București. Anno domini 2026. Supermarket.

Calc foarte rar în supermarketuri și în general încerc să evit cât pot locurile unde există șanse să interacționez cu semeni de-ai mei pentru care îmi pierd din ce în ce mai tare orice urmă de respect pe zi ce trece.

Nu de alta, dar de fiecare dată când mi se oferă ocazia să interacționez cu ei, oamenii nu vor pierde prilejul să mă dezamăgească. Și când zic „de fiecare dată” nu exagerez cu absolut nimic. Așa că, dacă am de ales, prefer să nu le dau ocazia.

Uite că de data asta n-am putut. Așa că, după cum ziceam, anno domini 2026, sunt în supermarket, undeva pe la jumătatea cozii.

Paranteză. Ăsta e alt motiv pentru care urăsc să mă duc. Nu mai suport cozile și modul în care se va găsi de fiecare dată cineva care să-ți sufle, la propriu, în ceafă. Degeaba te uiți urât la ei, degeaba încerci să le dai de înțeles că nu suntem într-o relație intimă care să ducă la atingeri de genul, oamenii se vor împinge în continuare cât mai aproape de mine, de parcă jumătatea aia de metru ar face diferența între viață și moarte. Am închis paranteza.

Ne întoarcem la coada aia unde suntem măcar 15 persoane. Pentru că, ce să vezi, sunt doar două case deschise. De ce să nu faci lumea să stea la coadă dacă poți? Doar suntem în România și avem cozile în ADN.

Ca să duc cât mai ușor toată conjunctura asta nefericită, stau cu nasul în telefon încercând să ignor tot ce am în jur. Când dintr-o dată se aude:

– Veniți, doamnă, în față, nu mai stați la coadă.

Ridic nasul din telefon la timp ca să văd cum cetățeanul care era primul la coadă striga către o tipă care tocmai se așezase ultima.

Femeia era gravidă, atât de gravidă că se putea observa și din parcare la o adică. Nu doar că nu aveai cum să nu observi că e gravidă, dar eu m-am și întrebat cum de are curajul să vină singură la supermarket în stadiul ăla de sarcină.

De unde știu că venise singură? Imediat o să aflați.

Însărcinata recepționează mesajul de la cetățeanul binevoitor și se conformează, se duce spre casă.

Oameni buni, prieteni, fraților, în România anului 2026, țară membră UE și teoretic civilizată, în momentul ăla se aude o voce de bărbat de la aceeași coadă:

– Da’ cu ce suntem noi de vină că lu’ doamna i-a plăcut sexul neprotejat?

Vă dau cuvântul meu de onoare că exact astea au fost cuvintele. Mi s-au întipărit pe cortex.

Dar marea problemă nu era asta, marea problemă era că în momentul ăla s-au auzit murmure de aprobare de la coadă. Mă uitam la oamenii ăia și nu-mi venea să cred.

Eram în stare de semi-șoc când a venit și lovitura decisivă care m-a făcut KO.

Undeva pe la jumătatea cozii era o duamnă de vârstă incertă, dar în mod cert trecută de 60 de anișori. Îmi pot paria viața că duamna lucrase toată viața ori la Poștă, ori la vreo administrație financiară, pentru că avea exact fața aia acră de funcționară, plus o coafură mov ciclămiu care pentru mine spune mai multe decât spun amprentele unui criminal pentru polițiștii de la criminalistică.

Ce credeți voi că rostește duamna asta pe un ton superior în care urla disprețul? Fix asta:

– Lasă că și eu am crescut patru copii și nu m-a mai lăsat nimeni în față la coadă.

După care a continuat și mai disprețuitor:

– Și chiar dacă m-ar fi lăsat, nu m-aș fi băgat în fața la alții.

Băi, oameni buni, eram atât de șocat că nu știam cum să reacționez. Eu am așa un fel de mascochism care mă împinge imediat spre conflict în situații de genul ăsta, sunt fiert să mă bag la scandal, dar acum parcă aveam creierul blocat.

Am văzut că femeia gravidă se oprise din înaintat, probabil și ea șocată de ce aude, așa c-am reușit doar să scot un aproape neinteligibil:

– Treceți, doamnă, în față, nu-i ascultați.

Moment în care ăla care începuse scandalul cu sexul lui neprotejat începe să ridice vocea:

– Da’ de ce?

Mă pregăteam să-i răspund ceva de genul „pentru că așa zice legea, doamna are dreptul prin lege să intre în față”, când tot de undeva din spate s-a auzit bubuind aerul:

– Și lu’ mă-ta i-a plăcut sexul neprotejat, că altfel nu mai erai tu prost p-aici.

Prieteni, băiatul ăsta care vorbise avea măcar 150 de kile în viu, dar nu știu cum dracu’ că la el se puseseră kilele alea pe brațe și pe piept, nu ca la alții. Nfine…

Pe scurt părea genul care mănâncă o jumătate de bivoliță cu o omletă din 64 de ouă, doar la micul dejun, dar, mai ales, părea genul care n-ar fi avut nicio problemă să-l îndese p-ăla cu sexul lui neprotejat în portbagaj și să-l mai scoată undeva într-o pădure. Iar acolo să-i pună o lopată în mână, însoțită de duioasele vorbe:

– Sapă!

Cred c-ați prins despre ce gen vorbesc, n-aveți nevoie și de alte detalii. Ar mai fi de menționat că nu, nu se cunoștea cu femeia însărcinată, Hulk al nostru intervenise sătul de mârlănia care tindea să se generalizeze.

Ei bine, fraților, ca prin farmec dintr-odată s-a liniștit toată lumea de la coadă.

Ăla a fost momentul în care s-a prins și casiera cam ce se întâmplă acolo și i-a spus tare femeii să meargă în față.

Concluziile le trageți voi singurei.

Eu mai vreau să adaug doar atât. E posibil să nu știți, dar în țara asta există o lege care stipulează clar că femeile însărcinate și persoanele însoțite de copii mai mici de cinci ani au prioritate la casieriile și ghișeele instituțiilor publice și firmelor private, precum și la locuri de parcare. Lege care a fost dată special pentru mârlanii care încep să vocifereze ultragiați.

Dar, ca orice lege, din țara asta, e respectată doar de proști și de fraieri.

Suntem extrem de departe de civilizație, să știți. Lucru care mi se adeverește de fiecare dată când ies din casă. 😒