Noi, credulele

Text scris de Ana R.

Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte în dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea poneiului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.

Credem fără să clipim atunci când un bărbat ne face un compliment, indiferent cât de urâte, grase și nasoale suntem. Dacă s-a încumetat vreunul să spună că suntem frumoase, gata, automat e literă de lege.

Credem atunci când „EL” ne povestește tandru că este un galant înnascut. Şi nu ne dă de bănuit nici măcar faptul că atunci la Mall, când era să-i buşească maşina o „tâmpită care cauta în poşetă în loc să fie atentă”, a fost la un pas să-i pocnească o venă de pe frunte de la atâta înjurat. Şi oricum a fost foarte elegant, nici măcar nu i-a scuipat pe capotă.

Credem, atunci când îl vedem la primele întâlniri, aranjat ca din cutie, că asta este starea lui naturală. Că echipamentul după două ore de sală miroase a tuberoze, iar șosetele îi vor mirosi a iasomie chiar și la pensie.

Credem și că va rămâne îndrăgostit de noi până la colivă, ba chiar dincolo de ea. Încă cel puțin patru reîncarnări ne va urmări leșinat printre stele, dacă raspundem la întrebarea lui cu un „da” hotărât, stropit din belșug cu lacrimi de fericire.

Când rămânem însărcinate, credem că sarcina ne va aduce o strălucire aparte, că vom radia feminitate și fericire precum beculețele lui Edison. Grețurile, balonarea și incontinența urinară sunt doar povești pentru speriat copiii.

Când iese ăla micu la lumină și îl vedem cum își bagă inteligent degețelul în gură, credem că va găsi cel puțin leacul pentru cancer sau va eradica foametea de pe planetă. Dacă nu, suntem convinse că va lua măcar un premiu Nobel. Şi oricum ştim că la maturitate va arăta ca Channing Tatum. Iar dacă e fată va fi prima câştigătoare de Miss Univers din familie.

Dacă atunci când alăptezi ai cupă „D” la sutien și bărbatul tău e fericit de parcă ar fi câștigat la Loto, ești convinsă că ai economisit banii de silicoane și bustul îți va rămâne aşa cel puțin până la pensie.

Credem ce am auzit noi de la o top modela celebră despre kilogramele alea așezate strategic pe talie și coapse. Dacă a spus ea, care uite cum arată, că sunt numai apa și că se evaporă în primele cinci zile de la naștere, musai aşa trebuie să fie.

Credem și când bărbatul ne spune despre colega de birou, care îl sună sâmbătă seară, că e nasoală rău și cam proastă. Iar faptul că șoptește în telefon este numai şi numai pentru că-i transmite lucruri strict secrete și de importanţă vitală pentru companie. Că doar am auzit şi noi de spionajul economic, nu?

Credem și când fiul cel mare vine acasă cu căști ultima fiță și ne explică faptul că au fost aproape gratis, pomană curată. Culmea e că fix atunci nu ne aducem aminte unde am rătăcit niște bani din portofel.

Când fiica de 17 ani își trece pe facebook faptul că e într-o relație, credem că atunci când îl aduce pe ăla acasă, sigur îi recită din Minulescu, nicidecum indicațiile de spălare de pe eticheta chiloților ei. Credem şi că prezervativele uitate sub pat au fost cumpărate pentru a fi umplute cu apă şi aruncate pe geam. Se distrează şi ei.

Credem și reclamele la cremuţe, rușinos de scumpe, care ne promit fața întinsă precum poponețul de bebeluș și îngheţarea vârstei din buletin.

Credem și tot credem, dar dacă noi femeile nu am mai crede toate astea, oare cum ar mai arata Pământul?