Cum vindeci un bărbat de întrebarea „cu câți te-ai culcat înaintea mea?”

Acu’ niște anișori buni de tot, într-o vacanță de vară o ardeam lejereanu așa prin clubul discoteca despre care am mai povestit pe-aici. Pe la jumătatea nopții, m-am antamat cu niște amici care ședeau la o masă mare. Oamenii erau cu chef, cu fete, cu tot tacâmul. Fain, frumos, până am observat că una dintre tipe râde cam mult la glumele mele și-și caută de lucru pe lângă mine. Cu motiv sau fără.

Nu că m-ar fi deranjat foarte tare, dar fata fusese combinată cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Și știți și voi ce spune codul nescris al bărbaților: „niciodată, dar absolut niciodată, nu te combini cu o femeie prin care a trecut un prieten de-ai tăi”. Așa că am râs, am glumit, dar la final am plecat fiecare la el acasă. Cu codul nescris nu ne jucăm, da?

Ei, dar ce să vezi, cu cine m-am întâlnit eu a doua zi dis de dimineață? Fix cu prietenul împricinat. Mi-am zis că sigur e semn sau ceva, omu’ avea job la București și n-ar fi avut ce căuta prin Vâlcea. Dacă tot era semn, m-am gândit să aflu cum stăm și l-am întrebat pe direct așa dacă mai are vreo treabă cu fata. Nu mai avea. Bă, ești sigur? Da, frate, dă-i bătaie, fă ce vrei că mă doare la bașcheți. Buuuun, acestea fiind zise, codul nu mai avea de ce să fie respectat.

În schimb, apăruse altă problemă, majoră chiar: unde o mai găsesc eu pe fată? Pentru că în cavalerismul meu desăvârșit nu-i cerusem nici măcar numărul de telefon fix. Că la vremea aia nu se inventaseră încă astea mobile. Iar la cum îmi funcționează mie norocul, eram convins că mai dau peste domnișoara în cauză abia după ce s-a măritat și a turnat doi plozi sau după ce și-a făcut vreo operație de schimbare de sex. Da, cam așa de norocos sunt.

Alarmă falsă, de data asta Universului i se făcuse milă de mine. Pe cine am văzut eu în seara următoare exact când intram în club discotecă? Ați ghicit. Donșoara. Care era toată numa’ zâmbete, lapte și miere. Acu’ ce era să mai fac? Cu Universul n-ai cum să te pui. Spre dimineață am condus-o acasă și m-a rugat să urc, să-mi arate colecția ei de discuri. N-ai cum să refuzi o femeie care vrea să-ți arate colecția de discuri. Adică ai cum, dar de ce-ai face-o? Am urcat.

Hmm, de-aici încolo cum să va povestesc ca să fiu finuț? Băi, oameni buni, băi nene, băi frați de suferință, nu mai auzisem și nici n-am mai auzit în viața mea sunete cum scotea femeia aia. Nici nu ne pornisem bine să ne jucăm cu colecția de discuri că a început să ragă. Era un muget prelung combinat cu niște sunete pe care îmi imaginez eu ca le scot focile când mor. Și toate astea pe o tonalitate care ar fi ucis și erecția unui priapic. Nu știu cum am rezistat până la finalul colecției de discuri. Cred că puteam fi decorat ca erou sau ceva. Cert e că mi-am făcut o cruce mare când m-am văzut în mașină. Am plecat și dus am fost. Eu a două oară nu mai treceam prin așa ceva.

Jumătate de an mai târziu. Vacanța de iarnă. Eu, la ai mei, la Vâlcea. Ieșisem într-o seară la un biliard ca să mai omor timpul. N-am apucat să pun mâna pe tac când m-am trezit că vine la mine un tip pe care-l știam vag din liceu. Era mai mare, n-avusesem tangențe. M-a rugat sa ies cu el afară, până la mașina lui, că vrea să vorbim ceva. Nu părea foarte fericit că ma vede, dar mi-am zis c-o fi pățit omul vreun necaz. Pățise. Necazul se afla în mașină pe locul din dreapta față. Era ea, femeia cu mugetu’ asurzitor. Am intrat în mașină. Da’ n-am apucat să zicem niciunul nimic că a început dumneaei:

– Hai, mă, de ce-ai venit cu ăsta aici?

Ăla s-a uitat o dată la ea crunt și i-a zis scurt:

– Tu să taci, acum vedem ce are el de spus.

Și s-a întors spre mine:

– Ia zi, te-ai culcat cu ea?

Aia când a auzit, a pornit din nou melița:

– Cum poți să întrebi așa ceva?! Ți-am zis că nu m-aș culca cu ăsta nici moartă!

Acu’, nu știu cum să vă explic, și la vârsta asta sunt un tip orgolios, d-apăi la douăj’ de ani când îți fierbe sângele în instalație? Sincer, parcă nu-mi pica prea bine ce aud. Da’ mi-am mușcat buzele și-am dat să spun ceva. N-am apucat, c-a venit decisiva. De la el:

– Să știi c-am dus-o la biserică și-a jurat că nu s-a culcat cu tine.

Io am ramas mască și mă gândeam dacă nu cumva sunt la camera ascunsă. Am dat din nou să îngaim ceva. Iar n-am apucat. Mi-a luat-o demoazela înainte:

– Normal c-am jurat! De câte ori să-ti mai spun că nu m-aș culca în viața mea cu unu’ ca ăsta?

Și-avea o față extrem de ultragiată când dădea convingător din clanță.

Ei, dragii mei, recunosc și mă căiesc. În momentul ăla tot ce mai ținea orgoliul meu în frâu s-a dus dracului, mi s-a pus un văl roșu pe ochi și-a început să-mi pulseze o venă de la tâmplă. Așa c-am deschis gura și-am întrebat-o cât am putut de calm:

– Da? Serios?

Apoi m-am întors spre el:

– Zi tu că nu rage ca o vacă când se fute!

Liniște, ochi holbați și stupefacție. Aia rămăsese cu gura căscată. El încă nu compilase complet informația primită. Iar eu am deschis ușa mașinii, am ieșit și-am plecat fără să mă mai uit în spate.

Ce voiam să spun, da, a luat-o de nevastă.