De la Ljubljana la Lyon sunt 1000 de kilometri, absolut toți pe autostradă. Iar ultima parte, cea care face trecerea din Italia în Franța, este una dintre cele mai mișto autostrăzi din Europa, pentru că trece Alpii. Ceea ce înseamnă că nu mergi pe plat, urci, cobori (sunt diferențe de nivel spectaculoase) și treci prin foarte multe tuneluri.

Cam așa arată peisajul din zonă:

Poză făcută din mers, da? Fără măcar să schimb poziția telefonului, doar am declanșat, și-am văzut după ce-a ieșit.

Dar și prețurile sunt pe măsură, să știți. Am plătit la taxe de autostrăzi de mi s-a acrit. Mi-e și teamă să le adun, că nu știu la ce sumă ajung. Păi numai trecerea prin tunelul Fréjus a fost 52 de euro. Apropo, prin Fréjus am mai trecut și acum doi ani, atunci am dat 47 de euro. De-atunci l-or mai fi lungit cu câtiva metri, de costă cu cinci euro în plus.

Costă, în toată Europa e scump de mori tot ce ține de mașină, dar măcar vezi că se și face ceva de banii ăia, nu ca în alte părți.

Așa, acum să trecem la cele două povești ale zilei de ieri. Una mișto și una din care învățăm că norocul e o chestie trecătoare. Începem cu aia bună.

Înainte să pornesc spre Lyon, mi s-a pus mie pata că vreau să ajung din nou în unul dintre cele mai mișto locuri din Europa: Lacul Bled.

L-am descoperit toamna trecută și în capul meu era că musai trebuie să ajung cu Australul acolo, să-i fac poză pe malul lacului, în locul de unde ai cel mai mișto view.

Teoretic, n-ar fi fost nimic complicat în toată treaba asta, daca n-ar fi existat un micuț inconvenient: lacul Bled era fix în direcția opusă cele în care trebuia să plec eu. Cu alte cuvinte, dacă voiam să mă duc, mai aveam de făcut încă 128 de kilometri.

De fapt, mint, mai exista un inconvenient: ieri a fost sâmbătă și cald. Ceea ce însemna că dacă nu mă duc dimineață la prima oră, o să găsesc trei sferturi de Ljubljana la Bled. Plus că tot acolo se desfășoară și Campionatul European de Canotaj, deci șanse imense să fie și mai multă lume.

Concluzionând: ori mă duceam dimineață la prima oră, ori mai bine mă lăsam păgubaș.

Până la urmă ceva mi-a spus c-o să merite să mă trezesc la șase ca să fac drumul ăsta. Așa că la 7:00 dimineață eram la lacul Bled și-am făcut această fotografie, probabil cea mai mișto pe care i-am făcut-o Australului în această excursie:

Și-acum trecem la crème de la crème.

Ce aveți mai jos este camera de hotel din Lyon. TOATĂ camera, să ne înțelegem. Am pus special trolerul acolo, ca să fie mai clar despre ce vorbesc. Ah, ba nu, mint, mai e și-o baie. În ea stăteam când am făcut poza.

Dacă aveți impresia c-a fost ieftin hotelul și de-aia, well, nu, N-A fost.

Evident, m-am dus peste fata aia de la recepție s-o întreb care e faza cu debaraua asta și să mi-o schimbe.

A zis că m-o schimbă, da’ nu aseară, ci azi. Că aseară nu mai avea altă cameră liberă. Prin urmare, acolo am dormit azi-noapte. Dacă vedeți că trec orele și nu dau niciun semn de viață, înseamnă c-am murit sufocat de pereții ăia.

P.S. Avem azi și „ce mi-a plăcut” (la ora 10:00), avem și colecția de răgete.