5,211 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

6,715 cititori

Creşterea în greutate este un simptom al evoluţiei spirituale

Gata, s-a găsit explicaţia ştiinţifică (sau macar spirituală) pentru: “mă îngraş și dacă beau apă sau mănânc două funze de salată”. Nici eu nu mă aşteptam, dar m-a lovit ieri din news feed drept în moalele capului. Uite-o:
Continuarea

3,257 cititori

Pastila minune. Doar că nu.

Am primit pe mail porcăria asta de mai jos. Un spam ordinar pe care curiozitatea m-a îndemnat să-l deschid. Şi am rămas cu gura căscată.

mihai_vasilescu_tableta

Frate, cât de disperat trebuie să fii ca să pui botul la aşa ceva? Da, ştiu cât este de greu  sa dai câteva kilograme jos, câtă luptă şi câtă mobilizare îţi trebuie ca să reuşesti. Şi mai ştiu si cum intervine disperarea care te face să iei de bun orice căcat de genul email-ului ăsta. De foame şi din dorinţa să te vezi mai repede slab, eşti dispus să încerci tot felul de rahaturi.

Continuarea

6,369 cititori

M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.
Continuarea

32,695 cititori

Copilule, iartă-ţi părinţii că sunt proşti şi nesimţiti!

N-am înțeles, nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce-ai pune pe rețelele de socializare poze cu copilul tău care arată ca un mic monstruleţ obez. 

Ok, hai că e drăguț să mi-i arăți la vârsta când sunt micuți, drăguți şi simpatici de-ţi vine să le faci ghigi, ghigi, ghigi. Dar să mor eu dacă pricep de ce plm ai pune pe Facebook pozele unui aproape-adolescent gras ca un porc. Da, ştiu, pentru că subiectivism şi pentru că mândrie. E plodul tău şi fără îndoiala că ţi-e drag. Dar măcar un pic de simţ al ridicolului, dacă cel estetic lipseşte cu desăvârşire, se poate?

Iar ce mă sparge cel mai tare este atunci când cei doi părinţi arată relativ normal (ca dimensiuni), dar ţin neapărat să-mi vâre în ochi poze cu ăla micu’ (sau aia mică, după caz) care aduce cu un elefant în miniatură. De ce oameni buni? De ce aţi face una ca asta? Ca să arătati ce? Că ați avut bani să-l îndopaţi şi niciun pic de discernământ vizavi de ce-l lăsaţi să bage in el?

Bun, dacă ăsta era scopul, aţi reuşit, dar o să vă spună băiatu’ o chestie pe care văd că nu vă duce capul s-o intuiţi singuri. 99% dintre cei care văd pozele cu urmaşul vostru cel semi-obez, îşi spun în barbă: “ietă cât e de gras, ce i-or da frate să halească?”. După care dau rapid un like de complezență şi comentează ipocrit: Să vă trăiască! Ce scumpic si frumuşel este!

Ei bine, cineva trebuia să vă spună. Nu este nici scumpic, nici frumusel. Este doar un copil gras care mă face, atunci când îl văd, să-mi pun întrebări de ordin medical. Cu privire la el şi la obezitatea infantilă, cât si despre sănatatea mintală a părinţilor lui. Care, după ce că l-au adus în acest stadiu, îl mai expun şi pă feisbuc. Ca să ce? Să-l umilească?

Așa că io zic să mai lăsaţi naiba wall-urile şi să puneţi mâna să faceti ceva cu grașii ăștia mici. Altfel or să crească şi tot pe voi o să vă înjure, că doar nu pe mine. Nu de alta, dar la ora asta cred că apreciază în mod deosebit că la şcoală li se spune “grasul” sau “grasa”. E plăcerea lor cea mai mare. Am văzut copii lăcrimând de fericire la auzul cunoscutelor versuri: “Grasul, contrabasul, mătură cu nasul”.  

Mno, eu mai multe nu am de zis, cred că am fost foarte explicit. Poate acum mai lăsaţi feisbucu’ şi daţi o tură pe la piaţa. Legume, fructe, chestii.

Şi până una-alta, mai scutiți-ne cu pozele alea.

mihai_vasilescu_copil_gras