7,818 cititori

Cel mai bun sex oral se face pe autostradă

Am ajuns aseară acasă rupt după mini-excursia fulger pe plaiuri ardelene. M-am pus în pat şi aia a fost, nici că am mai reuşit să deschid ochii, deci mai subţire cu scrisul pe blog astăzi. Problema n-a fost atât drumul lung, că doar mai fusesem cu maşina la Cluj, ştiam ce mă aşteaptă. Dar, mai nou, atunci când conduci prin România, pe lângă oboseala inerentă şofatului pe minunatele noastre şosele, a apărut şi frustrarea.
Continuarea

2,518 cititori

Blestemul asfaltului încins de weekend!

Treaba e că n-ai cum să scrii dacă îţi pocneşte capul şi toată energia pe care o mai ai se iroseşte doar în încercarea zadarnică de a nu-ţi murdări tricoul pe piept de muci. Aşa că, până mă înzdrăvenesc, v-am pus un text de la Krantz, pe un subiect despre care aş fi vrut şi eu să zic ceva încă de vara trecută.

Ah, să nu uit. Cum, frate, nu s-a găsit nicio blondă cu sânii mari şi glezne fine care să mă facă bine şi pe mine? Nţţţ, aşa ceva!

mihai_vasilescu_voodoo

De regulă sunt un tip calm. Cei care mă cunosc ştiu asta. De multe ori chiar, soţia se evervează că nu are cu cine să se mai certe din cînd în cînd. Dar uite că vin unele momente cînd pînă şi un călugăr zen ar ieşi brusc din transă. Strigînd şi el nervos la ăl de sus: Bă, da mai închizi mult ochii pentru ăştia? Continuarea

2,088 cititori

Eh, intenţia contează

Ora trei dimineața. Se aude o bătaie insistentă în ușă. Se trezeşte soțul și deschide ușa. În prag stă unul ușor încurcat.
– Ce vrei domnule? E ora trei dimineața!!!
– Scuze, îmi pare rău că v-am trezit. N-ați putea să mă împingeți?!
– Du-te omule de aici, la ora asta vrei să vin să te împing???!!!

Și îi închide ușa în nas. Apoi se duce înapoi în pat, lângă soție. Nevastă-sa îl întreabă:

– Cine era?
– Păi unu’, cică vrea să-l împing. Oameni nebuni. Continuarea

1,469 cititori

Cum am fost aproape de “weekend at Bernie’s”…

Acu’ vreo luna, cum stateam eu la birou asa si meditam la nemurirea sufletului (munceam, am vrut sa zic), il vad pe unul din colegii mei ca se albeste la fata. Nu mult. Cam ca o foaie din aia de pergament, de pe vremuri.

– Ba, zic, ti-e rau ?

– Ihim, raspunde colegul cu o voce vesela ca a mitropolitului Ardealului, la slujba de ingropaciune.

Plin de initiativa, cum ma stiti, imediat organizez o echipa de soc, sa-l duca pe om la cabinetul medical (da, in cladirea unde cu onor activez, exista asa ceva la parter). Asa ca, pe loc, am rugat doua fete sa mearga cu el acolo. Hai ba, nu va strambati, eu am pregatit masina sa-l ducem pe om acasa. Masina altui coleg, doar nu era sa merg cu a mea.

Ma duc sa recuperez suferindul de la cabinet. Ajung la fix, sa aud intrebarea doctoritei:

– Va e rau? Ce aveti? Continuarea