Eu nu sunt cu sărbătoritul sfinților. În sensul ca nu le urez oamenilor „la mulți ani” de ziua de nume. Nu urez și nu țin să mi se ureze. N-am să mă supăr în viața mea pe un prieten pe motiv că nu mi-a zis „la mulți ani” de sfântul Mihail.

Dar toate astea nu înseamnă că am ceva cu oamenii care urează de sfinți. Doamne ferește, dimpotrivă, dacă vă face plăcere să urați, nu pot decât să mă bucur și să vă încurajez. Iar dacă cei cărora le urați sunt pe aceeași lungime de undă cu voi, cu siguranță se vor bucura sincer de urări.

Ziceam strict despre mine și despre cum văd eu toate astea, nu trebuie sa vă luați după ce aberez. Urați fraților cât e ziua de lungă, că nu e nimic rău în asta.

Totuși, o să-mi permit să vă dau un sfat mic și nevinovat, pentru că de fiecare dată când este câte o zi din asta cu un sfânt mai important e imposibil să nu văd zeci de urări de prost gust, după unul și același tipar: postări cu tag către zeci de persoane.

Nu mă duce capul să pricep de ce i-ai ura cuiva „la mulți ani” în cel mai urât mod posibil: îi dai tag într-o postare în care mai sunt tag-uiți încă niște zeci de oameni cu același nume.

De exemplu azi, că tot sunt sfinții Mihail și Gavrilă, până la ora asta am fost deja tag-uit în vreo trei postări, la un loc cu încă niște zeci de Mihaili, Mihaele, Gabrieli și Gabriele.

De ce căcat ai face cuiva așa ceva? Ca să-i arăți că înseamnă ceva pentru tine? Serios? Așa îi arăți?

Știu c-o să vină ca o lovitură, dar procedând în felul ăsta, dacă îl pui la grămadă cu alții, nu se cheamă că i-ai urat lui, nici c-ai făcut ceva mișto, dimpotrivă, transmiți că nu știai cum să scapi mai repede și i-ai făcut o urare cel puțin grosolană.

Băi, oameni buni, dacă aveți de gând să le urați „la mulți ani” celor care poartă numele sfinților Mihail și Gavrilă, faceți-o și voi la modul elegant, să simtă omul ăla căruia îi urați că n-ați făcut-o doar pentru că trebuia.

Oamenilor le place să vezi că te-ai gândit la ei, nu la ei împreună cu niște zeci de alți oameni cu aceleași prenume. Dacă urezi așa la grămadă, nu faci decât să le transmiți persoanelor cărora le urezi că nu înseamnă nimic pentru tine.

Prin urmare, sfatul meu este următorul: dacă vreți voi musai să le urați prietenilor și cunoscuților care poartă numele celor doi sfinți, măcar faceți un minimum de efort să le-o spuneți doar lor. Nu contează sub ce formă, că e mesaj privat, că le dați un telefon, că le comentați la o postare, că le trimiteți răvaș prin porumbel călător, slavă Bărbosului aveți de unde alege sub ce formă să le urați.

Tot ce contează este să fie o urare cât se poate de personală, din care sărbătoritul să înțeleagă că nu e luat la grămadă împreună cu alți zeci de purtători de același prenume. Să înțeleagă că pentru tine persoana lui contează măcar atât cât să faci efortul ăsta minim.

Dacă nu, mai bine vă abțineți. Serios, n-o să se supere nimeni că nu i-ai urat „la mulți ani” împreună cu alți 31 de sărbătoriți.

După care puteți să extrapolați regula asta la toți ceilalți sfinți din calendar. Că nici dacă te numești Ion, Petru sau Vasile nu-ți place să intri la „și alții”

Atât am avut de zis.