Ce mi-a plăcut (săptămâna 518)

Ieri a fost tare frumos afară și am stat aproape toată ziua cu copiii pe plajă. Eu cu trei, amicul meu cu doi.
Amândoi ne susținem soțiile care fac a nu știu câtă facultate, cursuri, practică și alte specializări.
Pentru că cei mici s-au jucat și bălăcit, am putut sta și noi adulții liniștiți, putând să vorbim.
Știind că mă pricep cât de cât, mi-a povestit pe larg despre visul lui. Vrea să își cumpere undeva la munte un teren modest și să își construiască o foarte micuță casă din lemn recuperat de la case vechi. Mi-a arătat o echipă de oameni care cu asta se ocupă în Bucovina, reconstruirea făcându-se cu metode arhaice, tocmai pentru sustenabilitate și prezervare. M-am uitat la imagini și chiar am fost impresionat. Lemn, pământ, multă muncă și pricepere.
Dar la un moment dat m-a zgârmat să fac greșeala de a citi comentariile de la câteva filmulețe, unde arătau cum le construiesc. Am rămas siderat, pe de o parte și mi s-a ridicat tensiunea pe de altă parte. Erau căldări de înjurături, jigniri și epitete licențioase, în care li se atrăgea atenția constructorilor că sunt niște idioți nepricepuți care nu au auzit de rigips, vată de izolare, ciment etc și ceea ce fac ei este o mizerie. Peste 50% din comentarii erau în această linie.
Răutate și analfabetism, dus la extrem într-un domeniu nișat explicat clar pe pagina acelor oameni.
Încerc să înțeleg de ce. De ce orice, indiferent de domeniu, este atacat violent de mulți indivizi care țin neapărat să arate violent că ei „știu”, iar ăla care face ceva este un idiot. Cum s-a ajuns aici?
Știu, sunt întrebări retorice, la care am și eu răspunsuri. De fapt, mă întreb, cum de această situație nu este văzută de cei care ar putea face ceva pe termen mediu/lung, pentru a repara. Cât de mare a ajuns să fie dezinteresul pentru poporul ăsta pe care îl conduc, încât să nu vadă că o luăm pe arătură.
Se vede cu ochiul liber că masa critică de oameni normali, care mai țin situația într-un echilibru firav, sunt într-o scădere abruptă.
Acum cinci zile, mi-a murit un prieten drag. 54 de ani. Metastază la creier. În viața lui nu a fumat, nu a băut, a făcut sport și s-a îngrijit. A lăsat în urmă patru copii. În contextul ăsta, involuntar am făcut o paralelă cu țara asta acum: ne îmbolnăvim din ce în ce mai rău și refuzăm să be tratăm.
PS Ies și astăzi cu copiii la plajă, dar o să evit social media.

1 Cine crede ca autoritatile nu stiau ce urma sa se intample in Piata Victoriei la mitingul oierilor, cine sustine ca nu stiau ca manifestarea o sa fie deturnata, este naiv.
Problema cea mai mare a Romaniei in momentul de fata este ca mai toate institutiile „de forta” (politie, armata, jandarmerie, servicii secrete) sunt infestate de catre fanii totalitarismului, de cei nerabdatori sa ne intoarcem la o dictatura, macar „soft” daca „hardcore” ca pana in decembrie 1989 nu se mai poate.
Am o ruda, fost ofiter de armata, actual pensionar, care mi-a spus senin ca el ar acepta fara probleme sa ajungem iar in sfera de influenta a Rusiei. Mi-a explicat ca isi doreste asta pentru ca el si camarazii sai tanjesc dupa respectul si mai ales teama cu care civilii ii priveau pe cei din fortele de ordine sau din armata in timpul comunismului. Au suficienti bani, salarii sau pensii mari, dar au nevoie sa fie temuti, sa stie ca detin ei puterea si pot face orice in tara asta. Asa ca nu au nici o preblema sa ne vanda rusilor, atata timp cat acestia ii lasa pe ei vatafi peste tara.
Orice discutie logica, rationala, cu acesti rusofili este inutila. Degeaba le amintesti de raul pe care rusii le-au facut romanilor de atatea ori in istorie, degeaba le enumeri beneficiile aduse de Uniunea Europeana, nu ii intereseaza, isi vad doar prorpul interes, pentru care sunt gata sa sacrifice, fara nici o mustrare de constiinta, intreaga tara.
In alta ordine de idei, sunt in pline negocieri pentru cumpararea unei locuinte in Italia si sper ca pana la sfarsitul anului sa realizez acest lucru, iar dupa sarbatori sau cel mai tarziu in primavara sa parasesc definitiv Romania. Am 50 de ani si efectiv nici eu nu mai am forta mentala necesara sa ma lupt cu morile de vant, respectiv fanii „suveranismului” care au napadit tara si o imping vartos spre prapastie.