Prieteni, la articolul de azi-dimineață, am primit acest comentariu la care am râs cu sunet. Și m-am gândit c-ar fi păcat să nu faceți și voi același lucru.
Mă rog, nu știu cât de amuzant va fi pentru alții, dar pe mine m-a făcut să râd tocmai prin prisma faptului că acasă am fix opusul tipei din poveste. Mara nu doar că nu merge vreodată cu viteză, dar e un coșmar și pentru mine să calc accelerația când o am în dreapta. Pot să zic că un pic îl invidiez pe Ștefan.
Iar dacă nu l-ați citit (despre articolul de dimineață zic), poate n-ar fi rău s-o faceți. Nu de alta, dar am o surpriză acolo, cu niște premii foarte mișto.
Acum vă las cu povestea colegului Ștefan.
…
Vara lui 2006, august. Eu, tânăr student angajat la corporație, cu mașină deosebită (meganu’ verde) și prietenă nouă (aka gagică nouă, ăsta era termenul folosit pe atunci).
Ne întorceam de la mare, unde dădusem o fugă pe weekend și, pentru că, fiind tânăr și având gagică nouă, am apucat să beau câteva beri pe plajă înainte să ne întorcem, am zis să o las pe distinsa domnișoară să conducă.
Îmi cumpărasem ProSport-ul pe format tipărit, hârtie A3 (ce mișto era feelingul pe care îl aveai când citeai ziare tipărite) și citeam comentariile meciului pe care îl avusese Steaua în acel weekend. Intrasem deja pe porțiunea de autostradă deschisă atunci, parcă de la Lehliu până în București, și la un moment dat mi-am ridicat privirea din ziar să o întreb ceva pe șoferiță.
Inițial mi s-a părut că s-a întunecat, deși era abia ora 15, și zic să mă uit mai bine dacă vine vreo furtună sau ceva de genul. Numai că nu reușeam să văd mai nimic. Mi-am mijit mai bine ochii, la fel. Parbrizul era plin de mici zburătoare nefericite strivite, diverse culori, zici că pictase cineva cu acuarele tot parbrizul.
Mă uit la șoferiță, mă uit la parbriz, mă uit și la vitezometru și m-am îngălbenit la față. În primul rând pentru că nu știam că mașina poate merge cu viteza pe care o arăta vitezometrul și, în al doilea rând, pentru că nu se vedea nimic în față. Am reușit doar să zic, dar încet să n-o sperii, la mine deja dăduseră frunzele la morcov:
– Auzi, dar tu vezi ceva în față sau te pregătești de decolare?
Mi-a răspuns foarte calm că ea vede foarte bine și că ea e obișnuită să meargă cu mașina cât duce ea, nu o forțează. Adevărul că nu părea forțată mașina. 😁
Ea venind de pe un Renault 5 GT cu dublu carburator, parcă, asta aflând ulterior, pentru că da, a devenit soția mea ulterior, nu puteam lăsa un așa Senna să scape.
Minunat
Mergeam cu doi cetatenti cu masina, unul conducea masina celuilalt care se relaxa in dreapta. Se relaxa e un fel a spune, pentru ca omul era mai incordat decit o mita pe lighean. La un moment dat ii zice prietenului cel sofer: mai omule, mai da cu lichid pe parbrizul ala, nu se mai vede nimic de muste. Prietenul cel sofer raspunde imperturbabil: Bogdan, tu nu intelegi, eu nu va mustele, eu vad perspectiva.
Pampam
Comentariu beton!92
Aoleu, este ca si cand ai purta ochelari stenopici (adica din aia care arata ca o sita cu gaurele miiiici) ca sa iti focusezi privirea. Nu recomand la drum lung! Lichidul de parbriz e mai ieftin si mai usor de utilizat! No, sfat de femeie, da’ probabil omul stia ce face, ce ma bag eu acum…
Comentariu beton!11
Am citit comentariul și m-am amuzat.
Îmi place viteza, dar înnebunesc dacă parbrizul nu e perfect curat. 🙂
Iar din dreapta pun frână și sunt și vocea lui Waze (pe care soțul îl ține pe mute).
Comentariu beton!38
Din dreapta pun frana, schimb vitezele, accelerez, ma asigur…..Nu am condus inca o automata ca as mai reduce „foot work”-ul din dreapta!
Comentariu beton!20
@Monica, mă bucur că nu-s singura. Și eu mă asiguram, eventual blocând vederea șoferului. Până când mi s-a comunicat că mă dă jos.
Și da, „accelerez” din dreapta în intersecții nesemaforizate, eu nefiind atât de precaută ca soțul.
Nu schimb viteze că are mașina cutie automată.
@Monica și respectiv @Petronela, asta cu condusul din dreapta este menirea voastră! Îmi zice distinsa-mi anexă mai deunăzi că ne uitam la un film pă Anglea:
– Auzi, eu cred că n-aș putea să conduc o mașină cu volan pe dreapta!
– Draga mea, dar faci asta de 30 de ani!
Comentariu beton!52
Și abia m-am machiat să plec la școală!!!!!!
…. Porecla mea era Schumi….
Comentariu beton!27
🤣🤣🤣
Eu, dacă pot să fac o recomandare, i-aș da o machetă lui Ștefan. Merită.
Comentariu beton!22
Ma multumesc si cu o poza, nu vreau sa iau un premiu dedicat celor care au avut experiente cu Clio. 🙂 Singura experienta pe care am avut-o cu Renault Clio e mai mult meritul unchiului meu care a reusit performanta sa isi printre primii acest model si pot spune cu mana pe inima ca nu am vazut in viata mea o masina atat de cheala ca si dotari (el zice ca asa a vrut dar eu cred ca era vorba de cost suplimentar). Nu avea turometru, inchidere centralizata, geamuri electrice, nu mai zic de aer conditionat. Bine ca avea roti, radem de el de fiecare data cand ne intalnim, cu toate ca nu recunoaste ca si-ar fi dorit mai multe dotari. In schimb motorul, acel 1.5 dci clasic, merge si acum de zici ca e nou, are cred ca mai mult de 20 de ani masina aia si merge cu ea si acum. Bine, nici nu are ce sa cada la ea 🙂
Comentariu beton!37
Dacă doamna era calmă și era chiar șoferul, nu văd de ce un pasager s-ar agita, mai ales că nici nu sesizase viteza mașinii inițial.
La cât mai mulți ani împreună!
Mulțumesc pentru urari, doresc tuturor sa aiba un partener de viață cum am eu, simti ca trăiești 😁
Pe de alta parte eu nu am întâlnit pana acum femeie care sa nu vrea să conducă o masina cu cutie automata, pentru comoditate. Ei bine sotia nici nu vrea sa auda, cum adica sa nu schimbi tu vitezele, sa simți motorul. Si nu e vreun petrol head. Si nici prea calma nu e de obicei, e berbec. Dar sa-i dea Al Batran sanatate si putere sa ma suporte in continuare.
Comentariu beton!58
Stefan, nici eu nu dau cutia manuală pe aia automată nici pentru tot aurul din lume.
Nu dau cutia manuală pe nimic, am folosit o Skoda de serviciu cu cutie automată dar a fost un chin, too young to dye too old to try 😁 d’aia am și primit Renault Megane de pedeapsă când am avut mașina mea în service 🤣 „nu vrei cutie automată, alta n-avem disponibilă”
Asta cu calmul si nu am sesizat cat de repede merg a fost dupa era cu Clio. Obisnuita sa dau talpa si sa chinui bietul motor de 1.1 , trecerea la alt nivel cu motor mult mai puternic si cuplu serios a fost o incantare. In primele saptamani de schimbare mergeam ca Ingerasul srl. Simteam ca jucaria poate sa duca, dar nu ma asteptam la startul de racheta cu lipit de scaun. In Germania dau astia cu pesticid peste tot, asa ca masina este curata si nu am parte de experiente legate de vizibilitate. Dar de „decolat” , cat se poate de des! Fain este cand mergi pe autostrada iar motorul toarce ca o pisicuta la 140. Si dai talpa si pleaca frumos catre 200…Nu mai am probleme in valea de la Pforzheim. :)) Cel mai frumos compliment : draga mea, stii sa faci doua lucruri bine: ciorba si sa conduci!
Comentariu beton!20
Deci suntem 3 care au avut R5-uri sportive, din generatii diferite. Putem pune de un Fan Club :).
Eu mă bag cu un Austral. 😁
Da, am râs când am citit comentariul. Nu a râs și Ștefan când a ridicat ochii din ziar.
Și eu am obiceiul ca pe autostradă să mă uit printre urmele lăsate de toate gângăniile care se lipesc de parbriz. Nu folosesc ștergătoarele pentru că mi se pare că indiferent cât de bune sunt și cât de bun este lichidul, tot se mânjește.
Acum, ca sa profit ca sunt pentru o zi gaura din covrig pe blogul colegului Mihai si inainte sa ma retrag in scorbura din care am iesit, mie articolul de azi mi-a adus aminte de cat am fost de norocos sa o intalnesc pe d-na Senna acum 20 de ani. Poate ar trebui sa-i spun asta mai des, sa nu mai iau de-a gata căsnicia, ca nu e putin lucru sa te suporte cineva atata timp si sa fie alături de tine si mai ales la rau, nu doar la bine. Si va urez tuturor sa fiți fericiți/te alături de familia voastră iar colegului Mihai, keep up the good work !
PS: saru’mana d-na Mara, ca aveti alaturi de dumneavoastră un bărbat asa frumos si desăvârșit !😁
Comentariu beton!61
Îi trimit acum comentariul. ❤️
Recomand tratament hidrofob parbriz. Să vezi cum se curăță gâzele după.
Senna impresioneaza oricand, chiar si pe post de gagica de Ștefan😁😂.
Comentariu beton!16
Misto povestea!
Sa stii ca sunt in asentimentul sotiei tale; cu greu am decis sa renunt la RCZ-ul meu pentru a trece pe o masina cu cutie automata si jumatate de an am fost frustrata de incetineala cu care schimba vitezele noua masina.😁
Nu pot sa cred ca ai renuntat la RCZ. Superba masina. Am vazut una acum ceva ani in Brasov si mi s-a parut un OZN. Mama ce mi-am dorit una….dar Senna said no.
E prima oară când aplaud la decolare. Ștefane, nu ești gaura din covrig, ești spiță de povestitor și spiță din volan!
Comentariu beton!15
Sa stii ca eu (barbatii in general) primim rar complimente, asa ca o sa tin de el ca si camila, cativa ani buni😂. Nu e un repros adresat doamnelor, doar am constatat de-a lungul timpului. M-am gandit daca sa raspund asa, daca nu zic nimic o sa par nerecunoscător pentru compliment ? Daca zic multumesc, par ironic ?….Mulțumesc
Comentariu beton!28
Povestea asta îmi aduce aminte de o poveste cu prietena mea. Aflându-ne într-o vizită la părinții ei, în alt oraș, aflăm că fratele ei rămăsese pieton și fusese nevoit să își lase mașina acolo. Așa că noi am fost rugați să îi aducem și lui mașina acasă, dacă tot bătusem drumul până acolo. Eu să conduc mașina lui și prietena mașina mea. Pentru context, prietena avea la momentul respectiv permis de niște ani buni, dar experiență la volan aproape egală cu zero.
Am încercat eu să mă opun, că dacă nu a condus, nu prea e de mers drum de câteva sute de kilometri singură în mașină. Nu, nu, lasă că mă descurc. Bine, fie, hai să mergem! Eu în față, ea după mine. În paranteză trebuie să menționez că pe atunci nu erau telefoane mobile. Imediat ce ieșim din oraș, trebuia să traversăm un drum național aglomerat, într-o intersecție nesemaforizată. Eu apuc să trec, dar pe ea o văd în oglindă că trage pe dreapta înainte de intersecție. Trag și eu pe dreapta, trec drumul pe jos și mă duc la ea să văd ce s-a întâmplat. Agitată îmi spune că îi este frică să intre în intersecție. O liniștesc, mă sui la volan în locul ei, o trec și pe ea peste drum și ne reluăm deplasarea.
Parcă eram în filmele cu Stan și Bran. Când trebuia să depășesc, nu depășeam decât când eram sigur că poate și ea depăși imediat după mine. Morcovelul care mi se instalase în dos se făcea treptat tot mai vârtos. O vedeam în oglindă cum nu reușea să țină mașina pe bandă, avea o tragere de inimă să se apropie periculos de mult de axul drumului. Îmi vine atunci ideea să îi fac un semn cu mâna să se tragă spre dreapta. Îi fac semn, ea îmi răspunde și îmi face și ea semn cu mâna. Repet semnalul, repetă și ea, dar mașina tot spre axului drumului trăgea. Nu mai rezist, trag pe dreapta. Oprește imediat și ea în spatele meu și o întreb. Bine, dragă, dacă eu îți fac semn să te tragi puțin spre dreapta, de ce rămâi lipită de axul drumului? Ah, nu mi-am dat seama, răspunde ea senină. Am crezut că îmi faci cu mâna în chip de salut și te salutam și eu. Am început să râd ca prostul, deși numai de râs nu îmi ardea.
Una peste alta, a început să își revină cum își revenea Rocky Balboa din pumni. Pe măsură ce treceau kilometrii, era tot mai sigură pe volan, a trecut de niște serpentine ca un pui de Verstappen în virajele de la Monza. Am ajuns acasă noaptea, cu mașina întreagă și de atunci eu am devenit oficial copilot. La toate drumurile noastre, doar ea conducea. Și nici eu nu eram supărat, că mă mai puteam lipi și eu de o bere pe unde se nimerea.
Comentariu beton!51
Povestea mea.
Am aterizat la Frankfurt unde ma astepta un neamt sa ma transporte la 60 km distanta la firma lui. Am intrebat in engleza cat facem, de dragul conversatiei, a zis ceva stalcit cca 15 min. Am crezut ca nu a inteles bine si nu am pus alte intrebari de genul imposibil dom-le. Din momentul in care a intrat pe autostrada parca l-a muscat strechea de fund, acul vitezometrului nu a scazut sub 250 km/h.
Nu avea insecte pe parbriz, dar a inceput sa ploua torential, m-am gandit ca e sansa mea sa scap, deja eram palid la fata. Nici o sansa, a continuat cu acceasi viteza pana la destinatie.
Am ajuns in 16 min cred, am pierdut timp la iesirea din aeroport.
Comentariu beton!43
Asta-i ca in filmul „Taxi”, bolidul ajunge in mod nesperat la aeroportul din Marsilia in 12 minute si atunci când frâneaza sec se deschide un sertar ca sa poata vomita pasagerul!
Comentariu beton!17
HIHI. Nu l-a muscat nici o streche! Omul stie ce poate, unde are voie, are Autobahn fara limita de viteza, merge! Am un amic care conduce exact asa. Unde are limita de 120, sta acul lipit pe cifra aia. Vede tabla cu 120 taiat, apasa pedala si go,planet! Si tocmai ai confirmat ca insecte nu prea mai au…traiasca Bayer si Monsanto.E adevarat ca prima experienta in dreapta, cand sare acul de 230..te cam ia cu racori. Mie nu imi place sa sar de 200, campul vizual se ingusteaza drastic. Pana in 150 mai poti eschiva una alta (din experienta zic). La 250 te cam aduna de pe jos cu matura si farasul, tot din experienta (am vazut) si se intampla din cauza celor care schimba brusc benzile, fara sa semnalizeze, si le ies practic in fata celor care vin tare din spate. Au facut si studii care dovedesc ca se produc mai putine accidente pe bucatile cu viteza nelimitata. Sa vezi ce frumos este cand mergi pe mijlocul autostrazii cu 170-180, pe prima banda merg camioanele , si vezi in fata ta pe unul care merge cam cu 130, te asiguri, nu vezi nimic in spate, semnalizezi, esti in plina depasire (repet,cu 180!) si vezi cu coada ochiului ceva in oglinda , eventual rosu si cu calut pe bot, care acum cateva secunde nu era acolo, cum se lipeste de fundul tau si zice hai, da-te la o parte! Si tasneste apoi prin stanga ta de zici ca tu te-ai oprit pe loc! Wow!
Comentariu beton!14
Completare: nemtii fac scoala de soferi normala plus ore de condus pe autostrada! Mai exista si cursurile de condus defensiv , se merge la scoala, nu gluma! Cu atestat si verificare, nu ca gasca prin apa! Oamenii astia chiar stiu ce conduc si cum conduc, isi asuma ce fac!
Respecta distanta de franare, distanta obligatorie intre autovehicole, semnalizeaza cu sute de metri inainte sa schimbe benzile! Trebuie sa fii constient ca masina este o arma, daca e prost folosita.
Comentariu beton!14
Voi sigur nu erati in cadere libera? Desi, avand in vedere ca scrii pe aici, as zice ca ai avut noroc la aterizare. 😀
Doar impresia mea ca sunt un sofer deosebit a cazut in ziua aia. Si senzatia de mascul feroce.
A reusit sa-mi repozitioneze conexiunile intre neuroni si sa stiu ca ea trebuie sa fie the one.
Nici acum nu inteleg cum o persoana de un metru si o caramida, care mai are un pic si musca din volan cand conduce, are un asemenea curaj si calm la volan. Ceva nu se leaga…..Eu nici acum nu am curaj sa merg cu viteza cu care a mers ea. Si cu ocazia asta mi-am mai adus aminte de un eveniment ( de fapt 2) cu Senna la volan, o data cand era Senna tanara fecioara cu Renault GT (povestita de ea, nu bag mana-n foc) si a doua de cand era cu juniorul in burta. Daca mi-o mai da voie stapanul blogului vreodata si e cineva interesat, le voi povesti.
Comentariu beton!39
Bagă!
Mie-mi place viteza, dar in ultima perioada m-am mai calmat. Aprox, as zice, ca este coborarea pe Breakneck (o sosea in serpentina care in 3 km rezolva 300 de metri altitudine), pe care am executat-o de mii de ori deja si merg o idee repede. Atat de repede intr-o dimineata, incat fie-mea, nervoasa, mi-a zis „slow the f… down”. M-a pufnit rasul. Fata mamii, care stie sa vorbeasca „frumos” 😀
Am facut drumul Timisoara-Sibiu acum 8 ani in 3 ore, de s-a speriat si barbata-miu, dar acum o iau mai domol. Mai ales ca m-a oprit deja politia o data ca aveam 50 de mile intr-o zona de 35. A fost dragut domnu’, am scapat doar cu recomandarea sa o iau domol. Ca era zona in lucru (deci 2x amenda, daca o iei), plus copil in masina.. Cu noroc, ma si arestau.
Dar, pentru ca era prima data, m-au lasat in pace. Asa ca m-am calmat si eu.
Sa stii ca ramane in ADN, nu dispare niciodata. Asa mi-am imaginat si eu, ca o data cu timpul devii mai apropiat de Voltaren decat de mania vitezei, dar cu prima ocazie cand poti, scoti pistoanele la aer. Asa ca acum Senna are o masina cu motor mic, de trebuie sa scoti vela cand urci un deal ca sa ajungi in varf. Si ce injuraturi imi iau cand pleaca pe undeva singura si se enerveaza ca masina nu duce….compromisuri, ca stiu ce poate si incerc sa o (ne) protejez.
Stefan, domnu’ meu, io-s mai aproape de doamne-doamne acus’ decat de Voltaren 😀
Ai dreptate, ca e greu sa te abtii, si in cazul meu si masinile ajuta. Cotetul pe care-l conduceam in vara, cu 300 de caluti aranjati in 6V, urca pantele antementionatului Rupe Gatul cu 60 de km la ora, in conditiile in care probabil Corsa mea din Romania mergea mai mult in spate, decat sa urce.
Mai patesc pe autostrada, ca ajung in 90 de mile si nu stiu cand, dar ma cumintesc instant, ca maxima e 65. Acu’ e drept ca, daca traficul e rapid, nici politia nu ti-o trage, ca trebuie sa te tii in rand, dar nici sa ajung la Sf. Petru prea repede nu simt nevoia 😀
Si cea mai de cumintenie chestie a fost anul trecut, cand ne-a sarit in urs negru in fata masini, de s-a dus dracu’ spoilerul. Ursul nu a avut nimic. Iar in masina mea a intrat o caprioara (s-a oprit in usa, tampita), ca o manca in dos sa treaca drumul prin mine. Nici aia nu a patit nimic, dar era sa fac pe mine de spaima.
Masinile sunt destul de mari, incat sa nu mori la un asemenea impact, dar incerc sa adaptez viteza la fauna. Faina viata de National Geographic, dar nu cand te calca in picioare 😀
Aah, cate as putea povesti pe tema asta! (Pe temele astea: fiinta vitezomana si condusul cu parbrizul opac!)
Deocamdata o sa va spun o intamplare cu fiica mea (de care am mai scris zilele trecute pe aici), mare vitezomana. Preambul: taica-su un tip sever si un pic misogin, era foarte neincrezator si zgarcit in a-i da masina sa o conduca fiicei, astfel ca fata era foarte furioasa in sinea ei pe misoginismul si neincrederea lui. Dar, cum era deja maritata și la casa ei, lucrurile se mai indulcisera. Intr-o zi cand sotul meu era mai obosit, il duce fata nu stiu unde avea el treaba cu masina ei in sistemul ei de condus, navalnic. La destinație coboara fata si vede ca taica-su nu facea acelasi lucru si il intreba: Ce faci, nu cobori? Raspunsu: inca ma mai rog!
Comentariu beton!38
Eu m-am calmat cu viteza dupa ce mi s-a nascut mostenitoarea. Am mai avut o singura escapada, pe autostrada cu 230/h, cineva a schimbat banda si mi-a aparut brusc in fata. De franat nu mai era loc/timp, asa ca am tras usor de volan spre balustrada si profitand de fiecare mm, am reusit sa evit. Dupa eveniment, pana la Bucuresti am mai depasit doar camioane. Ideea e ca la o viteza de peste 200km/h, toate reperele pe care le avem pot fi aruncate la gunoi, nu mai sunt valabile.
Nu știu pe ce autostradă erai, dar dacă erai la noi, viteza aia e deja loterie.
La noi, din pacate. Evident ca am fost un dobitoc/inconstient, dar mi-am invatat lectia. Nu se va mai intampla niciodata.
pentru soția lui Ștefan, dacă are curaj să-i arate…
https://youtu.be/ldC6kC_G8oE?si=cxfWbsLrQrs4kYuE
Nu cred ca e vorba de curaj, am trait o experiență similară cu marca de masina din videoclip, alt model ce-i drept. Dar cand primesti un telefon la 10 noaptea de la sotia gravida in luna a 6-a ca a urmărit-o masina de poliție de la Lizeanu pana aproape de Piata Muncii ( cei din Bucuresti pot aproxima distanta ) pentru viteza, privesti videoclipul acesta cu privirea cainelui care a mai mancat bataie o data.😁
Comentariu beton!12
Lucrăm în Brașov la o agenție care avea legături cu contrapartea irlandeză. Domnul irlandez a fost așteptat la aeroport de către șoferul directorului și adus la meeting. Un tip excelent! Când a fost întrebat cum a fost drumul, a zis, delicat, ca pana pe la Sinaia nu a știut exact pe care parte se circula!!! Ca la ei , sau ca în restul Eoropei? Era un ARO!
Comentariu beton!14
Genial!!!! :))))))
Acum ceva ani am ajutat un coleg sa ii conduc parintii de la aeroport. Ei nu prea iesisera din tara. In Belgia multe autostrazi au sensurile separate de copaci/vegetatie.
A durat cam o ora pana sa isi dea seama ca eu rulam pe banda a doua a unei autostrazi.
Ei credeau ca eu depasesc toata coloana pe contrasens si erau un pic (mai mult) cu inima la gura….
Doamne cat am ras!! Doamne!! Am trezit copii in dimineata asta cu rasul meu :))))
Acum sunt pe strada dus copii la scoala si citit din nou, ras din nou cu zgomot si lacrimi!! :))) genial povesteste :)))
Multumesc!
Povestea e in antiteza cu stilul unui bun prieten, mai academician el asa, are multe calitati dar condusul (sau mai bine zis sofatul) nu prea e de el.
Mergeam in dreapta cu el la volan, incercam sa nu ma gandesc la nimic, am zis ca sunt om bun si D-zeu nu ma va omori chiar la drumul asta, cand il aud pe Schumi, cu ochealrii lui cat fundul de borcan, cocotat cu mantoul peste volan, mainile inclestate si privirea undeva in zare…:
– Auzi, cat am la ora?…