2,990 cititori

Cum mi-am ratat, la mustață, vocația de parior

Acum vreo câtiva anișori, nu prea mulți, dar nici prea puțini, eram mai… ăăă… mai strâmtorat pe partea financiară. Pe genul că abia îmi ajungeau banii de la un salariu la altul, iar portofelul meu arata mai tot timpul ca un copil subnutrit suferind de rahitism: gol, dar umflat de la mărunțiș. Și n-aș zice că asta se întâmpla pentru că aș fi fost io din calea afară de cheltuitor, ci mai degrabă pentru că aveam un salariu din ăla umoristic. Adică te pufnea râsul dacă-ți spuneam cât câștig. Mă rog, tempi passati. Continuarea

9,920 cititori

Când ai curaj să-ți urmezi visurile

Am lucrat cincisprezece ani în vânzări. Nu pot să zic că a fost rău. Ba chiar au existat momente când m-am simțit extraordinar de bine, pentru că este un domeniu care îți poate aduce provocări și satisfacții mari. Dar care te și uzează cumplit. La un moment dat, indiferent ce-ai face, intri într-un fel de rutină din care nu mai ai cum să ieși. Și asta deoarece, more or less, procesul de vânzare este aproape același, indiferent dacă vinzi cuie sau abonamente la Playboy.
Continuarea

2,680 cititori

Vara asta plec în tabără

Iete că n-am apucat bine să scriu azi cum mi-am ucis copilăria şi s-a găsit cineva să profite de proaspătul meu statut de moşneag decrepit adult responsabil. Cică “hai mă, nu te înscrii la Social Media Summer Camp, la Pârâul Rece? Că o să fie cool”.

De parcă eu nu mi-am dat seama instant că o să particip pe post de supraveghetor. Ştiţi voi, adică “dom’ pedagog”, tipul ăla responsbil cu stricatul bunei-dispoziţii, acritura aia imposibilă care zbiară când ţi-e lumea mai dragă:

Mariciule, ce-ai în sticla aia??? Continuarea

6,992 cititori

Obiectiv: sa nu mai calc vreodata intr-un sediu B.C.R.

Am doua credite la BCR. Mda, prostia si comoditatea se platesc. M-a incantat ca erau la doi pasi de birou si am zis ca ce sa ma mai trambalez prin oras, mai bine ma duc aici aproape. Mi-a iesit pe nas. Cred ca, dupa CEC, astia sunt cei mai gretosi din piata. Mi-au modificat dobanzile alea cum si cand au vrut. Sa obtii orice informatie la telefon, este o adevarata aventura. Pai cand mi-a povestit Prietenul I ca el suna la banca unde are credit si afla orice vrea, prin telefon, mi-a venit sa-l injur. Eu a trebuit sa ma deplasez, sa stau la niste cozi cretine, sa fac conversatie cu niste tanti dubioase, ca sa-mi spuna cat a mai ramas de plata. N-a contat ca nu aveam nici timp si nici chef. Veniti aici sau nu va spunem nimic, nu dam relatii prin telefon! Sa va mai spun ca percep comision daca merge altcineva sa plateasca rata in locul tau???!!! Continuarea