10,690 cititori

Șapte motive pentru care bărbații aleg femeile plinuțe

Mi-a ajuns zilele trecute în feed mizeria asta de text, preluat și tradus (cel mai probabil cu google translate) de pe undeva de afară. Și dacă tot mi-am pierdut trei minute din viață să-l citesc (pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi), am zis să-l și analizez ca să fie treaba treabă. Mdeci, iată cam de ce crede autoarea că bărbații aleg femei plinuțe.

Continuarea

17,576 cititori

Nu sunt aici ca să vă spun lucruri drăguțe!

Am scris textul ăsta pentru că vreau să lămuresc două lucruri. Să le luăm pe rând zic.

Primul.

Sunt un tip suficient de inteligent ca să-mi dau seama când greșesc. Știți, se spune că încăpățânarea este apanajul prostului. Iar eu sunt orice, numai prost nu. În plus, am învățat,  pe pielea mea și cu eforturi mari, să zic “îmi pare rău, am greșit”. Și asta ține, uneori, tot de nivelul de inteligență. Bun, prin urmare pot să îmi asum că am greșit. Și anume, trebuia să specific încă de la începutul articolului care a făcut valuri zilele trecute, că este un text despre ipocrizie și că nu se referă la persoanele care, din motive medicale sau de sărăcie extremă, suferă din cauza obezității, cele care știu cauzele pentru care au ajuns să aibă atâtea kilograme în plus și care chiar fac tot ce pot în sensul ăsta. Continuarea

9,536 cititori

Întotdeauna există explicații și justificări

Există în natura umană tendința să dai întotdeauna vina pe altceva sau pe altcineva pentru eșecuri. Iar noi, românii, suntem campioni mondiali la asta. Uitați-vă în jur și o să constatați că aproape întotdeauna “alții” sunt de vină, prilej cu care o să ascultați și cele mai elaborate justificări.

Am scris sâmbătă un text prin care încercam să mă lămuresc de ce, de la un anumit moment al vieții lor, femeile încep să se îngrașe și pare că nu le mai pasă de asta. A generat multe reacții și am tras niște concluzii în urma comentariilor, pe care aș vrea să vi le prezint azi. Continuarea

14,671 cititori

Nu mă las până nu elucidez acest mister

Alaltăieri seară am stat de vorbă cu o prietenă care a reușit să dea jos câteva kilograme bune de tot. Nu știu câte, că mi-a fost jenă s-o întreb. Cert este că arăta total transformată și fără să vreau am gândit niște chestii la adresa ei, d-alea cum obișnuiesc bărbații când văd o tipă care arată bine. Lucru care nu s-ar fi întâmplat înainte să se apuce de slăbit. Mda, o să mă înjure dacă citește asta, dar ce să fac dacă așa stau lucrurile. Continuarea

10,948 cititori

Sfântă ipocrizie!

Vreau să vă întreb ceva, dar mi-aş dori tare mult să-mi răspundeţi sincer. Care dintre voi ar accepta sfaturi legate de “beauty” de la una dintre cele doua frumuseţi deosebite din poza de mai jos? Nu de alta, dar ambele sunt mândre posesoare de bloguri de “beauty”.

mihai_vasilescu_blog_grase

Frate, las-o în plm de şmecherie! Ok, am înţeles că m-aţi criticat atunci când mă luam de grase, aşa din senin, doar pe motivul că nu-mi plac mie halitoarele de shaorma. Dar aşa ceva? Pe bune, mi se pare că trebuie să fii complet lipsit de simţul ridicolului ca să arăţi ca un caşalot euşat, dar să-ti faci “blog de beauty”. Şi vorbesc foarte serios, aveţi (aici şi aici) ambele bloguri ale cetaceelor cu pricina.

Continuarea

6,089 cititori

Dansezi printre kile

Mă oameni buni, sâmbăta trecută a fost ziua unui prieten bun şi omu’ ne-a scos la Berăria H. Prilej cu care mi-am reconfirmat o observaţie personală ce mă bântuie de nişte ani încoace: frate, femeilor grase ar trebui să li se interzică prin lege să danseze în locuri publice. La fel şi bărbaţilor săriţi bine de 40 de ani. Zbânţuiele lor sunt groteşti, penibile şi asezonate cu o doză bună de ridicol. Serios, nu te poţi uita la o femeie grasă dansând (şi nu mă refer la blues-uri ci la ţopăială) fără să faci, măcar în gând, o constatare răutăcioasă (recunosc, ale mele au fost mai mult decât răutăcioase şi au fost spuse în gura mare). Dar poţi să fii tu Maica Tereza, când vezi ditamai „dulapul” facând chestii care la greutatea aia devin caraghioase, tot îţi mijeşte un zâmbet în colţul gurii şi o ironie muşcătoare în minte. D-apăi mie care nu sunt nici pe departe vreun suflet atât de pur şi curat.
Continuarea

9,687 cititori

Noi, credulele

Text scris de Ana R.

Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte în dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea poneiului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.

Credem fără să clipim atunci când un bărbat ne face un compliment, indiferent cât de urâte, grase și nasoale suntem. Dacă s-a încumetat vreunul să spună că suntem frumoase, gata, automat e literă de lege. Continuarea

32,821 cititori

Copilule, iartă-ţi părinţii că sunt proşti şi nesimţiti!

N-am înțeles, nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce-ai pune pe rețelele de socializare poze cu copilul tău care arată ca un mic monstruleţ obez. 

Ok, hai că e drăguț să mi-i arăți la vârsta când sunt micuți, drăguți şi simpatici de-ţi vine să le faci ghigi, ghigi, ghigi. Dar să mor eu dacă pricep de ce plm ai pune pe Facebook pozele unui aproape-adolescent gras ca un porc. Da, ştiu, pentru că subiectivism şi pentru că mândrie. E plodul tău şi fără îndoiala că ţi-e drag. Dar măcar un pic de simţ al ridicolului, dacă cel estetic lipseşte cu desăvârşire, se poate?

Iar ce mă sparge cel mai tare este atunci când cei doi părinţi arată relativ normal (ca dimensiuni), dar ţin neapărat să-mi vâre în ochi poze cu ăla micu’ (sau aia mică, după caz) care aduce cu un elefant în miniatură. De ce oameni buni? De ce aţi face una ca asta? Ca să arătati ce? Că ați avut bani să-l îndopaţi şi niciun pic de discernământ vizavi de ce-l lăsaţi să bage in el?

Bun, dacă ăsta era scopul, aţi reuşit, dar o să vă spună băiatu’ o chestie pe care văd că nu vă duce capul s-o intuiţi singuri. 99% dintre cei care văd pozele cu urmaşul vostru cel semi-obez, îşi spun în barbă: “ietă cât e de gras, ce i-or da frate să halească?”. După care dau rapid un like de complezență şi comentează ipocrit: Să vă trăiască! Ce scumpic si frumuşel este!

Ei bine, cineva trebuia să vă spună. Nu este nici scumpic, nici frumusel. Este doar un copil gras care mă face, atunci când îl văd, să-mi pun întrebări de ordin medical. Cu privire la el şi la obezitatea infantilă, cât si despre sănatatea mintală a părinţilor lui. Care, după ce că l-au adus în acest stadiu, îl mai expun şi pă feisbuc. Ca să ce? Să-l umilească?

Așa că io zic să mai lăsaţi naiba wall-urile şi să puneţi mâna să faceti ceva cu grașii ăștia mici. Altfel or să crească şi tot pe voi o să vă înjure, că doar nu pe mine. Nu de alta, dar la ora asta cred că apreciază în mod deosebit că la şcoală li se spune “grasul” sau “grasa”. E plăcerea lor cea mai mare. Am văzut copii lăcrimând de fericire la auzul cunoscutelor versuri: “Grasul, contrabasul, mătură cu nasul”.  

Mno, eu mai multe nu am de zis, cred că am fost foarte explicit. Poate acum mai lăsaţi feisbucu’ şi daţi o tură pe la piaţa. Legume, fructe, chestii.

Şi până una-alta, mai scutiți-ne cu pozele alea.

mihai_vasilescu_copil_gras

11,249 cititori

Da’ cu curul ce ne facem?

Eram la terasă aseară. Lângă mine o masă cu trei zâne. Hmmm, mai bine zis zânoaie. De fapt, ca să descriu mai corect lucrurile, zânoloaie ar fi cuvântul. Pentru cineva care apreciază genul, găsea pe alese. Adică nu erau toate trei la aceeași dimensiune, ci pe trei nivele: elefănţel, elefant, mastodont. Ce vreau să vă spun este că toate erau exact genul de femeie cu care eu nu sunt în stare să empatizez deloc. Nu reușesc să le înțeleg și vă explic și de ce, ca să nu săriți cu gura pe mine.

mihai_vasilescu_zana_grasa

sursa foto

Sunt genul ăla de tipe, care își îngrijesc partea de sus a corpului și în special fața. Se vede pe ele că folosesc produse scumpe pentru machiaj, pudrat, rimelat și alte căcaturi pe care și le aplică femeile și ale căror denumiri îmi scapă. Dar ce facem cu curul fetelor? Continuarea

3,970 cititori

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

mihai_vasilescu_pissed_off

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama. Continuarea

3,587 cititori

De ce?

Nu stiu de ce, poate din cauza trecutului meu, cel mai tare si mai tare, pe lumea asta, ma enerveaza fetele sau femeile grase care mananca. Stati, nu sariti pe mine! Au si ele voie sa se hraneasca. Nu vorbesc aici de frunze de salata, cu un mar si o bucatica mica de piept de pui. Ma enerveaza cele care baloteaza cantitati impresionante de hrana. Cred ca uneori mi se poate citi pe fata ce gandesc. Frate, chiar n-or avea oglinzi? Chiar nu au pe nimeni sa le spuna (in afara de mine) ca nu e in regula ce fac? Continuarea