29,545 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

7,427 cititori

Pare simplu, dar nu e deloc

Nu știu dacă ați sesizat, dar în ultimii ani, o dată cu procentul tot mai ridicat de hipsteri din spațiul carpato-danubiano-pontic, au cam înflorit și afacerile cu cafea, respectiv cafenelele. Practic, au răsărit ca ciupercile după ploaie tot felul de localuri unde cafeaua se metamorfozează din banala apă maronie într-o licoare atinsă de zei.

Mno, ca să fiu foarte sincer, nu pot să neg, am băut de vreo câteva ori cafea în locuri din astea, cafea făcută de niște tipi la care se vedea din avion că studiaseră cum trebuie în ce mod și în ce concentrații trebuie amestecate apa, frișca (sau laptele) cu boabele maronii și-am cam rămas cu gura căscată, în sensul c-am auzit îngerii cântând încă de la prima gură. Adică, da frate, se simțea limpede și pe propriile-ți papile că oamenii chiar știau ce execută acolo și se pricep, dar problema e cu totul alta.

Continuarea

5,001 cititori

Să alăptăm un pic, zic

Sunt un pic defazat, cred că de la concediu mi se trage. Mdeci, abia reîntors pe plaiuri mioritice, am aflat cu stupoare că ne fute rău de tot o nouă grijă, aia a alăptatului în public.

Mi se pare corect, mai ales în condițiile în care s-au rezolvat toate problemele din țara asta și-acum am trecut la ultima care ne mai rămăsese: cum procedăm dacă i se face bebelușului foame? Îi dăm de mâncare sau îl lăsăm să rabde și să urle vreo câteva ore până ajungem acasă sau în alt loc în care îl putem hrăni politicăli corect? 

Problemă care este mai mult ca sigur vitală pentru viitorul acestei țări, având în vedere valurile de dezbateri care tot curg și valurile de experți care-și dau cu părerea. Dar, mă rog, dacă asta ne freacă asta trebuie să rezolvăm.

Continuarea

4,820 cititori

Hai că azi e joia dulce

Citeam zilele trecute la prietenul Vulpescu despre topul celor de la foodpanda cu deserturile din copilăria românilor. Ba chiar a venit şi el cu unul personal, tot pe subiectul ăsta. Şi m-am amuzat oleacă, pentru că niciunul dintre ele nu coincide cu topul meu. Nu pentru că nu mi-ar plăcea dulciurile despre care e vorba, ci pentru că, practic, pe vremea copilărie mele nu aveai din ce să le faci. Cel puţin in oraşul în care am copilarit eu, Râmnicu Vâlcea, ingredientele necesare realizării oricărei prăjituri se cumpărau pe cartelă (adică raţii lunare infime – explicaţie pentru generaţia Facebook care se uită acum mirată în monitoare). Da, da, absolut tot ce ar fi putut constitui un component pentru dulciuri era drastic raţionalizat: lapte, ouă, ulei, făină, zahăr. Doar cacao era la liber, dar nu găseai nicăieri.
Continuarea

74,518 cititori

Danone a avut cea mai “tare” idee de marketing evăr!

Serios vorbesc, o idee de genul ăsta apare o dată la 100 de ani. Practic, cred că este cea mai tare găselniță de când a fost descoperit conceptul de marketing. Trebuie să mai treacă măcar niște zeci de ani până o să apară una la fel de bună şi nici așa nu avem vreo garanție că se va întâmpla. Eminescu a murit de peste un secol și n-a mai apărut un al doilea. De-aia mi-e frică să nu rămână șmecheria asta cea mai cea din toate timpurile.
Continuarea

91,602 cititori

Sărăcie şi Kent lung

Eram la Mega şi mă pişam pe mine. La propriu. Dansam de pe un picior pe altul, doar-doar mai trecea senzaţia. Ţi-ai găsit, o durea drept în fund pe doamna vezică de dansul meu tribal. Noroc că erau două case deschise, iar la una dintre ele stătea la coadă o singură persoană. O bătrânică simpatică. Fix acolo m-am aşezat, ca să terminăm repede.

N-a durat mult să mă lămuresc că aşa noroc trebuia să le urez duşmanilor mei. Mai precis, până a început să pună “simpatica” produsele pe bandă. Evident, jumătate dintre ele erau din alea “la promoţie”, pentru care se face bon separat. Prin urmare, existau deja toate premisele ca vezica mea să facă implozie.

Continuarea

2,754 cititori

Viaţa in plastic proaspăt

Am cam zăcut în pat de la o gripă rebelă zilele astea aşa că să mă luaţi uşor dacă vi se pare că delirez. E de la temperatură. 🙂

Mă pregateam să vâr într-un pahar cu apă al einşpelea pliculeţ de coldrex (sau ceva asemanător, tot cu gust de pipi de camilă), dar nuş’ ce-mi vine şi mă uit la data când expiră. Băi frate, peste câteva luni era gata. Saracia aia de praf, făcut în laborator, are termen de garanţie mai mic decât o conservă de peşte. Continuarea

1,032 cititori

Exagerare… geografica

Un american, un neamt si un roman, la o betie.

Americanul zice:
-Avem in State o ferma in care creste porumbul de 4 metri inaltime si un stiulete are cam 2-3 kg!

Neamtul nu are cum sa se lase mai prejos:
-Noi am incrucisat diverse rase de bovine si am obtinut o vaca care, din momentul in care da lapte, o mulgi cam o saptamina fara oprire. Da vreo 60-70 de hectolitri de lapte pe luna!

Romanul, deloc in dificultate:
-Sa fie la voi acolo. Noi avem un smecher in Galati care, cand i se scoala, poate sa tina pe ea, aliniati, 12 porumbei! Continuarea

2,873 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea