Acum niște ani de zile (cam prea mulți, dacă e să mă-ntrebați pe mine) eram în unicul club din Vâlcea și mă destrăbălam groaznic cu niște pepsi, când a venit o duduie la mine să-mi zică la ureche nește treburi. Mi-a tot zis ea acolo ce mi-a zis, după care m-a întrebat dacă nu mergem la ea să-mi arate… ăăă… să-mi arate colecția ei de timbre. Filatelist convins, cum mă știți, m-am dus, că doar nu era să ratez o așa vizionare.
Fata locuia la doi pași de club (mă rog, în Vâlcea ești la doi pași de orice, dar ea stătea chiar peste drum), așa că peste nici cinșpe minute deja trecusem la evaluarea… ăăă… colecției. Și cum ne uitam noi așa peste colițe și capete de bour, la un moment dat începe să latre câinele lu’ donșoara. Da, am uitat să vă zic, tipa avea o cotarlă care oricum mă scosese din minți până atunci. Era drăguț el, câinele, doar că avea un obicei păcătos: venea să te amușine peste tot în timp ce te uitai la timbre. Chestie care poate să pară funny acum când povestim, dar când ești în focul vizonării nu e nostimă deloc-deloc.
Mă rog, revenind, după ce că-i suportasem cu stoicism nasul umed prin diverse părți ale corpului, bestia se apucase acu’ să latre. Și lătra și lătra și nu se mai oprea. Timp în care se uita într-un punct fix, undeva spre ușă. Se oprea câteva secunde după care o lua de la capăt. Lătra de parcă venea sfârșitul lumii. După vreo câteva minute, cu creierii chisăliță, o întreb pe dumneaei, pe stăpână, ce e de făcut că mă ia capul.
– Lasă-l, zice, n-ai ce să-i faci. Așa latră mereu când vine mama pe-aici. Până nu pleacă, nu se liniștește.
Ăăă… stai așa! Cum? Ce zice asta?!
– E maică-ta dincolo?
Am întrebat panicat și cu vocea pierită, în timp ce-i arătam hainele care săriseră peste tot în jur de la timbrele alea nenorocite. Mă gândeam că nu sunt într-o situație tocmai avantajoasă care să-mi permită să fiu surprins de vreo mamă. Nici chiar de-a mea, d-apăi de mă-sa. Tipa s-a uitat lung la mine, mi-a simțit îngrijorarea crescândă, așa c-a ținut să mă liniștească pe loc:
– A, nu, nu-ți face probleme, mama a murit acum cinci ani.
Io cred că nici măcar nu vă imaginați viteza cu care m-am îmbrăcat și-am întins-o de-acolo.
Păcat de timbrele alea, ar mai fi meritat vreo două vizionări. Păreau valoroase.
Băejdinebun?
Comentariu beton!
@VictorR, după atâta timp, îl mai întrebi asta??
Comentariu beton!
@Elena P: Dacă stau bine să gândesc ai dreptate: io-s nebun de întreb de-astea. Cât despre ce ți-ai amintit tu…parcă băiatul ăla “consuma” o înghețată, nu? 🙂
Comentariu beton!
@VictorR, da, “înghețata” era viața lui?.
Comentariu beton!
@VictorR, deloc. N-auzi c-am fugit?
Mirarea-mi venea de la strania situație. Ce Dumnezeu, era ca-n bancul ăla cu scosul la geam în ziua de pensie s-o vadă postașul???
Comentariu beton!
La o “vizionare” d-asta de timbre am pățit-o și eu. Doar că mă-sa a intrat peste noi. Și ghici ce? Era vieeee!!!
Singurul mort din cameră a fost “capul de bour”.
Comentariu beton!
Bag sama că şi ea ar fi vrut nişte ceva… timbre !
Comentariu beton!
@Sorin, aoleu, la asta nu mă gândisem.
@Sorin, și să i le lipească Mihai.
Se dezbate încă. Ce zici?
@Elena P, mort la propriu? Nimic, nimic?
@Mihai, io când zic “mort” știu ce zic!
Comentariu beton!
Si adica ce, daca tipa era putin nebuna inseamna ca nu mai era buna?
Comentariu beton!
Bine, bine, tipa era nebuna, dar si cainele? 🙂
Comentariu beton!
Pai de asta am si zis ca tipa era nebuna.Asta era interpretarea ei referitor la comportamentul cainelui.Cine stie ce auzise sau mirosise de fapt cotarla.
Bloody Mary? Sau cum s-o mai numi acum? Spune sincer, te-ai lecuit o perioada de admirat timbre, nu?
Se dezbate încă. Ce zici?
@Bogdan, aș fi vrut, dar n-am reușit. Când pasiunea e mare…
Poate ma-sa vroia sa te arda energetic.Iti satisfacea toate ceacrele.
Comentariu beton!
@edelweiss, să știi că s-ar putea să ai dreptate. Cam ce pe atunci umblu cu o chakră înfundată, ceva de speriat.
Puteai sa bagi si câinele in ecuatie.Tu peste aia,ma-sa peste tine si câinele peste ma-sa.Unii spun foursome,altii lapte gros sau gramada cere vârf.
Comentariu beton!
@edelweiss, da, cu o singură condiție: mă-sa să fie VIE!
Amănunte.
Comentariu beton!
La finalul ăsta chiar nu mă așteptam. Spiritisme dom’le. Te-ai dus glonț la taica popa să-ți citească ceva?
Comentariu beton!
@xenopol, nu, că mi-e mi-e frică de clovni.
@Elena P: Las’ că nici tu nu-i ziceai nimic despre efectul nociv al abuzului de dulciuri asupra organismului! 😛
Se dezbate încă. Ce zici?
@VictorR, abuzul era asupra asupra organismului meu??. Deci n-aveam cum să-i spun așa ceva pentru că oricum am imunitatea crescută la asta. Greu mi se face rau la așa ceva. Greu spre deloc chiar.
Comentariu beton!
Nebun mic….tu i-ai făcut avansuri și lui Casper? S-a jurat saracul ca nu mai pune citoplasma pe aici….hmmmm.
În alta ordine de idei, bro, dacă ne povestești ca ai f…. o stafie, sa mor dacă nu iți ridic statuie pe locul catedralei ăleia de lângă dealul Cucuvelei. Atunci, acolo, pe loc, te declar guru futacilor. ???
Comentariu beton!
@SorinB, acum depinde ce înţelegem prin stafie…
Al dracului celea pe tine….vrei tu sa scot eu banii de ciment fin, ai? Bro….una care sa te conducă suav în cimitir și sa iti arate mandra mormântul EI, pe care sa scrie….decedata 1990. Acum e clar?????
Comentariu beton!
Nici aia nu era pe creanga ei! ???
Comentariu beton!
Muahahahaha….. M-ai surprins, nu ma asteptam la asa o “finalizare”
Se dezbate încă. Ce zici?
Am pățit-o și eu. Abia cunoscusem a doua nevastă. Și tot așa câinele mirosea peste tot. Când a venit maică-sa acasă… Nici în armată nu m-am echipat mai repede. Mă rog, o piesă de vestimentație am băgat-o în buzunar. Ne-a întrebat cum merge “studiul” la italiană (că era chiar înainte să plec),ne stresează rău din moment ce suntem așa roșii. Răspunsul ei a fost: “n-avem bani să… învățăm la hotel, da’ tu ce faci acasă că abia mâine trebuia să te întorci?”
Comentariu beton!
Brrr!
Si tot din seria “Brrr!”: in niste vremuri imemoriale (prin ’90, mai exact) umblam cu una, o tipa mai retrasa de felul ei. In chitrosenia mea imi convenea, nu manifesta deloc dorinta sa iesim impreuna pe undeva. Ba chiar cand i-am propus eu asta a fost tare reticenta la ideea mea, ca mai bine ne petrecem timpul la ea, unde avem de toate. Bre, si eu chiar aveam ce-mi trebuia, stii ce zic? Ea era piesa, si chiar daca zdruncinatul patului nu era chiar entuziasmant calitativ, suplineam prin cantitate. Din cand in cand ma mai exaspera cu povestea ei, marea ei dezamagire in dragoste, despre fostul ei iubit cu care fusese impreuna anisori nenumarati si care, imediat dupa revolutie a plecat dupa tigari. In Anglia. De unde nu s-a mai intors. Mna, asta e, se mai intampla. Eu banuiam ca de la istoria asta trista i se tragea apatia, lipsa de chef de viata.
Atata numa’ ca intr-o seara, cand iar o apucase cantatul ariei “ce de cacat e viata asta!”, m-am gandit eu sa-i aplic o terapie de soc. La varsta aia necoapta ma gandeam ca ar urma sa functioneze, asa ca am jucat-o pe aia cu “daca tot ti se pare viata atat de naspa, nu te-ai gandit niciodata sa te sinucizi?”. Efectul nu a fost deloc cel scontat, dimpotriva socul l-am avut eu: ea si-a suflecat manecile si mi-a aratat incheieturile.
Este ca e “Brrr!” si asta?
Comentariu beton!
Adică făceați schimb de fluide de ceva vreme, dar nu îi văzusei până atunci încheieturile mâinilor!? Sau mâinile. …
Comentariu beton!
@Adela: inclin sa cred ca nu ai fost niciodata un BAIAT adolescent 🙂 . Altfel ai fi stiut ca noi, baietii, la varsta aia la care ne sfaraie hormonii in vene. avem doar un lucru in cap. In capul cel de sus, nu in cel cu care judecam la varsta aia. Crede-ma, prietena P. putea avea si patru brate, ca Shiva, daca avea pixda avea tot ce trebuie.
Sa stii ca am mai avut parte de comentariul asta cand am mai povestit istoria mea. Intotdeauna de la tipe.
De-aia-s mai bune pisicile la casa omului, că nu latră niciodată la fantome…
Comentariu beton!
Dar cand le apuca joaca si-ti infig ghearele pe unde nu te astepti (si nu vrei), parca incepi sa preferi un caine care latra la fantome. 🙂
Comentariu beton!
Bine că atunci când ai plecat, nu s-a luat şi câinele după tine, asta ar fi însemnat că te urmărea şi mă-sa ?
Comentariu beton!
Deci exista si voyeurism dupa moarte, nu doar viata.
Comentariu beton!
Interesanta povestea , dar nu inteleg de ce ai plecat !??
Se dezbate încă. Ce zici?
@CorI, să te uiți tu la timbre cu mă-sa venită în vizită după ce murise de cinci ani.
???????
Filateliste multe….dar edițiile limitate trebuie apreciate, totuși.
Comentariu beton!
@simona, hmm… dacă au mame VII care stau la locurile lor.
Înţeleg acum cât de greu vă vine vouă bărbaţilor să daţi nas în nas cu mamele în viaţă a fetelor, dacă ele vă sperie şi după moarte. 🙂
Comentariu beton!
@9, iegzact. 😀
sub influenta consumului de prea mult pepsi intr-un club poti sa ajungi sa faci lucruri traznite si sa vorbesti cu mortii este ceva normal
Se dezbate încă. Ce zici?
@Shoric, man, EU am consumat pepsi. Și crede-mă, n-am stat să vorbesc cu niciun mort. Am roit-o urgent.
Auuu, ☠️ șpiritu’ – 1, ? avântu’ – 0! ?
Mihai, mi-ai amintit ca am si eu o colectie de timbre destul de faina! ce zici, te bagi?
@gabriel, ai și câine?
am timbre cu catei! se pune?
Daca zici ca timbrele erau misto, trebuia sa ti fi luat clasorul cu tine. In alta ordine de idei, nu cred ca fantoma lu’ ma-sa trebuia sa te sperie in procesul de studiere filatelic. Ca fantoma ai avantaje de a vedea /stii tot, dar n-ai ce face cu informatia ?
merge de gag de film experienta ta ?
am ras copios si mi-am adus aminte de o mica intamplare din tinereturi: eram coleg cu o filatelista focoasa si dupa cateva tatonari, am invitat-o pe la mine ‘sa bem o cafea’ (textual). tipa a acceptat.
ajungem in garsoniera mea de holtei — problema e ca nu prea beam cafea pe vremea aia. stiam ca am niste boabe, le gasesc, dar n-aveam rasnita. imi aduc aminte de o rasnita veche de alama (sunt mai puriu, asa), le arunc acolo si dupa 90 de secunde deja fierbea cafeaua in ibric.
ii pun cafeaua in ceasca, se bucura ca era aburinda si mirosea relativ a cafea, ia o gura si o vad cum se cam schimba la fata, da’ m-am gandit ca s-a ars. mai schimbam trei vorbe, ca nu voiam sa trec din prima la timbre, sa nu par un animal filatelist nesatul si sa sperii fata. dupa cateva minute, iau si eu o gura din cafea — era iute rau, in rasnita fusese piper.
ma scuz, intru in modul macgyver si ma reped la bucatarie sa rezolv cumva problema. nu ma mai interesau timbrele, aveam o misiune. am pus boabele intr-un colt de servet si le-am batut in mojarul de usturoi. a luat ceva timp, iar cafeaua era apoasa (si cu vaga aroma de usturoi). m-am repezit din nou la bucatarie. dupa 30 de secunde a venit si domnita: ‘auzi, da-o dreq de cafea, ca nu de asta am venit, nu trecem direct la timbre?’
Îţi place sau nu:
0 
0