În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură.
……………………………………………………………………………………………
Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând?
Și mai am încă vreo câteva lucruri pe care nu le înțeleg la specia voastră.
Nu înțeleg de ce, dacă îți spun că trebuie reparat un lucru în casă, îți ia circa 6 -7 luni să înregistrezi în sistem cererea mea, vreo două s-o procesezi și încă vreo trei până te hotărăști să mi-o soluționezi.
Nu înțeleg de ce ții o cutie întreagă de scule profesionale în debara, dar dacă am nevoie să scot capacul de la telecomandă, dai fuga la primul magazin de bricolaj și mai iei încă 15 șurubelnițe, că ”poate mai trebuie, nu se stie niciodată”.
Nu înțeleg cum poți să te duci la sală, să transpiri ridicând 80-90 de kg constant, dar când te rog să îmi ții geanta două-trei minute, ca să îmi caut cheile, ți se sucește umărul și ești la un pas de luxație.
Nu înțeleg răspunsurile monosilabice, alături de prețiosul „nimic”, la o serie de întrebări existențiale de-ale mele: „ce faci?”; „la ce te gândești?”; „ce ai mai făcut?”; „ce vrei să facem?”.
Nu înțeleg nici conceptul de a te întâlni cu un grup de zece prieteni la bere pentru ca, ulterior, fiecare dintre voi să stea cu halba într-o mână și telefonul în cealaltă, într-o liniște absolută și deplină. Și, culmea, să mai și vrei să repeți, în seara următoare, această experiența autentică a prieteniei, că doar e miercuri și mai e incă un meci tare din Champions League.
Nu înțeleg cum nu poți face diferența dintre portocaliu, roz, lila sau absolut orice altă culoare care nu face parte din ROGVAIV.
Nu înțeleg cum poți omorî cu atâta nonșalanță păianjenul ăla care mă sperie îngrozitor, dar să ți se facă rău când trebuie să schimbi un pampers. Nu înțeleg cum poți juca toate jocurile alea pline de violență, sânge și morți sau cum poți să te uiți non-stop la filme horror, dar să te ia cu leșin cum vezi că vine asistenta spre tine să te înțepe.
Nu înțeleg cum te poate plictisi shoppingul prin 2-3 magazine, dar să n-ai nicio problemă cu pescuitul timp de douăsprezece ore neîntrerupt. Și, a propos de pescuit, nu înțeleg de ce sâmbăta, dacă te rog să te duci dimineață în piață, îmi turui că e weekend și vrei să te trezești târziu, dar dacă te sună George, ești ok să te trezești de la 5.00 ca să fii pe baltă la 6.00?
Nu înțeleg de ce dacă ai temperatură 37 cu 2 trebuie să suni cel puțin douăzeci de persoane diferite să le dai vestea. Avocatul, pe care îl anunți că ești pe patul de moarte și trebuie să îți faci testamentul; maică-ta, ca să te scuzi pentru toate dățile în care ai supărat-o; iubita, să îți facă o supă de pui asezonată cu cinci plicuri de fervex si un cocktail de antitermice; vreo doi popi, care să efectueze exorcizarea; farmacistul; salvarea; medicul de familie și pe prietenii tăi ca să-i anunți că nu mai prinzi dimineața. Dar când mie mi-e rău, mă întrebi flegmatic: „iar ai PMS? Fă-ți un ceai că sigur o să te simți mai bine”.
Nu înțeleg cum poți povesti fază cu fază tot meciul de aseară, dar să nu știi alte lucruri, gen ce sex are copilul nou-născut al celui mai bun prieten al tău. Și când te întreb asta, să ridici nedumerit din umeri: Cum adică ce are? Copil ca toți copiii! Normal, doar nu-i maimuță! Dar e fetiță sau băiat? Aaa, nu știu, nu m-am interesat. A propos, vezi că nu mai e bere în frigider!!!
Nu înțeleg cum te aștepți ca eu să pot vorbi cu tine la telefon, timp în care pregătesc cina, aprind aragazul, tai ceapa, răsfoiesc lista de ingrediente și mă gândesc ce o să port mâine la lucru. Iar la tine dusul gunoiului, însoțit de închisul ușii de la lift, îți stârnesc frisoane reci pe șira spinării.
Nu înțeleg cum mama mă-sii ești în stare să parchezi din prima cu spatele, să faci drifturi, să conduci 200 de km întins, dar să nu poti să asamblezi o lustră formată din trei piese, cu instructiunile desenate pe ambalaj?
Nu înțeleg cum poți dormi atât de profund încât să nu te poată trezi nici cutremurul, al treilea Război Mondial, a doua debarcare din Normandia sau Apocalipsa, dar să nu te deranjeze prorpiul tău sforăit?
Nu înțeleg cum vorbești fluent două limbi străine, ești dependent de toate dispozitivele cu ecran, gadegeturi, butoane, luminițe, dar nu știi să ceri direcții atunci când te rătăcești?
Și știi ce nu mai înțeleg? Discuțiile alea de maxim cinci secunde, la telefon cu prietenii tăi, în care stabiliți ora și data când vă vedeți, cine aduce bere, cine face comandă de pizza și al cui e rândul să îl care pe Dan acasă când se îmbată. Dar cu mine trebuie să negociezi cinci ore la ce film mergem duminică.
Nu înțeleg de ce, după ce mi-ai explicat clar că nu ai nevoie să-ți spun cum să te îmbraci, intri în panică în fiecare dimineață în care nu am timp să discutăm despre ținuta ta sau despre importanța asortării curelei de la ceas cu pantofii.
Bă, dar știi ce n-am să înțeleg vreodată, oricât oi trăi pe lumea asta plină de rujuri și tampoane? Obsesia ta imperială de a repara totul. S-a stricat becul? Nu-i nimic, îl repar. Nu s-a stricat becul? Sigur merge ceva prost sau e pe cale să se strice, deci trebuie reparat. Deșurubează-l tu iubito și pune unul nou, de restul mă ocup eu. Și vezi că ți s-a bulit și tastatura de la laptop? Tasta aia cu punctul stătea cam suspect, așa că am scos-o să o repar, dar nu știu de ce nu mai intră la loc. Aaa, și mai știi balansoarul acela din grădină care scârția nasol de fiecare dată când se mișca? L-am reparat. Acum nu se mai mișcă deloc.
Da, dragii mei, nici noi nu înțelegem o mulțime de lucruri în ceea ce vă privește. Doar că, spre deosebire de voi, preferăm să ne calmăm la shopping sau bârfind între noi în toaleta restaurntului unde ne duceți o singură dată pe an, de 8 Martie.
P.S. Încă un articol pe post de drept la replică. Am râs binișor.
sursa foto
eu nu ii barfesc doar de 8 martie. De fapt, nu ii barfesc. Mi-am luat tot timpul anului sa le comunic ceea ce cred despre ei. Despre fanteziile lor si despre cum cred ei ca sunt.
imi iubesc prea mult sotul ca sa il critic si sa nu trec cu vederea meciurile pescuitul si pietricelele in rest totul este ok
Nu este vorba despre iubire sau nu, aici. Si eu obisnuiam sa ii spun a lui meu „te iubesc, crapa-ti-as capul”, dar nu promovam violenta domestica. Sunt acele lucruri mici care ii fac mai speciali, si din cauza carora noi nu vom putea sa-i intelegem, vreodata, pe deplin.
Pot să răspund la partea cu schimbatul copilului!
Eu m-am oferit să fac treaba, dar am cerut asistență să fiu sigur că cel nou va fi bine asamblat.
Ei și când l-am desfăcut… Am simțit ficatul urcând cu viteză în gât, am încercat să continui dat fiind că stomacul era absolut gol pentru ca peste câteva secunde să fiu rugat să nu mă mai ofer că am dovedit ce era de dovedit…că nu e de mine și că arăt foarte rău alb la fața!
Băi și nu sunt din p..a de prinț! Până la 6 ani am avut wc in spatele casei, litterul pisicii îl curăț fără vreo emoție, dar…
Doi copii mai târziu pot spune că am schimbat un singur scutec, iar ăla a fost în regim de urgență maximă și a trebuit schimbat iarăși de către „profesionistă”, că era asamblat prost 🙁
Comentariu beton!23
Exista barbati carora le iese. Tata si fratelo s-au descurcat/se descurca cu brio, fara sa lesine/vomite/devina albi/verzi/alta culoare si fara sa fie necesar sa li se refaca munca.
Presupun ca tine de fiecare om, nu de cromozomul y. 🙂
Dragos, poate pana la al treilea mai experimentezi?
Si cum de nu sunt in stare sa isi puna rufele murdare in cos si pe cele curate in dulap dar trusa cu scule sclipeste de curatenie si este extraordinat de ordonata. 🙂
Comentariu beton!17
Militez pentru introducerea unui cos de rufe in fiecare camera existenta..
Esti sigura ca stie diferenta intre ultimele doua litere din ROGVAIV?
Scuze, dar care e indigo si care violet nici eu nu stiu. 🙂
@ady…indigo…amestec de albastru si rosu, muult mai mult albastru….bate spre negru, iar violet, amestec de albastru si rosu, dar mai mult rosu….apropos, rosu, galben si albastru, atat…astea sunt culorile primordial..restul e amestec…>
rosu
orange (rosu + galben)
galben
verde (galben + albastru)
alabstru
indigo (mai sus)
violet (mai sus)…>)
Multumesc.
Cred ca nu prea am vazut indigo, de asta nu prea stiu cum arata.
Multumim Sorin pentru lectia de cromatica. Da’ acum, pentru ca sunt fata, si, evident, putin rea ca sa-mi ating scopul… spune-mi despre nuante. Nuanta oului de rata, a levanticii, a untului, chartreuse, chihlimbar, fucsia, oxblood … toate astea sunt nuante care apar in descrierile magazinelor care comercializeaza haine de femei si de barbati (pe care tot femeile le cumpara).
Sosetele plantate prin toata casa, ca sunt cica la aerisit 😐 mda..
Comentariu beton!12
Treaba cu sosetele cred ca e universala. Inafara de bucatarie, cred ca am gasit sosete „de aerisit” prin toata casa…
Eu le-am găsit și în bucătărie! :))
Lista asta mi se pare mult mai serioasa decat smiorcaielile masculine 🙂 Sry, Mihai 😀 A propos de cosul de rufe, eu nu inteleg cum naiba sa duci hainele pana acolo si totusi sa nu le pui in cos, ci langa cos! Nici cum eu pot vorbi la telefon (pentru job, nu de distractie, deci concentrata) in timp ce fac si mancare si chestii cu copilul, iar un barbat daca se uita la tv doar , nu ca e incapabil sa faca si altceva, dar nici macar nu aude daca ii spui ceva.
Comentariu beton!17
Aaaa, depinde. Daca citesc langa mine pot sa cada bombe, sa faca unii amor cu strigaturi, sa-mi zica Obama ca divorteaza de Michelle si ma vrea de nevasta, ca tot n-ajunge la mine. Dupa ce termin de citit imi aduc aminte ca mi-ai zis ceva sau a fost putina agitatie, dar ce mi-ai zis sau ce s-a intamplat e mister total.
In plus, desi stiu ce-i roz, portocaliu si lila (apropos, ador lila-ul), sunt o gramada de culori si nuante care sunt un mister de nedescifrat pt mine.
@Ady….m-ai ranit profund…pai tocmai cu Obama sa ma inseli tu??? adica, ieri ziceai ca….si azi vii si spui ca Obama???? BAG DIVORT….
Tu nu citisi ca n-are nicio sansa sa-l bag in seama?!
Si cum le e greu sa puna sosetele in cosul de rufe si le arunca langa 🙂 desi cosul nu are capac, ar fi practic o secunda in plus sa le arunce in cos.
Genial post haha 🙂
Multumesc, Elena!
Intr`o nota putin serioasa, doar putin, cred ca tocmai aceste ‘neintelesuri’ sunt ‘sarea si piperul’ dintre femei si barbati.
Si, pana mea, cui nu ii place sarea si piperul?! :))))
Helen, mie una, cu siguranta ca imi plac. De fapt, cam fac exces de sare uneor…
@Irina: are si excesul ala farmecul lui 😀 Stiu ce zici :))
ps: frumos scris articolul 😉
Multumesc!
Doar uneori? :))
Nenea Mihai, ca să putem raspunde și noi punctual, nu faci un pustiu de bine să numerotezi nedumeririle? Mulțam!
@Stefan, m-am gândit la asta, dar nu are rost să le dăm si mai multă apă la moară. Eu zic să încerci fără numerotate, că lumea se prinde ce-ai vrut să zici. 😉
Ai vrut sa spui ca toti barbatii se prind, nu toata lumea 🙂
Stefan, astept cu nerabdare raspunsul, punctual sau nu. Chiar sunt interesata
Bine scris! La aia cu culorile mi-ai dat „fatala”! 🙂
Multumesc, apreciez 🙂 treaba cu culorile este atat de testata incat ar putea deveni canon de acum
Râd nevastă-mea și fiu-meu de mine când încurc roz cu portocaliu de numa-numa 🙂
Pentru dreptatea voastra, si noi incurcam multi termeni tehnici. Cred ca ramane o problema de viziune, la urma urmei. Da’ chiar de roz sa nu stii? Asa m-am trezit cu o camera vopsita in roz aprins cand am comunicat mesterului ca vreau un caramiziu. Raspunsul final? „Dar caramida nu e roz?”
Comentariu beton!12
@Irina, aici ai gresit tu. Cand am zugravit m-am dus la magazinul de bricolaj si am ales eu nuantele (cate doua totusi de lila si un soi de galben), am stat acolo pana le-au preparat si am adus acasa gata preparate. 🙂
Cică erau Bulă şi cu nevastă-sa la divorţ.
– De ce vreţi să divorţaţi? E violent? Probleme financiare? Nu vă ajută?
– Nuuu, deloc. E un tip cât se poate de drăguţ, simpatic, amuzant, manierat şi deştept, are o carieră bine plătită, aduce bani în casă, îmi cumpără cadouri, e meşterul casei, repară tot.
– Probleme de sănătate?
– Cine, el? E solid ca un taur şi dotat ca un cal.
– Şi atunci de ce vreţi să divorţaţi?…
– Fiindcă fute tot ce mişcă, vecinele de la bloc, colegele de serviciu, fetele de pe Centură, băieţii de la Parcul Operei şi în ultima vreme se uită cam pofticios la mama, la soră-mea şi la căţelul casei.
O femeie nu caută bărbatul ideal. Ea vrea doar un bărbat care să o înţeleagă şi să spele vasele…
In cazul meu, spal eu vasele, da’ sa faca el mancare
@Irina..gatitul, pasiunea mea…ma relaxeaza teribil….putina muzica buna si nici nu-mi dau seama cand sunt gata minim trei feluri de mancare…de exemplu, imi place la nebunie cum iese un fel de ostropel de vitel cu crema de whisky….mmmmm…te lingi pe degetele de la picioare
de asemenea, cartofi gratinati la cuptor, cu branza sarata de vaci si putin marar…
shrimp tempura…invatat aici, de la colegul cu ochi mijiti, din tara Soarelui rasare…
ma opresc aici, ca, dupa aia, zice lumea ca ma laud…..aaaa, ultima…clatite cu dulceata de cirese amare…sau gem de prune…deeeelish
sa stiti un lucru…cel care gateste, gaseste in spalatul vaselor o placere…nu e gluma
@sorina…la care sa adaugam….gatitul sa fie o pasiune (check), sa fie atins, din cand in cand, de latura feminine sau soft gay…adica sa stie sa asculte (check), sa iubeasca telenovelele (not checked), sa faca dragoste ca un leu, dotat ca un taur, sensibil, cult, cu un corp invidiat de Adonis…sa continui?
Comentariu beton!12
daaaaaaaaaaaaa
Asta e pe principiul „blonda inalta, slaba, cu țâțe mari, vand camion”?
Vrei sa verifici daca primesti tot atatea cereri? 🙂
„sa stiti un lucru…cel care gateste, gaseste in spalatul vaselor o placere…nu e gluma ”
Totul pana la asta! N-o cred!
La mine-n casa a fost o lupta acerba pentru spalatul de vase.
Chiuveta era goala, isi bea domnul paharul de ce-o fi fost si-l lasa in chiuveta. Sa mor cu el de gat! Nu mai vorbesc cand il apucau piticii ca el gateste si arata bucataria intr-un mare fel, de-mi venea sa-l arunc pe geam.:)) Dar lucrurile s-au asezat intre timp. Tot asa se da pe fund in spate cu spalatul vaselor, dar macar e regula ca daca-l apuca gatitul preda bucataria cum a gasit-o.:))
Nici macar. Eu caut barbatul ale carui calitati si defecte sa nu ma calce pe nervi. 🙂
Asta ar fi una dintre probleme …
@Ady si Irina…trebuie sa intelegeti ca noi nu va calcam pe nervi cu ale noastre calitati si defecte…noooo, noi va tinem atentia treaza, interesul pentru noi creste cu fiecare calitate pe care o descoperiti voi, iar cat despre defecte, sunt acolo tot pentru placerea voastra…pai, daca nu le-am avea, nu ati avea ce sa schimbati si nici motive sa ne cicaliti, deci…nu ati exista…:))))
Daca trebuie sa schimb un barbat, mai bine nu-l iau. Daca-l iau inseamna ca imi place asa cum e si ce nu-mi place pot sa suport.
De asemenea, daca el insista sa ma schimbe, mai bine sa ma lase, poate altul ma vrea(si/sau ma poate suporta) fix asa cum sunt (facutul cat casa poporului nu intra aici).
Fiecare, barbati si femei, suntem diferiti. Daca ai diverse insusiri pe care unii le considera defecte, dar pe care eu fie le apreciez, fie nu ma deranjeaza o sa iau unul plin de defecte, sau o sa las unul plin de calitati, daca acele insusiri, considerate calitati, mie nu-mi plac. Asta e cea mai misto parte a intereactiunii umane, nu stii peste cine dai, trebuie doar da fii tu insuti si sa speri. 🙂 undeva e cineva si pt tine.
Și cică suntem misogini :))))))))
Daca te duce doar o singura data pe an la restaurant,si atunci e 8 martie,inseamna ca ai o viata de cuplu foarte nasoala.Zic si eu doar.
In plus ,parca se militeaza pentru feminism ,egalitate,libertate si multe chestii din astea frumoase.Incearca sa il duci si tu la restaurant.
Sau sa mergeti impreuna,fara sa va duceti unul pe altul.Este doar o idee.
Tocmai pentru ca suntem feministe, in restul anului il scoatem noi pe el. La voi problema e mai mult initiativa, nu neaparat cine plateste.
Dacă e feminism, e bine, dacă e misoginism, e rău. Dublă măsură fără pic de imparțialitate 😛
Feministele se poartă fix ca negrii in SUA. Au toate drepturile ca populația albă( care nu mai e demult dominatoare, fix ca femeile în raport cu bărbații), dar tot sunt „discriminați” 😀
Tocmai pentru ca sunteti feministe,nu va dati seama,sau poate nu stiti.Decat sa mearga la restaurant,un barbat prefera de cele mai multe ori sa manance ceva gatit de iubita lui,sau gatit impreuna cu iubita lui,in confortul propriei case.Nu simte nevoia sa isi afiseze cea mai noua bluza in restaurant,si prefera sa stea confortabil,fara sa fie atent la chelner si la nota de plata.In timpul asta prefera sa va complimenteze pe voi,sau sa va asculte calmi cum povestiti ce a mai facut colega de birou(de care apropo,chiar nu ne pasa,dar sunteti politicosi)
Nu diminuez placerea mancatului acasa, alaturi de cel drag. Este unul dintre cele mai frumoase ritualuri, seara. Uneori, dupa cina, bucataria mea arata exact ca un club de fite: mult fum, servetele pe jos si luminite rosii (de la masinile de pompieri) pe fundal. E chiar romantic, jur!
Sunt femeie, deci replica Irinei, jos pălăria!
Nu inteleg atunci cand vine ma-sa in vizita, poate fugi instant la piata ca sa-i pregatesti ceva de mancare .Iar cand ai tu nevoie de ceva, o arde pe sistemul … pai draga stii ca nu ma pricep la cumparaturi :))). Daca nu iau ce trebuie iar tipi la mine :))).
De asta e bine ca sa se faca impreuna cumparaturile. Mai pune el o bere in cos, mai scoti tu o bere din cos si pui o sticla fancy de vin in loc ..mai pune el o ciocolata, mai pui si tu o ciocolata …ceva, sa fie echitabil acolo!
Ups. Am dat minus din eroare.
@Irina, mersi de idee :))) Bine punctat, bine scris articolul. Keep going !!!
Nu stiu daca @Mihai e ok sa mai dea dreptul la replica noua curand. Dar multumesc de incurajari, le apreciez!
Oricum, articolul speram sa fie scris intr-un mod destul de exagerat cat sa se distinga partea comica. Un sambure de adevar exista, dar toti barbatii stiu ca nou, femeilor, ne place sa exageram.
Care-i baiul?! si eu dau cu aspiratorul, sterg praful, frec faianta, spal perdelele si geamurile, etc cand vine mama. Ea e maniaca la capitolul curatenie, eu nu (asta nu inseamna ca locuiesc in jeg), decat sa ma cicale toata vizita, mai bine ma agit nitel, oricum gaseste motive de cicalit, nu mai trebuie sa-i dau.
Si atata timp cat mancarea pt ma-sa nu-i mancarea pe care o detest cel mai mult, se duce si pt mine la piata. 🙂
asa e si mama …:)))))))))))))))))credeam ca e unica care bombane indiferent cat e de curat
– Dragule,ce ai facut tu ca sa meriti o sotie ca mine?
– Nu stiu, insa promit sa nu mai fac! 😀 😀
La plaja:
– Tinere arati ca un vultur!
– Dupa privire v-ati dat seama, domnisoara?
– Nu, dupa unghiile netaiate de la picioare!
NUUUU, că la postul de azi nu pot să nu-mi dau cu părerea…vă rog frumos să aveți răbdare și să citiți coment-ul, vă rog…le luăm pe rând, cum ne stă bine:
1. Nu ne băgăm la treaba cu ce e în poșetă, iar la fotbal nu mă pricep…în afară de faptul că Dinamo va juca și anul acesta finala Cupei Campionilor Europeni, Cupei Cupelor și încă vreo două cupe și le va câștiga pe toate, nu mă bag…(recunosc…l-am întrebat pe nenea Google de chestiile alea, să par și eu cult, deh)
2. Referitor la faptul că trebuie reparat un lucru și că durează, dați-mi voie să explic: Noi, bărbații, suntem pricepuți la toate..suntem niște ființe ocupate, pe lângă serviciul extrem de solicitant, ne ocupăm cu vânătoare, culesul, spălatul hainelor, curățenia, ducem gunoiul minim de două ori pe zi, iar, orice cerere referitor la vreo reparație, trebuie să treacă printr-un proces cognitiv complex….trebuie analizată, dezbătută și, în funcție de complexitate, catalogată, după care…uitată…e cursul firesc al vieții, asta e…după care, realizăm rolul instalatorilor…păi, dragile mele, noi, bărbații, ne susținem unii pe alții…cum să furăm pâinea de la gura omului????
3. Treaba cu sculele…îmi pare rău, dar, dacă nu ați înțeles că acea cutie de scule profesionale reprezintă chintesența masculinității, nu ați priceput nimic…fiecare sculă reprezintă proiecția freudiană a unei alte scule…să avem pardon, ați văzut cum, în interior, când se deschide capacul, apar cheile mari prima dată? Este un mesaj subliminal….despre capacul de la telecomandă, să avem pardon…nu se poate pune la loc, pur și cimplu…ar fi o jignire profundă adusă cutiei de scule, motiv pentru care, trebuie să mergem la magazinul de bricolaj…uite, căî acum mi-a venit în minte…dragile mele, să pricepeți ceva…cine a inventat magazinele de bricolaj, a fost un GENIU…noi, bărbații cu minim un cojones, trebuie să îi transformăm ziua de naștere în sărbătoare națională…ce nu pricepeți voi este că acel magazin este o LUME A BĂRBAȚILOR, unde, suntem ACASĂ…ne simțim utili, geniali, suntem ingineri agronomi, ingineri constructori….toate fanteziile noastre se îndeplinesc acolo…și, evident, ACOLO lucrează alți bărbați care APROBĂ ceea ce cumpărm/facem…e RAIUL pe pământ…
4. Te rog frumos…la sală se face întâi încălzirea în fața oglinzii (de preferat, în spatele meu o tipă trăznet care aleargă pe badă, dar, a cărei ochi aleargă pe liniile și curbele mele…în timpul încălzirii, privirea ei fierbinte se simte pe spatele imens, dar, mai ales, pe mușchii fesieri…ce naiba o fi cu atracția asta a femeilor pentru fundul bărbaților???? AI???? Un studiu efectuat de savanții britanici, arată că 83,2% dintre femei privesc prima dată mușchii fesieri ai unui bărbat…ce-o fi cu asta???…:))
După aceea, la piept se lucrează cu minim 120-130 de kilograme, că ne permite mușchiul…
Când ne rugați să vă ținem geanta ”puțin, cât să caut cheile de la mașină, să mă rujez, să-mi aranjez părul în oglindă, să îmi refac machiajul”, gestul respectiv este o etichetă de GAY lipită de fruntea noastă și, atunci, se întâmplă un fenomen straniu…mușchii se blochează, intervine un spasm muscular dureros iar de acolo până la pierderea brațului și comoție cerebrală, e doar un pas…
5. Răspunsurile monosilabice…la punctul 16, demonstrez cum bărbații sunt eficienți în comunicare, dar, trebuie să mai înțelegeți ceva, dragile mele…NOUĂ, BĂRBAȚILOR, NU NE PLACE SĂ VORBIM…nici despre sentimente nici despre toate chestiile alea cu care ne împuiați capul…vreți răspuns la întrebări existențialiste? Lenjerie neagră/roșie/albă, tocuri de 15, o privire de tigroaică flămândă și, gata…interogatoriul e simplu….scoateți ce vreți de la noi…ce e așa greu?
6. Îmi pare rău, dar cred că ai văzut vreo adunare de bărbați direct sub toc sau, cataleptici…pot să te asigur că, la bere, între 10 amici, atmosfera este cu totul alta…sry, dar nu dau din casă…:))
7. Pentru noi există alb, negru, roșu…culori pe care le întâlnim în spectrul propus de Victoria don”t tell nobody… restul, albastru, galben, verde, le-am învățat la școală, că, cică, ar fi parte din curcubeu și gataaaa…ziua când ai să mă auzi exclamând fericit, cu ochii dați peste cap și palmele împreunate…”Draga mea, rochia aceea fuxia îți stă de minune…”, va fi ziua în care probabil, domane ferește, am flata de ceva cancere în metastază gradul 4-5….
8. Păianjenii, alături de șerpi, sunt ființe abolut minunate…nu îi omor..cel mult, îi prind și, după ce le admir frumusețea, le dau drumul în grădină, să zburde liberi…pampersul este o invenție nouă…încă nu e înscrisă în ADN-ul nostru. Îmi pare rău…filmele și jocurile devoltă instinctul de apărare/conservare….iar asistenta, dacă este o brunetă de la 1,80 în sus, cu halat + lenjeri albă (tot de la tanti Victoria), crede-mă pe cuvânt…poate să bage acul până la os….după ce termină tortura, va primi doar o privire scurtă și un comentariu pe măsură…”Gata, deja?”…oricum, mă îndoiesc de faptul că acul va reusi să penetreze mușcii ăia fesieri, bombați, tari ca piatra…de car evorbeam mai sus…sau, daca e de făcut în umăr, garantat se va rupe ….
9. explicație simplă…băbații= vânători, pescari…shopping-ul nu era inventat pe vreamea aceea, deci încă nu e înscris în AND. Sâmbăta nici iarba nu crește…pescuitul, însă, înseamnă mâncare pe masa familiei, deci, fără aluzii, vă rugăm, da? Noi, bărbații, nu mergem la pescuit să scăpăm de gura voastră…..nuuuu, noi mergem să aducem și să punem mâncare bio pe masă…clar??
10. Nu există așa ceva…doar de la 40 de grade în sus, noi, bărbații, luăm un pliculeț de fervex…mergem la muncă și ne comportăm de parcă nimic nu s-a întâmplat, veniim acasă, facem mâncare, curățenie, ducem gunoiul, spălăm mașina, și toate astea, fără să ne plângem…clar?..:))
11. Se cheamă listă de priorități…prietenul meu cel mai bun, să fie sănătos cu tot cu al lui copilaș…și gata…berea lipsă din frigider …tragedie…
12. Îmi cer scuze, dar sunteți în eroare profundă: noi putem găti în timp ce dezlegăm probleme existențiale ale lumii, vedem reluarea de la finala Champions League de anul trecut, știți voi, aia în care Dinamo a câștigat la scor…., după care, vă putem recita întreaga carte de bucate și, în plus, și noile rețete, pe care le-am inventat cât am stat la telefon….să înțelegem ceva…până și emisiunea se cheamă Master Chef…adică un EL, nu Master Șefa, adică Ea? Mia e ceva de adăugat? Aaaaa, dusul gunooiului este o artă, nu se poate face oricum…este expresia băbăției…no comment
13. Nicola Tesla, cel mai amre geniu al lumii, nu va fi în veci în stare să ansambeleze nimic, mai ales dacă vine de la Ikeea, unde vă place vouă să mergeți să cumpărați toate rahaturile…alea sunt făcute să facă mișto de clienți….mulțumim pentru complimentul referitor la condus, drifturi…vă putem învăța și pe voi parcarea laterală, etc…nu e nimic de rușine…:))
14. Somnul este ceva lăsat de la Dumnezeu…și în biblie spune clar…a șaptea zi, Dumnezeu s-a odihnit…adică a dromit, draga mea…deci, somnul e somn…nu trebuie deranjat, iar sforăitul este un semn maxim de masculinitate…și, în plus, am âîntâlnit femei care m-au trezit, culmeaaaa, cu sforăitul lor…
15. Vorbesc fluent 4 limbi străine, am făcut orientare turistică în Academie, chiar am ieșit pe locul 2 la balcaniada din 1995, așa că…nu avem nevoie de direcții…în plus, un bărbat a inventat GPS…sateliți, chestii, așa că…
16. despre discuțiile cu prietenii…draga mea, noi, bărbații suntem EFICIENȚI în comunicare…și am să îți dau un exemplu:
Brrringggg telefonul:
– Eu: Alo? Ce faci coae?
– Ovidiu (cel mai bun prieten din copilărie): Bine, grasule. Mergem?
– Eu: pula mea…
Pentru doamnele/domnișoarele de aici, conversașia aia nu înseamnă nimic, o idioțenie totală, este???. NUUUU, dragile mele, sunteți într-o eroare profundă. Vă traduc acea conversație:
Brrringggg telefonul:
– Eu: Alo? Ce faci coae? (traducere: Salut, Ovidiule, prieten drag din copilărie, ți-aduci aminte când mi-ai spart capul cu piatra că ți-am tras cu corneta in ochiul drept? Dar când aproape mi-ai rupt bunătate de picior la meciul de fotbal din 12 aprilie 1989?)
– Ovidiu: Bine, grasule..(traducere: salutare, prieten și mai drag, care, cândva, aveai doar 65 de kilograme, de nu știam cum să te poreclim…Cerbul cel Sprinten sau Hawkeye? Că erai cel mai bun trăgător cu țeava de cornete…de aia TU erai căpitanul echipei…ții minte că aveai pușca aia lungă de un metru, cu 7 țevi, de făceai singur față la întreg plutonul care te ataca? Acum, cum zice Ada, ai pus câteva kile…nu-i bai, te poreclim Șarpele cel Mare)…Ce ți-e și cu James Fenimoore Cooper…mare scriitor, mare caracter…
– Mergem? (traducere: îți aduci aminte că am discuta să mergem la meciul de volei feminin, joacă CSM București cu Unic Piatra Neamț)
– Eu: pula mea…(traducere: frate, bine înțeles că am reținut că avem meci acasă cu eterna rivală, CSM…mergem să susținem echipa…eu aduc toba mare, tu aduci vuvuzeaua și ne lăsăm vocile pe teren…uite-așa fac suporterii adevărați….ne întâlnim la 5 la sală, direct…fiecare vine cu mașina lui)
Ați înțeles acum? În câteva cuvinte, a încăput un roman…vreau să rețineți, dragile mele, că, noi, bărbații, suntem EFICIENȚI ÎN COMUNICARE….
17. Doamnă/domnișoară, îmi pare rău, dar, aici, ați greșit total….în fiecare seară pregătesc costumul, cămașa, pantofii care se asortează perfect, ceasul care merge la ocazie (muncă, meeting, etc)….deci NU, îmi pare rău, dar NU….am spus și într-un post acum ceva timp…șifonierul …model de perfecțiune, sry….:)
18. Eficiență, eficiență, eficiență, draga mea…avem un al șaselea, simț…știm ce se va strica înainte de a se întâmpla asta…
19. Noi ne calmăm jucând FIFA, măcar 3-4 ore…deci, când ne vedeți la calculator, vă rugăm liniște…suntem stresați/surmenați și aceea este oaza de liniște…mulțumim de înțelegere…:))))
Hai să fiți iubite!
Comentariu beton!28
Draga Sorin, mi-ai facut ziua. Am citit articolul, dar tot ce am retinut, – ceee??? te-ai ingrasat cateva kg? E de la bere, ti-am zis ca trebuia taiata de pe lista de cumparaturi 🙂
@Irina…draga doamna/domnisoara, va rog sa imi permiteti sa raspund in felul meu:
la postul de mai sus, unde ma intrebati de culori, am sa spun ce/cat ma pricep….
oul de rata…eu cred ca aceasta culoare poate imbraca o paleta larga: de la turcoaz-verzui, maroniu cu o tenta de turcoaz, bej deschis, bej foarte deschis, pana la un alb galbui…
levantica: dupa cate banuiesc eu, culoarea se insipir direct de la planta….(Lavandula angustifolia)… creste in spatele casei mele…culoarea poate varia de la un violet pal, cu nuante alb-galbui, pana la un violet ceva mai inchis, dar care sa nu raneasca ochiul…din levantica, eu extrag, printr-o metoda proprie, la rece, ulei, pe care il folosesc la fabricarea sapunului de casa…alaturi de uleiul de trandafir, pe care am sa il exatrag incepand de la anul…
culoarea untului….canapeaua din livingul de la casa mea, are culoarea untului…la fel si un costum de haine pe care l-am cumparat de la Istanbul…la care, de obicei, asortez o pereche de pantofi culoare maron deschis, spre bej, cu o camasa unie…de culoare verde pal si cravat cu dungi…culoarea nu o dezvalui…
culoarea chartreuse…daca nu ma insel, cred ca este o variant de culoare verde deschis, cumva culoarea uleiului, dar nu galbenul acela cu care suntem obisnuiti…sper sa nu gresesc
culoarea chihlimbar….draga mea, chihlimbarul este piatra mea favorite, alaturi de opal…dar, nu este propriu-zis o piatra ci, o rasina care, in timp, se intareste…muzeul chihlimbarului, de la Buzau, este graitor…culoarea, un galben care pleaca de la palid pana la opac, spre u portocaliu intens…de obicei, sunt prinse in ele mici insect sau chiar animale mici, care raman pe vecie acolo…asta face ca „pietrele” respective sa fie si mai attractive…
culoarea fucsia…cred ca am pomenit de ea, mai sus…trebuie sa povestesc ce si cum? o defines pe scurt…un roz tare, turbat, fierbinte…e bine?
culoarea oxblood….aici nu prea sunt sigur…banuiesc…o culoare rosu inchis spre maron, ca cea a sangelui inchegat…ma ierti, nu prea ma pricep…
iar, ca sa raspund la intrebarea de mai sus, da…am pus 55 de kile fata de atunci…dar, de baut nu beau alcool in veci si pururi…pe limba mea nu a curs picatura de alcool…allele sunt motivele…cel mai tragic, nesimtirea…:))
Sincer, cu nuante noi votate in fiecare an, cine le mai tine minte pe toate? Acum, daca esti si in stare sa recunosti jumatate din cele descrise corect de catre tine mai sus, toate respectele mele! Nu zic nu, exista si exceptii, multe exceptii…
CHIAR TE ASTEPTAM..SI ERAM MOARTA DE CURIOZITATE..( apropos te-am cautat pe facebook..si nimic! existi ?)
1. Daca mai zici o data asta cu Dinamo..o sa ma apuce burta instant..si la naiba ..n-as avea nevoie de laxative acum. Sunt la serviciu..
2. Sunteti asa de priceputi incat ne vine sa va luam surubelnita din mana si sa montam singure lustra aia din 3 buc…Dar..de ce sa nu va dati peste degete de cateva ori si sa injurati cu foc ..de parca v-a lovit marfarul in plina viteza..de atata durere ?( ati observat fetelor ce jalete mare cand se lovesc putin?)
3. Apropos..si noua ne place in “LUMEA BARBATILOR”
4. Dupa parerea mea prima data, o femeie, se uita la pantofi..restul vine dupa..
De la 5-9 m-am amuzat copios..esti marfa..dar la 10…hai mah..ca sunteti praf..nici paracetamol nu luati pana un va explicam indicatiile si contraindicatiile de vreo 3 ori de pe prospect..si ..vai ce va mai place sa va lamentati..
11. :))
12. aici chiar ca tre sa te parasesc..asta cu Dinamo..hmm
Dar ce sa mai zic..Hai sa fim iubite si ..sa va iubim ! amin
@RENEGATA….exist..numele meu intreg este Mihai Sorin Barbieru…la avatar apare ceva de Sudanul de Sud si am poza in uniforma, dar mai veche, de prin Kosovo…
1. aculta imnul lui Dinamo…banica e genial…am sa continui sa il provoc pe MIhai, dar vad ca nu prea prinde…
2. La nivelul degetelor, exista niste terminatii nervoase, foarte sensibile…ma refer, la nivelul degetelor barbatilor….care, odata atinse de cea mai mica lovitura, transmit creierului un mesaj de alarma, sub forma de durere atroce….restul il poti ghici…voi, la cata oja bagati pe unghii, sau cu cele false, chiar daca puneti degetul sub o bormasina, aceasta va aluneca….
3. NO WAY…este lumea sacra, a noastra…nu aveti ce cauta acolo…cum noi nu venim la striptease masculine, asa nu aveti voi ce cauta acolo…plssss….desi, daca as fi director la un magazine de bricolaj, as angaja numai vazatoare gen Hooters…costumele le-as face in 22 cm patrati de material…sa vezi ce vanzari massive atunci…toti barbatii ar veni sa cumpere ceva …brusc, la masina, cand or pune in portbagaj lopeti, sape, harlet, bormasina, motocultor…etc, or sa se intreb ce dracu’ vor face cu ele…
4. inseamna ca nu faci parte din cele 83,2%, conform statisticilor facute de savantii britanici…exista exceptii, draga mea…e absolut normal
10. Nu ne lamentam…facem apel la latura voastra sensibila, maternal…ce e asa de greu de priceput?…:)
mai ca-mi vine sa zic si eu : „sa-l pupe mama de baietel”..dar ma mai gandesc..
:*
suntem unul pentru altul un mister…
daca nu am fi un mister, nu ne-ar interesa celalalt si atunci nu ne-am intalni…
De fapt omenirea ar fi disparut din cauza plictiselii fara atatea mistere.
Sunt total de acord. Cele mai multe dintre diferente sunt amuzante, privite dinafara.
Nu bifez nici un punct din cele scrise de @Irina (știu, l-am prins pe ăl de sus de amândouă picioarele), dar are o mare problemă cu achizionarea alimentelor. I-am și zis:”măi, parcă tu ai fi trăit in Romania pe vremea impușcatului, ai niște sechele alimentare de comunist înfometat”. Mai bagă și mâine ăștia, la aprozar, nu căra tot supermarket-ul.
Doamne, fata! Nu are al tau vreun frate, unchi, tata divortat, bunic mai tanar, var de gradul al treispelea, orice ruda de sange mai indepartata?
@Irina, stai la coadă, că-l clonez! Surorile mele sunt în capul listei, dar te bag în față, mi-ai căzut cu tronc după textul asta. 🙂
Multumesc mult pentru aprecieri :)))
Mare adevăr ai mai „grăit”, Irinuco fata! Dar ai uitat ceva. Eu cunosc barbati care nu fac diferenta intre fuste si rochii.:)))))))
Auuuuuu.
Cristinico, din pacate cunosc si eu. Chiar al meu, acum vreo cativa ani, vazand deja cadoul pe care urma sa il primesc de la o prietena, dupa ce il primesc, ma intreaba, plin de satisfactie printre sprancene: Si, porti tu fuste asa mulate? Needless to say ca era o rochie pana la genunchi.
Stim foarte bine diferenta dintre cele doua dar noi la partea de jos a rochiei ii spunem fusta. De aici probabil neintelegerea. Cand ne aratati cum va sta noua voastra rochie si va spunem ca ne place cum se muleaza fusta pe picioare, noi la partea de jos ne referim, nu la toata rochia 🙂
Până la momentul ăsta, doar vreo 2-3 din distinsele comentatoare, au spus ceva de bine de bărbatul/bărbații din jurul/viața lor. La dracu’, doamnelor/domnișoarelor, înseamnă că sunteți înconjurate doar de idioți și/sau fătălăi. @Mihai, prin postul de ieri, nu se plângea de acțiunile voastre, ci încerca să se/ne lămurească asupra unor chestiuni pe care nu prea le discutăm în cuplu și poate primeam „lumină” din altă parte. Dar, nooo, domniile voastre, stimate purtătoare de fustă/rochie( chiar, care e diferența?!?! 😛 ), trebuie să faceți din asta o vendetă, să vă vitriolați și, ca de fiecare dată, să vă faceți neânțelese și neajutorate de EL!
P.S…..gătesc, am grijă de plodul din dotare, am o grămadă de scule care stau cuminți și așteaptă să fie folosite atunci când e nevoie, fac curățenie, spăl/întind rufe, am și serviciu, fac piața, fără să cumpăr acel lucru mișto din vitrină, și altele…..
Deci ai un singur defect. Esti insurat 🙂
Corect, cineva a profitat de defectul ăsta 😛
Nu spun ca nu exista si exceptii, dar, precum cazul de fata, e deja luat.
@diabolic: cred ca trebuie un post separat, si absolut dedicat, in care sa zicem de bine. Despre barbati. 🙂
I mean, sa fie clar ca este vorba despre voi.
Din cate am auzit, subtilitatile sunt ‘frectie la picior’ de lemn, pentru voi. Asa umbla o vorba in vant. 😉 Sa imi fie cu iertare pentru exceptiile, cititori de blog mihaivasilescu, care sunt ferm convinsa ca exista. 😀
@Helen, în cazul ăsta, cred că te referi la cei care vor recunoștință pt că s-au dus singuri să-și ia berea din frigider. 😛
Și, da, subtilitățile feminine, pt bărbați, adică bărbați pe bune, sunt frecție la picior de lemn cu mentă. 😀
@diabolic: doar daca frigiderul e la magazin. Atunci da, as putea sa imi arat recunostinta 😀
@Diabolic, ești pă trend. Sunt convinsă că există mult mai mulți bărbați care ajută în gospodărie, numa` că ne place și nouă „să ne râdem” cu voi. Că și voi „v-ați râs ieri cu noi”. 🙂
De domnul din dotare am vorbit numai minunatii, sper ca ai observat. 🙂
@lectorarumana, am specificat că sunteți câteva 😀
Noi nu ” ne-am râs” , doar încercăm să „luăm lumină” de la voi, pt că, poate așa „evităm” discuțiile interminabile de acasă privitor la : ” iubi, am fundul mare?”
Eeeee,diabolic, nu-i asa! Noi ne alintam si noi putin.? Atât!
@Cristinica, doar puțin, cât statul la telefon cu mama/cea mai bună prietenă, de sună operatorul de telefonie pe cealată linie să spună că ați depășit cu o oră cele 24 de ore dintr-o zi 😛
Diabolic, mie mi se pare, ca intr-un mod mai subtil..asa…, te vaiti mai tare ca noi toate la un loc.?
@diabolic
De vaitat ne vaitam cu totii, in egala masura, insa in directii diferite. Voi, barbatilor, desi vreti sa pareti puternici, daca va este rau s-a cam terminat cu universul din jurul vostru. Noi, insa, ne vaitam de altele mai „mundane”..incepand de la vecina de la 2 pana la fundul nostru mare, preturile prea umflate pentru produse (a-propos, exista studii efectuate care confirma ca produsele destinate femeilor sunt cu 10 – 15% mai scumpe decat cele similare, dar destinate barbatilor), reduceri fix cand nu mai avem noi bani, etc. etc.
@Irina, meandrele concretului, ne doboară.
Cât despre reduceri, ghici ce!….se fac exact când rămanem NOI, fără bani, pt că voi nu aveți răbdare și-i cheltuiți înainte 😛
Stii tu vorba aia, un barbat de succes este acela care poate castiga mai mult decat poate cheltui nevasta lui, deci clar nu te inscrii in acea categorie. Dar, lasand glumele la o parte, sunt cateva dintre noi care isi cumpara totul singure, ca deh, desi traim pe picior mare (eu mai la figurat, recunosc), noi ne-am ales stilul de viata si tot noi trebuie sa il sustinem.
@Cristinica, nu ți se pare. Am spus ce era de spus 😀
Am râs și-am râs? imi pare rău, nu mi-am recunoscut soțul in personajul de mai sus? dar măcar m-am distrat copios?povestea este o ficțiune??
Este, in mare parte, hiperbolizata. Dar in fiecare dintre punctele atinse, exista un sambure (sau fructul intreg) de adevar. Sunt si barbati care disting culorile, care socializeaza maxim cand ies cu baietii la bere, care sforaie, dar mai incet. Insa n-am intalnit, inca! barbatul care sa se uite naibii peste instructiunile de folosire/ asamblare INAINTE de a incepe un lucru
eu ma uit mereu la instructiunile de asamblare/folosire, ca totusi am si eu minte sa inteleg ca cei care au facut manualul nu l-au facut degeaba. Cine se apuca sa asambleze fara sa consulte manualul, vrea sa se dea mare in fata femeilor 🙂 normal ca nu reuseste sa-o faca cum trebuie
Eu nu inteleg cum poate sa stea ore in sir, si nu exagerez deloc, intr-un magazin de bricolaj. Am fost o singura data cu el si cand l-am vazut cum sta in fata unor suruburi 10 minute, apoi la nu stiu ce sculele lu’ peste alte 10-20 minute, apoi oprit ca un copil intr-un magazin de jucarii la FIECARE stand si apoi retur la suruburi, scule si iar admirat, am jurat ca nu mai mergem impreuna.
Vine suparat de la serviciu. Il intreb ce are, imi zice ceva in genul i-am spus lui X sa faca asa si nu a facut. Eu intreb: Asa, si? Asteptand continuarea si presupunand ca ce a spus e doar introducerea. Da’ de unde! Fraza de mai sus include tot: introducere, cuprins, punct culminant si concluzie.:))
Hai ma, fiecare cu placerea lui. Eu pot sa stau tot atat timp intr-o librarie. Fiecare adult are „magazinul lui de jucarii”. Daca nu lasa acolo banii intretinere sau aia pt pantofii copilului e ok.
Ia stați că m-ați enervat :Nu înțeleg cum nu poți face diferența dintre portocaliu, roz, lila sau absolut orice altă culoare care nu face parte din ROGVAIV. Voi știți cumva diferența dintre catalizator , bujie și culbutor? Nu prea cred !
Nu înțeleg cum poți povesti fază cu fază tot meciul de aseară, dar să nu știi alte lucruri, gen ce sex are copilul nou-născut al celui mai bun prieten al tău .V-ați pus problema că nu ne interesează? De ce ne-am incărca memoria cu lucruri inutile?
Și știi ce nu mai înțeleg? Discuțiile alea de maxim cinci secunde, la telefon cu prietenii tăi, în care stabiliți ora și data când vă vedeți, cine aduce bere, cine face comandă de pizza și al cui e rândul să îl care pe Dan acasă când se îmbată. Dar cu mine trebuie să negociezi cinci ore la ce film mergem duminică. Normal , voi sunteți foarte pretențioase .Filmul sa fie cu DiCaprio , dar sa arate un pic a James Bond , să se luote ca Chuck Norris și să plângi ca la Titanic. Ei asta-i bună !
Nu înțeleg cum vorbești fluent două limbi străine, ești dependent de toate dispozitivele cu ecran, gadegeturi, butoane, luminițe, dar nu știi să ceri direcții atunci când te rătăcești? Treabă de femei gravide. Orice am face oricum ajungem la destinație mai repede ca voi. Și mai câștigam timp și la parcarea cu spatele.
Mai pot continua ?
Te rog, continua! Let it all out!
@Florin, bine așa, boss. Păi până când? 😉
cine zice ca noi nu ne pricepem la mecanica? tata era mecanic auto, am spalat carburatoare de dacie de aveam motorina si in dinti !
Plus ca… ghinion..am lucrat intrun garaj vreo 10 ani, cunosc un motor daca toarce bine de la 100m..plus injuraturile de rigoare care as putea sa le reproduc fara sa ma repet ..vreo 2 ore ! Dar asta nu inseamna ca voi nu ar trebui sa va straduiti un pic ..sa ne faceti sa ne simtim rasfatate..Hai fa-te ca-ti place Titanicul, ca-mi intelegi „superficialitatea”..si poate n-o sa te mai cicalesc cand plecam la drum..ca te invarti de o jumatate de ora in centrul Ploiestului..doar pt ca tot ajungi la destinatie si daca nu intrebi..
Tu ești ca-n scena aia cu Marisa Tomei în „Unchiul Vinny”. 🙂
M-a uns pe suflet, postarea! :). Da” ați vazut că ei nu știu să programeze mașina spălat?? :))
Așa e , iti trebuie doctorat pentru asta. WTF?!
Voiam si eu sa spun ceva despre masina de spalat, dar m-am abtinut. Ar fi fost prea de tot si un afront personal pentru toti cei care stiu sa dea drumul la ea, plus minus programul care trebuie.
Aulio, mie aproape că-mi pare rău că mă bag și-o zic și cu voce tare – io am bărbat mișto, țucu-l-aș.
Doamne ajuta! La cat mai multi! Eventual nu toti tie … 🙂