Trebuie să vă povestesc ceva ce, sincer vă spun, m-a impresionat, mai ales în acest context în care HoReCa pare că a cam înnebunit din toate punctele de vedere. Și ca prețuri, și ca servicii, și ca produse, din orice unghi te-ai uita și oriunde ai ajunge, impresia e că toți cei din HoReCa sunt puși pe japcă. Mă rog, nu chiar toți, majoritatea, dar știți cum e cu excepțiile și cu floarea din care nu poți face primăvară.

Cu atât mai mult trebuie să vă povestesc ce-o să citiți mai jos.

Fetele mele, copiii, merg să mănânce din când în când la un local specializat pe smashed burgers care e la câteva minute de mers pe jos de casa noastră. Le plac burgerii de acolo pentru că, pe lângă că sunt smash, n-au nici chiflă din aia umflată. Cred c-au luat-o de la mine, pentru că de ceva vreme nici eu nu mai pot cu burgerii care arată ca o minge de fotbal dezumflată.

Ei, faza e că eram plecat în tur când ale mele, cu încă două prietene, s-au dus să mănânce acolo.

Toate bune și frumoase, au dat comandă, s-au așezat la masă, așteptau să le vină burgerii și ce-și mai luaseră ele acolo, ceea ce la un moment dat s-a și întâmplat.

Le-a venit comanda, doar că au constatat cu surprindere că le-au venit cinci burgeri în loc de patru. S-au uitat pe bon și într-adevăr apăreau bătuți cinci burgeri. Problema e că ele comandaseră patru, pentru că niciuna dintre ele nu putea să mănânce doi. Cealaltă problemă era că totul fusese deja plătit, cu cardul, în momentul în care dăduseră comanda.

O să vedeți de ce-am specificat că plata s-a făcut cu cardul, e important în context.

Dar pentru că burgerul ăla chiar era în plus, inutil, s-au dus la omul care le luase comanda să-i explice cazul:

– Nu vă supărați, noi nu am comandat cinci burgeri, am vrut patru, că suntem patru.

Și ce credeți voi că s-a întâmplat în momentul ăla? Ar fi fost extrem de ușor pentru omul de acolo să gestioneze la modul nasol o situație în care avea de-a face cu patru adolescente, adică pur și simplu putea să le spună liniștit:

„Nu mă interesează, aveți cinci burgeri pe bon, i-ați plătit, înseamnă că cinci ați comandat”.

Doar că nu. Omul de la burgerie s-a uitat liniștit la ele și le-a spus calm:

– A, da? Îmi pare rău.

Aici intervine al doilea moment când ar fi putut să fie rău intenționat și să le spună c-au plătit cu cardul, deci nu mai are cum să le ajute.

Dar pe tipul de la burgerie nu l-a interesat acest amănunt nici cât vă interesează pe voi dacă azi plouă în Tokyo. Și-a scos fumușel șorțul și mănușile, după care le-a spus:

– Mă întorc repede.

Și-a ieșit pe ușă.

Unde s-a dus? La cel mai apropiat bancomat, de unde a scos cash contravaloarea burgerului. S-a întors și le-a dat fetelor banii. Repet, pe un burger care era deja plătit.

Și nu doar că le-a dat banii înapoi, le-a zis să păstreze și burgerul ăla care era în plus (a ajuns acasă, l-a mâncat Mara).

Iar la final, când copiii se pregăteau să plece, a venit și le-a dat și câte un desert din partea casei și și-a cerut încă o dată scuze pentru neînțelegere.

Băi, repet, toate astea deși avea de-a face cu niște adolescente pe care i-ar fi fost foarte ușor să le domine și să le prostească. Fetele mele și prietenele lor în niciun caz nu s-ar fi luat la ceartă cu el, pentru că nu sunt crescute așa. Dacă omul le-ar fi spus „nu am cum să vă ajut”, ar fi lăsat-o așa și și-ar fi văzut de treabă.

Cel mult ar fi povestit acasă ce li s-a întâmplat, dar dacă eu aș fi fost acasă și-aș fi zis „ia haideți cu mine să rezolv” sau dacă maică-sa le-ar fi spus același lucru, ar fi refuzat categoric. Au oroare de scandal în general, iar de scandal în locuri publice cu atât mai mult. Spre exemplu, au refuzat să meargă cu mine la megaimaj-ul din colț când mi-au povestit că vânzătoarea le-a umilit doar pe motiv că și-a permis cu niște copii.

De-aia zic că omului de la burgerie i-ar fost foarte ușor să gestioneze situația în avantajul lui. Dar nu, a preferat să le dea înapoi 35 de lei (atât costase burgerul), să le spună să-l păstreze și să le mai dea și câte un desert din partea casei.

Și tot de-aia am zis că merită să vă povestesc asta și să-i fac un pic de reclamă nesolicitată. Nu de alta, dar în marea asta de plângeri legate de HoReCa, poate că merită să mai citești și câte o poveste care să-ți redea un pic încrederea în oamenii din industrie.

Locul se numește SNAQ BAR și este pe Bulevardul Jiului. Din păcate, nu am găsit să aibă site, în schimb are pagină de Facebook și de Instagram. Dacă aveți drum prin zona Bucureștii Noi, vi-l recomand.

Și nu doar pentru modul în care s-au purtat cu copiii mei, lucru pentru care pălăria mea se află în praful de la picioarele omului ăluia. Ci pentru că chiar fac niște burgeri buni. M-au salvat de multe ori când n-aveam mâncare prin casă și dădeam o fugă până la ei.

Daca ajungeți pe acolo, vă atenționez totuși să nu vă comandați și cartofi prăjiți. Sau dacă cedați ispitei și vă luați, măcar rugați-i să nu vă dea și sosuri la ei. Pentru că și cartofii și sosurile sunt genul ăla care dau dependență. În timp ce-i mănânci te gândești disperat „de ce nu mi-oi fi luat două porții de cartofi?!”. Mă rog, voi, că eu am făcut deja greșeala asta și n-o mai repet, eu îmi iau de la două porții în sus. 🤭

Pentru conformitate, vă las mai jos pozele, făcute de fete, cu burgerii și cu desertul din partea casei.