Le-am rămas dator celor care au întrebat pe-aici și despre Volkswagen ID Polo, adică mașina pe care am condus-o fix în ultima zi de EUROCHARGE.

O să încep prin a relua pe foarte scurt ce v-am explicat deja ieri despre potențialii clienți ai mașinilor electrice de clasă mică.

În 99% dintre cazuri, oamenii își cumpără o electrică mică pentru a se deplasa prin oraș. Prin urmare decizia de cumpărare nu prea are legătură cu performanțe de genul cai putere sau vreun cuplu senzațional, ci cu o autonomie decentă, cu prețul și cu design-ul exterior.

Cu autonomia ID Polo nu are vreo problemă, are o baterie suficient de mare pentru o mașină care va fi folosită aproape exclusiv în oraș, 52 kWh.

Dacă am mers noi cu ea până la locul de unde nu izvorăște Dunărea și înapoi, cu siguranță nu va fi nicio o problemă s-o folosești prin oraș.

O să revin cu cifrele totale, cu media după tot turul, dar până atunci o să vă spun că în ziua în care am refăcut traseul doamnei Bertha, adică ziua care a semănat cel mai mult cu modul de utilizare normală al unei electrice mici (doar 16% din 141 de kilometri parcurși au fost pe autostradă) ID Polo a avut o autonomie reală de 380 de kilometri și un consum de 13,70 kWh / 100 de kilometri.

Acum întrebați-vă câți kilometri faceți voi prin oraș, zilnic, ca să aflați cam cât de des o să încărcați un ID Polo.

Despre design și cum arată mașina, știți cum se spune, frumusețea e în ochii privitorului. Cine apreciază designul fără floricele inutile al constructorului german, cu siguranță va aprecia și cum arată ID Polo. Nu de alta, dar Polo clasic pare c-a fost apreciat, s-a vândut în milioane de exemplare.

Pe scurt, n-am nicio îndoială că există foarte mulți oameni care ar alege ID Polo, pentru că suntem diferiți și asta este ceva extraordinar. Vă dați seama în ce hal ne-am plictisi pe planeta Pământ dacă ne-ar plăcea tuturor aceleași lucruri?

Îmi place cum Polo electric că reușește cumva să fie o combinație între Polo clasic, cel pe care-l știe toată lumea, și o mașină care are o identitate vizuală conform mileniului în care ne aflăm. Spre exemplu, e foarte mișto banda aia luminoasă care unește farurile și stopurile, noaptea îl face să arate ca un micuț OZN.

Există totuși o diferență esențială între un Polo clasic, cu motor pe combustie, și un ID. Polo: spațiul la interior. Polo clasic nu poate nici măcar să viseze la spațiul interior dintr-un ID. Polo.

O să mă întrebați de ce, dacă ambele sunt aceeași mașină de clasă mică. Și-o să întrebați justificat, nici eu nu știam această explicație până nu am început să învăț despre electrice. O să vă spun simplu și pe înțelesul tuturor.

Unul dintre motivele pentru care ID. Polo poate oferi mai mult spațiu la interior decât un Polo clasic pe benzină sau pe motorină ține chiar de arhitectura unei mașini electrice.

Motorul electric este mult mai compact (adică mai mic) decât un motor termic și are nevoie de mult mai puține componente auxiliare, prin urmare că ocupă mult mai puțin loc.

Treabă care le permite inginerilor să folosească altfel spațiul disponibil, așa că pot împinge habitaclul mai spre extremitățile mașinii, pot optimiza podeaua și pot crea mai mult loc pentru pasageri, chiar dacă dimensiunile exterioare ale mașinii rămân apropiate de cele ale unui Polo clasic.

Iar dovada cea mai bună este că deși ID. Polo este mai scurt decât un Polo clasic cu 21 milimetri, spațiul la interior este mai mare la cea electrică.

Mai simplu de atât nu știu cum să explic, dar o să vă rog să rețineți explicația asta pentru că este valabilă pentru toate mașinile electrice, pentru că toate motoarele electrice sunt mult mai mici și mai compacte, nu doar cele de la ID Polo.

Cât despre cum s-a mișcat mașina, o să recunosc că sunt încă uimit de ce mi s-a întâmplat ieri. În sensul că ieri a fost pentru prima dată când colegul meu de echipaj, despotul absolut cunoscut sub numele de Mircea Meșter, n-a avut absolut nimic de obiectat când am început să iau virajele mai cu aplomb.

Prima oară am crezut că mi se pare când am văzut că nu zice nimic într-un viraj din care am ieșit un pic mai tăricel. Trei minute mai târziu, am mai încercat încă o dată, în alt viraj. Nicio reacție.

M-am uitat cu coada ochiului la el să văd dacă mai trăiește, dacă nu cumva i s-a făcut rău și-a leșinat sau din astea. Părea bine.

Mi-am făcut cruce cu limba-n cerul gurii și-am ieșit și din următorul ac de păr de parcă urma să prind podiumul la Monte Carlo.

45 de minute, prieteni, 45 de minute m-a lăsat să merg pe viraje cum au vrut mușchii mei. Până la urmă n-am mai avut niciun dubiu că probabil îi e rău și-și trăiește ultimele clipe, dar MĂCAR AJUNGEAM MAI REPEDE LA UN SPITAL. 😊

Sper c-ați înțeles că glumesc, da? Și că atunci când sunt la volan nu risc și nu fac niciodată ceva care să pună în pericol pe cineva. Nici pe mine, nici pe cei care sunt cu mine în mașină, nici pe ceilalți participanți la trafic.

Ce voiam însă să vă spun este că ID Polo a fost senzațional pe viraje, v-o zic cu mâna pe inimă. M-am distrat cu el bine de tot și n-am simțit niciun moment că pot pierde controlul. Aproape că m-a umflat plânsul când am intrat pe autostradă, acolo unde este cel mai plictisitor mod în care poți conduce o mașină.

Poate ar mai fi de menționat un amănunt deloc neglijabil: noi am testat în EUROCHARGE vârful de gamă, super echipat, care ajunge la prețul de 39.502 euro. Dar să știți că mașina se poate cumpăra și într-o variantă cu baterie de 37 kWh, care pornește de la prețul de 25.300 de euro.

Preț care parcă sună un pic altfel, nu? Bani de care iți cumperi o electrică cinstită care n-am nicio îndoială că-și va face treaba pentru care a fost concepută.

Și cu asta, EUROCHARGE 2026 chiar s-a încheiat. Sper să mă lase lenea să mă țin de cuvânt și să revin cu articolul despre toate mașinile testate.