Am extrem de bine întipărite în memorie vremurile când mă duceam pe plajă dimineața și stăteam până când apunea soarele.

Și nu vorbesc doar de ocaziile când mergeam la mare, că asta se întâmpla mult prea rar pe vremea aia. Știu c-o să vină ca o lovitură, dar făceam plajă și la Vâlcea, să știți.

Toată vara mergeam pe malul Oltului și-acolo ne uita Bărbosul Suprem. Țin minte că într-un an m-am bronzat atât de tare (am mers la plajă literalmente toată vara), că ajunsesem la o preafrumoasă culoare ciocolatie.

Se făcuse octombrie și încă nu se dusese bronzul ăla de tot, încă mai exista contrast între zona care fusese acoperită de slip și restul pielii.

Astăzi, acum când vorbim, nu că nu mai concep așa ceva, dar mă cutremur tot doar la gândul c-aș fi nevoit să stau o zi întreagă la soare.

Acum în Grecia, de exemplu, mă duc pe plajă pe la ora 9:00, fac o baie în mare, mai stau maximum jumătate de oră la soare, după care am dispărut din zonă. Nu, nu stau nici măcar pe șezlong la umbră. După care mă mai întorc pe plajă după ora 16:30, chiar spre 17:00.

Să nu mă luați cu radiațiile solare and shit, că n-aș sta pe plajă nici dacă s-ar inventa un scut invizibil împotriva radiațiilor solare. Pur și simplu nu mai suport să stau.

La voi cum se prezintă situația? Sunteți din ăia care vă puneți pe-un șezlong în buza mării și nu vă mai ridicați decât când s-a terminat concediul?

sursa foto: freepik.com