Pentru mine perioada asta din an (sfârșit de februarie, început de martie) este în același timp și cea mai grea, dar începe să fie și foarte plăcută.
E cea mai grea pentru că deja sunt câteva luni de când nu fac absolut nimic, doar stau în casă și vegetez. Asta e perioada în care încep să mă strângă pereții.
Dar, pe măsură ce se apropie jumătatea lui martie, mă înviorez cât de cât și mă apuc de făcut planuri de plecat așa, de nebun, pe undeva, planuri care mă fac să trec mai ușor peste faptul că mă strâng pereții.
Cei care sunteți mai vechi pe aici știți deja că am nevoie ca, din când în când, să plec singur, cu gândurile mele și cu muzica mea, și să hălăduiesc prin Europa. Pentru mine, aproape nimic nu egalează senzația de fericire pe care o am în dimineața în care mă urc la volan și setez pe navigație prima destinație din lungul șir care vor urma. Este o stare de libertate absolută pe care nimic altceva nu mi-o poate oferi.
Acum înțelegeți ce vreau să spun prin „mă strâng pereții”?
Nici măcar nu mi-aș fi dat seama că mă strâng atât de tare dacă n-aș fi avut, zilele trecute, o mașină nouă cu care să mă joc un weekend întreg. S-a lansat noul Renault Clio 6 și oamenii de la Renault România s-au gândit să-mi dea și mie unul să mă joc cu el trei zile. Mai bine nu s-ar fi gândit.
Efectiv m-am luptat cu mine însumi să nu pun pe navigație Budapesta sau Viena și să mă duc întins, fără să mă mai uit în spate. Și probabil c-o făceam dacă nu mi-era teamă că vine ninsoarea pe care o prognozau meteorologii. Bine că n-am plecat, că de venit a venit.
Dar în toate cele trei zile în care am avut mașina, de fiecare dată când mă urcam în ea, ăsta era primul gând care-mi venea: cum ar fi s-o iau din loc și să mă mai opresc când mă plictisesc de condus?
Apropo, dacă ați ajuns cu cititul până aici, sfatul meu e să nu vă opriți. Aveți mai jos o surpriză mișto de care sunt foarte mândru. Numa’ zic.
Revenind la noul Renault Clio 6, nu doar că mi-a plăcut mult, dar m-a făcut să mă întreb dacă m-aș vedea la volanul ei până prin sudul Spaniei. Gen, mi-ar plăcea să plec spre Malaga cu ea (am luat o destinație la întâmplare)? Iar răspunsul, ce să vezi, a fost: da, aș pleca liniștit.
Doar c-aș vrea să plec fix cu mașina pe care am testat-o sau cu una identică, iar aici mă refer în special la culoare. Îmi și imaginez cum ar da roșul ăla senzațional sub soarele Andaluziei și, în general, prin lumina aia ca mierea din Spania.
Absolute Red se numește roșul mașinii (da, atât m-a dus pe mine capul, cât să-i întreb pe cei de la Renault cum se cheamă).
În plus, sunt extrem de curios cum s-ar comporta motorul ăsta nou E-Tech full hybrid de 1,8 litri și 160 de cai. După trei zile de jucat prin oraș, am rămas cu senzația c-aș scoate un consum mult mai bun decât cel de anul trecut.
Nu, că trebuie să mă opresc din visat, aproape mi-au dat lacrimile acum când scriam. Mă strâng pereții tare de tot, ce să mai.
Și-acum, pentru toți cei care au citit până aici urmează surpriza despre care vă ziceam mai sus.
Pun la bătaie nici mai mult nici mai puțin de zece machete de Renault Clio 6. Toate zece roșii, da?
Sunt foarte mișto machetele celor de la Renault, eu am acasă colecție aproape completă. Zic „aproape” pentru că lipseau câteva de pe stoc când am făcut comanda. Da, da, mi le-am cumpărat singur-singurel, am și povestit pe-aici ce-am pățit când mi-a venit coletul.
Ei, zece bucăți de machete din astea, de Clio 6, pun eu la bătaie azi, special pentru voi. Dacă vă tentează, tot ce aveți de făcut este să-mi povestiți o amintire legată de un Renault Clio.
Mașina asta este deja la a șasea generație, primul model de Clio a fost lansat în 1990, de-aia este aproape imposibil să nu aveți, pe undeva prin străfundurile cortexului, o amintire legată de un Clio.
Eu am chiar două, dar, din păcate, una dintre ele este destul de tristă pentru că e legată de taică-meu. O să vi le zic pe ambele, poate vă ajută să vă reîmprospătați memoria și să vă vină în minte povești cu Clio, că e păcat de machetele alea.
Prima amintire. Am lucrat într-o firmă unde aveam flotă de Renault Clio. Până aici nimic rău, problemele au apărut atunci când compania a decis să schimbe Renault-urile Clio vechi cu Renault Clio noi.
Nu știu ce fel de contract de leasing era ăla, cert este că n-au fost schimbate toate mașinile odată, ci pe rând. Nu știu care erau criteriile necesare schimbului, dar știu că la un moment dat a apărut zvonul că dacă se strică un Clio vechi automat va fi schimbat cu unul nou.
Prieteni, nu vreți să știți cam cum s-a mers cu bietele mașini din momentul în care ne-a ajuns asta la urechi. Făceam toți orice ne stătea în puteri să le stricăm, dar dacă se putea fără să le lovim, că așa era simplu. Ce să vezi, ale dracu’ se stricau mult mai greu decât ne-am fi imaginat noi.
Vă zic, ultimele mașini care au rămas neschimbate ar fi putut participa liniștite la Raliul Dakar. Nicio probă de-acolo n-ar fi avut cum să aibă grad de dificultate mai mare decât ce făceam noi cu ele.
Iar a doua amintire, după cum vă ziceam, e tristă pentru că e legată de taică-meu.
Taică-meu avea o Dacie din ’78, aia a fost mașina copilăriei și adolescenței mele. Pe la începutul anilor 2000, sătul de biata Dacie care-și făcuse datoria, a început să-și dorească tare de tot o mașină nouă. Doar că, evident, nu avea bani să și-o ia.
Cu chiu, cu vai, cu strâns, cu economisit, cu muncă multă, a reușit în cele din urmă să-și ia un Renault Clio nou-nouț. Culoare alb mașină de spălat. Dar ce mai conta?
Nu cred că l-am văzut mai fericit în viața mea decât în ziua în care am mers cu el să-și ia Clio-ul de la dealer. Era atât de îndrăgostit de mașina lui cea nouă încât nu se îndura să meargă cu ea. A mai folosit multă vreme, în paralel, Dacia aia din ’78 și nu glumesc.
O să mă întrebați ce e trist în treaba asta, dar vine și partea tristă fix acum: taică-meu s-a dus fără să apuce să facă nici câteva mii de kilometri cu mașina nouă. Practic, nu a apucat să se bucure de ea aproape deloc. Să știți că mă gândesc la asta aproape de fiecare dată când am parte de câte o mașină nouă la testat.
Acestea fiind zise, hai să vedem dacă reușim să strângem pe-aici amintiri legate de Renault Clio.
După care, vineri (pe 27 februarie) face fratele vostru tragere la sorți și zece machete de Renault Clio 6, roșii, vor ajunge la zece oameni care și le doresc. Sper. Nu că aș avea vreo problemă să le păstrez eu pe toate, dar parcă ar fi păcat, nu?
Apropo, sper că nu trebuie să mai menționez că puteți participa la concurs din orice țară, și din Papua Noua Guinee, dar premiile vor fi livrate exclusiv pe teritoriul României.
Înainte să închei, o să vă mai spun că mai jos aveți un couple test foarte scurt care sper să vă amuze. Protagoniștii sunt: eu și stăpâna sufletului meu.
Să știți c-am răspuns pe bune la întrebări, dacă tot a fost Dragobetele ieri și dacă Clio 6 tot s-a reinventat sub conceptul de Love Redesigned. Ba chiar, unul dintre noi (și ăla nu eram eu) a și mințit pe alocuri. 🤭
Sper să vă placă.
După ce dați play, nu uitați că vă aștept cu poveștile ca să vă pot da machetele.

Nu e corect
Sap prin memorie si nu am amintire legata de Renault Clio. Daca am avut Megane break se pune?
Ma bucuram ca pot participa si eu la un concurs. Teapa.
Singura chestie gen memorie pe care o pot avea cu Renalut Clio e legata de faptul ca avea un pret incredibil de bun de la prima aparitie. Mi-l aduc aminte pe proprietarul firmei dealer Renalut din Iasi, si locatia o vad si acum (sub pasarela spre Alexandru cel Bun). Nu imi mai aduc aminte numele firmei.
Pretul era atit de bun incit era suspect. Asta imi aduc aminte.
Si iar nu ma calific.
Comentariu beton!14
Te califici. Măcar pentru efortul de a găsi ceva legat de Clio și tot te califici. Așteaptă tragerea la sorți cu încredere. 💪
BRAS
Yesss!
Astept cuminte. Regulamentar.
Bras. De acolo mi-am luat in 2006 un Renault Megane Sedan 2.2 Privilege.
Am fost deținător de Clio 4 ! Cea mai ieftină variantă , luată de nouă ! Am făcut un buyback și am schimbat- o cu un Captur ! Încă nu am văzut live 6-le , dar dacă încă nu l-ai înapoiat , rezolva- mă cu jantele astea , îs bestiale !
L-am dat înapoi până să înceapă ninsoarea. Altfel, la mine era și acum. 😁
Mi-a plăcut mereu Captur-ul, când mi-am luat Megane-ul m-am uitat și la Captur, dar era mai scump. 🤷
N-am nicio amintire cu Clio și nici nu e corect să inventez, nu e „fer”, da’ pot să constat ceva. Oare, francezii ăia nu aflaseră de noi, românii, că suntem un popor inventiv? I-auzi, „făceam cumva și le stricam”.😄
Așa, cu Renault am, dar cu Renault 12, imediat după revoluție
Păi ce treabă aveau francezii? Că noi le luam prin firma de leasing care n-avea treabă cu Renault. 😉
Da, corect. Io mă dusesem direct la ei.
Din păcate nu am nici o amintire legată de Clio, am vrut doar să îți transmit că e absolut regretabil – după ce am văzut ieri clipul cu voi – să spui că Mara minte, chiar și pe alocuri… Așa ceva… Sunteți tare faini! 🤗
🤭
Am exagerat cu ceva? 😁
E frumoasă macheta.
Eu nu sunt pasionată de mașini. Singurele cunoștințe despre ele le-am aflat de la o prietenă care urmărește F1 și finul meu de 5 ani care e foarte de interesat de domeniu și colecționează machete.
Cât despre test, păreți la fel de amuzanți și ordonați amândoi.
😍
Mașinile roșii rules💪 n-am poveste cu Clio, doar cu Meganul de pedeapsă de la firmă, cea mai veche și pe care nu o vinde/schimbă șeful sub nicio formă 😁 și nici măcar nu e roșie, când schimbă flota o face cu simț de răspundere adică totul nou dintr-o mișcare.
Lasă-mă să ghicesc: e argintiu?
@MV, daaaaaa 🫣 moartea pasiunii a fost pentru mine, pentru el are valoare sentimentală 😁
Am avut în 98/2002 un Renault Europa galben limon, ăla chiar mi-a plăcut mult, cam vapor transatlantic pentru mine dar confortul super.
boss, io machetă nu vreau, că nu-s fan Renault, dar:
– primul condus a fost un Chamade, prin ’99-’00; mamă, cum a fost drumul ăla…
– al doilea a fost fix clio ăla urît ca foamea; a trebuit să merg Iasi-Suceava-Rădăuți și retur; și îmi amintesc ca ieri, deși au trecut 10-12 ani de atunci, că m-a impresionat extrem ergonomia habitaclului; parcă era mașina mea de o viață…
PS că tot întrebai ieri; am livrat (privat) în Corbeanca, oficial la Dragomirești-Vale, acu-s lîngă Ploiești 🤣
Cică au lângă gară ceva shaorma bună. 🤭
Langa Ploiesti? Prin Baicoi, cumva?
Spre Curtici. 🤭
Am avut un Clio bleumarin(sînt sigură că-i zice altfel), cu împrumut de la prietena mea, Cristina(să trăiești, sis!) cînd am rămas o săptămână fără Gustav, că era în service. Să cobori într-un Clio venind din Volvo XC60 e într-un mare fel. Dar mi-a plăcut cum se mișca, mai ales în oraș. Greu mi-a fost, după ce s-a întors Gustav acasă, să renunț la tentația de a mă strecura pe ici, pe colo. 🤣. Și tot cu același Clio și aceeași prietenă am fugit o zi de acasă, cu banii de pîine, pînă la Mamaia, că „scăpasem” de copii, erau în tabără. Așa că l-am văzut și la viteză. Mic, compact, stă bine pe asfalt. Acum vreau la mare…
Până ajungi la mare, poate o să ai un Clio roșu. Machetă, ce-i drept, dar Clio. 😁
ar fi premiera absoluta sa cistig ceva la tombola, dar vorba aia: „toate au un inceput” 🙂
Prenumele meu este Olivian-Claudiu. Mi se zice Oli.
Clio e o combinație fie:
a. OLIC (diminutiv de genul Olique)
b. OLI + C(laudiu)
Și când mă gândesc la numele Clio, îmi vine în minte numele meu.
Ca povestire, țin minte că vedeam orice mașină pe stradă îmi plăcea mereu să îmi imaginez că bordul mașinii e o față umană, cu farurile ochi (nu toată lumea face asta?).
Ei bine, de fiecare dată când vedeam un Clio vedeam o față umană care îmi plăcea.
S-a notat efortul. 😉
Mulțumesc!
Eu nu am avut Clio dar am împrumutat una când am fost prima dată în Suedia ca turist. Amitiri cu Renault Clio am. Două. Una e legată de mama cu care am făcut excursii o săptămână pe aici. Nu știam că o să locuiesc peste ani exact intr- un oraș care ne- a plăcut nouă mult. Mama nu mai e, dar amintirile rămân.
A doua e cu niște prieteni care împrumutaseră o altă mașină. Trebuia să ajungem intr- un anumit oraș plecând din Göteburg și ne- am înțeles ca ei să ne urmărească pe noi care știam drumul. Era pe vremea când gps- urile abia apăruseră și nu aveam încă. După vreo zece minute nu mai erau în spatele nostru așa că am ieșit de pe autostradă și i-am sunat. Și prietenul din mașina cealaltă spune : ” suntem în spatele vostru. Clio gri”. Doar că era un alt Clio. A durat ceva până am reușit să- i recuperăm.
Comentariu beton!11
Hai ca până la urmă dau toate machetele. Ușor-ușor se strâng povești.
Bună dimineața!
În primul rând aș vrea să te felicit pentru blogul minunat de care te ocupi de atâția ani, nu e lucru mărunt! Acum 13 ani eram în primul an de rezidențiat, mi se părea că sunt picată de pe altă planetă și că poate nu mi-am ales bine meseria 🙂 dar până la urmă a fost bine.
Cât despre Renault Clio, nu am vreo amintire deosebită, decât că îmi plăcea și că mi-aș fi dorit să aibă și ai mei una. Roșie dacă se poate!
Chiar și una mică de s-o poți ține în palmă? 😁
Tot roșie, desigur.
Daaaa 😍 aș fi mega happy, poate am noroc de data asta..
😍
Eu nu ma incadrez nicicum sa povestesc despre Clio, dar pot sa zic ca deja am facut itinerariul pentru un drum pana in Franta si Elvetia, peste o luna, cu oprire de vizite in Venetia si Verona, iar la intoarcere cu oprire pe la Stuttgart. Si parca trece mai usor timpul stiind ca urmeaza ceva asa fain
De ieri fac trasee și mă uit după hoteluri. Nici nu știu cum a trecut ziua.
Boss, ești sigur? Hai să îți povestesc eu ceva cu un Renault Clio.
Înainte de toate, cu mâna pe inimă va spun că m-am distrat teribil cu mașinuța aia câteva luni, până mi-a venit mașina de serviciu. A fost un substitut, pentru că cea de serviciu era o ediție specială/aniversară de la Seat și a întârziat vreo 4-5 luni.
Timp în care am schimbat vreo două mașini, un Duster, amuzant și el, că era 4×4, dar aveam tendința să îl compar cu mașina mea personală, tot 4×4, și ieșea pe locul doi.
Și Sfântul Clio. Mică, fâșneață, consum de brichetă.
Doar că, era o surpriză de fiecare dată când urcai la volan. Nu te plictiseai. Cea mai mare era frâna. Că nu știai când o să frâneze și când nu.
Adică ea frâna, dar era cam ca windowsul când vrei sa dezinstalezi ceva. Parcă te întreba dacă ești sigur că vrei să frâneze. Și mai apăsai odată pe pedala. Uneori și a treia oară.
Până la urmă, când era convinsă, se oprea brusc. Era să mușc covrigul de câteva ori.
S-a dovedit că era o eroare de soft și a fost rezolvată printr-un update.
Partea bună a fost că acum frana ok. Partea proastă…nu mai era amuzantă.
Comentariu beton!18
„La volan n-ai nevoie de frână, te oprește Domnul dacă trebuie” – Osho
Era perfect aplicată zicala…:)
Noi nu avem o amintire prea frumoasa despre Clio. Anul trecut 2 motociclisti au avut grija sa o aduca la stadiul de dauna totala. Asa ca am ajuns sa avem acum o Captur la fel de rosie ca masinuta Clio din imagine.
P.S. Couple test-ul a fost demential 🤩.
P.S.2 De unde pot sa comand machete Renault? Tocmai mi-ai dat o idee de cadou. Pe aici Renault are o oarescare traditie in familie de pe vremea cand tata socru conducea Renault 4 sau 5.
De aici: https://theoriginals-store.renault.com/en/miniatures.html
Vezi că au pe mai multe scale.
Multumesc frumos 🙂.
Am avut un Clio roșu pe care-l conducea fosta soție. Doamne, câte belele am avut cu mașina aia! Mă sună nevasta de două ori pe zi să vin în câte o intersecție să i-o repornesc sau să îi dau curent. Oricât o reparam, a doua zi se strica altceva. Ne-a dus pe culmile disperării. Bine, nici nu am luat-o de nouă, dar parcă prea ne-a chinuit. Am dat-o anul trecut la rabla, la 17 ani după ce am cumpărat-o și în ultimii zece ani a stat tristă într-o curte.
Na, unii oameni sunt ghinioniști. 🤭
Avea soțul meu, acum vreo 20 de ani, un Renault Clio de la muncă, ca și mașină de serviciu.
Era alb și am fost cu el, cu cei doi copii și cu o prietenă de familie, în Turcia.
Eu și copiii am stat în spate. Ce țin minte este că mi-a fost rău tot drumul și, fiind la margine, continuu am dat cu capul de plafonieră. Mi s-a părut foarte înghesuit atunci dar e şi maşina cu care am adus primul copil nou nǎscut acasǎ.
Mi-ar plăcea mult macheta pentru că soțul meu e pasionat de mașini, ce-i drept, de mașini vechi. Are niște machete de Dacie roșii și are și o Dacie roșie și una bleu Mamaia (bine, asta e un morman de fiare vechi dar el îi spune cu drag ‘’Prinţesa’’. Și cred că i-ar plăcea să aibă această machetă roșie, superbă. Plus că ieri, pe 24, a fost ziua lui de naștere. E născut de Dragobete.
Comentariu beton!13
Să-ți trăiască, la mulți ani!
Acum 20 de ani am luat carnetul de șofer. Cu școala făcută pe Clio!
Doamne, mi-ai adus aminte în ce hal era Dacia aia pe care am făcut eu școala. 🤦♂️
@MV, ferească Bunuțu’ de Dacia break alea pe care se făcea școala de șoferi 😬 am încercat să șterg perioada aia din memorie dar , nah, nu se poate. Și zicerea instructorului: „mai bine te înjur eu acum decât ceilalți șoferi pe mine după ce ieși singură în trafic!” Thanks no!
Eu n-am venit pentru concurs, ci doar ca sa spun ca sunteti absolut adorabili in acel couple test 💕💕
❤️
Tangențele mele cu Clio sunt mici, dar pot spune că cunosc oameni din Argeș care au și-n ziua de azi Renault Clio 2. Mașini zdravene, motoare care nu se strică, ceva de neimaginat pentru mine. Sunt mașini care nu au rugină, nu au făcute decât schimburi și eventuale auxiliare picate. Ba chiar unul din Clio-uri are 600.000 de km. Deci ce să mai, mașini bune.
Când io zic că trăgeam ca disperații de ele și ale dracu nu se stricau… 🤷
Primul meu iubit avea Clio (nu ma pricep si nu stiu modelul, dar era acum multi ani). Avand in vedere ca eu am 1.80 si el avea 1.86, cand aveam dificultati sa incapem in ea, il intrebam cum a putut sa ia o masina asa mica 😄.
Sunt extrem de curios ce-ți răspundea.
Ii zisese un vecin ca e cea mai buna varianta calitate-pret pentru cineva care si-a luat de curand permisul 😊.
Cred că te impresiona foarte tare cu răspunsul ăsta. :))))))
Clar :)))
Ce bine ai zis, chiar că mă strâng pereții! Abia aștept vacanța la Barcelona de la sfârșitul lui martie (să fie mai călduț așaaa) pe care am rezervat-o încă din ianuarie. Parcă a fost iarnă lungă.
Cât despre Renault Clio nu pot să spun mare lucru, știu doar că au prietenii noștri, am fost cu ea în câteva călătorii, s-a comportat bine. Funcționează și-n ziua de azi, ea fiind de prin 2010.
Poate pentru prietena mea să fac cadou o machetă, ar fi fain de mărțișor?
PS Ce bine vă stă împreună, mi-a plăcut de voi! Nu știu, zău, care a mințit mai tare! 😜
😍
Eu am lucrat consecutiv la 3 companii si la toate am avut Clio. Bine, la prima am avut un Logan si dupa cateva luni mi-au facut upgrade la Clio. Insa povestea misto e la ultima companie, unde m-au dus cu vorba vreo doua luni ca-mi dau masina promisa la interviu si intr-un final, in loc sa-mi cumpere masina pe care am agreat-o cu managerii, mi-au dat un Clio care a fost pe la echipa de interventii si care a stat nemiscat cateva luni pana sa-l iau eu. Inauntru era ceva rau. Mi-am pus un sac de gunoi pe bancheta si m-am dus sa o spal. Iar la spalatorie mi-am cerut scuze baiatului de acolo, am explicat situatia si cand a deschis usa a zis: “vai, sa moara fii’mea” :))
Comentariu beton!14
:))))))))))))))))))))))))))))))))))
Despre Clio nu îmi amintesc nimic, deși m-am străduit și am o memorie foarte bună. 🙂
În schimb am două amintiri cu Renault Megane.
1. Prietena mea care locuiește în UK și e măritată cu un tip din Trinidad, la o discuție despre viitor, ne-a zis că dacă ar avea o fetiță i-ar plăcea să o cheme Meghan. Dar niciodată nu i-ar putea pune acest nume că îi era clar că bunicii din România ar striga-o Megane. :))))) Noroc că are doi băieți.
2. Un prieten avea mașină de serviciu un Renault Megane cu spatele ăla mai ciudat (cred că break se numea). I-a plăcut atât de mult mașina aia încât a hotărît că la un moment dat își va cumpăra fix acel model, da’ pe roșu.
Filmulețul l-am văzut de ieri. Sunteți simpatici.
Zi-mi că pe unul dintre băieți îl cheamă Clio. Mă rog, Chlio sau Clhio. :)))))))
@Mihai, necâștigător. 🙂 Că dacă era așa, nu aveam eu amintire cu Clio și mă calificam la tragerea la sorți?
Cred că Klee-Oo ar fi fost scris corect. 🙂
Am avut un Clio în familie. O bunăciune de Clio Symbol de 1.5 cu 65CP. A fost prima mașină pe care am condus-o după ce mi-am luat permisul. Nu vibra schimbătorul în mers ca la Dacie! Bunicul ne-a făcut huse la scaune. Avea 510 litri de portbagaj și-l umpleam până la refuz. Consum 4 și un strop.
A fost prima mașină a familiei pe care am condus-o. 9 luni a durat distracția, după care am dat-o de un gard și i-am arat un pic unei babe în grădină. Daună totală. Plus 200 de lei să repare unu’ gardul. Și două PET-uri de bere. Parcă era Noroc sau ceva. Noroc.
Acu’, dacă tot ai început, zi și cum ai ajuns în gardul ăla. De fapt, cum ai trecut prin el.
Eh, un pic de viteză, o curbă și fizica a făcut restul. Cred că acolo a fost norocul, că a fost doar atât,
Prin 2008 avea frate.miu un Clio Symbol hatchback, fosta masina de poștă prin Franța. A venit la Brăila și mi.a lăsat mie mașina ca i.am zis ca ii fac revizia moaca și apoi când vin eu la București o aduc eu. Mi.a lăsat mașina cu acul aproape de jumătate rezervorului . 2 săptămâni am mers cu mașina aia prin oraș și după 2 săptămâni d-abia a ajuns acul la jumătatea rezervorului. L.am sunat să îl întreb dacă are probleme cu ceasurile din bord ca nu mi se părea normal și mi.a zis ca nu 😂😂ca asa consuma ea , o cană de motorină 👀🤦🏼♂️.
Superb. 😀
Mihai, cu Clio Symbol se califica? A fost masina alor mei aproape 20 de ani
Normal că se califică.
Eu n-am amintiri cu Clio, am cu bunicul lui. Sau cel putin asa cred…
Prima mea masina, luata din banii mei a fost undeva prin 96′, un Renault 5 Alpine. Carburator dublu corp Weber, suspensie reglabila Koni, acele dungi de culoare rosie de-a lungul masinii. Jantele „bobina” originale erau pentru iarna, iar vara aveam jante de R5 Alpine Turbo.
Doamne, cum mergea masina aia!
Amintirea e ca un prieten a zis ca-mi da radiocasetofonul lui (tocmai isi vanduse masina) – fita pe vremea aia, cu conditia sa dau de baut. Ei, am dat de baut, a fost o seara memorabila, am batut toate carciumile deschise din Sibiu. Cand am tras linie, mi-am dat seama ca bausem cam de 20% din banii dati pe masina, asta a fost constatarea mea de matematician.
Si acum, este singura masina pe care regret ca am vadut-o.
Băejnebun, am avut și eu un Renault 5 Alpine turbo. Al meu era roșu complet.
@Mihai: al meu era cel aspirat, negru-n cerul gurii :). Doamne, ce dor imi e de masina aia.
Acum, privind retrospectiv, au fost niste ani in care cu relativ putini bani, puteai avea acum niste masini de colectie remarcabile. A fost momentul in care lumea a inceput sa aiba acces la masini noi/relativ noi, si le dadeau pe cele vechi pe bani de nimic.
Regret ca n-am avut curaj sa iau o Lancia Delta Integrale la vreo 2000 USD, stiind ca-i stricacioasa :(. Asta undeva prin 2004-2006, ca localizare in timp.
Doamne, cât ar fi valorat acum…
@Flaviu am un prieten ce a avut Lancia Delta Integrale de 2.0 Diesel. Mașina aia s-o visezi-n somn. Dar consuma aproape ca Pobeda, nu mai putea să arunce bani la benzinărie.
Mie mi-a plăcut Renault 5 încă din 1982, la ea acasă. Eram acolo-n Franța când făceau reclamă la 5 Alpine. Nu-mi dezlipeam ochii.
Acum ceva ani aveam un prieten, un puștiulică indragostit, care încă nu avea vârsta pentru școala de șoferi, eu fiind cu cativa ani mai mare si cu carnet in buzunar. El locuia în Drumul Taberei, ea locuia în Berceni. Își doreau sa petreacă mai mult timp împreună, acasă la ea, dar trebuia sa plece destul de repede ca să prindă ultimul tramvai, ca bani de taxi nu avea. Asa ca ori de câte ori puteam veneam sa il iau de la ea și sa il duc acasă, după orele 00:00.
A trecut ceva timp, a făcut scoala de șoferi, si-a luat carnetul.
Intr-o zi m-am trezit cu un telefon de la el, sa cobor în fata blocului ca are o surpriza pentru mine. Am coborât, era lângă un Renault Clio, gri închis, GZJ la număr, nu voi uita vreodată (era masina familiei). M-a invitat la o plimbare și mi-a spus ca din acel moment, ori de câte ori voi avea nevoie pot apela la el.
Anii au trecut, în prezent are vreo 14 ani de căsnicie cu acea fata, și un băiețel de 10 ani. Suntem foarte apropiați și deseori ne amintim de vremurile alea, fără griji și fără bani 🙂
P.s: mi-a plăcut testul vostru, l-am vizionat ieri.
Iar amintirea despre tatăl tau m-a întristat, este atât de nedreapta viata asta uneori…
Oare de la ce venea GZJ?
Eu am avut un Clio Symbol Fidji 2005. Roșie. Luată în leasing, că era să și rămân fără ea de vreo două ori pentru că rate neachitate…
Mi se părea enormă, fiindcă înainte avusesem un Tico (bună mașină și aia, tot roșie). Aproape 100.000 km am făcut cu ea…
Țin mine ca ieri că am vândut-o unui nene care era pompier (fără mișto) la Guvern, care s-a dat cu ea cinci minute și a zis că o ia. Nu prea-l interesa cum merge, ce probleme avea etc.
A luat-o că era roșie. Pe cuvânt.
:))))))))
Am avut și eu Tico. Primea mea mașină cumpărată de nouă.
Prima mea masina luata de noua, din reprezentanta, a fost un Clio 3, chiar in perioada cand se lansa noul model (Clio 4). Am luat-o la un pret cu mega discount fiindca voiau (nu vroiau :))) ) sa scape de loturile vechi. Mi-a placut masina, dar am schimbat-o dupa 4 ani din cauza de dimensiune si cred ca si putere, fiind doar 1.2 de vreo 75 de magarusi.
Apropo de motor, ăsta de 160 de cai mi s-a părut sprinten tare. Sper să am ocazia să verific mai amănunțit.
Pai 160 de cai pe caroseria aia… ciudat ar fi sa nu fie sprinten. Eu am 163 pe o caroserie simtitor mai mare si cu aerodinamica de caramida si tot e mai mult decat decent.
Asta micu ar trebui sa fie racheta.
Abia aștept să mă conving.
Hello!
Socrii mei au de vreo 20 de ani Clio.
Au avut una verde la un moment dat. Cu ea am circulat si eu destul si am fost uimita de stabilitatea sa pe drum; eu sint fan limuzine si pe astea mici nu le prea bag in seama, dar clio imi place.
Am avut la un moment dat o Alfa Romeo Giulietta, propulsie, nu tractiune. Cum ploua cum o lua razna. Am avut 3 accidente cu ea (mici, doar sifonata) dar in 6 luni am schimbat-o. Apoi barbatu-meu a avut un Ford Fiesta pe care l-am busit, tot pe ploaie, asta a trecut epava. De atunci nu mai vreau sa aud de masini mici-mici. E clar ca nu stiu sa ma adaptez. Nu am avut probleme cu Audi 100 sau Renault 25 ori cu Skoda Superb. Deci ramin la limuzine.
Ps
Nu partikip la concurs.
Pps
Sinteti amuzanti amindoi 😀🤩
Ppps.
Aici sint 22 de grade de 2 zile, e superb ❤️
Vine ea și luna aprilie… 💪
Anca, 22 de grade? Sunt geloasă tare :)))
E soare azi și în București, e un început bun, dar la ora aceasta tot sunt vreo 20 de grade diferență. Sper ca prin Franța să mai fie vremea la fel de bună și la început de aprilie, căci așa cum zice Mihai și pe mine mă strâng pereții rău de tot.
@Alina, au inflorit zambilele la mine in curte de o saptamina.
Ieri am vazut magnolii inflorite 🤩
Acum, depinde unde mergi in Franta.
In nord sigur nu e la fel.
Dar aprilie e o luna simpatica, soare si ploaie, temperaturi de 15-20 la Paris.
@Mihai, da! Mai ales in spaniolia, aprilie e de vis!
Dar daca nu ai fost in Corsica, mai bine acolo, la sfirsit de aprilie, inceput de mai, toata natura e in floare si sint niste arome incredibile, parfumeriile de-acolo ar trebui sa se inspire.
@Anca, ‘m pare rau, da’ si acilea, la nord de Loara, avem un soare stralucitor si 20° anuntate. Astazi, ca mâine anunta, ce surpriza, ploaie!
@Anca, da, voi fi în Paris și împrejurimi. Demult vreau să ajung la Giverny, după ce am văzut un film documentar despre Monet. De-abia se redeschide grădina, dar dacă de pe acum e frumos și cu arome primăvăratice la voi, înseamnă că am ceva șanse de culoare. Voi ține minte și recomandarea🌸 cu Corsica pentru un alt aprilie.
Mihai, please, please, pot sa ma calific? Nu am avut Clio, dar imi doresc masinuta pentru baietelul vecinilor care are autism. ♥️🦋🎶
Poți, dacă promiți că, în caz că ajunge la tine o machetă, ne povestești aici dacă s-a bucurat ăla mic.
Yes! Promit solemn. Cu mana pe barba Barbosului. Multuuuuu!
Prima mașină a fost Clio din 92, second hand, roșu, fără servo direcție, grea, în curbe pleca singură. Am fost cu ea la Roma și înapoi, i-a murit alternatorul la Bușteni, de duminică, mai aveam 40km până acasă. Am iubit mașina aia enorm, rar mai vad câte una și rămân acolo să mă uit la ea.
Zi-mi și câți ani avea mașina când ai făcut drumul la Roma. Sunt extrem de curios.
În primul rând, La mulți ani de ziua blogului! Îl citesc cu plăcere de fiecare dată.
În al doilea rând, comentez și eu pentru că văd că lumea de pe aici nu a prea avut Clio și e păcat să nu fie povești cu și despre Clio. Eu am avut. Îi spuneam Rândunica și a fost prima mașină oficială a familiei (soțul a avut mereu mașini de serviciu pe care le puteam folosi și personal). Era albastră (recunosc că mi-ar fi plăcut să fie roșie) și am numai amintiri frumoase cu ea. Din păcate am “pierdut-o” pentru că cineva a uitat să-i schimbe distribuția și ne-a lăsat în sensul giratoriu de pe drumul dinspre Olimp. Cu ultimele forțe a fost drăguță și nu ne-a lăsat pe autostradă, în drum spre casă. Acolo am văzut-o ultima oară. Mi-a fost dragă și am fi luat tot Clio, dar nu a fost să fie. Am rămas în curtea Renault și acum avem un Fluence. Nu sunt o mare șoferiță dar Rândunica a fost o mașină fiabilă și ușor de condus.
Când aveam Megane 2, aș fi ucis pentru un Fluence.
Nu am eu Clio, dar are mama, dupa 4-5 Dacii (dintre care una rosie 🙂 )
Daca primeste o macheta, o sa o dea nepotilor, se pune?
Off topic: simpatic filmuletul, plin de adevaruri :-))
Se pune.
:)))))))))
Am o amintire mai foarte ciudata despre Clio, mai exact mi-a ramas in cap doar ce aiurea se simtea servodirectia cand m-am suit prima oara in ea si am condus-o. Eu venind de pe o Dacia papuc cu 5 locuri care avea directia unui tractor. Aveam impresia ca s-a stricat volanul sau ceva, ca mergea prea usor si aveam impresia ca nu o pot controla. Era prima masina cu servo pe care o conduceam…dupa am avut megane 1 1.9 dti. Verde. Cea mai misto masina pe care am avut-o, mergea bestial si avea niste scaune invelite intr-un plus moale de ziceai ca stai intr-un fotoliu. Si avea si car kit pentru nokia 6310. Vremuri bune.
Dadada, știu și eu senzația de volan stricat pe care ți-o dădea servodirecția când veneai de pe Dacie. :))))
Am o poveste misto despre o experienta cu o masina din gama Renault, dar din pacate e traita in meganul verde si nu stiu daca se pune.
Păi deja te-ai calificat pentru tragerea la sorți.
Așa că spune liniștit povestea, de-abia o aștept.
Am o poveste misto despre o experienta cu o masina din gama Renault, dar din pacate e traita in meganul verde si nu stiu daca se pune.
Ai postat de două ori, îți răsound în ambele locuri același lucru:
Păi deja te-ai calificat pentru tragerea la sorți.
Așa că spune liniștit povestea, de-abia o aștept.
Clio roșu, a 2-a mea mașină, luată în 2015. Pe repede înainte, aveam nevoie rapid de mașină, în mai puțin de 2 luni plecam din țară, de prima mașină se ocupase un prieten în timp ce noi eram în concediu și mă costa să o repar mai mult decât dădusem inițial pe ea. So, intrat în showroom, văzut Clio roșu minunat în mijloc, dragoste la prima vedere, am zis „pe asta o vreau”. Ca o blondă supremă, fără drive-test, fără nik. La vremea respectivă n-am avut bani decât de un 1.2 dar am învățat să am răbdare în trafic, că n-aveam cu ce să fiu isterică 😂
10 ani și 100 000 km mai târziu, încă îl iubesc pe Clio roșu ca-n prima zi. El urmează să treacă în curând la fii-mea, eu să trec la next generation de … Clio roșu. O vreme am cochetat cu ideea de Orange Valencia dar am ajuns la concluzia că roșul ăsta nu poate fi înlocuit.
Băi, cât de tare că încă îl mai ai. 💗💗💗
Pe Clio 6 nu cred că mai găsești Orange Valencia, cum nu era disponibilă nici pentru Australul meu. Dar eu încă visez la o mașină în culoarea asta.
Acum are nr de Franța 🙂
Și în toți anii ăștia nu am cheltuit cu el altceva în afară de revizia anuală și consumabilele normale.
Tocmai m-am uitat, nu mai există Orange Valencia pe noul Clio, dar in Franța a fost culoarea de serie pe versiunea anterioară, de asta văd așa multe în ultima vreme. Dar și verdele ăsta nou pare interesant 🙂
Este senzațional verdele ăla. Îi zice Absolute Green. 💪
Ooooh, sigur că am poveste cu Renault Clio. A fost prima mea mașină și cea mai frumoasă mașină pe care am avut-o vreodată (bineînțeles că e mega subiectiv ce zic, dar!).
Era nouă, luată în leasing, 1.4 benzină, ușurică, zbura pe șosele (la propriu câteodată, peste 110, dacă trecea un camion pe lângă mine, mă mișca ceva).
Abia mă angajasem și m-am dus cu o colegă la un dealer Renault din apropiere (așa am știut atunci…). I-am spus câți bani am strânși pentru avans, cât mai pot strânge, ce reducere îmi dă de 8 Martie și, într-un martie însorit, mi-am luat cea mai frumoasă mașină, cea mai rapidă, pe care o cheamă Fifi înaripată. Da, încă o cheamă.
Să mai spun că mi se părea că râde? Zâmbea așa de frumos când mă vedea. Mă uitam la ea de la balcon cu sufletul strâns că sigur oameni răi și dușmănoși pândesc mașinuța mea care râde (era Clio Symbol, așa arăta din față, arcuită sub capotă) și o clipă de neatenție să o fure.
Am avut și mașini mai… scumpe, să zicem, după aceea. Și e tot cea mai dragă mașină ever. Merge și acum, după 20 de ani, o conduce o doamnă drăguță. Și e tot cea mai rapidă mașină. Și încă râde.
La noi nu au fost bani de mașini, nici carnet de șofer nu a existat în familie, decât târziu. Iar mașina care s-au achiziționat ulterior a fost una ieftină, second hand și nu Renault. Nu am, deci amintiri cu vreun Clio. M-ar fi bucurat însă macheta pentru un iubitor de astfel de giumbușlucuri, să o fac cadou. Poate la următorul concurs, cine știe. Mulțumesc pentru povești și baftă participanților, va țin pumnii!
Ehehehe. Clio. Prima mașină luată cu zero km, acum mulți ani. Motoraș de 1.2, total poverty spec, cheală la dotări, dar nouă? Nouă! Pentru mine era o realizare imensă într-un moment când chiar era nevoie să simt o victorie. Și acum mai există în familie, nu mai este chiar atât de roșie, dar este la fel de Clio 🙂
Zi, bă, și acum câți ani, că nu te doare mâna.
Vara lui 2006, august, eu tanar student angajat la corporatie cu masina deosebita ( meganu’ verde ) si prietena noua ( aka gagica noua, asta era termenul folosit pe atunci ). Ne intorceam de la mare unde dadusem o fuga pe weekend si pentru ca, fiind tanar si avand gagica noua, am apucat sa beau cateva beri pe plaja inainte sa ne intorcem si am zis sa o las pe distinsa domnisoara sa conduca. Imi cumparasem Prosport-ul pe format tiparit hartie A3 ( ce misto era feelingul pe care il aveai cand citeai ziare tiparite ) si citeam comentariile meciului pe care il avuse Steaua in acel weekend. Intrasem deja pe portiunea de autostrada deschisa atunci, parca de la Lehliu pana in Bucuresti, si la un moment dat mi-am ridicat privirea din ziar sa o intreb ceva pe soferita. Initial mi s-a parut ca s-a intunecat, desi era abia ora 15, si zic sa ma uit mai bine daca vine vreo furtuna sau ceva de genul. Numai ca nu reusem sa vad mai nimic. Mi-am mijit mai bine ochii, la fel. Parbizul era plin de mici zburatoare nefericite strivite, diverse culori, zici ca pictase cineva cu acuarele tot parbrizul. Ma uit la soferita, ma uit la parbriz, ma uit si la vitezometru si m-am ingalbenit la fata. In primul rand pentru ca nu stiam ca masina poate merge cu viteza pe care o arata vitezometrul si in al doilea rand pentru ca nu se vedea nimic in fata. Am reusit doar sa zic, dar incet sa nu o sperii, la mine deja dadusera frunzele la morcov, „Auzi, dar tu vezi ceva in fata sau te pregatesti de decolare ?”. Mi-a raspuns foarte calm ca ea vede foarte bine si ca ea e obisnuita sa mearga cu masina cat duce ea, nu o forteaza. Adevarul ca nu parea fortata masina :). Ea venind de pe un renault 5 gt cu dublu carburator parca, asta afland ulterior, pentru ca da, a devenit sotia mea ulterior, nu puteam lasa un asa Senna sa scape.
Comentariu beton!56
Ahahahahaaaaaaaaaaaaaaa, ahahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ahahahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Bă, eu fac articol comentariul ăsta. :))))))))))))))))))))))))))))))))
Nu am nici o problema. O singura rugaminte am, daca este posibil, mi-ar prinde bine itinerariul si locurile in care ai oprit in drumul catre Nordkapp. La anul face fiimiu 18 ani si dupa ce isi ia permisul vreau sa fac drumul asta cu el la bordul unui w123 rosu din anii 80.
Asta e visul meu si vreau sa il indeplinesc cu copilul meu pana nu devine un adult cu familie proprie si imi va da ignore cu gratie. The cycle of life :).
Comentariu beton!27
Nu știu cât de relevant sau cât te poate ajuta ce-am făcut eu, mai ales că am avut zile în care am condus peste 1000 de kilometri (ceea ce poate fi destul de obositor).
Desigur, iți las traseul, cu opriri și cu hoteluri, uite-l aici.
Tot ce pot să mai spun e că dacă aș face din nou asta, nu cred că m-aș mai întoarce prin Finlanda și Suedia care sunt boring ca dracu’ din punct de vedere peisaje.
Altfel, sper s-o faceți, e o experiență pe care aș repeta-o oricând, poate cea mai mișto din această viață.
P.S. O să fac comentariul articol, poate mai apari pe aici după ora 13:00.
Multumesc. Pentru traseu si sfaturi. Nu intentionez sa conduc mai mult de 500 km/zi, important e sa ma bucur de drumul in sine si sa mai fiu in stare sa am un schimb de impresii cu copilotul meu. Dar am timp sa-l rafinez pana la anul astfel incat sa il adaptez dorintelor mele. Altfel, citesc de fiecare data ( aproape, mi-au mai scapat cateva 🙂 ) articolele tale, chiar daca nu comentez, sunt articole care imi dau o stare de bine, imi mai fuge mintea de la rutina zilnica. Subiectiv, cele mai misto mi se par cele in care calatoresti ( cu automobilul evident ).
Comentariu beton!18
1. Renault Clio 2 vișiniu al unui vecin, eu încă eram copil. Mers la pescuit pe râul Olt, la sud de Râmnicu Vâlcea. 4 persoane în mașină, o rampă neasflatată într-o semipadure, pe care o urcam de obicei pe lângă bicicletă. Am rămas uimit cum a putut urca, fără să aibă vreo problemă.
2. În urma cu vreo 2 ani, Renault Clio 2 alb, 1.4 mpi, al scorului meu. Rămăsese portbagajul blocat, am găsit pe YouTube cum aș putea dsschide din interior (înlăturare capitonaj și tras de cablul incuietorii). Am lăsat bancheta și m-am întins cu o șurubelniță pentru a ajunge la capitonaj. Fiind scund, am alunecat cu bazinul de pe banchetă spre portbagaj și nu m-am mai putut trage pentru a ieși. Șansa mea a fost ca tutorialul de pe YouTube a funcționat și am deblocat haionul. M-am târât pentru a ieși prin portbagaj deși intrasem pe ușă. Ca pățania să nu se repete, am legat o sfoară de cablul incuietorii.
Comentariu beton!16
Efectiv n-ai cum să inventezi așa ceva. La punctul 2 mă refer.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))
Amintiri cu Clio? Hai, vreo 3 pe repede înainte. 😁
Prima e cu cumnatul si berea Skol, pe la începutul anilor 2000. Era concurs, sub cheița de la dozele de bere găseai diferite simboluri si marele premiu sau premii, ca erau vreo trei, era un Clio Symbol. Vin câțiva prieteni in vizita la cumnat, ia asta doua packuri de cate 6 beri, deschide o prietena o bere, fericita, uite, am câștigat nu stiu ce minune pusa in joc. La care al meu lasă, eu o sa câștig o mașina, deschide doza, sub cheița simbol cu mașina. Câteva zile era convins ca urma o tragere la sorti sau ceva, nu ca mașina era deja a lui.
A doua e cu nevasta si un Clio, momentul când s-a stabilit definitiv in Franța. Distanta dintre locul de munca si domiciliu era de vreo 5 kilometri, ea batman, batman, îmi iau o bicicleta. Doar ca locul de munca era in vale si domiciliul sus in deal, astfel încât, când le-a expus proiectul ai sportiv cuplului de francezi la care stătea, aia au ras cu sughițuri. Asa ca am avut o luna si 2000 de euro la dispoziție sa găsim, noi fiind in Romania, o mașina. Clio din ’96 a fost sa fie, motor de 1,2. Am făcut o singura data drumul pina in Romania cu ea, cu cățel si purcel, la începutul lunii august, canicula, fără clima, blocaje pe autostrada in Italia, autostrada din Slovenia abia era racordata si in lucru, in Ungaria soția a cedat si a spus ca s-a saturat de autostrăzi si de plătit, sa o luam pe naționala, ca e mai scurt, asa ca in loc de 7-8 ore pe autostrada am făcut 14 pe nationala…in fine, aia a fost proba de foc a căsniciei. 🤣
Propriu zis, daca stau sa ma gândesc, am mai făcut odată drumul cu Clio pina in tara…când am dus mașina si am lăsat-o soacrei. A mai circulat săraca vreo 5 ani si in tara, apoi s-a saturat si soacra, dorea ceva cu servo si clima. Are un C1, da zice ca era mai solid Clio. 😂
A treia cu un cuplu de prieteni romani de pe aici, au plecat 2 ani la lucru in Guyana Franceza, au încărcat tot ce aveau intr-un container, containerul pe vapor, ei in avion, du-te, frate. In container era si Clio Symbol cu numere de Romania. Ajuns, lucrat doi ani, hai înapoi. Ce facem cu mașina? Nu mai merita adusa înapoi, hai sa o înmatriculam aici si o vindem. Doar ca in momentul înmatriculării au constatat ca in evidentele franceza, Clio Symbol nu exista ca model.😅
Astfel încât, cred ca si astăzi in Guyana circula un Clio Symbol, cu numere franceze, înmatriculata ca utilitara. 😋
Comentariu beton!17
Bă, stai, ce? Nu cred c-a câștigat cumnatu-tău Clio la cutie de bere. NU CREEEEEED AȘA CEVA! Cât bulan să ai?
E al naibii de norocos din fire, noroc ca nu prea il lasă nevasta la pescuit, ca altfel ne da clasa de fiecare data. 🤣🤣
Clio ala (roșu, am uitat sa menționez) a ajuns la socrul lui, sta in curte, ca de vreo trei ani nu mai conduce batranul.
La bulanul ăla, nu trebuie să mearga la niciun pescuit, e suficient să pună niște apă în cadă.
14 ore in masina cu o persoana, asta de proba de foc!
Couple testul a fost foarte haios, cum am spus ieri pe fb, faini oameni sunteți! Despre concurs, eu zic că nu e corect așa, să nu pot participa din motiv de lipsă carnet și nema mașină. 😋 Deși mi-aș dori o machetă de-asta roșie, singura remarcă pe care o pot face la adresa unui Clio este că îl mai admir în trafic. 😁
Facem așa. La primul Clio pe care îl vezi în trafic, comentezi aici „tocmai am văzut un Clio de culoare X”. Dacă promiți ca faci asta, promit și eu că intri în tragerea la sorți. Te bagi?
Sigur că mă bag!! Sunt vărsător, îmi plac provocările! ☺️
Ce să vezi, pe drumul spre casă am văzut un Clio de culoare roșu aprins (fără glumă), iar după 10 minute a trecut prin fața mea un Clio de culoare albă. Ce spui, Mihai, se pune?
Se pune. 😁
Despre Renault Clio nu zic nimic, dar voi sunteți tare mișto împreună!
💗💗💗
Băi am zeci de amintiri legate de un anume Renault Clio, un Clio 3 Rouge Volcano în trei uși din 2006.
A fost mașina soției și a noastră de concedii. Luat de nou, comandat la lansarea în RO, fără să văd culoarea, nici măcar o mostră dinaia de tablă pe care ar trebui să o aibă ăia în showroom.
Cea mai tare fază a fost când i-am dus mașina.
Știa că am comandat-o, nu știa însă când vine mașina și niciun fel de amănunte despre culoare, nici măcar cum arată în carne și oase, încă nu apăruseră pe stradă.
Și i-am pregătit un ”prank”. Am sunat-o chipurile că aș avea nevoie de ceva acte de la birou, să coboare în stradă că mă grăbesc.
În zilele ale sumbre ale anilor 2000 umblam cu o Dacie 1310 break ”zâmbetul lui Iliescu”.
Așa că am tras Renault-ul în fața intrării și am așteptet în mașină să coboare. Și am lăsat-o să se uite în toate zările preț de vreo două minute după Dacie, până când nu m-a mai lăsat inima și am sunat-o din mașina pe care o ocolea constant cu privirea.
Surpriza a fost imensă, s-a bucurat ca un copil, era prima mașină diferită de Dacie pe care o vedea de nouă și care era a ei.
Superbă a fost de nouă mașina. Roșul ăla avea în el o strălucire care bătea spre portocaliu în soare. Tapițerie de piele neagră cu perforații pe zonele centrale. Toate dotările mai puțin plafon panoramic din sticlă cu trapă. Nu m-a lăsat inima să dau aproape 1000 de euro în plus la vremea aia.
Mașina aia ne-a purtat în vacanțe cu trei generații de Husky timp de aproape 17 ani, nu puteam renunța ușor la ea, avea în momentul când a plecat la programul Rabla doar 140k km.
Nevastă-mea când i-am trimis poza cu ea pe platformă plecând spre REMAT a plâns.
Dar din păcate asta e viața, sunt doar niște obiecte care ne fac viața mai plăcută în drumul nostru la fel de efemer…
Comentariu beton!15
Am plâns când am vândut toate mașinile la care am ținut. Fix așa mi se părea, că odată cu ele pleacă o parte din viața mea.
Am avut un Renault Clio Symbol…cumparat in 2007 cu banii de la nunta. Masina buna, am tinut-o 11 ani si dupa am trecut la un Megane. Imi amintesc ca cei 75 de CP ma faceau sa pregatesc depasirile cu mare atentie 🙂
Mie nu-mi place sa conduc, dar imi place istoria. Ce legatura are una cu alta? Pai are, deoarece Clio este muza istoriei in mitologia greaca 🙂
Mișto conexiune. Să înțeleg că vrei în concurs?
@MV, multumesc. De ce nu? Poate urmatoarea masina „pe bune”, cu senzori, camere si alte alea, va fi Renault Clio.
Nu particip, dar o singura amintire vizuala am cu un Clio visiniu dauna totala. Arata masina aia relativ noua intr-un hal fara de hal, iar soferul a scapat fara vreo zgarietura. Nu stiu cum, dar in momentul ala mi-am dorit una. Pacat ca nu se potrivesc masinile mici cu fundul meu mare. Culoarea masinilor preferate spune multe despre un barbat :): am avut Logan rosu dropia, Suzuki rosu nemetalizat si acum am o Kia orange fusion, doar pentru ca avea an de fabricatie ianuarie 2022 in loc de decembrie 2021, altfel plecam din showroom cu cealalta, rosie.
Prima masina pe care am condus-o dupa ce mi-am luat carnetul de sofer la 18 ani a fost masina lui tata, un Renault Clio rosu metalizat, din ala facut la turci. Imi aduc aminte ce flit i-am dat cand m-a rugat sa merg cu el sa ia masina si sa aleg ce culoare vreau eu… i-am zis asa din pragul usii: ia-o rosie si am plecat.
Ulterior, proaspat soferita, tata imi dadea masina sa ma plimb prin oras si se facea ca nu sesizeaza portbagajul usor infudat cand parcam eu cu spatele la vreun copac. Nevoia m-a invatat sa imping usor adancitura pe interiorul portbagajului si masina era ca noua 🙂
Acum, cand tata e deja trecut bine de 70 de ani, si eu ma fac ca nu vad cand isi mai infunda si el portiera sau o mai zgarie. Are alta masina, dar amintirile cele mai frumoase au ramas cu Clio cel rosu si parca as vrea sa dau timpul inapoi, nu ca sa fiu eu de 18 ani, ca nu-mi mai trebuie. Ca sa il mai vad pe tata tanar cum imi dadea cheile, zambea complice si spunea: ai grija si fii atenta.
Deci nu am cum sa nu scriu si eu, tocmai eu 😀 Prima mea masina a fost CLio, in 2006. Am cumparat-o de noua, de la Serus, tin minte si acum. O luasem in leasing (abia aparuse ideea) si am platit la ea inca juma’ de masina in 5 ani de leasing :))) DAR o iubeam. Il chema Bondocul si da, era baiat 😛 am tot iubit-o vreo 9 ani, pana cand am dat-o cuiva din familie mai departe, ca mi se parea ca nu e fair sa o vand pe mai nimic dupa 9 ani, desi nu avea chiar atat de multi km la bord. E in familie si acum si isi face treaba bine mersi in continuare.
Multumesc, Mihai, revin cu amintirea cu Clio Symbol: in anul de gratie 2005 ai mei au decis sa schimbe Dacia 1300 cu una bucata Clio Symbol, de la reprezentanta din Suceava.
Din pacate nu am putut merge cu ei cand au ridicat-o, dar tin minte perfect senzatia de nou, mirosul din masina aia. Parca interiorul stralucea, prieteni, totul era poezie fata de vechea masina. Directia era superba, luminile de bord, acel portocaliu ( parca?) atat de cald te invitau la drum si erau ca un ceai intr-o zi friguroasa. Mi-au placut si comenzile de pe volan, eram ca un salbatic la joaca cu margele..dar in primul rand mirosul de nou, asta m-a dat gata, pur si simplu nu imi venea sa ma dau jos din masina.
Bazil, mi-au plăcut maxim Clio-urile celea. Cred că jumătate din viața petrecută acolo a fost în Clio. Și am dat roată țării de vreo câteva ori.
Singura mea supărare e că nu au vrut să mi-l vândă mie fix pe cel pe care-l utilizam. L-aș fi luat pentru mama.
0
Nu mă duce capul de ce n-au vrut să ți-l vândă, că doar au vândut o mare parte dintre ele.
Cum se zice în fotbal: altcineva l-a dorit mai mult. 🤣
Au vrut să-mi dea unul rablagit. Pe care l-am refuzat.
0
Cumnatul este un tip de vreo 2 metri, cu picioare foarte lungi. După o Dacia 1300 „zâmbetul lui Iliescu” a făcut upgrade la un Clio Symbol, nou. Că să aibă loc cât de cât comod, conducea cu scaunul dat în spate la maxim. Bancheta din spate era rezervată copiilor dar la un moment dat a fost nevoie să călătoresc chiar pe locul din spatele lui. Noroc că a fost o călătorie pe distanță scurtă, de vreo 45 km, chiar dacă dus-intors. A fost o experiență neplăcută. Cum am zis, scaun dat in spate maxim, distanța rămasă pt picioare pe locul din spatele șoferului, de doar 20 cm aproximativ. Eram nevoit să stau foarte drept, poziție care mă făcea ca la fiecare mică denivelare sa ating plafonul cu capul, chestie care se întâmpla frecvent maturilor care stăteau in spate. Dacă incercam să mă las mai pe spate, cumva o poziție mai comodă, nu aveam loc. De la această întâmplare am rămas cu obiceiul ca atunci când îmi cumpăr mașină, la probă, să dau în spate la maxim scaunul șoferului și să mă urc să verific dacă pasagerul din spate va avea o pozitie comodă, fără să dea cu capul de plafon 😂. Și cum nu am fost singurul care s-a plâns de condițiile din acel Clio, cumnatul face aceleași verificări de atunci. 😁
Și eu am o poveste despre Clio si despre cum se fac vânzările la noi. În penultima saptamana din decembrie 2018, eram hotărâtă să-mi pensionez vechiul Punto din 2000 și să-mi fac un cadou de ziua mea și de Crăciun. Oscilam între un Sandero Stepway și un Renault Clio. Cei de la Renault au răspuns imediat la telefon și am stabilit test drive-ul, în timp ce la Dacia n-a fost nimeni pe recepție în ziua aia. Rezultatul? Din 2019 conduc un Clio 4. Morala e simplă: dacă vrei să vinzi, măcar răspunde la apel! 😂
Adevărat. 😁
Am avut un Clio nisipiu, din 2007, până în 2017, eram cumva îndrăgostiți unul de altul, nu m-a supărat niciodată pe drum dar și eu i-am purtat de grijă.
O mașinuță corectă, chiar dacă fiu-meu abia trecut de 18 ani o caracterizase la un moment dat ca fiind „de bătrâni, că e puturoasă la depășiri” 😁
Am văzut și o parte din Europa împreună, cred că i-a plăcut.
Succes în tot ce faci!
Salutare celor care au condus Clio si unele salutari celor care au mers in Clio. Si o persoana care a mers cu al meu Clio a fost sotia mea draga si scumpa. Astfel, la un loc de munca care avea in dotare masina de serviciu am primit Clio, alb ca spuma laptelui nefiert. Iar cu acest Clio mergeam zilnic pe A3 Ploiesti-Bucuresti, fie soare, fie vant (de cele mai multe ori il simteam) fie zapada. Acum revenind la sotie, noi cam avem un pact, in plan personal eu conduc la dus (mai ales daca este party) si ea la intors. Dupa un astfel de veniment am primit informarea si verdictul ” eu nu mai conduc niciodata aceasta masina deoarece sunt prea aproape de sosea”. Ma intreb daca primesc Ferrari si il conduce sotia oare senzatia se pastreaza si o sa refuze condusul?
Absolut, garantez. 🤭
Nu am amintiri legate de Renault Clio, dar sper să am pe viitor, pentru că intenționez ca anul acesta să îmi cumpăr Clio sau Megane😀
Păi și cum o să te hotărăști ce vrei?
Nu scriu pentru macheta (desi ne plac) ci pentru ca am oamintire care mi a venit in cap. Nu, n am avut Clio, sotul din dotare a primit Laguna masina de serviciu dar adjunctul lui a primit Clio. Si mandru nevoie mare a venit direct la noi sa ne o prezinte, sa ne arate cat e de fericit. La ora aceea era insa (omul) mai rotunjor, asa. Si la plecare ne a spus, cu tristete in glas:” Imi place maxim masina dar astept sa mi livreze si cealalta jumatate”. Noi ne am
hlizit vreo trei zile pe tema asta insa el s a obisnuit si a condus o cu placere muuuulti ani. Si intre timp a si slabit ☺️ No offense nici celor cu Renault si nici dodolotzilor, am si eu unul maaare in gospodarie.
Buna, Mihai!
:)))) Nu vreau in concurs ,din motive obiective : unu’ :ca stau la vro 1500 de km de Bucuresti si nu am chef sa te ruinez cu cheltuielile postale si dooooi : portughezul m-a amenintat deja ca am adunat prea multe chestii! avem deja mai multe colectii, daca ma apuc si de machetute, ma mut!
Revenind la tema de azi: am condus un Clio Symbole, rosu ca focul, culoarea care imi da energie (macar culoare avea, cu herghelia statea mai slabut) prin bunavointa surorii mele mai mici aka Manitou-ul meu personal. La venirea mea in Germania foloseam inca cea mai veche metoda de deplasare, fara roti si fara cai putere, cele doua picioare din dotare.Ok, pentru deplasari ceva mai serioase se indura fostul sot sa conduca masina LUI, sau mergeam cu autobuzul. Toate astea pana la momentul in crae am primit practic pe tava (mi-a fost adusa masina din Romania!) acest Clio , fosta masina de firma.
Ei, pe cat de tare ma bucuram eu si imi crestea inima ca ma voi putea deplasa si ajunge la birou fara sa intarzii si fara sa depind de nimeni, pe atat se umfla invidia in echipa adversa. Socrul meu m-a anuntat ca el STIA ca masinile rosii sunt predispuse la accidente. Si ca oricum sunt femeie. Si ca la ce imi trebuie mie masina. Si…Evident cand omul STIE, nu il contrazici, ca nu ai sanse.El barbat si sofer(!) care mi-a spus ca oglinda din dreapta trebuie sa fie orientata TOT TIMPUL in jos. Ca sa vezi bordura cand parchezi. La care eu senina l-am intrebat : si pe autostrada ce fac? Folosesc doar retrovizoarea? Ca ma mai si mut de pe o banda pe alta? Unghi mort…nee…neimportant.
Masinuta a fost extraordinara, exact ce imi trebuia ca sa ies din starea de presulet si tinta favorita a sarcasmelor fostului sot si a tatalui lui. Si a naibii chestie, avand in vedere ca masina habar nu are ce cromozomi are soferul, scoteam din motorasul ala de 1.1 tot ce putea sa scoata. In toti anii de folosire (5) am reusit sa nu o zgarii mai mult decat era de la inceput. Clar am mai schimbat anvelope, becuri, lichide, filtre, normal. A fost frumos in 2018, cand am incarcat-o bine si am pornit catre centrul Romaniei. Cu pauze .Ca biata masinuta tragea ca un catar incarcat cu lemne.
In apropiere de Pforzheim exista o portiune de autostrada brutala pentru masini : Enztalquerung -Traversarea peste valea raului Enz . Coborare si urcare serioasa, acolo ai nevoie de frane bune , motor bun si nervi tari. Bonus: de cand am venit aici -2011-este in santier. No, acolo sa fi vazut cum ma chinuiam sa tin pasul cu tirurile , care chiar incarcate full „trageau” altfel decat gargarita mea. Mititica, efectiv vibra cand trecea un tir prea aproape. Mai mult de 140 de kmh nu ducea, probabil doar in cadere libera de pe pod. In comparatie cu alte masini care treceau in zbor pe langa mine am preferat siguranta , asa ca in ritm de 100-120 ne-am tarat catre granita cu Romania -Exclusiv autostrazi,da?. Cu nani in Ungaria , papa gulas , ospitalitate si amabilitate 5 stele de alea mari.
Ei, pana la granita a fost cum a fost… distractia a inceput dupa, cand portughezul de serviciu a obosit si mi-am reluat locul la volan, exact inainte de celebra bucata lipsa de la Margina. Yuhuuu, acu’sa vezi! Ca Ligia deja conducea ca in vest, nu ca in est! Ma dezvatasem de „surprizele ” de pe sosele.Dar cum tot invatul are si un dezvat, mi-am scos la iveala potentialul de sofer de anduranta. Si da-i,tata! Moama, ce cratere! Ce fisuri, ziceai ca e bombardata soseaua! Al meu , frant de oboseala , atipise in dreapta , dar i-am terminat eu zen-ul, intrand intr-o groapa si dand puternic cu masina de pamant. Deja eram pe banda cealalta, incercand sa evit urmatoarea groapa cu tras de volan in stanga -dreapta frenetic, ca in filme. Al meu :unde ai invatat sa conduci asa, femeie?! Eu, aici,schatzi ! HAHA.
No si de la momentul darii cu fundul de pamant si pana la ajunsul acasa, nu am remarcat ca masinuta pierdea din agilitate. Ca sa fiu mai clara: reusisem sa sparg /rup ceva la servodirectie, iar cand am ajuns la destinatie masina practic nu mai era manevrabila. Era ca un tractor vechi. Am dus-o a doua zi la service.
A fost o masinuta buna, cu care mi-am petrecut o buna bucata de viata. Intre timp a fost vanduta, nu stiu mai mult.
Zi faina si distractie multa la volan!
Mulțumesc pentru poveste. :)))))
Vai! Renault Clio din 2007. E printesa mea, se numeste Cocuta.
Cu ea am facut naveta multi ani, in ea l-am plimbat pe catel de pui si pana s-a dus in Raiul animalelor, pe copil inca de la stadiu de celula; si tot in ea i-am sters mucii in mers la 100 km/h (stiu, nu faceti ca mie – nu e bine), in ea am alaptat, am hranit (cred ca inca mai exista firimituri de biscuiti si boabe de orez cu lapte prin vreun coltisor), am plans, am ras, am cantat, am admirat frumuseti de pe meleagurile noastre si meleaguri straine pt ca ne-a dus si peste hotare. Of, si cate si mai cate: intamplari cu gasca de fete, escapade la mare, drumuri catre „printul din povesti”, emotii muuuult multe.
Cea mai economicoasa masina si cea mai de nadejde, nu m-a lasat in pana si nici nu mi-a creat probleme (mari). Inca ma uit la ea in fiecare zi in parcare, sta cumintica si rugineste, o mai scot cam o data la 2 sapt la plimbare, mai mult asa de drag si sa mai mearga si ea.
Cum nu mai fac naveta, ma gandesc cu infrigurare ca foarte curand, o sa trebuiasca sa renunt la ea….si atunci ma cuprinde un fior de gheata si o stare de gol in stomac.
Dar life goes on, stiu ca nu e sanatos sa te agati de trecut si de obiecte.
Ești un fel de erou să reziști atât de mult timp fără să îți miști mlădiosul corp spre alte orizonturi. Vorba cu „mă strâng pereții” îmi aduce mereu aminte de „te strâng dinții în gură”. Să revenim, in 2005 pt ai mei am luat Renault Clio 1.2, 75 căluți nou după ce l-am convins pe tata să dea Dacia la programul rabla. A bătut țara în lung și lat cu ea, 250000 km. Motorul nici o problemă, iar când l-am condus prima oară după Dacia 1310 era chiar oau. Din Decembrie 2023 are Hyundai i10 tot prin programul rabla, culmea tot o nuanță de roșu. Clio nu aveau pe stoc și dura mai mult ca la Hyundai să vină. În adâncul sufletului meu mic și al dracu mereu am simpatizat Renault. Renault 21, Renault 25, Talisman mi-au plăcut mereu, iar ultimul Renault 5 e bestial.
Așa că dacă mă încadrez și câștig accept „mini” Renault Clio 6 să îl țină tata.
PS: te-ai scos bine rău la testul cuplu. Plus că chiar ești „mlădios” deci mai poți îndura pereții.
Primul accident avut ca pasager a fost in 2002 2003 de sf.Ion cand a plouat inghetat peste zapada deja existenta.Eram in stramosul lui clio asta, un renault5 gt. Ne urcasem vreo 6.7 in chichineata aia de masina,3 in fata 3.4 in spate nu mai stiu ca eu fiind in spate nu vedeam nimic in fata! Nu se daduse legea cu cauciucuri de iarna, habar n.am ce cauciucuri avea masina, dar oricum nu puteai sa circuli nici cu din alea cu tinte la ce sticla era pe jos. Dupa ce am facut turul cluburilor din oras mai ramasese unul la care voiam sa ne ducem, deja eram toti osteniti dar oricum ala era mai aproape de casa. Asa ca iar ne.am inghesuit in conserva aia si am plecat.Ne.am oprit fix in fata usii de la club intr.un taxi parcat, i.au zburat efectiv usile din spate aluia, parca era o nova, aia s.a dus sanie in tico din fata, tot taxi! S.a lasat cu capete sparte in parbriz, eu am indoit plafonul si m.am lovit urat la genunchi in consola aia de pe mijloc, de am mers schiop o luna! Masina era abia adusa din italia, acolo a ramas, nu se mai intelegea nimic din ea,nu stiu ce.au facut aia cu taxiurile cu asigurarile din italia, dar nu erau prea bucurosi, asta soferul, luati epava si va mai scoateti din paguba!
Anul Domnului 2004, decembrie, inainte de Craciun.
Fratele meu achizitionase un Clio II sedan, nou, la final de octombrie.
Plecam in primul voiaj lung, sa petrecem Craciunul in Apuseni(prima data in zona).
Bucuresti vremea buna, asfalt uscat, intram pe A1 spre Pitesti. Pe la km 53, polei pe carosabil, mare carambol, 2-3 masini in sant….
Am numarat 21 de masini lovite, Clio al nostru a fost nr 22 :)) Un participant la trafic nu a vazut marea adunare si nu s-a mai oprit decat in fundul nou al lui Clio.
Jumatatile din dotare, iubite atunci, sotii acum, cam speriate, au vrut sa ne intoarcem si sa renuntam la vacanta. Dar noi si Clio ne-am tinut tare, am tras de aripa indoita, am legat portbagajul cu o sfoara prin interior(nu se mai inchidea) si ne-am putut continua cu bine vacanta.
Nu pot zice ca am multe amintiri cu Clio desi sunt fan Renault, totusi am avut un Clio II aproximativ o luna de zile la cateva luni dupa ce am luat carnetul. Era febletea unchiului meu, daca putea sa o umple de spini sa nu se sprijine copii de ea, cu siguranta ar fi facut-o. O pazea mai bine decat pe sotia lui. Cat a fost la mine, eram sunat mereu si nu sa se intereseze de mine ci daca masina e ok. In afara faptului ca am invatat pe ea ca intr-o depasire intra turbo-ul dupa ce opresti AC-ul, masina a mers bine de tot. Mereu a fost pe roti la service. Totusi ce ne arati tu aici poate are doar ADN de Clio, ca altfel e cu totul alta masina 🙂
Fiica mea are un Renault Clio exact ca macheta ta, fain si rosu. L-a primit cand a împlinit 18 ani, cadou pentru ca nu si-a dorit petrecerea oribila care era atunci la moda, cu copii beți si abuz fonic. Nu a fost scump, era la mana a doua, dar il are si acum, îngrijit si frumos. In ziua in care l-a adus acasă, a bătut vântul si a căzut o țiglă de pe bloc si i-a spart o aripa. Săracă, ce a mai plâns..
Eu nu cunosc mașinile ,dar vreau să îți spun unde să te duci .Am văzut un documentar la tv5 Monde despre locuri din Țara Bascilor și era superb.
Nu erai pe aici primăvara trecută, este?
Nu particip la concurs.
(Nu-mi place roșul în general, nici la mașini.
Mie mi-a rămas gîndul la Rafale ăla de-un albastru superb.)
Voiam doar să vă spun că sînteți tare frumoși și amuzanți în video, mersi, să fiți sănătoși și să vă iubiți mereu.
💙
Singura amintire legata de un Renault Clio, este demult din preistorie.
Toamna anului 2001. Imi doream o masina noua si prima cea mai ieftina, care nu era o Dacia era un Renault Clio Symbol. Era modelul acela facut in Turcia care sa fie si cu putin portbagaj, model care sa semene cu un sedan. Am fost la dealerul din Pitesti care se ocupa de Renault, care dupa ce mi-a prezentat ce modele erau disponibile, preturi si modalitati de finantare, m-a convins ca la momentul respectiv nu imi permit o rata la credit pentru un Clio Symbol. Era cea mai ieftina masina de pe piata. Si a fost foarte convingator, se pricepea bine la vanzari. Anii urmatori dealarul a fost retrogradat la vanzari de Nisan, desi ceilalti din oras au inceput sa vanda combinat Dacia (Logan s-a lansat in 2004) si Renault si s-au dezvoltat. Ei au ramas la un nivel minim cu Nisanul.
Mi-am dorit foarte mult sa ajung intr-o calatorie cu masina prin toata Europa pana in Portugalia si eventual si in Maroc. De fiecare data cand schimb masina imi spun ca acum momentul este momentul sa fac asta, dar nu imi iese.
Nevasta unui fost sef avea un frate mai vai capu’ lui printr-un sat prin Vaslui. Ala se plangea toata ziua ca n-are de niciunele, ca pe ea parintii au tinut-o la facultate, pe el la coada vacii…smiorc, smiorc toata ziua… Tot batea apropouri ca o masina l-ar scoate din boale sa duca si el melteni de la el din sat la cules prin Italia. Doamna era doctor cu lovele si s-a uitat pe piata numai la masini noi entry level. In 2008 un Clio nou chel era 5.500 euro. Am fost cu sefu’ la Radacini sa luam agregatul. Era asa de chel ca dotari ca la prezentarea masinii ne-au aratat cricul si roata de rezerva.. no joke.. nici geamuri electrice nu avea. Macar era rosu 😆 Eu l-am condus pana la sefu acasa si sincer am ramas surprins cat de bine tragea… macar avea un motor decent. Plavanu’ primeste masina cu rugamintea sa aiba grija de ea. Doamna doctor super multumita de inspiratia avuta s-a bucurat cam 3 ani de liniste timp in care fratele facea curse non stop „pi comunitati”. La un moment dat o suna cu masina fumeganda prin Austria. „Ci ca__t di masini ai luat? Nici tri ani nu-i buni.” Bolovanu’ a mers peste 300k km fara sa schimbe absolut nimic la ea…nicio revizie niciun nimic…motorina si atat.
Am mai multe amintiri legate de Clio. O dată mergeam în dreapta cu un prieten, era mașina tatălui băiatului. A primit un apel si avea mobilul la ureche tinut cu dreapta. Așa că am zis că schimb eu vitezele cu mâna stângă 🤣 Nu am nimerit a 3a,întâi a fost a 5a, apoi treapta întâi 🤣 Am renunțat. Cu aceeași mașină am fost o dată pe Transfăgărășan 😊 Era sedan de prin 2007 parcă. Altă dată am avut un Clio de prin 2016 crrd, închiriat in Italia, am mers cu el Florența – Siena și retur. Mi-a plăcut mult cum stătea pe curbe. Motorul era benzină 1,2L, trăgea sa moară 🤣 Și am și luat amendă pt că am intrat din greșeală în zona centrală restricționată din Florența 🤬 Dar cea mai frumoasă amintire o am de la Titi Aur. M-am dat pe circuit cu un Clio RS Trophy 😍 Aderență minunată, trăgea biniditat 😏👌 Singura dezamăgire scaunul șoferului, nu mă ținea prea bine, aveam stângul înfipt in podea si ma țineam de volan ca să pot să pilotez 🤣
Făceam școala de șoferi și instructorul meu care printre altele pilota în raliul României, a zis sa mergem să vedem primul model de Renault Clio ce apăruse în România. Era extaziat de model și era foarte hotărât să-și ia unul pt el. Mie mi-a plăcut că avea aripile din față din ceva material plastic. Până la urmă instructorul și-a cumpărat un Suzuki Swift. Mie mi-au plăcut mereu modelele mai sportive de Clio dar am rămas la un Mitsubishi Lancer sedan.
Prima amintire cu Clio…dragoste la prima vedere: sa treci de la Dacia1310 la Clio, in 1991. Aveam o bursa intr-un oras din sudul Frantei si universitatea a hotarit sa facem o mica ‘cercetate’ cu aplicare de chestionare in teritoriu, o zona minunata (S_V Occitaniei). Si a adus 4…Clio pentru echipele de studenti. Mi-era un pic teama, dar m-am ‘bagat’. Era negru (si eu iubesc masinile rosii), mic, rotunjor…ADORABIL. De la volanul cit o roata de caruta la o jucarica ‘antrenat’ de ceva directie hidraulica; de la lungimea aia lunga combinata cu 53 de cai la o gogosica cu 60 si oleaca de torque, de la zgomotul ‘ala’ de motor batrin la un tors abia auzibil…si avea centuri si in spate!!! Du jamais vu. Am condus trei zile masinuta aia ca intr-un vis, ma trezeam cintind si na, nu eram singura in masina 🙂 Intre timp am condus diverse ca marci, putere, gadgeturi, dar bucuria aia naiva, totala n-am mai trait-o niciodata. Si tot de atunci sint fan Renault.
Am 2 chestii legate de Clio și una de Renault. Încep cu Renault: a rămas brand de suflet prin prisma faptului că la Renault am avut primul job. Cât despre Clio, era cât pe-aici să cumpăr un Clio break în 2014, însă comitetul de familie a decis pentru competiție. Iar una dintre mașinile sport (de buget) pe care mi-aș cumpăra-o mâine e Clio 3 RS. Dar cred că realistic tot una de asta mi-aș lua, chiar dacă aș avea banii de Bugatti. Din păcate aici peste ocean nu sunt „franceze”…
Primele săruturi cu soțul meu au fost într-un Renault Clio 🙈🫣😁. Era angajat la Arabesque și avea mașină de serviciu un Renault Clio.
Cum să nu am amintiri cu Renault Clio? Cu una am făcut școala de șoferi. Nu mai știu generația, tot coupe era. Fâșneață și sprintenă, cred că bătea omologul de la Volkswagen.
Pentru ca am un Renault Megane roșu, pe care l-am parcat in parcarea unui magazin, la întoarcere, am tras de portiera unui clio roșu, fara succes, după care m-am gandit sa ma uit eu mai atent si la numărul de inmatriculare si la masina, care nu era nici macar un Megane roșu, ca era Clio roșu:)
Am si eu o mini poveste cu Clio. 🙂 In 2005 sau 2006 s-a lansat la noi Clio 2, o bijuterie de masina, mai ales ca pe atunci era mare lucru sa iti poti lua chiar si un Logan nou. Am fost la drive-test si a ramas stabilit sa revin pentri achizitie. Doar ca la următoarea vizita, Megane 2.2 a intrat la oferta si asa m-am ales cu Megane. Renault a fost si va ramane a doua mea iubire, dupa Dacia, dupa ce ani de zile am avut pe usa de la dormitor un mini poster cu o Dacia 1310 TLX bleu Mamaia la care am visat toata adolescenta.
Bafta tuturor la extragere 🙂
O amintire interesantă este când am scos un Renault Clio la test drive, să văd dacă e bun pentru iubita mea… sau dacă mă lasă pe mine fără permis. După prima curbă luată cu entuziasm, mi-a zis că mașina e perfectă, dar șoferul necesită update. Clio-ul toarce frumos, frânează la fix și parchează ușor – exact ce-i trebuie ei. Eu? Eu cred că m-am îndrăgostit primul… și sper să nu mă pună să-l și plătesc.
Salutare! Lucrez pentru Renault de vreo 14 ani. Pana-n 2019 aveam sediul in Pipera si, la un moment dat, parcarea de langa cladirile noastre era cu mult pietris (ulterior au betonat-o frumos).
Intr-o zi am vrut sa plecam sa luam pranzul in mall Promenada cu un coleg care avea un Clio 2 parca, ceva batran rau, dar masina intretinuta impecabil. Omul era pasionat, avea vreo 3-4 masini.
Toti 3 eram din astia slim fit, ca tine, Mihai :). 0,1 tone fiecare, minim.
Dam sa plecam, nu pleca masina din pietris….la care colegul zice: „ori opresc aerul conditionat, ori va dati jos pana ies de aici” :D:D:D
La multi ani pentru blog! Keep up the good work!