Când mă duceam cu mama la vaccin, am pățit o chestie ciudată, în sensul că nu reușeam să găsesc centrul de vaccinare. Mă rog, nu că asta ar fi o noutate, n-am reușit eu să găsesc Cetatea în Alba Iulia, d-apăi un pârlit de centru de vaccinare.

Daaar, pentru că totuși acțiunea se petrecea într-un sătuc pierdut undeva prin județul Gorj, lucrurile ar fi trebuit să stea nițel mai simplu pentru abilitățile mele de explorator. Doar că nu stateau. GPS-ul mă ducea în locul în care ar fi trebuit să se afle un Cămin Cultural transformat în centru de vaccinare, doar că la fața locului nici urmă de el.

Până la urmă am cedat nervos și-am făcut o mișcare foarte inteligentă, credeam eu. Văzusem pe drum, destul de aproape de zona în care mă învârteam ca un coi într-o căldare căutând centrul de vaccinare, un echipaj de poliție ieșit la pândă cu radarul. Hai la ei, că ăștia precis știu ce și cum.

Zis și făcut. Am oprit mașina vizavi de ei și-am traversat plin de cele mai bune intenții. Am ajuns lângă echipaj, am salutat politicos și-am cerut îndrumări spre centrul de vaccinare. Care credeți voi c-a fost PRIMA reacție a celui care părea șefu’ dintre cei trei polițiști prezenți acolo? Vă zic eu care a fost:

– Bună ziua! Unde vă e masca, domnu’ conducător auto? Știți că e pandemie și purtarea măștii este obligatorie?

Pentru că, da, idiot fiind, uitasem cu desăvârșire să-mi pun masca atunci când am coborât de la volan. Omul avea perfectă dreptate, eu eram imbecilul, nu el.

M-a trimis la mașină să aduc buletinul, iar el a scos un formular din ăla de tăiat amenzi. Ia uite, boss, mi-am zis, fix ce-mi mai lipsea la drumul ăsta.

M-am întors cu masca pusă și cu actele. După care, în timp ce s-a apucat să-mi completeze datele pe foile ălea ale lui, calm, m-am apucat să-i povestesc unde merg, de ce merg și alte d-astea. La finalul discuției, amenda se transformase în avertisment. Nu că m-ar fi deranjat foarte tare să primesc amendă, când o comiți, trebuie să-ți asumi si consecințele, cel mai tare mă deranja c-am fost prost.

Exact la faza asta m-am gândit ieri când i-am văzut pe protestatarii ieșiți prin toată țara să zbiere „jos, pandemia” (apropo, știe cineva dacă au reușit s-o dea jos?) și mi-am dat seama că asta mă deranjează, de fapt, cel mai mult: dubla măsură a autorităților.

Au ieșit oamenii să protesteze? Foarte bine, e dreptul lor, nu-i ține nimeni să nu protesteze, dar s-o facă conform legilor în vigoare. N-aveau măști, erau în grupuri mari și umblau pe străzi după ora 22.00? Toată lumea amendă. Atâta vreme cât e pandemie și stare de urgență (sau necesitate, sau plm știe ce mai e) scoate poliția din cazărmi și amendează-i PE TOȚI ăia care au ieșit noaptea pe străzi. Fără scandal, fără bătăi, fără jigniri, fără nimic. Sau măcar dă-le avertisment, ca să știi ce ai de făcut data viitoare când i-ai prins încălcând regulile.

Evident, nu numai că nu le-a făcut nimeni nimic, dar mesajul transmis în acest fel de autorități este că fiecare face ce vrea în țara asta. Iar cel mai prost este că ne transmit asta de peste un an de zile. Autoritățile noastre fiind responsabile pentru cea mai proastă și inconștientă campanie de comunicare de criză din istoria acestei țări. La fel cum sunt responsabile pentru toate restricțiile pe care le aplică aleatoriu și după ureche, în cel mai amator stil posibil.

P.S. Această imagine