe toți cei care au fost, sunt și vor fi capul care împute acest pește numit România.
Adevărat grăit-ai. Și îți dau un exemplu de cum te ajută statul să ai spirit civic. Au eliberat acum din închisoare un nebun care a omorât 4 oameni cu arma doar pt că era supărat pe nevastă. și în timp ce era la închisoare a trimis multe scrisori către sora nevestei în care povestea cu o să o omoare pe ea și pe copii ei când se eliberează. Femeia a depus reclamație și ghici ce: omul a fost eliberat anticipat pe motiv de bună purtare.
Normal că suni la 112 și raportezi incidentul (după cum s-a văzut fără rezultat, l-a trimis pe.om la poliția transporturi), și încerci să-l ajuți pe unu care sste rănit. Dar dacă te apuci să fugi după criminal(ă) și să te crezi Batman, poți să te trezești în situația de mai sus.
Nebuna de la metrou va fi liberă în câțiva ani, că doar sunt azilele și închisorile super-aglomerate.
Comentariu beton!32
Punem pariu că va fi internată intr-un spital de nebuni și nu va face inchisoare?
Comentariu beton!17
Într-o zi m-am împiedicat cu copilul la purtător. Am căzut. Un biciclist s-a oprit și m-a întrebat dacă sunt bine. Am amuțit de uimire și de bucurie. Eram bine.
Pană pe „centura” Târgu Mureșului. Au oprit două mașini să întrebe dacă avem nevoie de ajutor.
Copil adormit în autobuz. Plus bicicletă fără pedale și ghiozdan ca bagaj. Un tânăr a sărit să mă conducă din stație până acasă.
Mai am multe. Dar eu trăiesc la Cluj, nu se pune :)).
Comentariu beton!80
Haideţi să depăşim cu toţii aceste stereotipuri gen Bucureştiul e groapă şi restul ţării e miezul.
Curaj, se poate!
Comentariu beton!47
@Vera, peste tot e rau in Rombilica, da trebuie sa fie si un miez undeva, ca doar nu e capitala degeaba.
@MuciFICATorU nu-i problemă, eu tot o să-mi apăr oraşul, indiferent ce miez e!
Se dezbate încă. Ce zici?14
@Vera: Nu e chiar groapa Bucurestiul dar sunt mai rare cazurile!
E un nene cu care ma intersectam destul de des in drumul meu spre munca, mi-a zambit din prima zi in care a trecut pe langa mine fara nici un motiv. De atunci ne zambim si ne salutam de fiecare data cand ne mai intalnim, rar ce e drept. Nu stiu cine e si cum il cheama dar, de multe ori zambetul lui m-a ajutat!
Comentariu beton!18
@EGO mi-ai adus aminte de ziua cand ma plimbam prin Bucuresti si un tip mi-a zambit si mi-a facut semn sa zambesc si eu. A fost dragut. Dupa 5 minute, altul m-a intrebat „ce faci, zdreanto, te plimbi?”… ah well ^^
Comentariu beton!19
Vera, subscriu!
Îmi amintesc de perioada de imediat după divorț, când mă oprisem odată pe stradă și stăteam așa ca proasta și priveam în gol…îmi bâzâia în continuu în cap ‘ De ce? De ce?’… S-a oprit un domn la vreo 50+ și m-a intrebat dacă mă simt bine și dacă mă poate ajuta cu ceva… Cred că l-am privit ciudat că mi-a răspuns, ‘ Orice-ar fi in sufletul tău, să știi că vindecă timpul.’ Mi-a zâmbit și a plecat. Poate nu e mare lucru dar m-a ajutat.
La fel, nu pot să uit alea 3-4 ori de-a lungul timpului, când am fost atacată pe stradă și nu s-a băgat nimeni. Când l-am călcat în picioare pe unul în stația de maxi taxi și oamenii femei și bărbați, au făcut careu și se uitau, ba unii chiar filmau. Când l-am bătut pe unul în fața unității de pompieri și cel de acolo care era de pază ceva doar fluierat și apoi și-a chemat colegii să se uite.
Nu sunt mândră că am rănit niște oameni. Dar în momentele alea eram chiar singură. Eu cu mine.
Ii mulțumesc tatălui meu că m-a incurajat și susținut cu sportul și cu ‘ schemele de bătaie’ și cu toate exercițiile alea care mi se păreau stupide și mă enervau să le tot repet, exerciții de genul ‘ să zicem că vine unul la tine și îți face așa…’
Comentariu beton!83
@Miki, auzi, știi ceva, uită de mierea aia. Lasă că-mi cumpăr singur.
@ Mihai
Adică nu vrei cadou!?!
Ai ceva cu mine?!?
:)))
Nu boss, nu te incadrezi, stai liniștit… Savarina e doar pt ăia care atacă primii.
Comentariu beton!26
Miki, un număr de telefon, ceva, în caz de urgență? 🙂
Întâmplare reală, personaj subsemnatul, stația de metrou Unirii, oră de vârf, peron plin. Je, ca în reclame, bag două gume Orbit de alea mentol în gură, moment în care mi se blochează mușchii respiratori și nu mai pot trage aer în piept. După cîteva secunde, sufocat, cad la pământ, încerc disperat să trag aer, timpul trece, reușesc cu greu să prind o gură, îmi revin încet-încet. Pus la costum că mergeam la un interviu, blond cu ochi albaștri, deci nu să zici că eram vreo zdreanță drogată. Din zeci de persoane care se uitau la mine cum mă sufoc, nu a mișcat NIMENI. Băăă, NIMENI!!!!!!! Se uitau la mine cu privire indiferentă iar eu muream dracu acolo.
Comentariu beton!61
@Catalin, mi-ar plăcea să vadă comentariul tău și @Kuly. Pentru că eu despre asta vorbeam în text, fix despre asta.
Daca n-o bagai pe aia cu blond cu ochii albastri, nu vreo zdreanta drogata, era totul ok, asa …
Si ca sa te lamuresc, da, recunosc, sunteti mai prezentabili, daca asta ai vrut sa spui (n.b. nu stiu acuma daca restul sunt chiar gioarse), cand vine insa vorba de „valoare”, sunteti in inferioritate neta, ba s-ar putea chiar spune ca sunteti fraierii clasei. Numarati-va si poate mai renuntati la unele teorii bune pentru self esteem, altfel complet false.
https://superscholar.org/smartest-people-alive/
Se dezbate încă. Ce zici?10
@Faiantaru, poate ai avut ocazia să vezi că nu se uită nimeni la tine dacă ești îmbrăcat mai sărăcăcios, că zice că ai băut sau cine știe ce… Ce am vrut să spun a fost ca nu aveau nici măcar scuza asta, Nu știu domle, dacă era bețiv și n-avea nici pe dracu…
Sper să fie mai clar acum.
Comentariu beton!27
Tatal unei foarte bune prietene, a cazut acum o saptamana ca secerat in statia de tramvai de la Piata Obor. NIMENI – NIMIC , macar un masaj cardiac, orice.. abia la a 8-a defibrilare i-au prins linie de puls.. in tot timpul in care s-a asteptat venirea salvarii, inima lui nu a pompat sange spre creier. Medicii sunt rezervati si el nu are nici macar 60 de ani.
Fereasca de asa ceva!
Comentariu beton!12
Da,aşa este,din păcate!Parcă tu îți luaseşi o geantă în cap acu’ ceva vreme când ai intervenit s o aperi pe una, tot la metrou!Cum o dai tot nu i bine!Dacă intervii să aplanezi vreun conflict ,te trezeşti şi bătut şi înjurat în cel mai bun caz!C’est la Roumanie!
Sunt optimistă şi cred că mai există spirit civic şi nu toți întorc spatele şi butonează telefonul cu căştile la urechi de zici că s zombi!
Comentariu beton!22
Fix la asta m-am gândit când în birou se urla „de ce n-a intervenit nimeni”.
@DEMETRA, well…
Eram acum niște ani pe șoseaua Petricani. La coadă în trafic. Bucureștenii poate știu cum e prin zonă. Un Matiz a căzut cu o roată într-un canal căruia îi lipsea capacul și fiind mică mașina n-a reușit să mai iasă. Noi ne-am oprit să-l ajutăm și surpriza mea a fost că au mai oprit vreo trei mașini și împreună l-am scos de acolo.
Păcat că sunt atăt de rare momentele astea.
Comentariu beton!30
Asta-mi aduce aminte de momentul cand eram cu sotu’ si o masina a luat foc pe un bulevard intens circulat. Doar noi am oprit si a golit sotu’ cele doua stingatoare ale lui plus cel din masina in cauza pentru ca soferul era inmarmurit.
Si altadata a luat foc liftul din bloc, iarasi, stingator propriu consumat, fara multumiri sau despagubire materiale din partea asociatiei de locatari.
Comentariu beton!22
@Vera, eu nu aștept mulțumiri în cazuri din astea. Mi se pare firesc să ajut. Și mulțumirea mea stă chiar în faptul că am putut să ajut.
Comentariu beton!19
@Anouk ba eu astept multumiri. Adica, daca fac ceva, nu fac pentru multumiri, dar daca ajut si tu (tu general, evident) iei de bun ajutorul meu… la fel cum astept sa mi se raspunda la salut. Minima decenta! Am pretentii ca oamenii sa aiba minima decenta! Mi-e ciuda cand ii vad dandu-si cu stangu-n dreptu’ si refuz sa le gasesc scuze.
Gen, dau sa intru pe usa, vad ca vine un grup mixt din fata, tin de bun simt usa pentru primul/primii, dar aia trec ca nesimtitii si fara sa latre macar un Merci. Nu e ok, zau, aia 7 ani de acasa… Eu sar sa deschid usa curierului care are bratele pline de cutii, altii stau la fumat in usa si nu se sinchisesc. Adica , plm, MINIM bun simt cer!!
Comentariu beton!55
@Vera, eu nu pot gândi așa. Fac un bine, un gest firesc sau acord ajutor când pot și e nevoie pentru că încerc să fiu eu un om mai bun. Dacă ceilalți nu au bunul simț despre care vorbești, asta nu mă va face pe mine să mă port altfel.
Fiecare a fost crescut și educat într-un anumit fel și nu e treaba mea să judec pe nimeni.
@Anouk, dap, fix ca-n vorba aia cu floarea și primăvara.
Nu e caracteristic Romaniei. Este un fenomen uman si are si un nume , bystander’s effect. Punct de plecare https://en.wikipedia.org/wiki/Bystander_effect
Îl așteptam cu nerăbdare pe primul deștept care o să-mi explice doct despre bystander efect. Mulţumesc, răbdarea mea a fost răsplătită. Îţi urez să ţi se facă rău pe stradă și să asiști la șirurile de oameni care trec pe lângă tine și se uită cu silă. „Ia uite și la beţivanca asta”. Atât.
@Vasilescule, que pasa, făcuși scurt-circuit? ^^
@Vera, nu, boss, de ce?
@Mihai ejti umpik iritat, pare-mi-se. Ţ-a scăzut glicemia? Că mie da, hai, poştărim o ciocolată! Zvââârrrr!
Sunt de acord cu toate teoriile și afirmațiile legate de 7 ani, statul care pute, bystander effect etc.
Ce pare a scăpa din vedere aici, imo, este lipsa instinctului de conservare. Mai exact awareness – cum ar zice francezii.
Adică, până să așteptăm ajutor de la stat/oamenii din jur, ar trebui să fie fiecare atent la ce se întâmplă în apropierea sa.
Plecând de la mersul pe jos, pe trotuar, și până la conducătorii auto (nu pot să zic șoferi) care nu se uită 2 metri în fața mașinii pe care o conduc. Eu merg pe principiul ajutarii sinelui, ca fiind prima condiție a supraviețuirii, abia apoi mă uit in jur sa vad daca mai vine careva. Nu ma refer aici la egoism sau lipsa empatiei, vorbesc despre faptul ca trebuie sa ai grijă de nr. 1.
Sau așa cum spune o vorbă din popor: Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!
Am văzut recent pe Netflix un stand up al lui DeRay Davis (How to act black) – are câteva chestii legate fix de awareness-ul ăla de mai sus.
Și încă ceva – cand am zis in cercul de prieteni că daca fata aia care a fost împinsă ar fi stiut ce se intampla in jurul ei, acum poate era doar in spital. Toată lumea: bine mă că esti tu deștept si orientat, era o situație de criză/tensiune/etc.
Păi mă, mânca-v-as, tocmai aia e faza, ca in situatii din astea se vede din ce ești facut si cum judeci. Adica, fac pariu, ca acum dupa toate stirile si articolele si sfaturile de prin presă, există un număr imens de oameni care au calatorit cu metroul de zeci/sute/mii de ori si habar nu aveau ca sub peronul pe care stai e o scobitura adanca de vreo 30-40 cm. Pentru ca te duci la metrou si esti cu capul in mâna, si pana acolo, si acolo, si de acolo spre serviciu sau casă.
Imi pare foarte rău, dar nu cred ca la cum au mers lucrurile pana acum in Romania, ar mai trebui sa astepte cineva ceva din partea statului. Daca pana acum nu ati inteles ca trebuie sa fii TU atent la ce faci si la ce fac retarzii din jur, astfel incat sa nu ai de suferit, e foarte grav.
Sunt multe de zis aici, dar cred ca totul pleaca de la awareness: să știi unde ești si ce plm se întâmplă in jurul tău.
PS Era o reclamă la radio, acum ceva ani, legată de pericolele mersului pe bicicletă, cu căștile în/pe urechi. Acum, să nu ne căcam pe noi, nu am pretenția ca sunt eu vreo marca de blugi, dar cand ajungi sa iti spuna cineva sa nu iti astupi urechile cand mergi pe bicicletă…
Comentariu beton!38
@Dr. Acula
„Păi mă, mânca-v-as, tocmai aia e faza, ca in situatii din astea se vede din ce ești facut si cum judeci. Adica, fac pariu, ca acum dupa toate stirile si articolele si sfaturile de prin presă, există un număr imens de oameni care au calatorit cu metroul de zeci/sute/mii de ori si habar nu aveau ca sub peronul pe care stai e o scobitura adanca de vreo 30-40 cm. Pentru ca te duci la metrou si esti cu capul in mâna, si pana acolo, si acolo, si de acolo spre serviciu sau casă.”
1. Nu există spațiul ăla în toate stațiile. Au zis și cei de la metrou, poți lua și tu stațiile la rând, să te convingi.
2. Sunt curioasă din ce poți fi făcut când cazi pe șine și mai și primești un picior în cap, iar în două secunde vine metroul.
Eu circul cu metroul de pe vremea când nu existau telefoane deștepte și eram atentă pe unde merg. Să mor dacă știam de spațiul ăla de lângă șine. Nu m-am dus niciodată pe marginea peronului, să studiez problema. Am stat mereu mai departe de margine și aia a fost. Fii sigur că, dacă ar exista educație (panouri la metrou, care îți spun ce și cum, nu mai mult), ai ști ce să faci. Ce om normal s-ar vârî într-un spațiu în care nu știe dacă încape, sub peron, între zid și un tren în viteză? Reacția ei a fost de a sări înapoi pe peron și poate i-ar fi și reușit, dacă nu primea lovitura aia.
Mi se pare oribil să vorbești cu atâta nonșalanță despre un asemenea eveniment, de parcă toți am fi construiți la fel, iar cei ce nu sunt ca tine, merită să moară.
Spiritu’ de întrajutorare a murit urât imediat după ’89.Atunci socializau oamenii la un grătar,la o tablă,făceau primăvara si toamna curat in jurul blocului,auzeai des:te ajut eu vecine.Acu pwla,goana după statut,bani a golit umanitatea din noi.Ca si statul am evoluat urât.
Eu si când ma duc undeva unde nu cunosc locul,prima dată caut o cale alternativă sa mă car in caz de ceva cât mai repede.Intrarea principală o sa fie burdușită de aia care in caz de ceva o să încerce să-si scape pielea.
Ai trei sanse cu un animal ca mine:să mă bati,să alergi mai repede sau mai mult sau sa te rogi sa mă plictisesc repede de tine.
Decât indiferență prefer sa semăn frică.Nu cer milă nici nu ofer.Ajut oamenii care nu o pot face singuri si ii joc in picioare pe aia care ar putea să o facă dar aleg să fie vite indiferente.
Comentariu beton!38
Lasă că nici atunci nu eram toți niște flori de primăvară, că turnătoria nu cred că se pune la ”spirit de întrajutorare” 🙂
Totdeauna și peste tot vor fi oameni și oameni…
Iulie 2001… In 2 luni aveam sa plec definitiv din tara. Traversam cu Dacia familiei pasajul de la Unirii.. Ca multor Dacii 1300, nici bolidului meu nu ii mergea corect indicatorul de benzina. Exact in pasaj am ramas in pana prostului. Nici nu am apucat sa ma gandesc ce kilu meu fac, ca a si oprit un tip, si In 30 de secunde deja ma remorca spre iesire. M-a lasat la Petrom-ul din spate de la Inter (sper ca nu ma inseala memoria). Nu a vrut sa ia nici macar o “recompensa” simbolica. Ii multumesc (din pacate doar in minte), inca o data !
Ala a fost ultimul gest de omenie facut pt mine de cineva, in Romania.
Comentariu beton!34
Anul trecut prin vară mi s-a facut rău pe stradă, bausem multa cafea, nu ma hidratam suficient si tensiunea a inceput sa o ia razna. Pana la acel moment nu am avut nici o problema cu tensiunea. M-am dus la Mall Vitan la farmacie (eram in acea zona) pentru a le ruga pe fete sa imi ia o tensiune si eventual sa ma ajute cu un medicament. Mi-au raspuns sec ca nu au tensiometru si sa merg la Policlinica Vitan care era in imediata apropiere. M-am dus, la intrare nu stia nimeni cu ce sa ma ajute. M-au trimis la un cabinet unde era o aglomerație infernală. Am asteptat cateva minute dar s-a instalat si un atac de panica asa ca la un moment dat am inceput sa merg prin policlinica tinandu-mă cu mainile de pereti. A venit o doamna asistent, m-a luat, m-a asezat pe un pat, mi-a luat tensiunea, mi-a dat nu stiu ce vitamină pentru ca nu avea nici un medicament prin cabinet si a chemat salvarea. Aceasta a venit după 55 de minute si dupa mai multe telefoane. Femeia imi spunea ca cei de la salvare nu se grabesc pentru ca spera sa imi revin in policlinica. Cat timp am stat acolo acea femeie m-a tinut de mana si de vorba ca sa ma linisteasca. Am ajuns la spital, in fine, mi-am revenit. După o săptămână m-am intors cu cutie cu bomboane la policlinica, am cautat-o pe asistenta si i le-am dat. Si-a amintit imediat de mine, m-a luat in brate cu lacrimi in ochi si mi-a spus ca nu se astepta sa ma mai intorc. Acesta a fost un moment in care am simțit ca mai exista bunătate in oameni desi vedem in fiecare zi demoni.
Comentariu beton!75
Ba să ştii că aş avea multe povestioare pe subiect, atât ale mele, cât şi ale familiei/cunoscuţilor.
Impresionant mi s-a părut gestul fratelui meu (un un tip uşor iritabil şi nepăsător, în principiu). Venea spre casă şi o bătrână l-a intrebat de o stradă. Părea bulversată şi pierdută. A vorbit cu ea nişte minute bune (mare minune că a avut răbdarea), a dus-o la blocul specificat şi şi-a dat seama că femeia e rătăcită şi fizic şi un pic la căpuţ. I-a propus să cheme poliţia, a venit poliţia, au luat-o cu binişorul şi au aflat că se mutase din cartier acum nişte ani. Au dus-o poliţiştii acasă.
Comentariu beton!26
Cetățeanul Iovan A. Adrian a descoperit o metodă ca să se descurce pe cont propriu în țara unde nimeni nu va interveni vreodată pentru un alt cetățean din aceeași țară.
Sfântu’ Google zice niște lucruri foarte interesante despre ceea ce crede publicul. Același public care nu te ajută niciodată cu nimic – cel mult te calcă pe cap să nu te poți urca înapoi pe peron.
Poate la Iovan a foat mai mult de atat ! Din ce se auzea la vremea aia ,Romanita avea ceva „bucurii” cu ,,hotul” iar Iovan era cam gelos !:))
Pe vremea aia un băetzaș de Dorobanți (în teorie, fiindcă în practică ăla stătea în Militari) a făcut accident, a făcut mașina daună totală și și-a rupt câteva oase. Din ce se auzea pe vremea aia, tipul a fost tratat de 7 doctori la Urgență. Asta în prima fază. Fiindcă pe măsură ce bulgărele de zăpadă se ducea la vale, probabil aveau să fie 7 doctori și 72 de asistente virgine, ca în Raiul musulmanilor.
…Parcă n-ați trăi în România: cine a mai văzut 7 doctori de gardă în același timp!!?? Chiar și atunci când sunt 2, e un eveniment!
Cine a mai văzut o femeie care arată ca Romanița și are averea și cariera ei să își ia amant un golan de pe străzi, și care era mai urât ca Iovan însuși? 😀
Nu știu cum sunt alții, dar eu sunt genul de persoană căreia îi place să ajute persoanele de lângă. Atât de tare a căzut încrederea poporului asta, încât de câte ori am ocazia sa întreb pe cineva dacă îl pot ajuta cumva, prima reacție ce o citesc pe fata oamenilor este de neîncredere și oarecum frica…bine, acum nu-s tocmai gingaș…1.82 cu aprox 95 kg și cam chelios, probabil de aici întrebarea „oare asta pleacă cu
bagajul meu sau nu?” ?
Comentariu beton!23
@Marius U, am un prieten de vreo 2 m și suta de kile. Venea de la antrenament când a văzut o femeie căreia i se făcuse rău. S-a oprit s-o ajute și după ce femeia și-a revenit, când să plece și el, geanta lui cu tot echipamentul de baschet care valora o mică avere, dispăruse.
Comentariu beton!12
@Anouk, Nasol, ce pot sa zic altceva? Niste animale sunt unii, că oameni e greu sa ii numești. Mai in gluma, probabil au văzut că prietenul e obosit și s-au gândit să îl ajute sa nu mai care geanta. ?
Cred că lucrurile stau puțin altfel :
„A venit în spatele ei, pur şi simplu a împins-o. Ea a crezut că este o glumă a unei prietene (..). Când şi-a dat seama că nu e glumă, a pus dreptul în faţă şi l-a stopat. A opus rezistenţă şi a reuşit să se salveze. Atunci A SĂRIT LUMEA şi a reuşit să fugă.”
Prima fată a scăpat tocmai datorită faptului că AU INTERVENIT cei din jur:
„Au sărit câţiva cetăţeni şi au întrebat-o: „ Ce ai doamnă, ce ai cu ea. Şi ea spunea: „Nu că mi-a furat banii. Mi-a luat banii ca să se victimizeze. Şi atunci câţiva cetăţeni au întrebat-o: I-ai luat tu banii? Şi ea a spus: Nu vă uitaţi cum arăt eu şi cum arată ea? Ea arăta spre buzunarul ei şi spunea: Mi-a luat banii, mi-a luat banii şi repeta. Apoi a venit metroul, persoanele au intrat în metrou, fiica mea a urcat şi ea de frică ” http://m.mediafax.ro/social/crima-de-la-metrou-filmul-celor-doua-atacuri-si-ce-s-a-intamplat-dupa-prima-tentative-mesajul-socant-scris-in-palma-atacatoarei-cand-a-fost-gasita-16854752
S-o rețină cineva . Pentru ce ?
Să sune la 112. Pentru ce ?
Că se ceartă două femei pe peron ?
Comentariu beton!11
Aaa…tentativa de omor? O impingi in gluma, usor, o prinzi de haina, razi, haha. Dar cand o impingi de mai multe ori, asta numai gluma nu e.
Razvane
Tu dacă vezi două femei care se imping una pe alta, că asta a vazut lumea, te gândești la tentativă de omor ?
@Colonele, evident că nu. Dar când una dintre ele moare peste două secunde, te cam gândești, nu?
Ce să mai… atât timp cît suntem surprinși de un gest bun făcut de cineva, e clar care este de fapt normalitatea.
Da, există oameni ok care îți sar în ajutor. Dar este evident că reprezintă excepții.
Nu cred că este vorba de un spirit civic cum zice Mihai, ci pur și simplu de mizeria umană.
Și stai să vezi ce o să fie dacă legile penale se vor modifica. Abuzatorul va avea DREPTUL să ceară să fie prezent la interogatoriul victimei și să-i adreseze întrebări.
Ce te faci daca ,,organele,, vor sa revada scena,cum s-a petrecut fapta ? Ca te astepti la astia…
@Ionuthd, da, sunt fără cuvinte. Îmi imaginez că ar putea fi posibil şi ce spui tu.
Eu zic pas azi. Mă afund în muncă.
Eu eram nou in Galați și căutam o adresă…eram cam pierdut…acum vreo 15 ani poate…și am întrebat pe o familie și ei mi-au spus….dar m-au luat cu mașina și m-au lăsat în zona.
Există și oameni, dar cei mai mulți sunt speriați de bombe, de opresiune, de sistem trecut si actual, de gândul de a face ceva, pur și simplu, fără a se aștepta la ceva ăn schimb…
Acum îmi dau seama, stând și derulând filmul, că eram (culmea) tot la Galați, dar pe bac, și am găsit o geantă de femeie cu acte, bani, diverse în ea. Era noapte, întuneric. Am căutat juma de oră adresa, pe niște straduțe…și am inapoiat geanta. Și ne-am simtit bine, bă ! Punct.
Comentariu beton!29
Intr-o mare masura ai dreptate,insa eu merg cu metroul dimineata+una bucata copil de 2 ani, catre p ta Victoriei, sincer va spun ca doar de 2 ori s-a intamplat sa nu primesc loc. Mai mult,intr-o seara un grup de corporatisi care ocupa tot randul s-a reorganizat pe scaune ca sa faca loc mie si piticului,a fost haioasa faza. Insa ieri,in metrou am intrebat un tip care parea ca nu se simte bine deloc,daca este ok si mi-a raspuns deranjat de intrebare, ca nu i e ok….?
Comentariu beton!13
O da ! Sunt Stan Patitu’ dar nu renunt ! Eram in mijlocul de transport in comun.Inghesuiala ,ora de varf.La un moment dat ,simt cum cineva incearca sa-mi faca inventarul la unul din buzunarele .Pfff proasta alegere a facut omu’!Il las sa actioneze cat sa fie cu mana in buzunar ,ma intorc si BUM ! Ii dau aluia una de l-a luat cu lesin ,o doamna care statea pe scaun si a vazut toata actiunea individului era socata de reactia mea destul de violenta(dar spre bucuria mea cand a venit politia s-a oferit prima sa declare ce a vazut).Vreau sa scot in evidenta faptul ca desi multi au vazut cand individul incerca sa ma buzunareasca ,pana la venirea politiei m-au certat pe mine ,,cum sa-l lovesti domne’ asa,ca nu a vrut sa te omoare” NU cucoana a vrut sa-mi fure ceva ce-mi apartinea mie,indiferent de valoare ! In fine , a venit politia,individul era un cunoscut hot de buzunare.Declaratii,martori si ghici ce ? Omu’ liber prin oras si cu plangere impotriva mea pt lovire,certificat medico-legal(5 zile de ingrijiri) .Ulterior si-a retras plangerea ,dar i-am promis ca data viitoare,certificatul lui o sa fie de minim 30 de zile!
Comentariu beton!43
Acum cca 2 săptămâni mergeam spremetrou cu două sacoșe mărișoare și pline. M-a întrebat o doamnă mai în vârstă dacă să mă ajute. Nu era nevoie.
Dar cel mai impresionant pt mine a fost acum cca 15 ani, în zona pieței Matache, pierdusem microbuzul spre casă la mustață, alergasem și respiram greu, mă lăsasem în jos lipită de un zid și plângeam cu muci. Combinația de respirat greu și plâns cu muci era de vise rele. Au oprit o grămadă de oameni (o tăntică cu sacoșe, un cocălar de cartier, un moșuleț cu o sacoșică-pe ăștia mi-i amintesc) să mă întrebe dacă mi-e rău, dacă am astm („astmă”), dacă să cheme salvarea, etc.
Dacă-mi scobesc bine memoria am multe mici gesturi care îmi redau speranța că omenirea nu s-a futut de tot.
Comentariu beton!16
In anii 90 circulam zilnic cu 336. Intr-o zi vad un nenorocit care se bagase in spatele unei tinere, se freca de ea, o inconjura cu bratele si ii baga mina intre picioare, iar biata de ea era speriata si inghetata de frica. Autobuzul era relativ aglomerat, dar nu foarte. Nimeni nu avea nici o strabatere.. M-am luat eu de pervers, “Ia mana de pe ea tuzmorțiimăti’ iți sparg fața pervers nenorocit”, cum ar veni, expresii de-alea de cartier, la moda in anii ‘90… El tare in gura, bă că nu i-am făcut “nimica”, “hai s-o dam parte-n parte”, etc. A luat-o spre usa, ca sa coboare. L-am amenintat ca daca il mai prind in 336 ii rup capu’. Fata a izbucnit in plans, s-a ascuns dupa mine, si tremura toata. NIMENI din autobuz nu a sarit in apararea ei.. sau a mea.. Iar eu simteam privirile alea acuzatoare, de parca eu facusem ceva nasol, scandalagiu’ dreacu ce le stricasem lor calatoria linistita… In fine, se da jegosul jos la Lujerului, eu tremuram ca piftia, ca de fel sunt blajin si pufos ca un ursulet panda, si niciodata nu dadusem cu pumnu’ in viata mea, si ma dau jos la Veteranilor, adica la urmatoarea statie, ca sa ma calmez si sa scap de privirile calatorilor deranjati de “scandal”. Imi iau o țigară la bucată (ma lasasem de vreo 2-3 ani), o fumez, ma calmez, si ma urc in urmatorul autobuz. Urc prin față, mă indrept spre interior, la mijloc perversul, statea pe scaun. Avand inca in minte ruperea de poola a pasagerilor din autobuzul anterior, mi-am zis ca mai bine imi bag picioarele si un bat in cur decat sa il pocesc pe ala. Ulterior am aflat ca ii placea sa palpeze si boașe de tineri, si l-a rupt una din “victime” cu bataia la Eroilor..
Anyway.. Nimeni nu s-a sinchisit sa imi spuna macar “Arde’l frate”, sau sa o intrebe pe duduia agresată daca e bine.. Gamiașpu… in ea de Romanie..
Comentariu beton!24
Felicitari pt curaj ! Cand m-a buzunarit ala in autobuz prima reactie a oamenilor a fost sa ma certe pe mine ca am fost prea violent cu omu’ …
Comentariu beton!15
Off topic
Apropo de valuri pe net…
Acum ceva timp a fost un copil mușcat/ ucis de câini într-un parc din capitală… Toată lumea atunci să facem, să dregem…
Chiar am crezut că se schimbă ceva cu câinii, cu legile, cu ONG urile care fac valuri cu protecția animalelor…
Nimic, nada… La mine pe stradă iar haite de 10-12 câini… dacă am chemat hingherii s-a aflat cine i-a chemat..mi-au strigat unii de la altă scară odată ‘ mâncai-ai fripți’ + blesteme, etc..altă dată am găsit cioco de câine pe capota…
Spirit civic
Comentariu beton!18
La mine în cartier, dupa întâmplarea cu copilul ucis în parc au dispărut toţi câinii, si n-au mai apărut.
N-aş fi crezut că se poate așa ceva, în condițiile în care ani de zile am fost terorizată la propriu de haite.
acu ti-o spun si pe aialalta. Gara din Ploiesti anu domnului 2000. Noi un grup de studenti care mergeam spre munte in personalul de noapte Constanta – Brasov – via Ploiesti sud.
Langa noi cade unu lat. Tragem de el nimic. Chem salvarea. Pana sa vin aia – vreo 2 ore mortu se ridica si pleaca. Vine salvarea cu politie si imi fute o amenda ca am sunat si nu se intamplase nimic. Scandal justitie apeluri cativa ani ma rog pana la urma si-au bagat amenda in cur. Voila spirit civic…
Comentariu beton!22
Btw nu vreti sa stiti cum e sa te sune functionari taraiti prin procese si sa te ameninte.. sau sa iti ameninte mama…
Cateva cazuri, pro si contra, sa fim obiectivi:
2010: Ma intorceam in 17.01.2010 de la Tulcea spre Bucuresti. Alimentasem aproape de Bucu, spre Slobozia (IL), pana dadea rezervorul pe afara. La iesirea din Bucu, din cauza poleiului si a unei probleme tehnice cu esp-ul, m-am rasturnat, ramanand in camp cu rotile in sus. Nu stiu de unde sau cand, au aparut 7-8 oameni care au pus masina pe roti si am putut iesi. Tot ei au deconectat si bornele ! Deci, da, asa am scapat. Masina a fost 70% distrusa. Avea 5000 km! 2009: august, m-au atacat doi cetateni etnici pentru a imi lua geanta de umar in care aveam telefonul si portofelul, plus niste caiete cu cursurile de la master. Pe unul l-am pus jos, al doilea a venit din spate si m-a lovit. Am cazut, dar a aparut un taximetrist cu o bata si aia au fugit! +2! Acum trecem la minusuri: O batrana a cazut jos, din cauza caldurii, in iulie 2015. Nimeni nu a miscat, desi era zona Unirii, Bucuresti! Apoi, femeie talharita de doi indivizi ciocolatii in tramvaiul 32, 2014, noiembrie. Am fost singurul care a intervenit, aia au coborat fara portofel, am sunat la 112 si mi s-a spus ca ar fi bine sa merg la politie sa ii descriu. Acolo mi s-a comunicat ca e bine sa nu intervin, ca „poate au arme albe si/sau devin violenti!”. Acum, decideti voi! Legat de tragedia de la metrou….fata nu a avut nicio sansa! Timp prea scurt de reactie, surprindere totala, adrenalina care a facut-o sa incerce sa iasa in sus, nu sa se lipeasca de perete, indarjirea atacatoarei ! In plus, nimeni care sa o ajute. Sistemul e defect, nu poate face fata unei asemenea situatii, iar oamenii sunt, de cele mai multe ori fie lasi, fie indiferenti! „Da’ ce, e sora cu mama, sa ma bag?” am auzit ieri intr-o conversatie intre doua dudui, sa zicem, in timp ce la alea 100 kile la 1.5 m rontaiau din cate o shaorma. Asta e mentalitatea! Nu aia cu „iubirea de semeni”! Aia tine doar perioada asta cu sarbatori, in rest…sa-i ia dracu’ pe toti, dar mie sa imi fie bine! Egoism de duzina, caractere dubioase, profitori de prima clasa ! Asta a facut comunismul, dar nu numai! Maresalul voia sa introduca pedeapsa cu moartea pentru orice delict, dupa ce au fost prinsi cetateni care furau din ajutoarele stranse pentru soldatii de pe front! Natie de hoti!
Comentariu beton!22
Ok, timpul prea scurt pentru a interveni. Dar nici după nu a intervenit nimeni să o oprească? Asta nu înțeleg. S-a întâmplat ceva înfiorător și cea care a declanșat toate astea a plecat de acolo nestingherită. Eu asta nu pot înțelege.
Mi s-a făcut rău de vreo două ori și am picat, o dată pe stradă, o dată la Piața Unirii, în stația de metrou. Am fost ridicat de fiecare dată de oameni, mi s-a dat apă, s-a sunat la 112. Oamenii au fost minunați. 112-ul n-a venit nici după o oră, așa că am plecat pe propriile picioare.
Încerc să ajut cum pot și când pot, chiar riscând un pic, dar, cum ziceam și zilele trecute, din ce în ce mai rar în ultima vreme. Și îmi aleg cu mai multă grijă „cauzele” (ca să zic așa) pentru care să mă bag. Nu aștept recompense, nu-mi fac publicitate cu chestiile respective. Ajut fiindcă ajut, fiindcă așa am fost învățat, iar dacă devin încet – încet câine, nu e vina mea, ci a celor din jur, a societății. Fiindcă poți fi excepție, poți fi diferit, poți fi altfel până la un anumit punct. Până realizezi că viața e scurtă, faptele bune te costă scump, raiul nu există, doar iadul e prezent, și e al dracu’ de greu, din ce în ce mai greu să rămâi curat în mocirlă, mai ales că mocirla se întinde și se adâncește, iar cei din ea par din ce în ce mai fericiți. Și atunci ori te murdărești și tu, ori te îndepărtezi de mocirla aia. Am vobit pentru mine și m-aș bucura să-mi iau multe mânuțe roșii pentru ce am scris. Asta ar înseamna că pe aici citesc oameni deosebiți, oameni buni (bine, m-am convins de mult de asta ?).
În privința chestiei de la metrou n-am nimic de zis, doar sfaturi de dat: țara asta e plină de nebuni (toți suntem un pic, altfel n-am sta p-aici), așa că atenție multă, căscați ochii, plecați de la premisa că foarte puțini vă vor binele, restul vor să vă facă rău, așteptați-vă întotdeauna la ce e mai rău, ca să nu fiți surprinși decât în mod plăcut, identificați din timp orice chestie, oricât de aberantă sau improbabilă ar fi, care vă poate pune în pericol, nu așteptați nimic de la autorități fiindcă la noi statul este principalul inamic al oamenilor.
Comentariu beton!56
Nasol, @Ionut, azi dăcât mânuța verde. Csf…
@Ionut, aproape tot din ceea ce ai spus as fi vrut sa spun si eu asa ca iti mulțumesc, ai spus mult mai bine decat as fi facut-o eu! Respect!
Comentariu beton!11
@Ionut, boss, pălăria mea este în colbul de la picioarele tale.
@Vera, @Georgian, @Mihai, nici nu știți cât aș fi vrut să-mi ziceți azi: „Du-te, bă, că bați câmpii! ” Dacă nu pentru mine, măcar pentru piticii mei, ca să pot zice: „Uite, mă, sunt eu pesimist, văd doar partea întunecată, nu e situația așa cum mi se pare mie, n-am de ce să caut bilet doar dus spre civilizație, astea sunt cazuri izolate etc. etc.”
@Ionut esti nedrept, ti-am zis o data ca bati campii. Pai?! Cand ii bati, iti zic. Nu insista, azi nu esti pe camp!
@Ionut, crede-ma…daca traiam intr-o tara normala ti-as fi spus „Du-te ba, ca bati campii!”. Si eu mi-as fi dorit sa iti pot spune asta. Si mi-as mai fi dorit sa-mi fi ajuns cutitul la os mai demult, asa as fi plecat din tara cand trebuia. Poate piticii tai mai au o sansa. In alta parte.
„Iar la nivel de grup suntem doar o masă amorfă și amorțită care trăiește în așteptarea zilei de mâine. Fără reflexe, fără speranțe, fără nimic, doar cu priviri goale”
Când mă întreabă lumea de ce sunt patriot, iote d-aia. Să devenim și noi o națiune. Când se va întâmpla asta vom îndrepta toată ura, agresivitatea și frustrările împotriva inamicului comun: funcționari șpăgari și incompetenți, comuniști și odraslele lor, politicieni și băieții deștepți. Până atunci rămâne să ne dăm în cap unul altuia pentru un loc de parcare lipsă, pentru o educație echitabilă, pentru un loc în față și un pumn de arginți la fel cum am făcut și la mineriade când alții mutau bilele profitând de prostia noastră.
Comentariu beton!13
@Comisare, „națiunea” a plecat de mult p-afară. Aici a rămas doar o adunătură de oameni pe care nu-i leagă nimic, câțiva visători și o mână de debusolați și confuzi. Asta e tot.
Comentariu beton!20
Facerea de bine te poate duce cateodata la cimitir sau la spital. Vorbesc de cazul celor doi soti care de mila, au luat in masina 2 tineri sa nu inghete pe strada. Rasplata lor pentru gest, a fost cutitul in gat. Atat.
Comentariu beton!25
Așa, unu la unu, mai există empatie și ajutor pe ici-colo. Dar la nivel de grup, nu. Nu știu dacă și la alții se întâmplă asta, dar la noi e clar: românul ca individ e cumsecade. Dar când se formează comunitatea, fiecare își declină implicarea, așteaptă de la ceilalți. Un fel de ”bagă-te tu dacă ești așa grozav!”
Cât despre autorități, lăsați!…
Comentariu beton!13
Comunismul. Comunismul pe care il dorim iarăși. Si il doresc si dezaxati prin SUA si UE.
Copilul batut de cativa conationali mai colorati in autobuz, ziua, cand se intorcea de la scoala.Nimeni nu a intervenit, a ajuns acasa tavlita, plansa, frustrata (tinuta cu mainile la spate si buzunarita in voie) . Sunat la 112. Vine un echipaj , asculta relatarea, si da verdictul: doamna, nu avem ce sa le facem agresorilor ca sunt minori dar va dau un sfat , dati-i un spray cu piper, nu cu socuri sa nu ii faca aritmie si sa moara hotul, cu piper doamna… am fost socata, asta a fost sfatul politistului… i-am apostrofat, evident, cum naiba ar putea o fata sa manuiasca in panica momentului spray-ul fara sa si-l tranteasca ei in ochi sau mai rau…daca ii nimerea pe 1-2 agresori oare ce ar fi patit ea de la restul gastii de suti? Eram aproape sigura ca in cazul de ieri prima victima a apelat la 112 si nik,din pacate nu m-am inselat.
Caz 2: eram la munte acum vreo 10 ani si copilul mic s-a imbolnavit, eram undeva rupti de civilizatie asa ca am urcat in masina si incercam sa gasim o farmacie (cea mai apropiata stiuta era la vreo 30 km). Am oprit la o poarta si am intrebat un localnic in varsta daca stie o farmacie apropiata. S-a uitat mosu’ la noi, ne-a intrebat de ce cautam o farmacie , a intrat in casa si s-a intors cu o cutie plina de medicamente, sa ne alegem ceva de acolo pt copil. Am fost impresionata. Am trai multe evenimente si de cazul 1 si de caz 2. Exista multi oameni buni dar si multi defecti.Dar articolul de azi ar trebui sa ne faca pe noi sa gandim cand am fost ultima oara corecti in astfel de cazuri.
Comentariu beton!20
Nu stiu cat are legatura cu statul, cu politica si cu capul pestelui…o fi avand totusi. Zic mai degraba ca sufletul personal, bunatatea lui, reactioneaza in primul rand. Eventual educatia, empatia, curajul, chiar cultura. Nu in ultimul rand informatia medicala . Trebuie sa stii una alta despre atac de panica, accident vascular- vezi Stela Popescu- psihoze, tensiune etc. Zic si eu…
Și ce trebuie să mai știi ?
Să faci anchete ca să vezi adevarul ca in cazul descris mai sus, să te pricepi să retii o persoana pana la venirea poliției , cum se stinge un incendiu etc
Fleacuri
Singurul lucru pe care trebuie să-l faci in calitate de cetățean e să anunți
Atât
Că s-ar putea să-l omori.pe cel pe care vrei să-l resuscitezi, s-ar putea ca nebuna aia să scoată un cuțit să ți-l bage in gât cand vrei s-o reții, s-ar putea ca extinctorul să nu fie potrivit pentru aparatură electrică și rămâi cu el in mână
Și multe altele
Da , dacă ar fi sunat zece inși că au văzut o tentativă de omor bănuiesc că s-ar.fi mișcat lucrurile altfel .Înțeleg perfect de ce NU au sunat
Comentariu beton!15
@Neața bună, doamnă GMT 🙂
are legătură și cu statul. Atâta vreme cât nu se va produce o reformare a legii sănătății mintale, există o probabilitate crescută ca fiecare din noi să se întâlnească cu o persoană bolnavă. A nu se subînțelege că toți pacienții psihiatrici sunt periculoși. Dar după cum ați văzut, pot deveni (își pot pune în pericol propria viață, dar și pe a celor din jur)
Și ca aparținător al unei rude bolnave psihic ai mâinile legate, nu-l poți interna când crezi tu de cuviință.
Mă tem că nici de de data asta nu se va schimba mare lucru – ar implica costuri suplimentare ptr a construi locații noi și a angaja personal calificat ptr a îngriji astfel de persoane.
Empatia, educația sigur că sunt importante. Și curajul, deși dacă ai câteva secunde la dispoziție, nu prea văd cum ai putea lua cea mai lucidă și corectă decizie pentru a-ți salva ție sau altuia viața – e faza aia în care efectiv „îngheți”. Câteva secunde fac practic diferența. În cazul cu crima de la metrou, dacă este adevărat că au fost persoane ce au scos telefonul pentru a filma în loc să sune la 112 – ăsta ar fi fost un gest firesc – înseamnă că alea chiar sunt alienate.
Comentariu beton!13
Miha si Colonel, zi buna! M-am mai gandit, normal ca are legatura cu statul! In Italia se suna imediat la politie, la salvare, nu se pune mana pe om, nu se intervine personal decat in cazuri simple. Cum a fost cand am cazut eu pe niste scari si tot ce era prin sacose s-a raspandit duios…Un tanar m-a intrebat rapid cum ma simt , daca sa sune la salvare, am zis nu si m-a ajutat sa strang rosiile si cartofii , mai mare rusinea. Lumea nu intervine, suna la institutiile statului. In legatura cu bolile psihice…sunt multe de spus.
Ultima data, si cred ca si prima, cand am avut nevoie de ajutorul celor din jur a fost vara aceasta, eram intr.un maxi taxi supraaglomerat, dupa o zi intreaga de umblat prin oras nemancata. Mi s.a facut rau dintr.odata si am lesinat. O doamna mi.a dat locul ei, m.am trezit pe un scaun, eu fiind initial aproape de usa microbuzului, alta doamna mi.a dat sticla ei de apa si m.a ajutat sa.mi adun lucrurile de pe jos, iar o alta a coborat odata cu mine si s.a asigurat ca pot ajunge in siguranta acasa. Am ramas extrem de surprinsa si recunoscatoare pentru ca m.au ajutat atatea persoane, fiecare cu ce a putut. Exista oameni si oameni, situatii si situatii, cred ca e o chestie de noroc contextul in care te aflii.
Comentariu beton!18
2003. 4 „blonzi ” făceau un sondaj de opinie în gentile a doua fete, pe linia lui 32. Întrebat frumos despre subiectul sondajului și, după vreo câteva secunde , am încins o horă în 5. Rezultatul? 2 coaste pe stânga și 3 pe dreapta fisurate la mine. Și acum respir greu….îl aștept pe Luke sa-i dau vestea cea mare…sunt tac’su.
2005 plimbare cu 105. …3 savanți englezi, cred. ..tot sondaj, de data ăsta o fata care începuse sa plângă. …rezultatul dialogului metempsihotic. .. lama care si-a găsit locul la 5 cm de ficatul meu…aveam lipsa de fier, probabil…
Nu mai povestesc restul. …ce pot spune e că, de fiecare dată, lumea din jur m-a violat în cavitatea bucală. ..ata ete.
Știți care e faza? Mai am ceva coaste sănătoase. ..deși am fost scârbit de ai noștri cetățeni, în imbecilitatea mea, mereu m-am băgat în seama sa întrerup sondaje sau alte chestii…mare berbec, nu?
O fi de vina profesia? Sau injecția pe care mi-au facut-o aia 4 ani în pădure la Băneasa? Habar nu am ….cert este ca eu Rămân un utopic. …și visător pe deasupra.
Comentariu beton!43
1995, seară de vară, ne întorceam de la botezul nepoatei mele 5 persoane: părinții mei, unchiul meu cu matuşi-mea și subsemnatul. La 20 de metri de la ieșirea din curtea fratelui trece la milimetru pe lângă noi o mașină. După nici 100 de metri face o curbă și se oprește cu farurile intr-un copac. Alerg sa-i scot din mașină și iată ca unul dintre ei vine la mine și mă întreabă : „ce-ai făcut mă, n-ai treabă??? Am rămas consternat.
A fost odată o țară pe a cărei cetățeni îi doare în cur de ei și de alții.
Comentariu beton!15
Perfect de acord, peștele de la cap se-mpute, dar coada are rol locomotor. Cetățenii care țin pixul în mână nu sunt marțieni, nici nu și-au schimbat năravurile după ce au ajuns în posturi călduțe. Sunt vecinii, colegii de școală, verii noștri, sunt oglinda societății în ansamblul ei. Excepțiile sunt puține.
Este comod să dăm vina pe sărăcie pentru mizeria din jur dar, la o plimbare cu mașina prin satele din Oltenia (e doar un exemplu, în alte zone e la fel), am constatat că nu e chiar așa. Cât îl costă pe Titi o mătură de nuiele și o coasă, astfel încât să taie buruienile și să curețe jegul din curte? Cât de scumpe sunt un ciocan și un pumn de cuie, încât nu își permite Costel să repare gardul care stă să cadă?
Este comod să dăm vina pe autorități că nu fac nimic dar, când ne ia ninsoarea prin surprindere, Gogu sprijină gardul, în timp ce soldații dau la lopată. Sau sprijină masa la crâșmă, cu o votcă luată pe caiet și se plânge ca n-a ajuns mașina cu pâine. Nu, nu contează că n-are o pungă de făină în casă, mereu altcineva e de vină.
Ei bine, Titi, Costel și Gogu ajung, la un moment dat, funcționari prin primării și vor avea aceeași atitudine mizerabilă (poate chiar accentuată, că-s persoane importante).
Comentariu beton!25
Inițial am crezut ca nu am ce povestii, dar hai sa dau din casă ca afara stiu la ce sa ma astept?.
Acu’ vreo 2 zile vorbeam cu barbatu-meu și în timp ce conversam eu mă deplasam spre ieșirea din casa, mi-am luat un stâlp în arcadă de am vazut stele verzi. Ce sa vezi, eu la pământ de șocul loviturii el stând încremenit pe scaun nici pomeneală să aibă o reacție( s-a scuzat ulterior ca nu a apucat să facă ceva).
După revenirea mea la realitate sa vezi râsete la el ca si-o va lua de la cunoscuți( am un machiaj asa ….natural acu’)ca abia vine acasa si eu lovită?.
Eu cred ca unele persoane chiar nu stiu ce sa facă în momente de criza( eu din fericire atunci ma mobilizez mai bine) noroc ca nu-i port pică, dar a zis ca păstrează lovitura în stâlp amintire, noroc ca sub coltarul de metal meseriașul nu a pus adeziv ci doar a spoit pe deasupra că imi spărgeam capul.
Am trait si bune si rele, oricum sunt din categoria fulg-musca dar care se baga oricum.
Multumesc barbosului ca nu mi s-a facut niciodata rau sa pic ca eram moarta pana acum dar, s-a intamplat sa ma tarasc pe peretii sa ajung sa imi iau o sticla de apa in timp ce sotul vorbe cu mine la telefon sa ma linisteasca sau, sa ma pun in cur in metrou langa burduf pt ca ma scurgeam si toti sa se faca ca ploua, sa fiu trimisa acasa din spital si luata la misto ca de unde stiu eu ce am si sa pic peste drum de spital, sa nu ni se dea locul in fata la urgenta pt ca pacient era sotul dar mai avea un pic si facea stop sa sa :)) sa fiu agresata verbal de un pusti colorat pe care l-am pocnit scurt si tot eu sa fiu luata la pwla :))
Sau, ieri, sa ma lase toata lumea sa o iau inainte sa nu pierd avionul, un batran din avion sa ma ajute cu bagajele pt ca eu eram semi-lesinata de la alergat, sa se dea jos cativa vlajgani la un cretin care se daduse jos in padurea Bogatii sa ma ia la pumni ca era sa il acrosez dupa ce m-a depasit in depasire si in curba :)).
Sau, sa ma bag intre doua fete si 4 tigani care aveau ceva bucurii la ele, sa pocnesc un smecheras care scuipa fetele la careu, sa zbier la un nene care isi plimba mainile printre picioarele doamnelor in RATB si toate erau impietrite de frica, sau sa ridic un nene olog caruia I-au alunecat carjele pe bordura si sa realizez dupa ca sunt cu burta si nebuna!
Acum ceva ani la trecere de pietoni din spatele mall-ului Vitan, un om al strazii a fost lovit de o masina chiar pe trecere. Masina fugise si la fel si oamenii..masinile il ocoleau pur si simplu. Eu, omul meu si alti doi prieteni, am incercat sa ii calmam criza de epilepsie si sa il tinem constient si de vorba pana a venit ambulanta.
Oamenii se tem, se pierd, nu stiu sau ignora. In primul rand romanii nu au notiuni de acordare a primului ajutor..pe cand niste cursuri de acest gen prin scoli? Suntem needucati, tinuti in ignoranta si in neputinta si asta ne inraieste. Depinde doar de noi daca ne ridicam sau nu deasupra intunericului.
Comentariu beton!24
@EGO, ultima parte este al naibii de adevarata si esti prima persoana care a ridicat chestia asta aici: acordarea primului ajutor. La fel si la partea cu tinuti in ignoranta si in neputinta. Pentru ca o natiune divizata, needucata si bolnava este mai usor de manipulat. Asta se face incepand din 89 si din pacate se acutizeaza.
Comentariu beton!18
Frumos man, ai dreptate, dar solutia ta cu invinuitul „alora care ne-au facut asa” n-o sa functioneze in vecii vecilor, pt ca „aia” nu stie nimeni exact cine sunt; toti o ard de „politicienii” care distrug si isi bat joc, dar societatea noastra e de asa natura (materialista, competitiva, exigenta, violenta si narcisista) incat orice alt scenariu, pe langa asta actual, e complet irealist, indiferent de ce baieti stau pe tron acolo sus
Eu cred ca noi suntem cum suntem pt ca ne-am adaptat foarte prost la vremurile moderne si fara o reforma serioasa (si io zic SERIOASA frate, cu schimbarea structurii de administratie cu de-alea, nu cu niscaiva legi de cacat pe care oricum nu le ia lumea in seama), investitii majore in invatamant pentru toate varstele (cam un procent de pib de 3 ori mai mare alocat acolo), eliminarea coruptiei (un task infiorator de complicat avand in vedere ca la noi nepotismul si smechereala fac parte din cultura nationala) + investitii majore facute de stat in economie (daca s-ar cheltui cam 10% din PIB in asta atunci ar mai fi pretentii de infrastructura ca-n afara) + multe, multe, multe altele
Fara toate astea, care oricum iti zice fratele tau ca n-o sa le vezi in urmatorii 50 de ani, (pt ca nu exista nici un pic de vointa nationala pt schimbare adevarata si nici vrun pericol de moarte care sa ne indemne incolo) petrecerea care exista la ora actuala e gata(cheltuit bani me vile,BMWuri, ML-uri, curve, droguri, genti si toace sa se asorteze cu cele amintite mai sus, toate fiind finantate de credite bancare, ca na! merita sa-ti faci credite pe 15 ani ca sa fii si tu baiat adevarat)
Si vrei sa stii care e partea cea mai trista, ca in momentul in care totul o sa se duca pe pula rau de tot, o vai! lumea o sa fie asa surprinsa; o sa se stranga toti in piata, plini de indignare, sa ceara capul nefericitului care o sa fie boss pe vremea aia
„Ca da dom’le, e vina lu ala, ca noi suntem cetateni buni, bravi, darji si demni, iubiti de Dumnezeu! Cum adica sa fie vina noastra nene, noi oamenii de rand?!”
Hai mars cu vrajeala
Mie mi se pare un pic exagerata atitudinea asta fata de oamenii care se aflau acolo ca nu au intervenit. Tot ce stim e din ce apare pe net si la tv…nu ai cum sa confirmi ca tu sigur te-ai fi purtat ca un Greuceanu daca ai fi fost acolo. E usor sa comentezi dupa ce citesti, te gandesti si procesezi informatia…dar concret, nu stii cum dracu reactionezi daca esti fix acolo in momentul ala. E chestie de impuls, de moment. Si pana nu esti martor pe bune nu stii ce reactie ai. Da, inteleg ca sunt si multi oameni ignoranti si chiar nu le pasa dar nici sa aruncam in ceilalti cu atatea judecati.
Comentariu beton!12
@Raluca, and your point is?
@Raluca eu sunt de parere că trebuie neapărat să încerc acel Pui fiert in bere si invelit in sos de usturoi.
+Placintele cu mere si afine
Doamne-ajută să mânce gura mea toate astea!
@Raluca, te rog sa ma ierți pentru ca ma bag ca mecanicul dar cred ca nu ai citit textul lui Mihai pe diagonala! Mai încearcă odată si vei vedea ce a spus el acolo. Este adevarat ca mai exagerează câteodată dar de data asta a fost chiar punctual. 🙂
Bă tu ai citit rețeta aia ?
Pulpe și piept de pui tânăr , DE ȚARĂ
@Colonele
1. Iau pui oşenesc, e cât de cât mai natural.
2. zic că n-ar strica să încerc un ţăran puternic, na!
Că ai dat-o umpicuţ cam vag ^^
Normal că la mâncare mă refer.
Exact ca-n bancul ăla in Moscova in 45, după razboi, un tip mergea pe stradă și striga : „criminalu ăsta, ăsta ne-a nenorocit , un criminal care ne-a adus la sapă de lemn șamd
Bineînțeles că l-au săltat urgent și anchetatorul nkvd până să-l bage in antrepriza il întreabă pe cine tot face el criminal:
–cum pe cine , pe Hitler , normal . Da tu tovarășe la cine te gândeai ?
Nevermaind
Prin primăvară datorită unor greșeli de comunicare in loc de pui de țară mi-a adus cineva pui d-aia de pe bandă, care nu vad lumina soarelui .Cu carnea aia vinetie si gustul de cocoș de congelator
Ce să fac cu ei ? Mă învață cineva să-i trec incet-incet pe hrana normală a puiului de curte . Hrana naturală adica uruiala, cu floare, cu mazăre mai veche, iarba etc A și că mănâncă mult
Nu spun cum s-au schimbat .Cum li schimbat pielea, carnea și comportamentul chiar. Era și un cocoș care incepuse să cânte dimineață să se-ntreaca cu cocosii vecinilor . Fiind de carne s-au îngrășat până nu puteau să mai meargă
Nefasta a fost cel mai plăcut surprinsă Parcă se intorsese in copilarie cand strangea rahatul la porc și hrana era de pe bătătură. Că alta nu era de unde
E o diferență enormă intre ce e in magazin și păsările de curte
De asta te-am atenționat cu rețeta , boss
”Faceți un efort de memorie și încercaţi să vă amintiţi când v-a ajutat total dezinteresat cineva, o persoană complet necunoscută, ultima oară”
Ce-mi amintesc acum, rapid. Asta vara eram la calarie, in afara orasului. Cand sa plec spre casa, am constatat ca mi-am incuiat geanta unde erau si cheile masinii in ea. N-aveam bani sa-mi platesc orele, n-aveam telefon, n-aveam chei de la casa. Mai erau la echitatie 3 baieti si o fata. Pe niciunul nu-i cunosteam. Un tip a incercat sa-mi descuie masina cu o sarma apasata pe cheder. S-a chinuit vreo 10 min, n-a reusit. Fata s-a oferit sa-mi dea telefonul sa sun la taxi si sa ma imprumute de bani. Pana la urma, m-a dus un tip pana in oras, mi-am luat cheile de rezerva ale masinii si m-a intors inapoi.
-Mi-am uitat portofelul cu bani, carduri, buletin intr-un restaurant, acum vreo 3-4 ani. Patronul de acolo a facut eforturi considerabile sa ma gaseasca. M-a cautat pe facebook, mi-a lasat mesaj ca mi-am uitat portofelul. Apoi a sunat la Alpha bank unde aveam cardurile si a anuntat ca mi-am pierdut portofelul si daca ma pot contacta ei. Si uite asa m-au sunat de la banca, ca numai de intrat pe FB n-aveam chef, am recuperat portofelul si nu mai stiam cum sa-i multumesc omului. Mi-era cel mai mult de buletin…
Mai sunt oameni printre noi…
Comentariu beton!16
prevenție s. v. EVITARE. ÎMPIEDICARE. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. OCOLIRE. PREÎNTÎMPINARE. PREJUDECATĂ. PREVENIRE. SOLICITUDINE.
Termenul este relativ necunoscut și pus în practică rar spre inexistent de persoanele bipede înzestrate cu discernământ.Dăm și exemple?Dăm ce morții măsii că nu ne dor tastele.
Nu sta ca vita la trecerea de pietoni la 10 centimetrii de carosabil,că trece un autocar pe roșu cu 100 la oră și își îți rupe capul cu oglinda(fază petrecută acu două zile,noroc că l-am tras pe moș).Chiar dacă e verde ,asigură-te că toate mașinile au oprit ,mai repede se opresc 80 de kile decât 2 tone de fier.
Pură fizică.La spital sau morgă nu o să spună nimeni:,,săracul,a avut verde”.Caută întotdeauna să fi protejat în partea din spate indiferent unde ești :gară,metrou,stație de autobuz.Stai cu spatele la un perete,un stâlp,un panou publicitar.Ai doar raza vizuală frontală și laterală deschisă.Câți dintre voi nu ați tresărit când cineva,prieten sau cunoscut v-a bătut pe spate?Eu sunt atât de paranoic ,încât și în baruri sau restaurante aleg cu spatele la perete ca să văd ce se întâmplă și cât mai aproape de ieșire.Telefonul se lasă dracului în buzunar dacă nu vorbești ,de preferabil un buzunar interior ,atâta timp cât ești în aglomerație.Nu moare Facebucu fără tine juma de oră.Belește ochii la ce în jurul tău ,nu sta ca mutu cu ochii în ecran.În caz de ceva urlă și fă zgomot,sună la 112,țipă după ajutor.Evită pe cât posibil să faci pe justițiarul,mai ales dacă statura nu te avantajează.(Cinci copci în cap, checked)
Raportează-te la mediul înconjurător,la stradă,la oraș ,la oră,la zonă,la numărul de persoane aflate în jurul tău.Dacă ai un grup de persoane ,chiar și o pereche,încearcă să stai căt mai aproape de ei.Infractorii au anumite considerente după care aleg victima,nu le aleg întâmplător.Decăt să aștepți un ajutor care puțin probabil va veni,mai bine îți iei niște măsuri minime de precauție.Că există și excepții ,asta o pot confirma eu:astă vară,Doamna a ieși t de la muncă mai repede (12 noaptea)și a decis să vină singură.De obicei o aștept eu la jumătatea drumului,până acolo vine cu o colegă.Vorbim de 20 de minute pe jos.Întâmplarea a făcut ca la jumătatea străzii să dea nas în nas cu un personaj din zonă ,un drogat si boschetar,care îmbrăcat doar în chiloți,învârtea cu sârg pe mijlocului drumului, o macetă deasupra capului,totul însoțit de urlete de luptă.Norocul a fost că a făcut abstracție de Doamna ,care s-a strecurat rapid printre două mașini parcate și a ajuns acasă palidă.A doua zi l-au și umflat cu duba,dar ce folos pentru că întrebarea persistă:dacă …?
Comentariu beton!20
Nu era de fapt Sandy Matei cu-n box pă care-l invartea deasupra capului ?
S-a ramolit de tot blogul ăsta! Numai poveşti nemuritoare! Pfuuuaa…. ca în România, csf?
@X-ulescu, csf? Nimic. Apeși pe X-ul ăla din colț și-ai scapat de poveștile nemuritoare. Ca să vezi ce simplu era.
Aww, te-ai coborât tu să îmi răspunzi? Nu ai pe polițistul Georgian să îmi explice el ce şi cum? Aşa ceva…. sau măcar un Ego, ceva, cu litere de tipar, mari, ca şi egoismul pe care îl maschează în poveşti siropoase?
@X-ulescu, in mod normal nu raspund persoanelor care nu au identitate. Tu nu contezi. Parerea ta despre mine sau oricine altcineva de aici nu conteaza. Daca ai avea minimum de ouțe ai comenta ceea ce te deranjeaza cu numele tău. Eu comentez cu numele meu, mi-am pus si poza si ma uit in ochii tai din ea in timp ce iti scriu. Dar tu esti o nulitate fara identitate. Asta esti si asa vei ramane pana cand vei avea curajul sa postezi cu numele tau. Pana atunci, marș sub coteț!
Nenea, tanti X-ulescu sau ce oi fi tu..ne cunoastem ca sa imi judeci tu egoismul? 🙂 sau ai impresia ca doar asta reflecta nick-ul meu?
Te-am deranjat cu ceva in ceea ce am scris?
Daca sunt egoista inseamna ca trebuie sa fiu si meschina si ignoranta? Fuck, l didn’t know that shit! Lumineaza-ma tu!
????
Aşa măi! Ieșiți din vizuina ??
Ce-mi place când se bagă Georgian precum chiloții în cur! Haha
Doar atât puteți? Nu tu o constatare despre câte comm, sau donații? Aşa ceva…? Hai măcar un sfat! Hai că puteți!
Doar un „marş” anemic? Aveam pretenții!
Pe bune, chiar vă pierdeți vremea să-i răspundeți, în timp ce el jubilează că a reușit să vă provoace și să vă enerveze din spatele tastaturii? Păi, asta fac și eu câteodată prin alte părți și mă distrez de minune când îmi închipui cum se aprind ceilalți și, dacă ar putea, mi-ar crăpa capul cu ceva. ???
Ignore, că nu merită deranjul. Omul se plictisește, nu-i dați o ocupație.?
Comentariu beton!11
@Ionut, EXACT.
?
Gata, m-am calmat!
Sper doar că v-am stricat zen-ul, aşa cum mi-ați făcut voi ieri!
@EGO, pe a-l tău vreau să îl repar, de fapt să încerc. FEMEILE ÎNSĂRCINATE SUNT CELE MAI FRUMOASE FEMEI!!!
Exemplul 1. Acu niște ani făceam naveta. zilnic Cel mai frecvent mă deplasam cu ocazie. Într-o seară al naibii de ploiasă mă ia un nene cu mașina. 90 km până acasă am avut timp să povestim diverse, inclusiv unde lucrez. Câteva zile mai târziu, intră un alt nene în bancă și întreabă de mine, vine și îmi întinde umbrela pe care o uitasem în mașina lu’ șefu-so.
Exemplul 2. Acu niște ani, dar mai puțini, am făcut accident cu mașina. Cauciuc explodat, ploaie, eu fără experiență de drifturi și derapaje controlate, am făcut-o praf: fața, spatele, tot. Nu se oprise încă mașina pe drum din câte piruete a făcut, că cineva deja ridicase capota și a decuplat bateria, altul trăgea de ușă să mă scoată din mașină. Și apoi alți nu știu câți au împins mașina să o scoată din drum, să poată ceilalți circula. Nu mai știu câți au oprit, să vadă dacă sunt bine și să sune la Salvare. Cel mai căpos n-a mai stat să negocieze cu mine, a sunat direct la 112, să trimită echipajul și ambulanța și m-a băgat în mașină să mă ducă până la primul post de poliție. În mașină avea doi copii mici, care nu pricepeau exact ce se întâmplă și păreau ușor speriați. Pe când vor fi mari, copiii ăștia o să-și amintească de tăticul lor care a luat-o în mașină pe tanti cu accidentul. Pentru că atunci când vezi că cineva are nevoie de ajutor și tu poți să ajuți, te oprești și ajuți. Și vreau să cred că atâta vreme cât mai sunt copii care cresc din asemenea părinți, nu e totul pierdut.
Partea urâtă a monedei? După accident nu am găsit pe nimeni să tracteze mașina atunci seara, așa că n-am avut ce face și am lăsat-o pe marginea drumului până dimineață. Când m-am întors cu macaraua, mașina era fără ștergătoare, fără baterie, cu oglinda ruptă. Au furat inclusiv CD-urile din mașină.
Comentariu beton!16
Legat de ultimul paragraf… mie mi s-a acrit de tot de asta cu „de vină sunt conducătorii”. Vorba poetului: Deasupra tuturora se ridică cine poate. Ticăloșii ăia de sus sunt tot ce a putut să dea „mai bun” nemernica asta de nație. Majoritatea populației e făcută din fix aceeași fibră și tăiată după fix același tipar și ar face fix aceleași lucruri dacă ar fi în aceeași poziție.
Că noi, ăștia de comentăm p-acilea, nu ne simțim reprezentați de ei, că vedem, simțim, gândim și ne dorim altceva, nu înseamnă că noi nu suntem de fapt o minoritate. Și așa cum minoritățile de orice fel au azi niște drepturi (și să nu uităm cu ce preț s-au câștigat unele dintre ele!), după capul meu singura șansă e tot de la noi către ei. Tot noi trebuie să acționăm în anumite direcții și să reușim să tragem pe cât mai mulți după noi. După cum ne educăm copiii, după cum îi învățăm să-și aleagă prioritățile, prietenii, după cum îi învățăm să dea mai departe, după cum îi învățăm să-și înțeleagă drepturile și obligațiile și să nu le fie teamă să le folosească.
Păi hai s-o dăm pe față boss
La incendiul de la Colectiv a iesit lumea in stradă pentru ….?
Ca să nu se mai intample o asemenea tragedie sau ca să cadă guvernul ?
Implicarea civică nu ține cont de partide, parcă .După ce s-a cărat Ponta , gata s-a rezolvat . S-a rezolvat ce ?
Încă ceva . Tipii de la pompieri s-au făcut că plouă ca să primească sponsorizari pentru institutie. C-așa era ordinul (verbal) pe unitate
De fapt cam asta era ordinul in toată țara . Au fost in presă oameni de la pompieri care au facut denunțuri, inclusiv la procurorii DNA, că nu-și pot face treaba, că trebe să adune sponsorizari. DNA-ul a respins dosarele și oamenii au ramas să se judece singuri cu cei care i-au sancționat, sau i-au dat pe nedrept afară. Câți au tăria și timpul și banii să se judece ani de zile cu o institutie ai cărei șefi le-au ordonat mizerii ?
A cerut cineva tragerea șefilor la raspundere, a procurorilor care au dat NUP la dosare ,? Nu, răspund doi proști care au executat un ordin
Văd că toată lumea se gândeste la panouri de protecție, viteza trenului etc
S-au făcut și petiții
Aș vrea să văd o petitie cu marirea numarului de polițiști la metrou
Nu marirea temporară, prin detașare de nustiuunde. O mărire permanentă
Ar insemna mai multe fonduri pentru MI, deblocarea posturilor , dar și siguranță
Pentru că siguranța costă
Pentru asta nu se fac petiții
Comentariu beton!11
Din ce am citit in presa si criminala este o victima. A fost violata/abuzata si a innebunit. Unele se sinucid altele innebunesc si stau numai in casa. Dar apar si cazuri din astea de nebuni periculosi.
In alta ordine de idei, barbatul care-i sare in ajutor primei victime se vede clar ca este in varsta. Probabil ati observat ca varstnici din toata lumea au un simt civic mult mai dezvoltat decat generatiile tinere. Pana la urma cu televizorul( si nu numai) se educa poporul ?
Cand ani la rand copiii au fost bombardati cu informatii care schimba scara valorilor morale, cand decalogul crestin a fost daramat rand cu rand atunci ce pretentii sa mai ai de la actuali adulti tineri ca sunt egocentrici ?!
Deocamdata suntem pe cont propriu si avem o spoiala de stat. S-ar putea, la felul cum decurg lucrurile, incetul cu incetul sa intram in anarhie( nu numai Romania)
Deja furtul, minciuna, adulterul sunt chestiii desuete.
Omorul.talharia,violul,traficul/sechestrarea de persoane, sunt pedepsite foarte bland.
Iar ca exemple asta imi aduc aminte:
Odata la metrou la Iancului o femeie s-a impiedicat si a cazut pe scari in fata mea. M-am blocat(nu stiu de ce). Pana sa reusesc sa o ajut a intervenit altcineva. Cateva nopti m-am perpelit de rusine ca nu am reactionat.
Altadata am gasit o fetita mica, 3-4 ani , cand plecam la munca dimineata. Plangea ca se pierduse de bunica in drum spre gradinita. Plangea si mergea. Si eu mergeam in pas cu ea( sa o feresc de masinile de pe alee) dar nu puneam mana pe ea( ma gandeam ca eu imi invatasem copilul ca daca pune mana cineva pe el sa tipe tare). Cand am ajuns la strada principala si am vazut ca vrea sa traverseze i-am zis : acum te iau in brate si cand ajungem pe partea cealalalta te las jos. Din fericire copilul stia pe unde sta. M-a dus pe cateva alei si apoi intr-un bloc unde a zbughit-o pe o usa. Am sunat si am aflat ca acolo statea ceva familie.
Din ce am citit in presa si criminala este o victima. A fost violata/abuzata si a innebunit. Unele se sinucid altele innebunesc si stau numai in casa. Dar apar si cazuri din astea de nebuni periculosi.
In alta ordine de idei, barbatul care-i sare in ajutor primei victime se vede clar ca este in varsta. Probabil ati observat ca varstnici din toata lumea au un simt civic mult mai dezvoltat decat generatiile tinere. Pana la urma cu televizorul( si nu numai) se educa poporul 🙂
Cand ani la rand copiii au fost bombardati cu informatii care schimba scara valorilor morale, cand decalogul crestin a fost daramat rand cu rand atunci ce pretentii sa mai ai de la actuali adulti tineri ca sunt egocentrici ?!
Deocamdata suntem pe cont propriu si avem o spoiala de stat. S-ar putea, la felul cum decurg lucrurile, incetul cu incetul sa intram in anarhie( nu numai Romania)
Deja furtul, minciuna, adulterul sunt chestiii desuete.
Omorul.talharia,violul,traficul/sechestrarea de persoane, sunt pedepsite foarte bland.
Iar ca exemple asta imi aduc aminte:
Odata la metrou la Iancului o femeie s-a impiedicat si a cazut pe scari in fata mea. M-am blocat(nu stiu de ce). Pana sa reusesc sa o ajut a intervenit altcineva. Cateva nopti m-am perpelit de rusine ca nu am reactionat.
Altadata am gasit o fetita mica, 3-4 ani , cand plecam la munca dimineata. Plangea ca se pierduse de bunica in drum spre gradinita. Plangea si mergea. Si eu mergeam in pas cu ea( sa o feresc de masinile de pe alee) dar nu puneam mana pe ea( ma gandeam ca eu imi invatasem copilul ca daca pune mana cineva pe el sa tipe tare). Cand am ajuns la strada principala si am vazut ca vrea sa traverseze i-am zis : acum te iau in brate si cand ajungem pe partea cealalalta te las jos. Din fericire copilul stia pe unde sta. M-a dus pe cateva alei si apoi intr-un bloc unde a zbughit-o pe o usa. Am sunat si am aflat ca acolo statea ceva familie.
@X-ulescu: hai sa incheiem sarada ca e seara si am alte preocupari. Femeie, chill down please ca mi-e ca pocneste pipota in tine.
Mi-ai vazut si ZEN-ul pe langa EGO-ul meu? Nu vrei tu sa vezi si numerele la loto? Mie imi ies mereu 3 din 6 :))
Las-o moale cu frumusetea si gravidenia ca nu ma impresionezi cu nimic!
Sarbatori fericite! 🙂
QED
Te pup!
Eu cred că dacă ar fi să existe vreo vină, ar fi pentru primul caz. Pentru că acolo chiar erau persoane lângă. Din păcate, la cel de-al doilea caz totul s-a întâmplat la fracțiune de secundă, când peronul era gol, cel puțin 3 m distanță.
A început nebunia din păcate. Am evoluat cu paşi mici. Involuăm alergând.
Citesc de multa vreme blogul, dar pana acum am contribuit doar prin prezenta.
Am ajutat de multe ori, de alte multe ori am fost ajutat. Nu am stat sa le pun in balanța.
O situație însă o voi tine minte toată viața, pentru ca am învățat pe propria piele ca exista și astfel de oameni.
Vara, cald, extrem de cald chiar. Vreme perfecta sa o șterg mai devreme de la serviciu, pentru corect intemeiatul motiv de a ușura aglomerația de 17.00 din Pipera. Mergeam liniștit cu mașina pe străduțele alea înguste din Pipera, când la un moment dat am observat un om pe trotuar. Stătea pe o piatra, ușor aplecat in fata, cu mâna la piept. Trotuarul era pustiu, iar omul părea sa aibă probleme. Am oprit, m-am dus la el sa văd dacă îl pot ajuta. Cu greu mi-a spus ca tocmai fusese externat din spital, ca era de fel din Iași și nu avea bani sa ajungă acasă. Cam fantezista povestea, dar rețineți ca omul nu a făcut absolut nimic sa ma oprească. El doar stătea acolo, astfel ca nu puteam bănui vreo ghidușie. L-am luat in mașina, la răcoare și am mai stat de vorba. Ma ruga sa îl scot din oraș, spre Iași, ca de acolo se descurca el. Parca nu Ma lasa sufletul sa fac asta, așa ca l-am dus la gara, unde i-am dat și bani de tren pana la Iași. L-am lăsat la coloane, gândindu-Ma ca s-o descurca el sa își ia bilet spre casa. Nu va puteți imagina ce mulțumiri am primit, câte plecăciuni și promisiuni de rugăciuni pentru mine și familia mea care a zămislit un astfel de om generos. L-am lăsat in plata domnului și mi-am văzut de treaba. O buna bucata de vreme m-am simțit tare bine ca am putut ajuta un om la necaz. Pana intr-o noapte, vreo trei luni mai târziu, când frunzăream un bine-cunoscut site cu filmulețe auto și incidente de trafic din România. Unul dintre useri povestea cum a ajutat el un om prăbușit pe strada, proaspăt externat din spital, cum i-a dat bani sa ajungă acasă, Ba chiar au mai oprit și alți șoferi care au contribuit la ajutor. Povestea era însoțită și de filmul evenimentului. Și iată-l pe ieșeanul meu din nou in Bucuresti, din nou operat (saracu!), doar ca de data asta era de pe lângă Constanța.
Concluzia: și eu, și mulți alții, am fost lucrați “la sentiment” fără ca omul sa ceara cel mai mic ajutor. Sa-l am acum din nou in fata, nu as avea ce sa ii reproșez: nu mi-a cerut nimic, cu greu a acceptat banii pe care i-am dat.
Revenind la subiect, scuze de povestea lunga: e bine sa ajuți, dar știi pentru cine o faci? Cum ar fi sa oprim toți pe Valea Oltului sa îl ajutam pe “amărâtul” Little Diesel (îl știți?).
Și atunci, cum sa faci sa fii și un om bun și un cetățean săritor, dar nici sa nu fii gușterul de serviciu?
Așa zici, Mihai V.? Uite, am și eu un exemplu că totuși mai sunt oameni săritori. În zona unde lucrez există o bețivă pe care o știe toată lumea, om al străzii. Recent, cineva îi oferă îngrijire și un adăpost, dar ea preferă să fugă destul de des de acolo, și să bea până își face toate nevoile pe ea. Dacă îi zici să plece acasă că e frig, te întreabă „care casă, ce, aia e casă?”. Ei, și într-una din serile când a fost destul de frig, beată, făcuse de toate pe ea, s-au oprit pe rând două femei, una i-a adus haine, au schimbat-o, au curățat-o de rahat cu șervețele umede, au stat până a venit salvarea și a luat-o, pentru că intrase în hipotermie. Ideea e că au ajutat-o, chiar dacă era mai mult decât evident că era beată mangă. Evident, în ziua următoare era din nou pe traseu.
Ointamplare scurta dar cred eu destul de interesanta.
In centrul Clujului, am iesit sa imi iau ceva de mancare. Pe trotuar, 2 barbati la 30-35 de ani mai bronzati si cam subtirei se tineau pe langao fata si o impingeau si incercau sa o pipaie. Era o copila de maximum 15 ani. De la 15 m am strigat Hei! lasati-o in pace! S-au intors si au ineput sa ameninte ca ma taie, ca ma omoara, ca o sa planga mama la inmormantare si asa mai departe. Am inaintat hotarat pana la 1m de ei, hotarat sa ii spitalizez, moment in care amandoi s-au lasat in jos, cu mainile deasupra capului: nu da nenea ca am glumit! Au primit niste scatoalce peste ceafa si au fugit. Sunt foarte foarte lasi, mai ales aia cu gura mare care de la distanta ameninta in tot felul.
nu e stres, careva vinovat tot s-a gasii. conductoru; ca nu a aruncat ancora din dotare, sau ce stiu eu ce tembel de paznic de metrouri ca nu a sarit ca muscat de cur la sesizarea primei tipe care a fost impinsa de zurlia aia… ca mno asa e societatea noastra… ca decat sa angajam vreo 2 doreli sa sparga o firida sub care sa se poata adapostii vreunul dintre mujicii care vor sa mai traiasca putin cand altii le impun reveresul, noi, ca specie, ne consumam mai mult tinand cont de numarul telinelor ingurgitate de alde mia kalifa lol. jalnic….
Iarna, anul trecut…intr-o dimineață, am ieșit din scara blocului și, din graba, am alunecat pe scări și m-am dus cu spatele de toate…pana la ultima treapta. Sacul de gunoi din mana mi-a zburat undeva departe :)). În același timp, o tanti a surprins întreaga faza, fiind în trecere. Eu, ametita de la căzătură, nu aveam curaj sa ma ridic, pentru ca nu-mi mai simțeam spatele. Tanti ma întreabă de acolo de unde era…te poți ridica? Eu…tăcere…habar n-aveam…și își vede mai departe de drum. De ridicat, m-am ridicat, în final…dar atunci abia am conștientizat cat de puțin suntem dispuși sa ne ajutam unii pe alții în anumite situații.
Situația în care m-am simțit cea mai recunoscătoare, dacă se poate spune așa, a fost acum destui ani, în 1996, când trebuia să mă înscriu la licență și aveam un dosar cu documente originale, buletin, bani, fotografii și tot ce mai trebuia. L-am pierdut în zona Universitate, cred că mi-a alunecat pe lângă alte lucruri pe care le căram și nu mi-am dat seama decât atunci când am ajuns acasă. Mai aveam doar 1 sau 2 zile să mă înscriu, nici nu știam cum să fac rost de buletin, certificat de naștere, de căsătorie, bașca bani, că nu erau puțini, ce mai, mă apucase disperarea! Spre surprinderea mea, m-am pomenit că mă sună pe telefonul fix un domn în vârstă să-mi zică că mi-au găsit dosarul, aveam adresa în buletin și căutaseră în cartea de telefon. Au venit și mi-au adus totul, nici n-au vrut să audă să primească ceva în schimb, li s-a părut absolut normal și firesc ce au făcut.
Asta a fost cea mai tare, dar mie una mi se întâmplă să fiu ajutată, cu o vorbă bună, o încurajare, o apreciere, o întrebare, măcar.
După cum spuneam, sunt oameni și oameni, eu una îi apreciez pe cei care merită și le-o și spun și încerc să mă feresc de ceilalți.