Văd foarte multe postări ale unor oameni care găsesc animale, mă refer aici la câini sau la pisici, și pun asta pe Facebook (strict pe Facebook, n-am văzut în altă parte) pentru a cerși share-uri, like-uri și atenție.
Atenție! Trebuie să fac această precizare ca să fie extrem de clar care sunt oamenii la care mă refer. Pentru că în niciun caz nu vorbesc despre cei care găsesc un câine sau o pisică și fac tot ce le stă lor în putere să ajute animalul respectiv. Îl iau acasă, chiar dacă nu au cum să-l păstreze, încercând să-l plaseze undeva. Sau îl duc la adăposturi specializate. Sau postează în grupuri de profil. Sau, dacă le imposibil să ia animalul de unde l-au găsit, se întorc la el cu mâncare și apă, și fac asta iar și iar până reușesc să-l ajute cumva.
Pe scurt, caută soluții și se implică din toate puterile lor să ajute animalul respectiv. Nu, în niciun caz nu mă refer la acest gen de oameni, dimpotrivă, am tot respectul și toată admirația pentru ei și pentru cât timp și câtă energie investesc în salvarea respectivului animăluț.
Nu, prieteni, eu mă refer la ăia care postează strict ca să târfească atenție și like-uri, ei neavând de fapt niciun gând să ajute animalul respectiv. Mă refer la ăia care fac trei poze cu animalul găsit și postează căcaturi de genul:
Mă plimbam astăzi prin pădure (puteți să înlocuiți „pădure” cu orice alt loc) și-am găsit acest cățeluș (slash pisicuță). Este foarte murdar și foarte speriat, cred că rătăcește de multă vreme pe aici. Share, oameni buni, poate găsim vreun suflet milos care să-i ofere un cămin.
După care se cară liniștiți de acolo fără să facă absolut nimic pentru bietul animal. Postează mizeria asta ca să arate ce suflete mari sunt ei și uite cum l-au ajutat, deși intenția lor este un singură: mamă, să vezi ce de like-uri și shareuri îmi iau cu animalul ăsta pentru care n-am de gând să fac absolut nimic.
Pentru că efectiv nu fac nimic. Cum ajuți animalul ăla cu o postare de genul? Cu ce-l ajuți? Cu fix un căcat, cu aia îl ajuți. Cam cum ar putea să facă cineva ceva pentru el după ce ți-a citit postarea? Să se ducă în locul ăla unde l-ai fotografiat tu sperând că-l mai găsește acolo? Cam care sunt șansele să se întâmple asta? Zero, nada!
Nu n-ai făcut nimic pentru animalul ăla. Faptul că i-ai făcut niște poze, și-ai postat ceva ce nu-i va aduce vreun beneficiu, este egal cu zero. Nu te-ai dus nici măcar până la cel mai apropiat magazin să-i cumperi mâncare și apă. Doar ai profitat de el ca un nesimțit, știind foarte bine ce faci. Nu, nu ești un om bun, ești doar un ipocrit care a știut exact ce face: niște like-uri și share-uri.
Cu ăștia am eu o mare problemă și le urez un sincer: mai dați-vă și-n plm.
P.S. Pentru analfabeții funcțional recomand lecturarea repetată a paragrafelor doi și trei din acest articol, până înțelegeți despre ce e vorba și la ce fel de oameni NU mă refer. Dacă tot nu reușiți, rugați pe cineva să vă explice. Dacă nici așa nu înțelegeți, mai aveți o șansă, uitați-vă și la varianta video a articolului, poate poate.
nu se mai dau like si share pentru poze cu copii proprii, inteligenti emotional si social de pe la 2 ani? sa cauti prin padure animale pierdute este destul de greu totusi si poate nu le chiar gasesti. copilul il ai in ograda tot timpul, ca nah, nu are unde sa plece.
Comentariu beton!20
Păi nu le caută nici dracu’. Dau accidental peste ele. Faza cu copiii intră la altă categorie, am scris deja de vreo două ori despre.
„trebuie sa se faca, se gaseste etc.” adica altcineva, nu eu. Dar cat kkt castigi din postari de genul asta, in care rogi feisbucarii sa te ajute?
De vreo 2 luni am patit-o eu: mi-a intrat un canar in casa. Ca posesor de pisica nu mi s-a parut o idee buna sa raman cu el. Asa ca am postat pe un cont de fb al unui prieten ca am gasit un canar. Dupa vreo 3 ore, m-am razgandit. Am retras anuntul. Asa ca acum am si canar si pisica si pesti. Se ignora unul pe celalalt, Tweety si Sylvester ( oratania galbena si lordul care e negru). 😁
Comentariu beton!92
Aaa… ce tare. 🥰
Peștii tot pe geam ți-au intrat? 😋
Comentariu beton!55
Îți mai trebuie un șoricel/porcușor de Guinea/șinșila și un câine. Poate și o broască țestoasă și un iepure. 🙂
Comentariu beton!17
As fi incercat sa ii gasesc stapanul totuși inainte sa il pastrez. Cineva s-a atasat de el si probabil i-a scapat pe geam..
Băi, în primul rând eu le-aș da nouăjdebice ălora care abandonează, nu își sterilizează animalele, în al doilea rând, treijdebice la ăia care fac poze și lasă animalul acolo și în al treilea rând, cinșpebice la ăia care dau like la ăia care merită treijdebice.
Comentariu beton!60
Chestia asta ar trebui introdusă în lege.
Vorbește cu Vali că și el este fan de biciuire în piața publică.Probabil nu îi încape stâlpul în beci.
Comentariu beton!27
Vin io cu biciu’ și stâlpu’. Ofer servicii complete de biciuire. Gratuit. La 10 bice, biciuitul va primi 5 în plus, gratuit. La 90 bice, se dau 30 în plus, la 30 bice, se dau 10-n plus. La 15 bice, se vor da 15-n plus, gratuit. 😈
Comentariu beton!25
@JT mentineti antrenamentul!!!
Din ce am vazut prin filme o biciuire corecta presupune putina sudoare.
@un om: sunt antrenat. Dacă pun și două boxe cu rockăreala edelweissciană să vezi ce avânt îmi iau. În biciuiesc pe toți odată. 😈
Comentariu beton!12
I see vlog, I click play. I’m a simple man with simple needs. 😄
Daca tot mă trimisesi la paragraful 3: PUTERILE, nu puterilor.
Done. 😁
cel mai ciudat animal gasit a fost un pui de bivol ( cred ca vitel e si ala ) gasit pe un deal prin Trascau. Nu am stiut ce sa fac cu el asa ca m-am dus in primul sat ( era aproape oricum) si am cautat pe cineva care sa stie de soarta lui. S-au dus sa il recupereze. Nu am pus pe fb, ca era doar un bivol negru si urat.:) Animalul a fost insa recuperat de acolo.
Comentariu beton!26
Dacă nu mă înșel, vițelul de bivol se cheamă „malac”.
ei bine, atunci era un malac 🙂
Bai, mai am una: acu’ 3 ani plecam 3 prosti pe munte sa facem un traseu in fuga. La coborare pe Valea Cerbului, spre final, ne intalnim cu un catel. Avea zgarda cu medalion cu numar de telefon. Gata, ne oprim, lasam alergatul pe coborare, sa vedem ce e cu cainele. Sunam proprietarul, care deja era in Brasov acasa si impacat ca pierduse cainele pe la Omu. I-am zis ca ii coboram noi cainele la telecabina la Busteni si ca sa vina sa-l ia. S-a tot c.oit ca pana ajunge el la Busteni, nu mai bine il aducem noi la Brasov etc. I-am zis ca noi plecam in sensul celalalt, spre Bucuresti. Dupa insistente, a zis boul ca vine sa ia cainele. Ok, i-am agatat de lesa o pereche de pantaloni ca sa fie un soi de cordelina. I-am dat sa bea TOATA apa noastra, turnata in causul palmelor. I-am dat niste bucati de carnat, nu batoane energizante😁 si hai la drum. Am ajuns la masina noastra cu cainele. Apare si asta dupa vreo 2 ore, era si aglomerat rau. Si-a luat cainele, dar nu parea foarte entuziasmat ca l-am gasit. Am avut un sentiment tare neplacut legat de el, dar m-am bucurat ca am adus cainele de pe munte. Acolo era pierdut clar.
Comentariu beton!51
Boul ăla nu merita câinele. Și câți ca el…
Comentariu beton!25
Eu pun în aceeași categorie și pe cei care dau șer la o campanie de donare sau alta deși sunt absolut sigură că ei înșiși n-au donat. Dar au dat șer, domnule, și-au făcut datoria față de societate.
Nu e musai lipsa dorinței de a dona.
Am hepatita B cronică și nu am voie, deși aș dona fără să stau pe gânduri.
Așa că dau share, mai ales că majoritatea prietenilor sunt donatori.
@Aurora: da, asa e. Ma refeream mai mult la campanii cu bani, la cele de donare de sange/plasma nici eu nu ma calific mereu, mai ales daca a trecut putin timp de la ultima.
dacă mi se explică motivul (viol/tîlhărie etc), n-aș avea o problemă să privesc cum este biciuit (sau altă formă de tortură soft) un animal; nu același lucru îl pot spune în ceea ce privește necuvîntătoarele;
despre „sufletiștii de feisbuc” nu vorbesc pentru că, în general, nu e nimic de spus despre căcat…
Comentariu beton!20
Chestia cu filmulețele cu animale chinuite e oribilă. Păi cam cât te doare sufletul? În loc să intervii în secunda doi ca să-l salvezi, tu stai și filmezi pe îndelete, apoi pui pe fb, să vadă lumea câtă compasiune ai tu.
La noi la bloc este crescătorie de pisici. O doamnă le îngrijeste, le hrănește de două ori pe zi, le unge la ochi pentru că veșnic au probleme. Lumea a învățat și permanent se trezește și cu altele, abandonate de prin vecini. Am dus câteva la sterilizat când au fost campanii gratuite, dar sunt prea multe și se înmulțesc… Toată lumea face gălăgie că nu au ce căuta acolo, dar unul nu le-ar ajuta. Asociațiile la care am apelat ne-au ignorat. Am luat două acasă, dar mai multe nu avem cum. Miți și Piți, cuminți și iubitoare. Piți tot așteptăm să se întoarcă din escapadă.
Mai tare decât indivizii din articol mă deranjează cei care își iau un animal de companie și după un timp se plictisesc sau constată că trebuie să ai grijă de el. Și atunci îl abandonează, pur și simplu, fără niciun fel de remușcare, ca pe un obiect oarecare de care nu mai ai nevoie sau care te încurcă prin casă.
Comentariu beton!43
Cum zici aici,și le zici bine mi se pare egal cu cei ce asistă la un om care a leșinat pe stradă, și în loc să îi dea o cană cu apă, ii fac poze, și mai și țipă să cheme alții salvarea ,că ei n-au timp să stea pe acolo…văzută la un accident la colțul străzii mele ,unde al meu cu un vecin au scos o fată care se rasturnase cu mașina. Toată lumea urla și făcea poze,vreo 2 găsiseră telefonul fetei ,dar nimeni nu suna la 112 să anunțe.
Comentariu beton!21
Mișule, să știi că i-o m-am gandit ce fac cu jumatate din ăia 2 milioane de euro pe care o să-i câștig la loto: ii donez fetelor tale, pentru adăpostul pentru pisici. 😺
Comentariu beton!16
Bă… ❤️
Da, pute FB de astfel de postări, inclusiv pe grupuri „specializate”. Și eu mor încet când văd că respectivul s-a obosit sa fotografieze, apoi să posteze și atât. Ba mai vezi cazuri de animale aflate într-o stare deplorabilă, eventual lovite de mașini și totul se rezumă la a posta pe FB, gata, și-a făcut datoria. Fără creier sau doar pt like-uri. Hate ‘em all!!!
Comentariu beton!15
Da, cunoaştem. Aruncă o poză şi fug. Locul exact nu-l precizează sau nici măcar nu-l ştiu, apoi tu n-ai decât să cauți bietul animal prin coclauri..
Boss, io am un câine de care vreau sa scap. Ca să mă explic, să nu credeți că am inimă de piatră. Nu l-am adoptat eu, a venit la pachet cu maică-mea. Care maică-mea s-a îmbolnăvit și are nevoie de supraveghere și îngrijire mai ceva ca un copil de 2 ani. Pur și simplu e prea mult și câinele. Să nu vă închipuiți că e vreo pufosenie drăgălașă, măcar dacă ar fi așa. E bătrân (10 ani, în curând 11), de talie medie, ciufut și needucat. Ce vreau sa spun, e că deși nu l-am ales eu (nici măcar nu pot spune că îmi place de el) nu mi-a trecut niciodată prin cap să-l abandonez. Din contră, îl îngrijesc cât de bine pot. Are cineva vreo idee cum as putea rezolva problema?
Comentariu beton!15
Dacă ești OM, problema e rezolvată deja. Daca nu, nu se va rezolva niciodată favorabil. Eu am tinut un câine bătrân de 16 ani și jumătate dintre care ultimii 5 ani cu pancreatită cronică, iar în ultimele 3 luni i-am schimbat 3-4 rânduri de pamperși pe zi. Nu l-am abandonat și nici nu l-am eutanasiat decât atunci când a refuzat să mai mănânce iar medicul veterinar mi-a zis că nu mai are ce face pentru el😭. Din cei trei câini pe care ii am acum, unul e de rasă iar doi sunt adoptați. Din cele 9 pisici pe care le am 6 sunt adoptate. Și așa, sa nu uit : nu am postat nici o poză cu ei 😁. Toți cei cu suflet mare : să fiți iubiți🤗
Comentariu beton!19
@Mircea Inteleg ca e ff greu si situatia e delicata cu mama ta. Dar incearca sa te gandesti la catel, la faptul cum simte el, atat de batran si de neputincios, probabil nu mai are nici el multe bucurii in viata, sa il dai acum unor straini sau unei asociatii. Cat stres si uratenie in jurul lui, la care ar trebui sa se adapteze intr un fel sau altul. Nu trebuie sa il iubesti la modul afectuos, adica daca nu iti vine si doar atât poti, cred ca e suficient pt el sa se simta in siguranta acolo. Un castron de boabe pe zi, apa si adapost e perfect pt el. Nu am vrut sa minimizez prin ceea ce treci. Spor si succes! Sanatate, putere si rabdare!
Comentariu beton!17
@Mircea, dacă stai la apartament și chiar nu-l poți păstra, poți să iei la rând ong-urile și organizațiile care se ocupă de animale. Dacă stai la casă, problema este inexistentă. Câinele ăla nu are nevoie decât de mâncare, apă și un locșor despre care să știe că e al lui. Va trăi pe lângă voi fără să știți că există. Sfatul meu sincer e să-l ții și să-l lași să vă iubească, câinele ăsta a însemna ceva pentru mama ta, doar pentru asta și l-aș trata ca pe un membru al familiei.
@ Boss (și ceilalți) din păcate, apartament stau, că altfel nu îmi făceam probleme. Într-adevăr, pentru că a însemnat ceva pt ea îl consider membru al familiei și e tratat că atare. Treaba e că nu e deloc neputincios, e doar ciufut și morocănos și needucat. Cum am zis, are 10 ani și sunt șanse bune sa mai trăiască cel puțin 6-7 ani, pentru că e sănătos tun (îl duc de 2 ori pe an la control așa, numai de control, că așa îl ducea mama când era zdravănă,.plus vaccinuri, deparazitări și restul). Dacă ar fi un câine vesel și jucăuș ar mai fi cum ar mai fi, dar nu e. Toată ziua doarme, mănâncă și, ocazional, își face nevoile in casă (așa, ca să am și de curățat după el). Am pățit inclusiv sa ia facă nevoile in casă la 10 min după o plimbare de 45 min. Pur și simplu e complet needucat. Aici vina e a maica-mii, dar ce sa ii mai zic și ei, in starea in care e. Nici ca pui să nu credeți că a fost vreo veselie de cățel, in majoritatea timpului stătea lângă ea pe canapea și se uita la tv sau o asista la discuțiile cu prietenele ei (pe vremea când era sănătoasă, adică până acum 7-8 ani).
@ Mircea off, pare greu intr adevar. Poate gasesti totusi vreun prieten care sa il poata tine si sa mergi sa ii duci mancare, eventual si o curatenie dupa el. Complicat tare. In orice situatie pare ca unul dintre voi are de suferit.
@ Andreea, pai cred că el suferă că ea nu îl mai baga in seamă. Da’ ce să îl mai bage in seamă, când ea nu mai recunoaște pe nimeni în afară de mine (și pe mine așa, că mă vede toată ziua, că celor de la comisia de handicap le-a zis că sunt taică-său). Îmi pare rău pentru el, dar mult n-o sa mai pot avea grija de amândoi. Aia e.
@ Mircea, nu stiu ce la ce decizie te gandesti sa iei, insa eu cred ca l as eutanasia. Sunt oameni si oameni in ziua de azi, la adaposturi sunt sunt condiții sinistre de obicei, pt cineva ca el ar fi crunt sa fie scos din lancezeala lui. El a fost iubit de mama ta asa cum a fost el. Ma inteapa inima cand ma gandesc ca nici ea si nici el nu vor mai fi niciodata o echipa. Ma gandesc ce e in sufletul tau..Numai bine!
Printr-un mod asemanator a intrat in viata noastra pisica mea cea mica. Era o prea frumoasa zi de 1 decembrie si in boschetii din fata terasei de la parterul blocului in care stateam, era o zgatie mica si pricajita pe care o hranea o doamna cu o conserva. M-am oprit si eu sa o giugiulesc, dar era speriata. Curand s-au mai oprit inca vreo 4 oameni si s-au decis ca nu putem sa o lasam pe strazi, dupa vreo 15 min au prins-o. S-a facut un cerc cu cei 4 oameni si eu, fiecare a gasit cate un motiv sa nu o ia acasa, asa ca am luat-o eu ( cu gandul ca ii gasesc casa ei). Prietenul meu mi-a zis de curand ca i s-a parut cea mai urata pisica pe care a vazut-o vreodata, e tortie. Am adus-o acasa, am tinut-o pe balcon cateva zile, pentru ca mai aveam o alta pisica. Le-am lasat sa se miroase intre ele prin sita de la balcon si s-au acceptat una pe cealalta. Nu o sa uit niciodata cum s-a jucat cu toate jucariile pisicii celeilalte, pentru ca ea nu avusese jucarii. Nu i-am mai cautat casa ei, pentru ca i-o gasisem deja.
Comentariu beton!46
Da🤗. Și eu am o tortie și două calico🙂. Toate trei adoptate. De fapt, din 9 pe care le am, 6 sunt adoptate. Sunt niste ființe minunate și merită dragostea noastră.
Pff, m ai lovit rau cu aceasta postare. De cand ma stiu iubesc animalele si sufar pt ele, la modul cel mai fizic vorbind. Insa, toata viata nu mi am dorit decat sa ajung bogata si sa culeg toate animalele de pe strada.Nu am ajuns. E infiorator cum tara asta ma condamna zi de zi sa simt gustul amar al acestei lupte pierdute cu oamenii si cu autoritățile, evident. Si nu e rau ca oamenii nu iubesc animalele, e rau ca le urasc, ca au impresia ca se pot distra pe seama lor, ca le pot chinui in fel si chip si ca nu vor plati pt asta. Ci mai degraba capata amuzamentul celor din jur. Nu as fi crezut ca putem fi atat de cruzi cu buna știință. Pe unde merg incerc sa ajut cum pot, insa sunt limitata si plec mereu plangand ca doar atat pot sa ofer. Cand lucram in portul Cta, duceam mancare zilnic unor 30 de catei. Unii mai pui, altii mai salbatici, in diverse tabere. Caram bobite pt unii, lapte pt altii, orez pt altii. Castigam 1800 lei pe luna, iar 500 erau alocati pt bobite. Mergeam kilometri cu rucsacul si cu sacosi de boabe, pt ca in incinta portului depindeam de alti oameni sa ma ia cu masina. Iar eu deja eram cunoscuta ca ciudata aia care hraneste cainii si miroseau si bagajele a boabe.uneori le duceam medicamente. Erau sute de oameni care lucrau acolo, dar care erau martori la cum se chinuie animalele sa moara de foame, frig diverse boli. In loc sa sterilizeze si sa scape de probleme, preferau sa cheme periodic hingherii si sa i omoare. Cand am plecat de acolo am luat 3 catei. 3 catei idioti care imi mananca zilele, dar pt care fac ce pot, pt ca mi am asumat sa le fac viata mai buna, chiar daca a mea e mai rea din cauza lor. Am dese cosmaruri cu episoadele de suferinta crunta de acolo, incercand sa salvez pui care mureau pe capete, otraviti sau calcati de masini, ori boli ori momentele cu hingherii. Toti se uitau ciudat la mine, parca eram psihopata si radeau atunci cand ma vedeau plangand din pricina lor. Frumoasa tara cu urati oameni in ea.
PS: nu voiam vreun titlu de eroina, insa nepasarea oamenilor e atat de profunda si atat de abstracta pt mine, incat ma gandesc de ce ne mai numim oameni.
Comentariu beton!27
Sunt invidioasa pe oamenii ăștia, zău de nu. Uite acum am 2 pisoi cu panleucopenie, au fost 4 dar doi s-au stins în nici 2 ore, ăștia rămași par că scapă. I-am pescuit leșinați dintre muște si trag de ei de vreo 10 zile. Nu era mai ieftin să le fac o poza cum își dau duhul în gunoaie si să-mi văd de viață? Sa pun capul pe pernă fără să mă întreb dacă îi găsesc reci când mă trezesc?
Animalul sălbatic se descurca. Cel domestic se descurca cu ajutor.
Nu ii baga pe toti in aceeasi oala. Am salvat zeci de pisici, platit intotdeauna tratamentul din banii mei. Cand a venit vremea sa le gasesc casa…mai bine nu va spun toate povestile horror. Ajungi la un punct la care te afecteaza psihic. Da, ideal ar fi sa iei animalul intai din situatia respectiva, insa sunt cazuri si cazuri. E usor sa judeci. Uneori e ok si sa ceri ajutorul, sau macar ar trebui sa fie.
Să știi că nu e vina mea că n-ai înțeles ce-am scris. Gen că NU-I BAG PE TOȚI în aceeași oală.
Un om care se comportă cum ai scris tu nu lasă impresia că vrea să ajute animalul, lasă impresia că e foarte prost. Cum naiba să spui că ai făcut postarea ca să ajuți animalul respectiv??? Clar că animalul acela nu va sta lipit de asfalt. WTF?? De ce ai vrea să îți lipești eticheta de prost singur pe profilul de facebook?
Pentru mine singura explicație este că sunt chiar limitați intelectual.