Prietenul meu I., umbla la un moment dat cu o fata. Zic “umbla”, pentru ca intre timp a trecut printr-o casnicie, iar in prezent populatia feminina a orasului asta aglomerat, se cam fereste de el, ca dracul de tamaie (hai ba, nu te supara, ti-am facut reclama moca :)). Cum isi petreceau ei asa dupa-amiezele, in doi, la un moment dat sunt si eu invitat, pe la domnisoara pe acasa. Sa mai stam de vorba, sa mai socializam. M-am dus.
La fata locului, surpriza. Mai era invitata o tanara. Cum nu sunt foarte stupid, am tras concluzia ca cea de-a doua imi era destinata. Adica venise sa ne cunoastem. Prin urmare, da-i si socializeaza. Seara era lunga, asa ca subsemnatul aici de fata, a avut suficient timp sa-si puna in valoare farmecul personal (scriu de ceva vreme si inca ma gandesc ce-o sa spuna minunata si neasemuita mea sotie, maine, cand o sa citeasca). Profitand de faptul caI. si cu prietena lui disparusera de ceva vreme prin alte colturi de apartament, ii propun fetei sa ne retragem si noi pe undeva. Nu de alta, dar scaunele pe care stateam la bucatarie, nu se dovedisera foarte comode si imbietoare spre “discutii” mai aprofundate. Spre uimirea mea, accepta. Hopa, zic, uite o seara care incepe frumos.
Odata retrasi, incerc sa conving demoazela ca “oameni suntem” si “tra-la-la, tri-lu-li”, intelegeti voi despre ce este vorba in propozitie. Ziceam ca sunt pe drumul cel bun, pentru ca hainele zburau prin camera de parca le alerga cineva. Numai ca, in momentul in care eu eram hotarat sa declar seara “the luckiest in my entire life” (de pana atunci, ca sa nu avem vorbe), vine anuntul soc: “nu avem cum sa facem mai mult de atat, pentru ca sunt fata mare”. Poate va e cunoscut, ca au mai patit-o si altii. Ah, nu ma intrebati ce varsta avea. Efectiv, nu mai tin minte. Tre’ sa stau bine de tot sa ma gandesc ce varsta aveam eu, dar s-o mai tin minte pe a ei. Oricum, era sarita de 20 de primaveri.
Eu am zimbit, si i-am zis ceva de genul: “da, da, se vede ca ai crescut”. Refuzam crudul adevar. Da’ m-a lamurit ea repede ca nu e de gluma. Acu’ voi ce ati fi facut in locul meu ? Va continuati seara uitandu-va la un film ? Daca ma gandesc bine la anul cand s-a intamplat, nu prea aveai la ce filme sa te uiti. Si chiar daca as fi avut…
Mai bine hai sa convingem fata. Ntzzz. N-a “tinut” nimic. Nu si nu. Cand eram pe punctul sa renunt, zice: “bine, ia pachetul ala de carti”. Si mi-l arata undeva pe noptiera. Baaaa, de carti imi arde mie ??? Un whist era tot ce-mi doream. N-am apucat sa ma manifest impotriva jocurilor de noroc, ca a continuat: “jucam spetica, daca ma bati, facem cum zici tu. Daca nu, asta e, ma lasi in pace”.
Ati auzit vreodata cantand coruri de ingeri ? Asa mi se parea si mie ca glasuise. Auzi “daca ma bati”. La septica. Mai usor iei o jucarie de la un copil. Mai bine imi spunea ca vrea s-o facem, da’ o da cotita.
Plin de entuziasm justificat, fac cartile. Mesdames et messieurs rien ne va plus. Sa inceapa jocul! M-a facut “piele” (cautati daca nu stiti). Nici o mana n-am luat. Am inghitit in sec si am propus “doua din trei”. S-a gandit un pic, da’ a acceptat. Bravo ma, fusese un accident nefericit. Abia acum urma jocul. Si a urmat. N-am luat nici un punct. In nici unul din jocuri. Nu-mi “intra” nimic. Dar nimic. Degeaba numaram eu carti si alte combinatii savante. Ma uitam cum se duc punctele la ea. In alea doua jocuri (al treilea n-a mai avut rost), n-am vazut nici un “septar”, nimic, nimi, nimic. Aia radea de se prapadea. Mie-mi venea s-o dau dracului de viata (cred ca am si dat-o).
S-a tinut de cuvant. Si eu. Bine, as mai fi putut sa propun un “macao”, dar cred ca pierdeam la orice joc in seara aia. Poate un “popa prostu”, dar ajungea un prost in camera aia. Cand e sa se aleaga praful…
M-am dus in bucatrie sa fumez, unde aparusera si prietenulI. cu fata lui. S-au tinut cu mainile de burta cand au auzit ce s-a intamplat. Nu stiu de ce, dar pe mine nu ma amuza deloc. Si eram singurul. In rest, era o buna-dispozitie in casa aia de numa-numa.
Eu cam atat am avut, pentru dimineata asta cu “cod portocaliu”. A propos, stie careva daca mai vine primavara aia ?
noroc ca intamplarea este din anii ’90 ca altfel, dormeai pe pres, domnule Vasilescu :):):)
@Geanina and all, vedeti, vedeti ? V-am zis euuuu!
@Geanina: Bine ca ai specificat…. știi ce urma , nu?? Te si sunam…:))))
dar prietenul tau ce a facut, a avut o zi mai buna? :)))))))))))
@JT, categoric. El deja „rezolvase” cazul. 🙂
Ce aveti mai cu „fratili meu”?!!!…..ale tineretii valuri!…mai bine ca a polenizat la tinerete si acum e cuminte, decat sa fi patit ca mine!..am luat un cuminte, si dupa ce m-am maritat a polenizat si flori, si balarii…tot ce a prins!….a bondarit rau, dar acum i s-a inmuiat acul…..deh!…utilizare in forta, cat sa tina si el….
@angela, :))))))))
Daca in doua jocuri te sar septarii e o problema. Esti sigur ca nu a amestecat ea cartile? Una de-asta am patin in camin, eu boboc in vizita la o colega, ea in ultimul an si o „bunaciune” de imi ploua-n gura si acum, cand ma gandesc. Numai ca era priceputa si iute de mana, iar la poker nu imi veneau decat carti mici si inutile, pe cand ea din full si quinta nu iesea. Si quinta mare, nu mica. Pana cand m-am prins ca trisa. Si am trisat si eu, dar a iesit prost prima oara. De atunci nu-mi mai plac virginele. Ca urmatoarele dati a fost ok, asta e partea a doua. Dar, asta te intreb, esti sigur ca fata nu a „manarit” cartile?
@Mihai, sunt absolut sigur. Era total nevinovata.
Ba pretenas, stii cum se spune…cand e sa ai ghinion, gasesti un cui si`n pi..da :)) Scuze pentru cele doua puncte dar nu mai folosesc litera Z de cateva luni bune :))
@R, aha. Deci nu putem sa povestim de „bra*da”, „bran*a”, „ga*da”, „man*” ? :)))))))))))))))
Ba da, faceam si eu pe interesantul :)) Ma doare in Z :)))
Eu nu m-am „intalnit” niciodata cu vreo virgina.
De obicei eram al doilea dar, cui pasa? Eram acolo 🙂
@George, al doilea si in cel mai rau caz, al treilea. Ihi…
Eram in Arad pe la 22 de ani si ocupatia mea de baza era consumul de alcool. Beam 700-1000 ml vodka pe zi, majoritatea ieftina. Berile nu se numara.
Ma intalnesc cu o fata frumoasa rau, care ma place repede, mare norocos. Nu ii era rusine sa bea alcool. Eu, plin de basini ii propun un concurs de baut vodka, miza fiind clara. Ea accepta pe loc. WOW, fericire mare, extaz.
M-a facut tandari, am cedat pe la a 8-a suta de grame, pe cand ea era treaza de parca bause limonada.
Din fericire, ma placea mult!
@George, beton!