Salutare tuturor și bine ne-am regăsit! Sper din tot sufletul că sunteți bine și pregătiți de ceva muzică bună!

Am fost contactat de unul dintre voi pentru o problemă medicală, care a fost rezolvată în urma recomandărilor oferite cu generozitate de către colega de comentarii, Ametist. Pentru reacția promptă și sufletul mare, mă înclin, dragă Ametist.

În altă ordine de idei, eram cu tata la Lidl și după am terminat cumpărăturile, tata, mare fan, și nu știu de ce, al cafelei de la automatul ăla al lor de la ieșire, m-a rugat să îi iau un cappuccino. Nu a fost chip să îl conving să mergem în oraș să luăm din ăla bunu așa că după un oftat din rărunchi, m-am așezat la coada formată din niște cetățeni.

Ăia de la coadă păreau că se cunosc pentru că discutau destul de aprins, despre ce credeți, exact, greva profesorilor. Știți placa, vor bani mulți, că cine are nevoie de profesori, că oricine poate face asta, dacă vrea.

Discuția ca discuția, era destul de cretină ca să nu o pot ignora cu ușurință dar nu înțelegeam de ce dracu nu se subțiază coada aia. Câte cafele lua ăla din față?

Ce se întâmpla cu ăla primul de la coadă ține de noaptea minții. Omul nu mai prididea cu datu cu cardu pe cititorul ăla așezat pe aparat. Nu îi citea scârba aia de cititor cardu omului, așa că ăla de după el i-a sugerat să folosească un altul. Nimic nici cu ăla. Toate încercările alea erau acompaniate de tot felul de instrucțiuni, dă mai încet, ține-l paralel, încearcă și de jos în sus, ejti neboon, ți-a furat amanta, banii, hăhăhă.

După ceva minute, brusc, fără avertisment, aerul a devenit mai puțin, tensiunea era deja la valori paroxistice, am eliberat cel mai puternic răget care a reverberat vreodată în Lidl, este deconectat, că scrie pe el cu majuscule, DE-CO-NEC-TAT, în pula mea, adică nu funcționează, dai degeaba cu căcatul ăla de card pe rahatul ăla de cititor. De aia trebuie educație, cretinii dracului, ca să înțelegi ce spun literele alea care clipocesc pe căcatul ăla de display din fața voastră.

Am plecat abrupt, înainte să o iau razna de tot și să iasă ceva subiect numai bun pentru știrile de la ora cinci.

Acum băgăm ceva NEWS:

🆕 Americanii de la Exmortus vin cu piesă nouă cu ritm, cu tot ce trebuie ca să fie un thrash de bine.

🆕 Nu ai ce să le reproșezi oamenilor ăstora, sunt pe piață din 1992, ani prin care nu au trecut degeaba, Peter are una dintre cele mai veninoase voci ale genului, instrumental sunt o încântare. Doamnelor și domnilor, Hypocrisy.

🆕 Acești cetățeni despre care am citit că s-au supărat unii pe alții prin 2016, au revenit de curând la sentimente mai bune așa că Stream of Passion au ieșit cu nou cântec, clip.

🆕 Nu știu cine sunt, habar nu am cine este tipa de la voce, ce știu este că Seas On The Moon sună foarte bine.

🆕 Vă place simfonic metalul? Dacă da, Mortemia este ce vă trebuie pentru voi. Un nene norvegian care convinge tipe ca Fabienne Erni să cânte ce compune el. Domnița se mai ocupă cu cântatul și prin Eluveitie și se ocupă bine.

🆕 Nergal explică cum a devenit el satanist, nu este  de scuipat în sân după, puteți trece liniștiți prin interviu fără temeri mistice, și împreună cu Behemoth ies cu Once Upon A Pale Horse , clip la o piesă de pe albumul Opvs Contra Natvram, apărut în septembrie anul trecut.

🆕 Că tot vorbim de Nergal, dacă nu ați avut ocazia să ascultați ultimul său album solo, New Man, New Songs, Same Shit, Vol. 2, un dark country/ folk pe care are niște colaborări fenomenale.

🆕 Două gagici al dracului de bune, Nita și Dorothy, cu clip și el naibii de bun. Gata, puneți urechea și ascultați.

🆕 Are 75 de ani, iese cu un nou album în august, scoate single să promoveze discul care urmează să mai pună puțină nemurire pe statuia aia de rockstar.

🆕 The Gems sună al naibii de bine, melodic, ușor de fredonat, ținut minte. Mi-a adus un zâmbet mare.

🆕 Îmi plac oamenii ăștia, au nerv, furie cât cuprinde, solistul are coaie și voce, Any Given Day sunt ce trebuie pentru timpurile pe care le avem.

🆕 Rock creștin sau satanist, îmi este indiferent, important este să ajungă acolo unde trebuie iar Skillet fac asta cu brio.

Gata și cu NEWS, să trecem și prin ceva albume.

➡️ Tortured Demon – Rise Of The Lifeless  ( Thrashcore ) 2023 – 9/10

Sunt Edelweiss, am aproape cincizeci de veri, îmi plac fructele, peștele și thrashul. Iar acești tineri cetățeni englezi din Manchester, aflați încă pe băncile școlii, au reușit cel mai bun album de thrash, ascultat de mine în acest an. Este părerea mea, nu trebuie să vă apucați să căutați borduri, răngi și alte obiecte cu care să vă răniți seamănul.

Clipul cântecului care dă numele albumului, m-a cucerite de la primul acord iar faptul că vocalul purta ceva tricou cu Motorhead a constituit plusul necesar ca să mă îndrăgostesc de albumul ăsta.

Vă rog eu, nu vă luați după BogDan, el are așa, frâna mai trasă când vine vorba de metalul extrem,  nu ține de prudența fostului jurnalist de școală veche sau de faptul că îi place, doamne feri, Compact, este doar bătrânețea, aia implacabilă, care nu iartă pe nimeni. Acum lăsăm deoparte răutățile amicale, omul a început să scrie mai des. Bine o făcea oricum. Nu strică să mai aruncați un ochi și pe la el.

Revenind la album, este agresiv dar și melodic, are tot ce îi trebuie să fie ținut minte.

➡️ Red Cain – NÄE’BLISS (Progresiv Power, Groove) 2023 – 8/10

La oamenii ăștia m-a atras numele albumului, despre ei nu știam nimic dar știam cine este Näe’bliss, cel care dacă o să stăpânească lumile și timpul în numele Celui Întunecat, o să primească a acest supranume profetic. Näe’bliss îl găsiți în Roata Timpului a lui Jordan, carte care poate fi citită doar de niște peizani ca noi în niciun caz de niște oameni inteligenți și relaxați.

Despre canadieni, numai de bine, nu pot spune că ce am ascultat este în zona mea obișnuită de confort, dar nici nu am de ce să sar de cur în sus că mi-am pierdut timpul.

Am ajuns la album după ce am dat de clipul la WE ARE CHAOS, probabil single-ul scos să netezească calea albumului. Clipul și numele albumului au fost de ajuns ca să îmi atragă atenția.

De recomandat, îl recomand, are muzică bună pe el, are fir, compoziția este beton, are tot ce ca să vă umple o după amiază lină.

➡️ Fifth Angel – When Angels Kill (Heavy Metal) 2023 – 8,5/10

Este prima recenzie, nici nu știu cum să îi spun, ca să nu par superior, cu harfe de profesionist avid de celebritate, pe care o fac în timp ce ascult pentru întâia dată, albumul. Este un fel de live scor dar cu muzică.

Îmi aduc aminte că oamenii erau pe scenă prin anii 80 și că erau pe soundul ăla de Crimson Glory, mai ascultasem ceva scos de ei prin 2017 sau 2019 și nu observasem vreo schimbare majoră de stil.

Este distractiv să scrii la cald, în timp ce încerci să ții pasul cu muzica, lași puțin să curgă cântecul, arunci repede câteva cuvinte să umpli golul. Nice, cred că mai încerc.

When Angels Kill m-a lovit bine de tot, mai ales că nu aduce deloc cu ce îmi aminteam eu despre soundul americanilor. Nu mai este nici o urmă de Crimson Glory sau Warrior mai degrabă cântecul ăsta are vibe-ul unui Primal Fear.

Când am auzit intro-ul narativ de la Resist the Tyrant am zis, gata bă, au revenit în 80, să mă țin bine, zic. Au revenit, dar doar cu unghia de la degetul mare al piciorului stâng, în rest stau solid pe același pământ.

Am sărit direct la penultimul cântec de pe album, Light the Skies cu teama că or să dea cu portativul în gard, că au obosit și acolo jos, în subsol, sunt chestii mai de umplutură. Nope, oamenii sunt la turație maximă.

O să bag întreg albumul mâine, pentru că, da, are tot ce îi trebuie să fie memorabil.

➡️ Saturnus – The Storm Within (Melodic Doom/Death Metal)  2023 – 9/10

După unsprezece ani de pauză, danezii de la Saturnus revin în forță cu un material excelent. Trupa asta în anii nouăzeci putea sta muzical alături de My Dying Bride, Anathema, Paradise Lost, managerial, însă, au fost la nivel de taraf de lăutari care rupea la căminul cultural. Puține albume, scoase la o diferență de 6-7 ani între ele, au așternut praful uitării peste o trupă bună.

Încă de la început, The Storm Within, cântecul care deschide albumul, este un monolit de unsprezece minute, căruia nu îi pasă de inovație, timpurile care au trecut, este acolo doar să ca să fie stâlpul de rezistență pentru ce o să vină după.

Știu, se poate spune că felul ăsta de a face muzică este anacronic, genul ăsta de doom/death și-a trăit traiul, se poate, nu contest asta, numai că la mine a intrat.

Dacă avem nevoie și de iarbă, avem nevoie și de gri. Și nostalgia are încă destule trepte pe care să se așeze în sufletul meu. Da, recomand.

Atât pentru astăzi, mă înclin și sunt alături de voi. Vă urez să găsiți înțelepciunea de a grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Avem mail, [email protected], avem și Discord.

sursa foto: freepik.com