Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!
…
N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?
Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.
Dacă nu ești norocoasă, gândește-te că acum cum vei putea scrie o broșură de succes în care vei povesti cum ai scăpat tu de cele 50 de kg căpătate în timpul sarcinii, deși am o vagă bănuială că vreo 25 adunaseși dinainte.
Treaba începe promițător. Încă din primele săptămâni încep să te doară sânii. Dar pentru că sunt cu două numere mai mari, te consolezi cu gândul că o operație de implant ar fi durut mai mult.
Așaaa, deci ești în primul trimestru de sarcină. Încă nu ți se vede burtica și ai sâni mai mari și mai fermi. În aceeași perioadă, deși ești excitată mai tot timpul, ai și niște schimbări de dispoziție care te fac să dai din râs în plâns așa că îți doresc mult succes în a-ți convinge partenerul că ești aceeași bombă sexy.
Și nu mai răcni la el că ți-e teamă că nu vei fi o mamă bună, mai ales atunci când l-ai convins să vă băgați din nou în pat. Pentru a treia oară în aceeași zi. Va avea timp o viață întreagă să vadă că nu ești.
Mai ales în primele luni de sarcină, vei avea pofte. Cel mai probabil, vei mânca zilnic ciorbă de burtă cu usturoi. Sau brânză cu ceapă. Sau fasole bătută (care are și ceapă și usturoi). Da, exact în aceeași perioadă în care ai chef să faci sex încontinuu, iar „nu” este o variantă de răspuns inacceptabilă.
Dar asta nu e o regulă și, oricum, dacă vă întreabă cineva pofte aveați cel mai des în sarcină, puteți să înlocuiți ciorba de burtă cu reducție de castane mediteraneene cu sos de quinoa. O să păreți o mamă responsabilă.
Din al doilea trimestru de sarcină începe distracția aia mare. Ți se vede deja burta exact cât să pară că ești balonată tot timpul. Treabă care pare foate mișto în ochii celor care nu știu că ești gravidă.
Mai nasol este că deja nu mai intri în hainele pe care le ai, dar n-ai ce să faci nici cu hainele de „graviduțe” concepute pentru burți mai mari. Așa că îți cumperi haine de la Bucur Obor, cu o croială incertă și vreo două numere mai mari. La fix ca să constați că nu mai ai talie, iar când te urci pe tocurile cu care încă poți să mergi, arăți ca o Minnie Mouse cu labele picioarelor foarte umflate. Sexy și incitant, nu?
Ok, sexul iese încă bine. Doar că tu nu mai ești atât de dornică, iar partenerul nici atât. Da’ el oricum nu are curaj să te refuze, așa că rămâne la latitudinea ta. Avantaj tu.
Trimestrul al treilea de sarcină, și ultimul, îți transformă o mare parte dintre coșmarurile pe care le-ai avut vreodată, în crunta realitate.
Acum iei cel mai mult în greutate. Partea bună este că în sfârșit poți găsi și haine de gravide chiar drăguțe. Partea rea e că toți chiloții pe care ești nevoită să-i porți ar putea îmbrăca la nevoie și pernele. Sau îi poti transforma în huse pentru fotoliile ălea mici din hol.
Tot acum s-ar putea să ai ghinionul să ți se păteze fața. Dacă nu, ești cel puțin buhăită ca în ziua aia când aveai vreo noușpe ani și nu-ți amintești nici acum cum ai ajuns dimineața în Vamă când tu plecaseși seara în Club A.
Dacă ai noroc de un făt zglobiu, se va da în spectacol, de cele mai multe ori în public, făcându-ți burta să se miște haios. Ceea ce le va provoca celor din jurul tău dorința de a interacționa cu el, pipăindu-te cu o naturalețe care exclude orice noțiune de spațiu personal. Dar și tu poți să le-o dai peste bot anunțându-i de fiecare dată când trebuie să faci pipi. Adică din sfert în sfert de oră.
Doctorul îți va spune că poți să faci sex, dar îți recomand să fii atentă la figura partenerului când aude grozăvia asta. Dacă se învinețește spontan și pare că suferă de boala Basedow în manifestarea ei cea mai exoftalmică, renunță! Ca să nu renunțe el.
E momentul să afli că unii bebeluși au umor încă dinainte de a se naște. Cei mai funny dintre ei, probabil viitori comedianți de succes, își vor pândi mamele să adoarmă, pentru a începe să le trezească prin lovituri ușoare și distractive cu piciorușele în ficat. Dar nu înainte de a se încălzi printr-o alergare ușoară și niscaiva întinderi. Apoi se mai amuză trântindu-se brusc pe stomacul „celor mai fericite” mame, doar ca să vadă până unde poate merge refluxul gastric. Al mamei. Dar cei mai inspirați sunt ăia care-s puși pe farse. Aia preferată este cea când se hotărăsc să apară cu o săptămână mai devreme de data estimată sau de cezariana programată. Plini de umor, exact cum ziceam.
Au început contracțiile și te pregătești panicată să pleci la spital. Acum e momentul în care îți vei da seama că ai amânat totul până în ultima clipă. Așa că printre contracții faci repede un duș și te razi stângace cam peste tot. Dar nu e rău, gândul că nu știi cum te-ai „aranjat” acolo, jos, îți va ține mintea ocupată când, odată ajunsă la spital, tot felul de persoane necunoscute se vor hlizi la vaginul tău. Trăiești cu speranța că cei mai mulți dintre ei sunt totuși personal medical.
Da, cum spuneam și la început, sarcina este perioada cea mai minunată în care vei fi frumoasă, admirată și plină de viață. Mhm. Cum să nu.
sursa foto: freepik.com
Bifat aia cu sânii. Îi aveam cât capu’. Și credeți-mă că am capu’ destul de mare. Bifat și nașterea cu două săptămâni mai devreme. Și am născut fără niciun fel de anestezie. Dacă nu mă credeți întrebați-i pe riveranii zonei P-ța Presei Libere. Sigur își amintesc de ziua aia în care s-au baricadat în casă de frica urletelor animalice ce le auzeau.
Comentariu beton!97
Am născut cu o săptămână înainte. Cezariană, din motive de boli cronice ale mele. Stăteam pe masa de operație, pedichiură proaspătă, medicii mă țineau de vorbă. Din când în când ofeream lămuriri asistentelor: „da, da, e big apple red, de la opi.”
Comentariu beton!34
Aia cu sanii se aproba…si eu m-am bucurat de cei mai mari pepeni din piata 🙂
Comentariu beton!17
Mi-am făcut selfie-uri la bustul gol în perioada aia? Mi-am făcut. ?
Comentariu beton!27
@Gabi Savu Dinu, asta n-o crede nimeni…ne pacalesti 🙂
Comentariu beton!18
Drace!!!…ai fost gravid?
He he he. Si eu tot cu 2 saptamani mai repede ? nasol a fost ca s-a nimerit sa fie noaptea de Rev ? Asa ca l-am pomenit vreo 15 ore pe sf. Vasile pana am scapat???.
Comentariu beton!14
Ook… Mă duc să mai cumpăr niște prezervative. Toate!!
Comentariu beton!81
Nu e chiar așa grav. Perioada asta trece repede, cam în nouă luni, timp în care poți să te comporți cam în orice fel iți trece prin minte, nimeni din jurul tău nu va crâcni. Avantaj cert! ?
Comentariu beton!58
Cred că îi se spune ”cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei” că sunt 9 luni în care femeia se simte specială, nu neapărat mai sexi și mai frumoasă. Eu așa m-am simțit, specială, chiar dacă eram într-o încăpere cu alte câteva femei gravide, speciale și ele.
Doar gândul că porți un suflet acolo și în curând vei da naștere unui pui de om te face să te simți bine și treci peste neplăcerile sarcinii. Eu la maternitate m-am simțit zeiță, că doar eu eram cea care urma să dea viață (chiar nu mă interesa că mai erau câteva zeițe pe acolo, tot cu aceeși ”problemă” ca mine) și am simțit că mie mi se cuvine totul :)). Nu m-a deranjat personalul, nici măcar asistenții ăia tineri și drăguți care alergau cu patul meu pe holuri până în sala de nașteri și înapoi și care m-au dezbrăcat și îmbrăcat de vreo 2 ori pentru că eu riscam să mă răstogolesc dacă făceam mișcări bruște :)). Eram zen.
Cred că despre asta e perioada asta „cea mai cea” din viața unei femei, despre cum te simți că de arătat …
Comentariu beton!43
Uitându-mă retrospectiv, aș putea să jur că din cauza (sau datorită, nici nu știu) modificărilor chimice din corp, creierul meu părea învăluit în gelatină. Aveam reacții întârziate și, bineînțeles, imprevizibile! ??
Comentariu beton!24
O să fiu plictisitoare dar zic şi eu: în sarcină gândeam la fel. După naştere am zis are lumea dreptate: eşti gravidă- ai copil şi n-ai copil, mănânci ce vrei că nu-i dieta (vezi tu ce faci după), toți te cocoloşesc, parteneru sta drepți numai când te uiți la el. Dezavantajele le-a enumerat frumos autoarea.
Comentariu beton!26
Așa e, e o perioadă, mai degrabă interesantă. Nu de alta, dar îmi amintesc de petreceri în care m-am distrat mai mult. Nu că aș face comparație! ?
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0
Comentariu beton!20
Sigur că există și avantaje. Deși, de multe ori se suprapun cu dezavantajele, de nu mai știi care cum e. ?
Ooh no. Like hell no. Hell to the fucking no. Imma pass on the joys of motherhood. Nici macar peste 5 ani. Fuck dat.
Se dezbate încă. Ce zici?23
Asa am zis si eu pana mi-am intalnit sotul, nici eu nu am crezut ca voi pui vreodata, inca mi se pare ciudat ca voi avea un bebe. In Romania nu as fi indraznit in veci sa trec prin asta.
Pentru mine chiar a fost o perioada minunata, nu am avut greturi, mood swings, pofte etc (doar o hernie lombara care m-a tinut la pat spre final). Sigur ca tot corpul tau se schimba, dar conteaza si atitudinea ta fata de acest lucru.
Acum sunt la a doua sarcina. Si de aceasta data, ma simt la fel de frumoasa si minunata, stiind ca am un sufletel mic cu mine mereu ?
Comentariu beton!26
Îți doresc să ai o sarcină ușoară și un bebe sănătos. Pentru restul, există umorul. ??
Comentariu beton!26
Ai uitat de vomismentele multiple…..!! S-ar putea asfalta cu vomă vreo 3 km. de autostradă. Scormonitul acela înăuntrul meu cu admiratorii alături m-a făcut să consider că sarcina este * o minunăție * pe care o doresc, de acuma încolo, numai unui bărbătuș care se știe cu musca pe căciulă. Mâncatul acela haotic a tot ce înainte nu mi-a plăcut m-a dus cu gândul că voi aduce pe lume un/o haplea cu dorințe neomenesc de ciudate. Nu mersi, las pe altele să experimenteze acuma că eu mi-am făcut datoria o singură și ultimă dată.
Comentariu beton!32
francisca, de vomismente am scăpat, ceea ce e o altă ironie specifică sarcinii. Dacă aș mânca acum în combinațiile pe care le făceam atunci, aș ajunge la spital cu indigestie alimentară. ?
Comentariu beton!14
Yup. Fix asa. Mai pune si ca tre sa stai 7 luni la pat nemișcată, Ca medicul iti zice ca nici asezată nu ai voie, nici la baie nu ai voie sa „te fortezi”, de sex nici nu se pune problema. 25 de kile luate. Sânii de la o a 2a scăzute la o a 5a abundenta, care o data ce termini cu alaptarile revine la a 2a dar cu piele de 5a. Primele 3 luni vesnic cu capul in buda, dupa alea e luni cel Mai bun prieten devine frigiderul si ciudățenii gen pâine cu muștar si marmelada peste. Ispititor, nu? Apoi nasti, cezariana musai ca dupa 7 luni de stat la pat nu mai nici un mușchi functional, ce travaliu, ce „împinge „? Cu ce? Apoi alaptarea cu probleme, Sânii care explodează, sfarcurile care cedează, nervii la fel….daaar noi suntem mai masochiste si daca ar fi, as lua-o de la capăt.
Comentariu beton!27
Astea sunt rautati. Ce kilograme in plus, cand ti se hipertrofiaza toate simturile? Painea miroase a afumat, mancarea a gunoi si nimic nu are gust. Stomacul face o selectie riguroasa a alimentelor care merita digerate. Si, ce sa vezi, niciunul nu trece testul, deci devii buna prietena cu ligheanul si ii faci confidente la orice ora. Ca nu mai ai putere sa te duci la baie. Acolo ar da fuga bietul mascul, care, desi in mod normal nu s-ar lasa trezit nici de fanfara trecand pe langa urechea lui, a ajuns sa tresara la orice miscare a ta si sa intrebe: ”ti-aduc ligheanul, pui?”.
Cand in sfarsit reusesti sa pastrezi macar apa si cateva capsune si sa nu te mai clatini capie la fiecare doi pasi, incepi sa simti niste fluturari in stomac. Emotii, nebunii. Nu mai conteaza ca mainile tale par material didactic pentru obsedatii aia cu ace si seringi si nici nu iti mai amintesti cum iti venea sa te dai cu capul de pereti de rau, dar singurul lucru care te oprise fusese lipsa de energie.
Dar perioada asta tine putin. Ca incep durerile de spate, apoi zbantuitul cu frenezie pe vezica ta urinara, de te inclini din mers la 90 de grade si scoti sunete orgasmice, spre amuzamentul altora, ca amaratul de langa tine s-a consolat ca nu e el acela care le provoaca. Nici sunetele, ca orgasmele sunt acele senzatii de care ne aducem aminte cumva, prin ceata. Pentru ca doctorul a fost clar de la inceput: fara sex, ca sa nu pierdeti sarcina.
Si glume despre bataturile din palma, si alte glume despre noptile nedormite ce vor urma. Dar macar ai satisfactia ca uite ce ten superb ai si ia uite cum iti luceste parul. Momentul culminant este cand primesti complimentul ”arati ca o maslina pe doua scobitori”. Sa nu te apuce nabadaile?
Umbla vorba ca, in perioada aia, ai umbla tot intr-o fericire, ca o vitelusa pe imas. O fi si nu mai stiu eu. Poate pentru ca in pauzele dintre greturi si lovituri eram inconstienta. Inca nu m-am lamurit daca ala era somn sau lesin.
Si sa nu uitam de spaime: ca s-a gandit ea ca sapte luni e varsta potrivita sa iasa, dar a convins-o doctorul cu niste perfuzii si a mai ramas un pic. Nu pana la termen, ca nu ne impiedicam noi in trei saptamani. Nasterea e deja un capitol separat, dar, presupunand prin absurd ca as mai fi atat de nebuna vreodata in viata mea, incat sa aleg calea naturala, sper sa fiu beata.
Comentariu beton!53
Mie mi se mai spunea și Xena, prințesa războinică. Dar pe ascuns. Pentru că îmi făceam anticoagulante singură, de două ori pe zi. Adică îmi înfigeam în burtă, perpendicular, pe ea, o seringă pe care o descărcam înăuntru. Dar asta nu e o „fericire” doar a sarcinii, căci eu „mă distrez” așa și fără să fiu gravidă.
Comentariu beton!22
Curat fericire si curat distractie!
Mi-a mers la suflet!Ce dracu,perioada frumoasa?Poti sa ai si 53 de Kile cu copil cu tot,sa ai fata ca o „piersica” si picioarele ca Tina-asa imi spuneau toti (aveam 17 ani cand am nascut ) Mi-au zis aia in sala de nasteri ca o sa fac un catel.Ulterior s-a dovedit ca era „dulau”.Nu e nimic magic…Femeile fac copii de cand lumea si pamantul,se mai si moare din cand in cand,chiar si in zilele noastre.Se urla cum zice Elena P de se aude la periferie,mai vine si ala cu foarfeca si te taie ca la abator,dupa care te coase pe viu ca oricum nu mai simti nimic,nu mai ai niciun chef sa te ridici sa te uiti la ce „ou de aur” ai facut,nu adormi imediat cum vezi in filme.Ma refer la femeile care nasc si nu se opereaza,celebra cezariana.Eu sunt fun „cezariana”sau cum ii mai spune acum,tocmai ca acum 32 de ani nu se facea decat daca erai pe cale sa dai ortul popii si poate era deja prea tarziu.Gabi face o radiografie perfecta a starilor naturale ,a perioadei de inainte de a fi macelarita.Tocmai de aia nu inteleg de ce simt nevoia sa-si faca poze sa si le afiseze pe oriunde… cu burtile alea dizgratioase ca la orice femeie insarcinata si tu sa te simti deja „de porc” daca nu dai like.
Comentariu beton!34
Iulia, dacă ești sărită bine de 30 de ani și ești gravidă, ai parte și de următoarele „drăgălășenii”:
– ce curaj ai la vârsta ta!
– vă chinuiți de mult?
– ai rămas gravidă pe cale naturală?
Comentariu beton!33
Lasa, ca am facut o gafa de toata frumusetea. Pe langa magazinul meu, s-a mutat la un moment dat o familie cu copil mic. Tatal avea vreo 50 de anisori, mamica vreo 45. Intra la mine tatal cu copilul si eu, care de obicei nu dau din gura ca proasta, ma trezesc zicand ceva de ”bunic”. Ala s-a facut ca nu aude, iar copilul, senin, zice: ”Nu e bunicul, e tati.”
As zice ca nu era prima data cand dadea explicatia asta.
Comentariu beton!27
Să vezi la ai mei nebunie. Tata 60 de ani cand m-am născut, mama 30. Cand mergeam pe stradă toți trei (sau numai eu cu tata) pe la 5-6 ani era șoc general, plus întrebări care mai de care mai ‘nevinovate’. Și da, eram super mega plictisită de toți oamenii cu care aveam ACEEAȘI conversație every single fucking day.
Comentariu beton!20
Ce sa iti spun, Sandra? A fost singura data cand am facut asa o gafa. Si nici macar nu aveam scuza imaturitatii.
Presupun ca omul a cam stiut la ce sa se astepte cand a decis sa aiba copilul si nu a facut caz. Nu cred nici ca ii pica bine, dar nici nu si-a dat ochii peste cap.
Astea sunt tampenii sau rautati,draga Gabi.Nu trebuie bagati in seama.Copiii vin cand te astepti mai putin sau cand ti-i doresti foarte mult.
Iulia, nu prea înțeleg ce legătură are una cu alta.
Ma refeream la cei care pun intrebarile alea „dragalase” gravidelor sarite de 30 de ani,de parca peste varsta asta ai fii la pensie.
Ai fi la pensie am vrut sa scriu.
???…am bifat de doua ori perioada asta si mi a placut cu exceptia ultimei sarcini cand cel mic, exact cum ai descris tu, il apuca dansul fix cand ma bagam la somn. In rest, ma enervau mom in care ii apuca pe toti chitaitu’ cand puneau mana pe burta sa interactioneze cu littlebabywannabe. ?
Asta n-am înțeles nici eu. De ce e de-a dreptul deplasat să mângâi pe cineva (cu care nu ești intim) pe burtă, dar devine foarte firesc, dacă femeia e gravidă?
O sa zic doar de pofte:
– mujdei de usturoi cu ardei iute si ceapa calita. O pasta asa pe care o intindeam pe paine.
– bere nu mult, o gura doua + friptura. Zilnic.
– castraveti murati cu miere de albine
– mamaliga rece cu mustar + maioneza si zahar vanilat presarat deasupra.
– biscuiti cu mustar
-patrunjel crud, legaturi intregi… Rodeam cate un fir doua, mai toata ziua ca o capra
Poftele au disparut brusc dupa nastere.
Dar copilu’ ar manca toata ziua mujdei de usturoi, cu orice.
Comentariu beton!52
Doua pofte am avut: vin rosu si inghetata verde. :))
Comentariu beton!20
Norocoaso! ?
Da. Pe vremea aia, nu gaseai decat inghetata de vanilie sau de cacao. L-am carat pe al meu sot jumatate de Bucuresti (era proaspat, ca abia fusese de serviciu) pana la o gelaterie de la Kogalniceanu, am comandat inghetata de fistic, ne-am asezat, am luat o lingurita si apoi am zis: ”Nu mai pot. O vrei tu?”
S-a uita luuuung si resemnat la mine si a zis bland: ”Nu.”
Comentariu beton!36
Miki, exact! Și al meu copil mănâncă usturoi chiar și gol, dacă găsește prin casă.
Cât despre combinațiile alimentare din timpul sarcinii…sper ca zeul nutriției sau al fitnessului, pe care l-am rugat toată viața să fie blând cu mine, s-a distrat copios, văzând cum îndes în mine ceapă cu dulceață sau bomboane fondante cu usturoi!
Comentariu beton!15
Victimelor!?? Sa vezi cand m-oi apuca eu sa povestesc cum e sarcina „cea mai frumoasa perioada din viata unui barbat”. Si perioada asta nu se incheie dupa 9 luni. Atunci abia incepe.
Comentariu beton!47
Ia zi, curajosule! :))
Sa nu uiti sa ne povestesti si cum ai simtit tu momentul nasterii.
Comentariu beton!19
Hai, povestește-ne!
Ai dreptate, Ionut! Nici vouă nu vă e ușor. Adică, na, nu e ușor să ai o gravidă în perioada ei „cea mai fericită”.??
Pe soțul meu îl cunoșteau ospătarii de la mai toate cârciumile cu specific românesc. Era nefericitul ăla care venea să se milogească de ei, mai ales spre ora închiderii, să mai scotocească după o porție, hai trei, de ciorbă de burtă pentru „cea mai fericita” de acasă. ??
Comentariu beton!27
@Ionut, da, da, povestește-ne!
Da’ de ce nu incepi tu? :))
Cred ca se cere articol separat. Poate ma invrednicesc sa-l scriu si, prin bunavointa sefului, il si citit. De altfel, am mai povestit eu la un momentan dat ceva cu chestii cautate in miez de noapte pe la toate non-stopurile din cartier, fiindca avea pofta viitoarea mamica.
@Ionut, ești invitatul meu. Abia aștept.
Dar sughitul micul print? Sughit care a durat prima data vreo 20 de minute. Habar nu aveam ce se intampla, am sfarsit prin a o suna pe doctorita, ca sa ma linisteasca…
Comentariu beton!12
Daaaaaa, am uitat de sughiț!!!!! Alt prilej „fericit”, desigur, de reflux gastric al „fericitei graviduțe”! ?
Cat a fost insarcinata cu cel mare am prins primele trei luni de sarcina.Tate mari,sex viteza si pe banda rulanta,fără graturi.In a 4 -a luna am avut primul accident de motor din viata mea.Oase rupte,mult gips,durere cat cuprinde.Suita de reprosuri de genu :acu ti-ai gasit nenorocitule sa-ti rupi oasele.M-a durut fix in su.la ca eram plin de calmante.Au preluat sarcinile ai mei si socrii.
Comentariu beton!18
Deci e un fel de ”Fifty shades of Gravidă”.
Comentariu beton!21
Eu înţeleg că articolul se vrea funny. Şi este, în mare parte. Numai că nu toate lucrurile stau aşa. pot fi sarcini mai uşoare, fără simptome gen arsuri şi greţuri şi pofte şi pus enşpe kile, sau cu chestii mult mai nasoale. Cert este că în perioada aia oricum te simţi „altfel”, dar de la special până la groaznic uneori nu e decât un pas.
Gabil, articolul este o descriere lejeră a sarcinii mele. Nu am spus că toate lucrurile stau așa, de aceea n-ai citit despre hemoroizi sau vomismente. Pentru că nu le-am avut.
Cât despre enșpe kile, oricum ai întoarce treaba (și la un moment dat chiar te întorci greu), p-alea tot le iei. Că nu iei cu mult peste 10 kile, că scapi repede de ele, aia e altceva. Dar de luat, le iei.
Mda, asa de fericita de mi-a trecut prin cap sa ma retrag la vreo manastire numa’ sa nu se mai repete.
Pofte, lejer-asa, jumari cu paine neagra si ardei iute, hartie de ziar (erau asa gustoase imediat dupa ’90!) si Carpati fara filtru.
Iar incununarea a venit cand a-nceput fi-miu s-o rupa bine cu vorbitul. Privind impreuna cu tat’su niste tzatze intr-o revista nou aparuta pe la noi, a declarat invingator: a lu’ mama-s mai lungi!
Comentariu beton!63
Muuuuult prea tareeee:)))))
Prea lungi!!!
moatza, mi-ai făcut ziua!!! ???
Desi înafara de greturi si minunile aferente am trecut cam prin tot ce scrie mai sus plus alte probleme mai serioase, eu #rezist pe pozitie ? … n-am trăit perioada mai frumoasa in viata mea. Exceptând-o pe cea prezenta, bineînțeles, ca e mai fain cu pruncul in brate decât cu el in burta.
Am trecut prin pierderea unei sarcini si prietenele mele gravide scoteau din putul intelepciunii tot felul de consolari:”Ce bine de tine,poti sa mergi la mare linistita”; „Lasă ca macar mai poti dormi bine o perioada” ;”Of ce ma doare spatele, bine ca nu trebuie sa cari dupa tine un butoi de burta”, etc . Tot ce-mi doream in momentele alea era sa le servesc un pumn în fata, alaturi de explicatia ca as prefera de 1000 de ori sa-mi ratez concediul si sa stau acasă cu capul în wc si cu copilul încă in burta.Mi-am jurat atunci că de voi mai reusi sa raman gravidă n-o sa ma plâng de nimic. Macar din respect pentru femeile care si-ar dori sa aiba motive sa se plângă, numai ca nu pot. Si da, asa am facut. In perioada aia nu-mi putea nimeni sterge ranjetul de pe fata. Am încasat fiecare lovitură cu gratie, am pus 16 kile, am dat jos 17, m-am umflat ca un dovleac si m-am tratat doar cu umor, am rămas cu vergeturi in ciuda tuturor cremelor minune si plănuiesc sa defilez cu ele pe plaja la vara. Alaturi de proaspătul membru al familiei, responsabil de bula roz in care traiesc acum.
Am trăit toate emotiile posibile in sarcina, dar nu-mi amintesc decât binele si frumosul. Sunt defectă?Oi fi, dar sigur nu vreau sa ma repar.
Comentariu beton!65
Numai pentru ca ne miorlaim, nu inseamna ca nu ne aducem aminte cu placere. Oricum, disconfortul a ramas in memorie doar ca inventar. Daca am fost in stare sa uitam durerile alea crancene, restul e deja parfum.
Comentariu beton!19
Lorraine, ești exact cum trebuie! Și toate stările și transformările din timpul sarcinii, sunt normale. E doar alegerea noastră dacă le privim cu umor sau le băgăm sub preș și pretindem că ne-am simțit extraordinar în fiecare zi din cele nouă luni.
Îți doresc să te bucuri de fiecare moment cu bebeul vostru și să ne amintim tot cu umor și de nopțile nedormite de după naștere care, da, chiar ne fac cearcăne oribile, dar cui îi pasă!?
Zic şi eu ca @Ionut : „victimelor”.
Păi voi credeți că nu suferim alături de voi?
Nu suntem noi sclavii dorințelor voastre, sexuale sau gastronomice?
Nu vă consolăm noi când aveți depresiile gravidității spunându-vă că străluciți precum luna plină într-o noapte senină iar voi spuneți că arătați exact precum o lună plină în punctul maxim de apropiere a Pământului?
Nuuuu?!?! ?
P.S…tocmai legăn o găluşcă de 3 luni, aşa că „am trecut” prin cele descrise în postare ?
Comentariu beton!44
diabolic, soțul meu a devenit un erou în ochii mei, un strateg desăvârșit, care a știut să îmbine cu abilitate complimentele nesusținute de realitatea care se mărea sub ochii lui, dar atât de necesare supraviețuirii.
Te felicit! Și tu ești un învingător!
Să ai grijă de gălușca și de doamna ta! ?
Comentariu beton!18
Eram in 7 luni cand am plecat la mare, acolo, la nudisti unde ma duc eu. Si au roit barbatii in jurul meu ca nici o alta data.
N-am avut greturi. Poftele imi erau banale, fructe si legume….atat, dar incontinuu.
Nu m-am ingrasat deloc si nici n-a fost nevoie sa-mi cumpar haine speciale.
Barbat n-am avut langa mine asa ca despre sex sau alte griji legate de „el” n-a fost vorba.
Dar cred ca undeva, cineva a considerat asta nedrept si s-a razbunat cu varf si-ndesat cand am nascut…..natural, la termen…… restul e cosmar.
Am stat intr-o camera intunecata alungand gandacii de pe pat …..probabil era un soi de terapie sa te faca sa nu realizezi cat de rau doare ma gandesc…..
Si probabil si „vorbele de duh” faceau parte din aceeasi terapie.
Asa ca nu-mi amintesc despre vreo asistenta sau vreun medic. Doar de cei care au rupt si au cusut cum s-au priceput imi amintesc. Imi amintesc de asta cicatricile.
Singurul gand dupa ce cosmarul asta s-a terminat si am facut cunostinta cu fiica mea a fost ca daca mai vreau copii am sa infiez.
Noroc ca a fost fii’mea cel mai minunat copil si am scapat de sechele!
Comentariu beton!29
Cea mai nefericită perioadă din viața mea! Chiar dacă toți din jur mă tratau ca pe o prințesă, eu mă simțeam ca o vacă gestantă. N-am avut mari neplăceri fizice decât: cartofi prăjiți cu mămăligă și mujdei, gogoși, lichior de portocale, țigări și bere. Fluvii de bere…
Că m-am procopsit cu 30 kg, n-a fost bai, problema era că în ultima lună nu mă mai puteam încălța singură. 15 kile s-au dus la travaliu (vreo 5-6 ore de dureri sfâșietoare), iar încă 15 s-au topit în 3 luni după naștere. De nesomn. Un an și ceva copilul a mâncat din 3 în 3 ore, 24/7. Nu-mi doream nimic pe lumea asta decât să dorm 6 ore neîntrerupt.
La maternitate, prima frază pe care i-am zis-o lu’ ta-su a fost: ”nu mai fac copii în viața asta, clar, da?” El ar mai fi vrut, dar lăsați…
De-atunci am dezvoltat o alergie la mult-trâmbițata gogoriță ”sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei” – Nu e!
Comentariu beton!23
Mi-au crescut pectoralii ,mi-au rămas hainele mici,am zilnic chef de bere și ciorbă de burtă, mă deranjează fierea ,sufăr de reflux gastric,burta creste pe zi ce trece,îmi sare muștarul din orice.
Doamne ajută sper sa fie fată,că băiat am…
Comentariu beton!28
Prima sarcina a fost perioada cea mai frumoasa din viata mea: par stralucitor, ten frumos, doar 10kg in plus, pofteam si mancam mai mult fructe, dormeam si noaptea si la pranz, ce mai, un rai! La nastere, am cam patimit cu 20 de ore de travaliu si vreo doi stagiari care-mi controlau dilatatia, dar nu-si intrasera-n mana, daca stii ce zic! Expulzia a fost ca-n filme, din doua impingeri a iesit bebelina! A doua sarcina, cu baiatul, a fost la polul opus: da si alearga dupa strengarita de un an si ceva, somn ioc, mancare pe apucate, contractii premature, hemoroizi, reflux gastric, carcei. Ma simteam si cea mai urata de pe pamant, cu parul numai smocuri regenerate dupa alaptare. Ma mir ca n-a fugit barbata-miu in lume nici atunci, nici in primul an „idilic” cu doi copii mici. Eu ba ma simteam cea mai implinita mama de pe pamant, ba imi venea sa ma duc sa dorm oriunde, pe o banca in parc sau intr-un carucior de la supermarket, la 40 de kile cat am, stau chiar comod! Bun, deci sarcina e pentru unele miere, pentru unele fiere, dar se razbuna ea, Mama Natura, cumva!
Comentariu beton!15
Dezastru total!Mi-a intrat în cap scena din Alien şi aşa mă vedeam tot timpul-aşteptam să mă sfâşie cineva/ceva din mine şi să iasă afară!când a început să mişte…era şi mai rău!nu m-am simțit deloc confortabil cu cineva în interior!mi se părea horror!nici ce mai frumoasă perioadă..n-aş zice că e!țâțe mari,buci mari,burtă mare..cu ce mai eram eu,ziceam la balena albastră..dă-te să trec!fugea săraca!pe la şapte luni am plecat în Spania să nasc,că aveam soțul acolo-mi-am luat postnatal mai devreme;zis şi făcut…am ecat cu maşina cu mai mulți…Europa era sub zăpezi..am ajuns cu greu (cum aveam o pauză la peco-ba mă pişam-scuze de expresie,ba înfulecam ca apucata)!acolo mă aştepta iubi-care locuia la nişte prieteni-cu de toate-iar mâncare,plimbare,pupicuri,alte cele,am închiriat apartament pentru noi şi.copil,toate roz,copilul stătea la şunculiță fericit…pe la 42 săptămâni (că la ginecolog acolo m-am dus doar o.dată că mi s-a părut rasistă )eu faceam sarmale şi salată de vinete-sună mama ?auzi fetiță?n-ai de gând să mai naşti?las-o dracu de mâncare că o scoți pe fita cu mustață! Du-te la urgență!deja îl alarmase pe soțu-meu,soră-mea şi pe juma’de Zaragoza !m-am dus la urgență!între trei rezidenți,doctor de urgențe şi matroană (care era bărbat)s-au hotărât să mai stau o noapte şi m-au băgat pe tratament să începă contracțiile!asta joi!vineri -nimic!am urcat toată ziua la scări,am fă cut ture pe hol,asta mică-nici mu!sâmbătă dimineață m-au băgat la sala de naşteri-o cameră unde aştepți să se întâmple ceva!nimic!bărbati-miu făcea ture acasă-spital (erau 10 min pe jos)să mănânce ,să bea whiskey -că de îi văzuse p-ăia-de cât e?de 2!de cât e?de 5!-sânge,rezidenți care veneau şi ei-să încercăm diametrul;uite aşa am schimbat trei matroane (trei schimburi),noroc cu epidurala,am pierdut sânge la greu şi l-am văzut pe soțu-meu mai alb decât varul(noroc cu whiskey -ul că şi-a mai revenit),întrbând de zor care e sexul copilului-nu credea că e fată(ar fi vrut tata băiat să iasă vagbond-lasă tată că iese fita vagaboandă?),şi am născut tot cu cezariana,după 14 ore de aşteptare,nemâncata-nebăută (asta clar,deşi n-aş fi zis „nu „unui Campari cu gheață)!?Şi stai că asta a fost parte horror..nda nu văspun ce-a urmat!plânsete,colici,burtă,iar plânsete,nopți albe,whiskey, plânsete,mai mult whiskey, no sex,no food,no sleep,dureri de toate,extenuare,exasperare!ce perioadă minunată!???????
Comentariu beton!15
Daniela, mă cuceriseși de la primele fraze, dar când am ajuns la Campari cu gheața, mi-a fost clar că ne amintim asemănător „cea mai frumoasă perioadă” din viața noastră.
Eu, după ce am terminat și cu alăptatul, mi-am turnat un deget de Campari, la gândul căruia salivam încă din timpul sarcinii, și mi-a fost rău două zile. Trei ani după ce am născut, n-am putut să pun gura pe alcool. Apoi, brusc, mi-am revenit. ?
@Gabi Savu Dinu, da cu vodka n-ai incercat?! Mie mi-a mers la suflet dupa ce am nascut! Si ce crezi?!……fiica’mea e barman acum! :))
Dar cata melodrama dintr-o sarcina normala. Sa nu uitam ca exista sarcini toxice, disgravidie de prim trimestru din aia nasoala, preeclampsie, diabet gestational si lista poate continua. Expresia se refera la partea afectiva, evident, nu la cea practica. Partea afectiva, aia in care respectiva simte, in functie de nivelul propriu de educatie si inteligenta -desigur, modulate hormonal- varii sentimente placute printre care se pot regasi implinirea menirii ei de femeie, datoria fata de societate si specie, fata de agentul inseminator, intratul in randul lumii, gasitul unui scop (sau al unei scuze) in viata, etc.
Pe acelasi principiu, daca judeci la rece, nici sa ai copii nu e misto. Slava Domnului insa ca lumea nu judeca la rece, nu de alta, dar cineva va trebui sa ne plateasca pensiile.
Daca gestatia e o perioada neplacuta, ce vine dupa nu e nici pe departe la fel. E si mai neplacuta, si nu e doar o perioada, ci e intinde pe tot restul vietii. Incepand cu libidoul scazut post-partum, ne-revenirea la silueta initiala, distrugerea sanilor, etc. Si apoi grijile. Care, ca si vergeturile, sunt permanente.
Cand eram mic ma gandeam ca e egal neplacut sa fii barbat ca si femeie. Ca barbatii urmau sa faca armata, iar femeile sa gesteze. Asta cu armata s-a scos?
Se dezbate încă. Ce zici?4
Nicul, sarcina mea n-a fost deloc una normală, ci chiar una cu risc crescut atât pentru făt, cât și pentru mine, pe persoană fizică, ca să zicem așa.
Am păstrat doar lucrurile haioase, că doar n-avea rost să vă plictisesc cu povești despre o sarcină monitorizată săptămânal ȘI la Fundeni, sau despre faptul că în timpul cezarienei obligatorii, în cazul meu, doctorii mă țineau de vorbă despre tot felul de prostii, inclusiv oja mea de la picioare, doar ca să nu-mi dau seama că pur și simplu nu puteau opri hemoragia.
De aceea, tot ce am scris pare superficial și poate chiar naiv. Intenția mea a fost de a ne aminti cu umor de perioada aceea, cele care am născut, și de a nu le speria pe cele care vor fi gravide în viitor.
Să ne păstrăm umorul, zic! Ajută mult în orice situație.
Comentariu beton!26
Atunci e cu Bravo, srsly
@Nicul, nu e de plâns, văicărit, campanie anti-sarcină.
Dar nici să se trâmbițeze pe toate drumurile (canale media) că vai, ce perioadă merveioză e sarcina! Că nu e chiar așa. Mi se pare ipocrit să picuri în creierul femeilor sentimentalisme d-astea, iar când ajung însărcinate sunt rupte-n paișpe, de fapt.
Comentariu beton!16
Nu chiar in paispe, daca fac epiziotomie:)
De acord cu tine, asta ziceam si eu, o sarcina presupune o gramada de riscuri si chiar neplaceri, astea din urma nu doar in timpul ei, ci si dupa. Si ca daca faci abstractie de partea afectiva din sarcina si crescut copil, ramai doar cu minusuri in problema. Cred ca tocmai sentimentalismele de care zici inclina balanta in favoarea sarcinii. Nu am sesizat vreo tendinta de edulcorare din partea media, nu stiu la ce ipocrizie te referi, nimeni nu aacunde ca te ingrasi in sarcina, ca ai pofte si hormoni si ca e nasol sa ai contractii.
Dacă ai ghinionul să nimerești pe site-uri/bloguri/reviste pentru și despre femei (unde se mai strecoara și niscaiva vedete sau ”vedete”), ai să citești o sumedenie de bullshit-uri de genul ăsta.
Cât despre emisiunile de același gen de pe KanalD, ProTV, Diva, Euforia și care or mai fi… îți dau lacrimile de atâta lapte, miere și cozonaci cu stafide. Dulcegării până la risc de diabet și lehamite până la greață.
Nicule, daca n-ai pizda, n-ai ce comenta. De unde stii tu cum e sa fii ”gestanta”, ai fatat cumva prin putulica?
Vai, daca ar indrazni careva sa-mi spuna ca sarcina e cea mai frumoasa perioada din viata unei femei, cred ca l-as plezni. Eu am noroc ca sunt intr-o tara straina unde nu am prieteni, asa ca am noroc sa fiu izolata de comentarii de-a pula, cat de cat.
Eu ma autointitulez Pregzilla, iar sotul meu e de acord. Pana acum am punctat cam toate simptomele: nervozitate, kile in plus, lava, picioare umflate, pofta de mancare exagerata, dureri, somnolenta, acnee, scapat pe mine, pisat des, corp deformat, sfarcuri dubioase si cine stie ce am mai uitat. Ieri am borat cu bolta pe covor ca in episodul ala din Family Guy, din fericire nu am nimerit peretii. N-am vomat in primul trimestru si am vomat acum la 39 de saptamani. Deocamdata nu am vergeturi, poate am scapat. Fofo nu mi-am vazut-o de vreo 2 luni, cred, a trebuit sa-l rog pe sotul meu sa mi-o tunda. In momentul de fata nu pot sa ma incalt singura si mi-e greu sa ma dau jos din pat. E super. Dintr-o tipa zvelta, m-am transformat in Humpty Dumpty. Imi place sa-l simt pe bebe cand ma facel snitel pe dinauntru, nu-mi calareste niciun organ si nu m-a lovit in coaste de multe ori. Topaie si da din picioare, dar nu ma chinuie.
Ii naspa rau de tot sa fii gravida, dar sunt sigura ca voi spune ca a meritat efortul dupa ce imi vad bebelusul. Sper sa nu ma chinui prea tare peste o saptamana,doua, cand vine pe lume. Si sper sa fie totul bine pentru amandoi.
Comentariu beton!21
Nu mai tin minte daca simteam ca e cea mai frumoasa perioada din viata mea, dar sigur ma simteam ca si cum tot poporu’ stia cand am facut sex. Nu ca ar fi rau sa faci sex – evident nu e rau deloc, dar nah, fiecare cu ale lui!
Sarcina a fost un chin și-o nașpeală, a doua perioadă nașpa din viața mea, după liceu.
Să explic? Na-vă!
Cred că din prima zi de concepție, au început durerile de burtă. Atroce. M-au … diagnosticat cu sarcină, m-au chemat, în două săptămâni, de 4 ori la ecograf și-n final mi-au zis că trebuie chiuretaj, c-am un monstru-n mine. Care s-a dovedit că nu-i tocmai monstru, când am întrebat alt medic. Tot ăla m-a umplut de uterorelaxante, acid folic și alte vitamine, plus ceva injecții. În cur. Deși-mi trebuia și-n cap, fiindcă nu-nțelegeam deloc ce mi se-ntâmplă, dincolo de sintagma ”iminență de avort”, care nici aia nu-mi zicea prea multe.
Am mâncat? Da. M-am îngrășat? Nu. Arătam fix ca un țânțar supradimensionat. Am fost în spital? Mi s-au pus perfuzii peste perfuzii? Desigur. De mai multe ori. Mi s-a zis că există risc de avort și în luna a șasea? Da. A fost pericolul? Desigur! Am stat în pat ultimele două luni fiindcă asta ceruse, imperios, medicul, dacă nu vreau să nasc pui vii, incapabili să supraviețuiască? Da. Am avut coșmaruri cu scena asta? Nenumărate!
Sarcina a fost un chin și-o nașpeală, a doua perioadă nașpa din viața mea, după liceu. O experiență pe care aș putea s-o repet doar de dragul minunii de la final. Însă, s-am iertare, l-a mine n-a fost nimic frumos.
Și da, am făcut și experiența aia cu muzica, de-am ascultat anumite melodii tot tipul. Urla plod când îi puneam cântecele pe care le-a ascultat în toată perioada intrauterină? Ohohoho! Așa de bine recunoștea nocturnele lui Chopin, că răcnea ca din gură de șarpe când le-auzea din pătuț … mai rău ar fi făcut, probabil, doar dacă l-aș fi trântit de pământ.
Am luat 12 kile, care ulterior s-au dovedit a fi 8 de lichid amniotic si 4 copilul. Parca eram un elefant, aparea intai burta si dupa ceva timp si eu. Sarcina a fost ok, pofteam”decat” inghetata, deh era vara. Tanarul a dorit sa vina cu o saptamana mai devreme. Partea naspa a fost ca nu-mi spusese nimeni, ca inainte sa ajungi in sala de nasteri ti se face clisma. Tin minte ca era o infirmiera cat un fiset in 3 usi. A fost infiorator. Apoi detalii: 7 ore travaliu, nastere naturala, ca n-a vrut doctorul sa-mi faca cezariana (era in 1993) pe motiv ca ”nu-mi taie el frumusete de burta pentru ca mi-e lene mie sa nasc natural” Dar finalul…a fost grandios!!!!
Dar a pățit cineva să planga în sarcina la stand up comedy? 😂😂😂 Eu am pățit. In sala, la spectacol, am ras mult. Într-o criza de ras, pentru că era omul funny, am inceput sa plâng că era prea intens momentul aparent.
Eu. Eu, care nu plâng la nimic, pur și simplu mi se întâmplă foarte, foarte rar, de mă și sperii că ce naiba e chestia asta care îmi curge din ochi… Ei, în sarcină am plâns încontinuu, cu orice ocazie, de râs, de plâns, de nervi, de frică, de entuziasm, de bucurie, de ”uite că au schimbat reclama la Catena” etc. Dubioșenia a mai durat vreo lună după naștere, până s-au reechilibrat hormonii, după care s-a pus iar dop.
Credeam ca nu mai răspunde nimeni .Deci,da,după 3 copii născuți la termen ,aproape și la ultimul, 37de săptămâni, 45 spre 46 de ani atunci,am un rezumat cam lung.-nu m-a scutit nimeni de muncă.
-n-am avut pofte care să nu se poată satisface la ore decente,eventual și mâine.
-grasă am fost de copil și n-am dezechilibrat nici un cântar la 9 luni de sarcină.
-de 3 ori aceleași replici, deși am născut natural,gen:de ce țipi la mine,eu te-am lăsat gravidă?aici nu se țipă, aici se naște..
-de ce n-ai făcut toaleta dinainte, nu e nimeni dator să vă ia părul pe aici..înțelegeți voi care păr.
-dacă nu stai la pat, îl chem pe dl doctor,iar când m-a cusut ultima dată țipă moașa la doctor:eu o las necusută, că prea țipă tare…la care doctorul ,un el cam de seama mea ,a ordonat să mi se facă anestezie 1 oră de am dormit 2 pe urmă. A doua zi am primit sânge, că trecuse timpul și pierdusem intr-o veselie până m-a cusut moașa.
-cea mai cea fază e acum,când copiii sunt mari, să zicem,20 ,14,5 ani aproape. Lumea necunoscută întreabă dacă micuța de aproape 5 e nepoata sau fata.
De vreo 6 ani lucrez într-un spital matern și practic, nimic nu mă mai impresionează!
Am avut graviduță de 49 de ani care în luna a cincea de sarcină era convinsă că e la menopauză. Nu era, pur și simplu rămăsese însărcinată la ani buni după fertilizări in vitro și alte tratamente costisitoare!
Alta a născut în mașină. Până a găsit o vecină care să stea cu cel de doi anișori de acasă, până a juns dintr-o localitate învecinată la noi…Oricum, era de un calm nespus când am aflat-o cu copilul între picioare pe scaunul din dreapta-față. Soțul și personalul medical ce am fost mai bulversați!
Unei viitoare mămici i s-a spus la ecografii că fetița o fi puțin mai mare. Ei bine, la naștere avea 6,200 și până acum nu a depășit nimeni recordul!
Despre propria sarcină, numai de bine! Fără grețuri, vărsături sau vergeturi cu toate că am pus 24 de kg! În trei luni am revenit la 53 și ne-am dus cu ăla micu’ pe ștrand că era August!
Mai mare decât pofta de mâncare a fost apetitul sexual începând cu trimestrul doi al sarcinii. Ceva s-o fi dereglat, că visam doar la sex!
Bărbatu-meu voia să mă menajeze, eu pofteam și mi-era jenă să inițiez! După ce i-am spus printre lacrimi că nu vreau să mă menajeze 😀 s-a rezolvat treaba cu toate că eu nu vedeam de burtă ce se întâmplă acolo!
Eu in timpul sarcinilor am fost o zeiță. Am luat puține kilograme (mers pe jos cel puțin 7 km in fiecare zi), nu mi-a fost rau, aveam păr strălucitor și sâni imenși, nu am avut pofte ciudate și am aveam o pofta nebună de sex.
Dar, această nobilă zeiță era incredibil de proasta și uituca.
Știți bancurile alea cu blonde? Așa eram eu, mă minunam cum de inca știam să respir. Și acum îmi vine să intru în pământ de rușine când îmi aduc aminte ce gafe făceam.