Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, „cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu „accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap.

La început, până ce viitoarea mămică începe să ia proporții, multe lucruri nu prea se schimbă. Atât doar că nu prea mai mergeți în cluburi sau baruri aglomerate, la concerte unde se stă mult în picioare, se mai scurtează escapadele și nopțile albe. Ceva grețuri mai apar, niște toane „timide”, dar nimic grav. Le faci față cu succes.

Încet-încet, începe show-ul. Vine prima ecografie care contează și la care ești și tu invitat. Stai și te uiți ca prostul la un ecran unde se mișcă chestii, în timp ce doctorul măsoară, analizează și te asigură ca te uiți la viitorul moștenitor.

„Nu-i așa că e minunat?”, întreabă viitoarea mămică. „Siguuur!”, răspunzi, găndindu-te că seamănă cu un screenshot din Hellgate London, joc pe care ești convins că n-o să mai apuci să-l termini în veci. În schimb, în naivitatea ta, te vei da mare cu poza aia de la ecografie în fața găștii. Iar ei te vor privi compătimitor, gândind fix același lucru pe care-l gândești tu când citești asta acum.

Vor urma și alte ecografii. Vei participa, mai de voie, mai de nevoie, vei auzi „Parca are profilul tău!”, „Uite ce frumos doarme, exact ca tine!” și alte asemenea chestii menite să te convingă că e al tău. Asta dacă mai aveai cumva vreun dubiu.

Într-un final vine și verdictul doctorului: „Se pare că va fi fetiță!”. Aha, uite niște avantaje în treaba asta. Până la vreo 14-15 ani e în grija maică-sii, că doar ele fac chestii de fete, nu? Nu, zice destinul parșiv, dându-ți o palmă două ecografii mai târziu: e băiat! Nu s-a vazut bine prima oară. Hmm, din experiență știu că, indiferent dacă e greșeală de eco sau nu, discuțiile ulterioare vor fi de genul: „Tăticul și-ar fi dorit fată/băiat, dar a ieșit băiat/fată. Poate al doilea o să fie.”

Nu fi dobitoc, nici al doilea nu va fi ce vrei tu, nu te complica inutil. Ți-ai fi dorit fată? Încearcă, și, dacă după primii 3 draci de băieți nu te oprești, îți meriți soarta. Idem și dacă ți-ai fi dorit băiat. O să tragi toată viața să faci zestre (e un fel de a spune) la minim 3 fete. Repet, renunță din timp.

Apoi începe balul. Ești târât pe la tot felul de târguri de chestii bebelușești sau vizionezi mii de site-uri de profil. „Camera copilului”, „pătuțul de bebe”, „cărucior” și alte asemenea expresii și cuvinte devin tot mai des întâlnite în vocabular. Înveți lucruri noi, afli ce e un sterilizator, de câte tipuri sunt biberoanele și suzetele, ce face o pompă de sân, un inel de dentiție sau o „batista bebelușului”. Dacă ești ghinionist cu adevărat, mămica superstițioasă nu va vrea să vă pregătiți cu chestii d-astea înainte de naștere. Ghici care e boul care va alerga, în săptămâna care va urma venirii copilului pe lume, prin toate magazinele și farmaciile, cu o listă mare de lucruri pe care nu le înțelege și nu le cunoaște? Și, bineînțeles, va cumpăra numai chestii greșite!

Evident, pe card și portofele apare sticker-ul: SARCINĂ! Pune cruce PS4-ului, ia-ți adio de la excursia de 3 zile la Liverpool ca să-i vezi pe cormorani live pe Anfield, fă semne de rămas-bun concertului Rammstein, adidașilor de 500 lei originali, ultimului model de smartphone și jantelor cromate pentru mașină. Aia e! Altădată! Acum mastercardul se golește pe vizite la doctor, bebelușenii și haine de gravidă.

Am zis haine de gravidă? Plm, ți se părea un chin o sesiune de shopping înainte? Stai să vezi acu’! Durează de 3 ori mai mult, e de 5 ori mai nasol și ai tot timpul impresia că marile magazine de țoale participă la o conspirație împotriva ta și au scos de la raft tot ce ar putea fi folosit în garderoba unei graviduțe. Dacă mai are și probleme cu salopetele sau cămășile largi gen Demis Roussos, ești mâncat! Oricum o să capeți o alergie severă la magazinele de haine în cele 9 luni. Dar măcar compune-ți o moacă binedispusă, repetă în cap până devine reflex: „Ești minunată, îți vine perfect, nu te face deloc mare” etc. și vei supraviețui fericit.

Apropos de fericire sau sex! Se zice că, din cauză de hormoni și alte treburi (nu intru în amănunte că nu stăpânesc domeniul) partenera ar vrea. Și mult, și des. Totul ar fi perfect, dar… cum o scoți la capăt dacă ai imaginație prea bogată și îți închipui că „instrumentul” se oprește în copil sau pe lângă, pe acolo prin zonă? Băi, nu râdeți! Anatomic cică nu e posibil, dar la ce oră de anatomie se învață că, dacă faci sex cu o gravidă, bebele nu se prinde de figură? Ha? Chiar dacă te lași înduplecat, ăla nu e sex, e tortură. Mai bine o carieră promițătoare de puțopalmist, decât să fii îngrozit de gândul că iei parte la un threesome de o perversitate deosebită. Nu mai insist pe subiect, dezvoltați voi mai departe și în ce direcție vreți.

Trecem mai departe si ajungem la pofte. Aici e aici! Ia să-mi ziceți voi cine sunt oamenii care, în materie de alimente, pot găsi orice, oricând, oriunde? Ati ghicit! Viitorii tătici! Struguri românești în ianuarie? Pepene de Dăbuleni proaspăt în martie? Sirop „Laurul” în miez de noapte? (aici trebuie să zic, fără falsă modestie, că i-am făcut pe toți patronii de non-stoape din zonă să aducă așa ceva, acum toți au în stoc). Chestii fistichii care nu se găsesc decat la un anumit magazin, dintr- o anumita zonă, de obicei în cealaltă parte a orașului? Alimente sau combinații de alimente despre care nu știai că ar putea exista? Un viitor tătic răstoarnă munții, străbate mările și oceanele, colindă cartiere care nu se regăsesc pe hartă și găsește tot ce vrea graviduța lui specială. Alternativa nu e deloc plăcută.

Ah, am uitat ceva important: numele copilului! Presupunem că vorbim despre oameni inteligenți care nu pun ce nume vor nașii, viitorii bunici, sau alte rude binevoitoare, fiindcă „așa se face”, tradiții sau alte bullshit-uri de acest gen. Părinții aleg numele. Punct. Din start, orice propui nu va fi admis. Toate numele propuse de ea îți vor face pielea de găină și îți vor ridica tensiunea. Diminutive – fiindcă, nu-i așa?- inspiră încredere un om de 40 de ani, 1,85m, 120 de kile, eventual cu barbă, care poartă gingașul nume de Mugurel sau Victoraș. Nume care îți amintesc de personaje din trecut, gen colegul ușor retard din generală care era bataia de joc a tuturor sau de vecina de scară care a ajuns, până la 18 ani, curva cartierului.

Viitoarea mămică nu se gândește că numele trebuie să fie cât mai simplu și mai neutru, să nu fie predispus la porecle si misto-uri mai târziu, nu înțelege așa ceva, dar tu știi chestiile astea din proprie experiență… hehehe. Parcă ai cu cine să te înțelegi! Singura soluție este să-ți iei inima în dinți, și vreo 200 de palincă la bord, și, când ajungi la „înmatriculări” bebeluși, să scrii pe foaie numele pe care îl vrei tu. Sunt convins că toți oamenii cu nume frumos au fost „înmatriculați” de tătici beți mangă care n-au dat doi bani pe sugestiile altora, în special ale soțiilor.

Eu m-aș mai victimiza nițel, dar m-am lungit cam mult, așa că trec direct la punctul culminant: nașterea. Singura chestie care se întâmplă ca în filmele americane e treaba cu alarmele false, când ei i se pare că trebuie mers la maternitate, pe tine te apucă panica, iei geanta într-o mână, gravida în cealaltă, repede la mașina (sau taxi), ajungeți acolo și vi se spune calm că încă nu e cazul, dar să urmăriți contracțiile să nu fie prea dese etc. Așa că hai înapoi acasă. Și reptir de vreo două-trei ori la toată treaba asta ca să nu te plictisești cumva.

Fiindcă tot am pomenit de taxi (nu recomand șofatul cu o gravidă gata să nască pe bancheta din spate), singura satisfacție pe care o ai în această noapte de groază (nu știu dacă ați observat, dar ca un făcut toată nebunia începe seara) este să vezi cum, în momentul în care vă urcați în taxi și specificați destinația, taximetristul se panichează mai rău decât voi. Îl privești superior pe genul „prietene, te înțeleg, dar tu scapi de noi în 15 minute, eu sunt băgat în treaba asta pe viață!” și te detașezi total de cursa nebună pe care sărmanul o face pentru a scăpa cât mai repede de belea. Până și impactul cu un „papuc” de Giurgiu cu șofer daltonist, evitat în ultima clipă, te lasă indiferent. La câte ai pătimit până acum, asta e apă de ploaie.

La maternitate, povestea horror se reia: toți se holbează în vaginul nevestei în timp ce tu faci noapte albă, te împrietenești cu tura de noapte de la McDrive și cu bodyguardul spitalului, fumezi un pachet de țigări și golești dozatorul de cafea din hol (dacă există așa ceva). Îți faci mii de griji, prin minte îți trec toate filmele în care nașterea nu a decurs cum trebuie (și sunt o grămadă) și toate scenariile sumbre.

Până la urmă inevitabilul se produce și o asistentă îți prezintă bebelușul proprietate personală. Moment în care ai un șoc și nu reușești să-ți explici de ce, dintre toți nou-născuții din „acvariu”, al tău e cel mai pocit. „L-ai văzut, e frumos?” vei fi întrebat mai târziu de mămica epuizată. Pentru nimic în lume nu-i spune ca seamănă cu Gollum. Păstrează pentru tine această impresie precum și speranța ca, totuși, ți-au arătat copilul greșit.

Felicitări, proaspăt tătic! Zici că astea nouă luni ți s-au părut un chin? Greșit! Au fost cea mai frumoasă perioadă din viața unui bărbat care a devenit tată. Stai să vezi ce urmează!