Nu, că trebuie să vă zic asta. N-am cum să nu v-o zic, imediat vedeți voi de ce.

Am fost s-o duc până în oraș pe Mara, după care m-am întors rapid acasă. Nu mi-am mai luat cheie, că știam că încă nu pleacă fetele la școală, deci are cine să încuie și să-mi deschidă.

Mă rog, am dus-o pe stăpâna inimii mele, am ajuns acasă, am bătut la ușă și mi-a deschis Ioana. Moment în care mă uit cu reproș la ea:

– Nu crezi c-ar fi cazul să întrebi cine e? Deschizi așa oricui bate la ușă?

La care copilul face ochii mari:

– Păi te-am văzut pe vizor, știam cine e.

Cum nu mă gândisem nicio secundă la asta cu vizorul, dar nici nu puteam să recunosc că are dreptate, am continuat netulburat, ba chiar ridicând un pic tonul:

– Și dacă era un AI? Dacă era un deepfake? Dacă era altcineva?

La care din cameră se aude vocea soră-sii, cumva în completare:

– Dacă era un alt bătrân gras?

Prieteni, jur c-am râs până m-au luat durerile de ceafă. Am scris asta cu ochelarii aburiți de la lacrimi. Bănene, n-ai cum aș ceva!

😁😁😁😁😁

sursa foto: freepik.com