În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură. 

……………………………………………………………………………………………

Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de  biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând? Continuarea →