Mă gândeam la o chestie pe drumul ăsta către Grecia și înapoi.

În majoritatea topurilor vizavi de nivelul de trai și lucruri conexe nivelului de trai, bulgarii sunt sub noi. Practic, ei ne salvează, dacă nu erau bulgarii am fi fost mândrii deținători ai ultimului loc în toate topurile.

Dar nu ai nevoie de topuri ca să-ți dai seama că vorbim despre o țară mai săracă decât România. E suficient să treci cu mașina o singură dată prin câteva orașe bulgărești ca să înțelegi.

Toate arată mult mai nasol decât ale noastre. Vezi mult mai multe clădiri în paragină, vezi oameni îmbrăcați și mai sărăcăcios, vezi magazine din alea făcute în garaje, unde găsești de la săpun de casă până la rochițe de nailon.

Pe scurt, noi, care știm extrem de bine ce înseamnă sărăcia și cum arată ea, ne dăm seama extrem de rapid când dăm de unii mai săraci decât noi. Pe sistemul „uite că se poate și mai rău” aproape că ne bucurăm, știți vestita poveste cu capra vecinului.

Cu toate astea, în ciuda acestei sărăcii evidente, în ciuda nivelului de trai sub al nostru, în ciuda tuturor topurilor, oamenii ăștia au fost în stare să construiască autostrăzi și tuneluri. Dacă ați mers vreodată în Grecia, pe ruta Sofia – Salonic, atunci știți cu siguranță că se trece prin cel puțin 6-7 tuneluri care arată exact cum vezi prin țările cu apă caldă.

Nici măcar nu reușesc să-mi dau seama dacă în România am mai trecut prin vreun tunel, în afară de ăla de pe Transfăgărașan (nici n-are 50 de ani de când e construit) și flinticul ăla de tunel de pe A1, de undeva de pe lângă Sibiu. În rest, zici că suntem blestemați să se dărâme munții peste noi dacă încercăm cumva să-i găurim cu vreun tunel.

Hai să vă mai dau un exemplu. În anul 2005 am ajuns pentru prima oară în Bulgaria și tot atunci pe șoseaua de centură a Sofiei. Mă rog, pe ceea ce ar fi trebuit să fie centura Sofiei. Care la ora aia era doar un drum făcut din plăci, doar pe alocuri avea două benzi, spart, plin de gropi și vai mama lui. Despre haosul și aglomerația care domneau acolo nici nu mai are rost să vă spun.

Cu multe emoții și mult timp pierdut am trecut pe-acolo. Știu că la întoarcere am căutat altă rută, doar ca să nu mai fiu nevoit sa trec o dată pe centura Sofiei.

Asta se întâmpla în 2005, da? Să vă spun cum arată acum șoseaua de centură? Să vă spun că treci de Sofia pe o autostradă modernă care în 2005 părea ceva de domeniul fantasticului?

Bulgarii ăștia cum au fost în stare, prieteni, să facă, cu toată sărăcia despre care vorbeam mai sus? Sau sărăcia lor e mai cu moț decât sărăcia noastră?

P.S. Vă rog să rețineți că n-am scris niciun cuvânt despre litoralul bulgăresc și stațiuni, că nu vreau să mă duc cu discuția într-o zonă în care bulgarii fac pipilică pe mărețele noastre realizări inexistente.