La Vâlcea, imediat în spatele blocului meu începea pădurea. Mă rog, poate nu chiar „imediat”, mai erau curtea Liceului Silvic și cea a Spitalului Județean, dar imediat după ele chiar începea pădurea. Practic, de la mine din casă, până în pădure făceam mai puțin de trei minute. Când plecam în expediții, noi, toți copiii din […]
Azi e 1 Aprilie, dar pentru că păcăleală mai tare decât aia pe care v-am tras-o acum doi ani nu am cum să mai fac, mi-am zis să vă las în pace și mai degrabă să vă povestesc cum i-am mai fript și pe alții. Tot de 1 Aprilie, desigur. Am mai povestit pe-aici c-am […]
Prima, dar și ultima oară, când am băut o cafea într-un local din ăla specializat exclusiv pe cafea, știți voi genul ăla de loc unde până și femeia de serviciu are un master în făcut cafea la ibric din boabe culese de fermieri columbieni cu mâinile goale, am crezut că face asfixie mecanică băiatul ăla […]
Când mă duceam cu mama la vaccin, am pățit o chestie ciudată, în sensul că nu reușeam să găsesc centrul de vaccinare. Mă rog, nu că asta ar fi o noutate, n-am reușit eu să găsesc Cetatea în Alba Iulia, d-apăi un pârlit de centru de vaccinare. Daaar, pentru că totuși acțiunea se petrecea într-un […]
Plecăm la film. Ajungem la mall. Regina fashion-ului se mai duce nu știu pe unde, timp în care io mă duc la bilete. – Dacă nu vii până iau, ce vrei, nachos sau popcorn?, întreb naiv și amabil ca un gentleman d-ăla. – Nimic. Nu-mi lua nici, nici, că nu mi-e poftă de nimic.
Nu mai știu unde am citit, c-au trecut mult prea mulți ani de atunci, dar mi-a rămas în cap o poveste spusă de cineva care era în vizită la un prieten, tot român, dar emigrat de multă vreme într-un orășel mic din Canada. Știți voi, genul ăla de loc unde toată lumea cunoaște pe toată […]
Mi-am făcut card Revolut într-o doară, mai mult pentru că avea toată lumea din jurul meu și, în special, pentru că aveau absolut toți colegii de la birou. M-au luat nervii într-o zi când a trebuit să mă împrumut de niște cash ca să pot să-mi iau de mâncare la prânz, împrumut pe care uitam […]
Dacă tot nu e vreme de umblat pe străzi, că s-a dat drumul din nou la covizi, măcar să citim, că ce naiba să mai și facem. Iată care este explicația pentru care avem din nou opt articole aici: mă sacrific pentru bine societății și încerc să vă țin în case. 🙂
Sfântu’ Petru intră vijelios în cameră la Dumnezeu. Ăl de sus se sperie atât de tare încât mai-mai să-i sară jointu’ din mână. – Petre, tu nu știi să bați la ușă? – Iartă-mă, Doamne! Pot să intru?
Aveți mai jos o bijuterie de text pe care l-am descoperit hălăduind pe cărările întortocheate ale Facebook-ului. Și pentru c-am râs bine de tot, am cerut acceptul autorului, Octavian Herta, să vi-l las și vouă aici. Era păcat să se piardă, zău, o să vedeți imediat de ce. … Mă, nu știu ce se întâmplă, […]
Dacă nu te-ai descompus în mii de bucăți aidoma unui caleidoscop uriaș, ca să te recompui la loc, regăsindu-te (Mi-ar fi plăcut să fiu atât de creativ sa pot inventa eu asta, dar nu. Era o postare scrisă exact așa. Din păcate, nu mai țin minte la cine am citit-o). Dacă n-ai redescoperit frumosul din […]
