De fiecare dată când cineva spune sau scrie:
„Am fost la teatru și-am văzut o piesă superbă” sau „mi-am luat bilet la o piesă de teatru pe care n-o văzusem” sau orice altă formulare de același gen.
Moare câte un îngeraș bucălat cu aripioare moi ca omătul proaspăt așternut. Și nu moare oricum, ci după ce-a fost sodomizat sălbatic de Lucifer însuși.
De fapt, nu, mint, nu de fiecare dată, moare doar atunci când spun sau scriu asta cetățeni care se pretind a fi fierți pă cultură în general și pă teatru în special. Doar când încep ăștia să posteze extaziați, despre ce piese superbe au văzut, scoate Lucifer capul pe ușă și strigă: să intre următorul!
O să vă întrebați, desigur, ce-are Lucifer cu îngerașii, cu ce-au greșit cetățenii ăia care postează despre ce piesă de teatru superbă au văzut?
Vă explic eu imediat ce are.
Omeni buni, prieteni, fraților, piesa de teatru este partea scrisa, este cea de pe hârtie, este echivalentul a ceea ce în cinematografie se numește „scenariu”, iar la operă „libret”.
Piesele sunt chestiile alea care au fost scrise de cetățeni precum Shakespeare, Molière, Ibsen sau, de ce nu, Caragiale.
Ce vedeți voi, când mergeți la teatru, este montarea acelei piese în scenă. Iar asta, deși o sa vină ca o lovitură, se numește spectacol de teatru, nicidecum piesă.
Hai că nu e greu să țineți minte și mai e și destul de logic.
Uite, poate așa o să vă vină mai ușor să rețineți care e una și care e cealaltă: piesele sunt mereu aceleași, dar spectacolele sunt întotdeauna diferite. Dacă trebuie să vă explic de ce, poate că nu e teatrul locul în care ar trebui să mergeți? 🤷♂️
Concluzie
Dacă tot vrei să pari fiert pă cultură pe rețelele sociale, măcar fă-ți un pustiu de bine și nu mai povesti despre piesa fabuloasă pe care ai văzut-o. E plin, prieteni, e plin de postări ale oamenilor fierți pă cultură care merg să vadă piese de teatru.
Vă zic, în rarele ocazii în care văd pe cineva scriind „spectacol”, nu „piesă”, aproape că-mi dau lacrimile de emoție și recunoștință.
Doamne apără și păzește, n-aveți idee de câtă vreme țineam asta în mine.
Sper să fi salvat măcar câțiva îngerași bucălați weekend-ul ăsta.
excepție face cazul în care spectacolul e chiar „piesă”! deși eu nu prea văd să meargă „băeții” la teatru…
Comentariu beton!25
🤭
Înainte de anii 2000 am cunoscut un om de radio care dădea peste nas cam la toată lumea:
,, Piesele sunt la șah, aici discutăm despre melodii.”
Oleacă pe lângă subiect dar tot de piese e vorba.
Comentariu beton!14
Nu cunosc dacă e corect. Trebuie să studiez un pic problema.
Tocmai am avut o discuție internă și m-am auzit spunând piesă de teatru în contextul unei adaptări radiofonice și de aici întrebarea: pentru teatru radiofonic le numim tot spectacole sau rămânem la piese?
Păi iată definiția:
Un spectacol de teatru radiofonic este o piesă dramatică adaptată special pentru ascultare, bazată exclusiv pe sunet: dialoguri, muzică și efecte speciale (sound design) pentru a stimula imaginația ascultătorului.
🤣🤣🤣🤣🤣 Ce-ai avut cu bieții îngerași să îi deconspiri așa? Daaaa, și eu aud în jur numai piesă de teatru, rar spune lumea spectacol. Mi-ai dat curaj să le explic cum e cu îngerii și Lucifer! 😁🤣🤣🤣
😁💪
O, daaa! Mulți din ășta-i fierți pe cultură! Fix aceeași care în toiul “piesei” încep să foșnească pungile cu chipsuri( nu pot înțelege în ruptul capului de ce se vinde așa ceva în foaierul teatrului!) sau desfac capacul unei sticle cu băutură acidulată( deci eliberează fâsâitul ăla prelung care nu poate trece neobservat în – altfel – liniștea aia deplină).
Sau care șușotesc non stop sau deschid de n-șpe mii de ori telefonul ca să verifice ceasul, ultimele postări pe Facebook sau mesajele pe WhatsApp.
Da, ăștia sunt cei care merg la “piese”,
Fix ca să se poată lăuda apoi că au văzut o “piesă” nemaipomenită, din care nu au înțeles nimic, dar s-au dus totuși pentru că trebuie bifată ca să dea bine la cercul de cunoscuți. Sau pentru că, nah, toată lumea bună se duce. 😡😡😡
Comentariu beton!15
A, nu, pentru aceste situații avem articol separat: https://mihaivasilescublog.ro/2023/01/26/reguli-pentru-mergi-teatru/
@Mihai, nu îmi dau seama cum de am ratat acest articol!
Eu am, asa, o fantezie cu teatrul. La noi sunt lojele alea care au o margine, nici prea leata, nici prea ingusta, dar suficienta sa sustina un pahar de sampanie si o sticla. Tot caut amatori, dar lumea se cam fereste, sa mergem odata la un spectacol, de opera, teatru, orice, doar serios si dramatic sa fie, si la momentul potrivit sa desfac sampania aia, poate fi si prosecco, si sa torn in pahare.Fireste odata lichidul turnat, va fi si baut cu sunete de satisfactie si insotit de o branza adecvata si cat mai urat mirositoare.
Ca sa fu corect am mai fost dat afara de la teatru, pe vremuri, exact din acelasi motiv, dar era ceva experimental, cu spectatori urcati pe scena, si noi eram tineri si bauti. Categoric nu a fost vina mea, trebuiau sa se gandeasca si ei un pic.
Vine cineva?
Io zic s-o invitati si pe Alina Ceusan, pentru relaxare totala.
Sa venim sa asistam (participam) la spectacolul Razbunarea spectatorului beat? Categoric nu a fost vina lor ca tu ai fost beat, categoric nu ai de ce sa-i pedepsesti cu Stinking Bishop si cu zgomot de dopuri de prosecco ieftin. Bine ca cel putin ai uitat de rosiile stricate!
La modul serios, eu nu inteleg rebeliunile astea „intelectuale” de genul fluieratului in Biserica!
Ca studentă la Litere, am citit o grămadă de piese. Pe cele ale lui Eugen Ionesco, chiar cu delicii.
Pot spune, însă, ca am si văzut, o singură dată, o piesă.
Aveam o colegă îndrăgostită -lulea de Radu Duda. Ăla care e acum ceva prinț, era atunci actor.
Nu mai știu cum se chema piesa, dar era ceva one man show.
Eh, „one man” ăla era un fel de cabotin care a părut, tot timpul, că citește piesa aia. Bine ca spectacolul n-a avut pauză, ca, sigur, plecam, ceea ce pentru mine e un absolut no go.
Asta cu piesa de teatru e in mintea mea ca ness pentru cafea solubila sau xerox pentru copiator. Incorecte toate dar s-au impamintenit. Limba vorbita si scrisa e un organism viu, care se modifica dinamic. Cind eram copil mi se explica ca ‘misto’ e un cuvint de nefolosit in limba romana; acum e in dex.
Piesa de teatru nu e corect, se intelege. Dar e impamintenita expresia demult tare.
Comentariu beton!23
@Nella, fix la asta m-am gandit si eu. Exptesia s-a incetatenit asa de tare, incat la un moment dat o sa fie acceptata ca fiind corecta.
Cam ca infamul „intr-una”, care a fost scris aiurea de atâtea ori, încât avortonul „intruna” a devenit normă in DOOM nustiucat.
Inclusiv actorii spun ca joaca in piese de teatru. Banuiesc ca expresia are de fapt dublu sens, atat de opera scrisa cat si de reprezentare. Probabil ca nu este deloc gresit sa spui ca mergi sa vezi o piesa de teatru. Dar daca esti „fiert” pe logica, banuiesc ca este amuzant sa te joci si sa contesti asta. Problema este ca limba asta nu este chiar atat de logica. A fost la randul ei corupta, precum îngerașii aia.
Comentariu beton!15
E ,ca un făcut,in timp ce citeam se spunea la tv că azi e ziua mondială a teatrului.Ce voiam să spun de fapt: atâta vreme cât la teatru stă scris pe geamuri „vă rugăm închideți telefoanele in sala de spectacol” ,nici pretenții de piesă sau spectacol nu poți avea prea mult.Și apoi , pentru mine teatrul se vede ceva mai intim,mai de suflet,nu văd neapărat că trebuie să te afișezi că ai fost să vezi nu-ș ce spectacol.Poate sunt eu mai ciudată,am demult cont de fb.Între timp am renunțat la cei ce nu puteau mânca la x restaurant dacă nu știau toți prietenii sau la cei ce se pozau cu perfuzia in mână.
Fara virgula dupa „E” si lasa spatiu dupa fiecare semn de punctuatie (nu inainte)! Plm, imi curge sange din ochi cand citesc…
cu virgulele cred ca ai dreptate, dar e-ul ala se voia interjectie, un „ei” ma gandesc, deci merge-o vigula dupa.
„ca un facut” este locutiune adverbiala si se delimiteaza cu virgule fiindcă întrerupe cursul firesc al frazei, fără a fi legată structural de celelalte cuvinte.
mi-a placut gramatica.
@moatza
Dacă tot v-a plăcut gramatica, ar merge o virgulă după „ei”, ca să nu mai spun de majusculă la începutul propoziției sau frazei. Despre diacritice nici nu mai pomenesc.
Eu mă duc la teatru să văd piese, ce treabă am cu spectacolul?! Bine, nu foarte des, dar totuși.
Comentariu beton!15
Mvai, fix ieri m-a corectat cineva că am folosit “piesă de teatru” în loc de “spectacol”. Am învățat ceva nou și mă bucuram, că na, aflu și corectez. Om sunt. Azi aflu că, de fapt, torturam la greu îngerași bucălați, vai de capul meu! Cum o mai spăl pe asta?
Cu ceva postări în urmă îi sugerasem lui Claudiu filmul „Good omens”. Acum citesc la tine de „omeni buni”, îngerași și Lucifer. Câtă coincidență să am?
@Ruxandra, om de litere și aici, cu foști colegi și amici actori, ba chiar unul a ajuns director de teatru. Jane, dacă citești pe aici, mersi din nou pentru că mi-ai adus telefonul Nokia ăla de la Brașov la Sibiu, acum 27 de ani :). Ce voiam să spun: am urmărit în studenție foarte multe spectacole de teatru, dar doar „Faust” mi-a rămas în minte. Uite, fac ce fac, și iar dau de dracu.
Maestre… Nu amesteca lucrurile. In Good Omens nu l-am vazut pe Lucifer sodomizand ingerasi, asa cum sugereaza Boss-ul.
Eu nu am zis că filmul conține astfel de scene, doar am menționat „actorii”.
Cumva directorul este CC? 🙂
@Tia, nope.
Meciu’ de aseară a fost piesa sau spectacol? Io am intrat pe tv la min 30 și am adormit pe la min 31. Deci nu am văzut nimic.
Mulțumesc domnule Vasilescu! Sunt unul dintre profanii care spun “piesă de teatru”. Până astăzi. Lăsați îngerii bucălati sa vină la mine!
Recunosc ca nu mi-am pus niciodata problema. In general spun „am vazut o comedie la teatrul cutare”. Spectacole pot fi de mai multe feluri, insa „spectacol de teatru” mi se pare prea pretentios si lung si oleaca snob. „Piesa”, atunci când specifici teatrul, e mai simplu si pe intelesul tuturor.
Păi mai simplu e să nu mai pui nici cratime. Pierdere de vreme, oricum se înțelege ce-ai vrute să spui.
Ha? Pe bune intreb, am uitat vreo cratima undeva?
Nah, ca nu e acelasi lucru „miau” si „mi-au”.
Perfect articolul pentru azi, ziua mondiala a teatrului!
https://www.uniter.ro/mesajul-international-pentru-ziua-mondiala-a-teatrului-2026-27-martie/?lang=ro
Mă bucur că vrei să ne vindeci gramatica, piesă cu piesă. Mi-ar plăcea ca în acest puzzle sa apară și niște vorbe deapre deștepții care folosesc finalitate în loc de finalizare. Finalitatea este evident să pară culți, finalizarea e o bâtă -n baltă .
Na uite ca pana axu nicineu nu am știut diferența dinte piesa și spectacol de teatru,deși cândva într-o alta viata mergeam destul de des la teatru- cam cât de des poposea la noi în oraș.
Dar hei,cine a stat sa ne explice noua diferența? Deși în clasele V- VIII profesorul de limba și literatura română era Doctor Docent în Limba și literatura română care nu tolera greșeli de astea. Și ferit-a sfântul sa ne vadă ca scriem prescurtat.
AMIN!! pe mine ma innebuneste cand – in domeniul meu – sunt intrebata ce partitura o sa cant. sau si mai aiurea … ce cantec. imi vine sa ma dau cu capul de pereti nu alta. pt ca in cazul de fata corect este piesa sau bucata muzicala samd.
Ai mai scris despre asta acum ceva timp, dacă a trebuit să repeți înseamnă că ori nu s-au prins prea mulți, ori au ignorat sfatul, ori nu citesc pe aici sau pe alții care mai au habar. Dar eu am o colegă de serviciu care mereu spune „am decât 100 de lei sau sunt decât eu cu colega mea”, la care i-am explicat cum „funcționează” decât ăla sau doar, (nu-s vreo specialistă în gramatică, fac și eu uneori greșeli), și-a dat ochii peste cap iritată și în continuare vorbește la fel. Sau scrie pe Facebook un răspuns la o urare primită de ziua de naștere ” mulțumesc, asemenea și ți-e” 🙄 E complicat să-i faci pe unii să înțeleagă greșelile de scriere sau vorbire pe care le fac.
Dedicație pentru Mirela, la care nu a ajuns încă dativul:
„La limba care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Gramaticii să ne-ajungă”
Opinia mea difera.
La teatru, omul nu se duce pentru spectacol, se duce să vadă piese.
Ultima văzută era de excepție. Stătea câteva scaune mai încolo. Îmbrăcată într-o rochie, strânsă pe corp, își etala un decolteu, de-ți lua ochii. Și că tot veni vorba de „scenariu”, imaginează-ți ce-mi trecea prin minte.
ce ma doare cel mai tare e ca in provincie vin spectacole la niste preturi destul de mari.
ori vreo comedie bulevardiera la 120lei si e meh!
ori Regina mama, la doar 250lei biletul.
Diferenta e usor de memorat. Unii „se dau în spectacol”, nimeni nu se dă în „piesă”.
„Cu placere, hai ca se poate” LOL
Tu cam vrei să iei la pilă orice piesă menționată😉
Mă mir că nu a zis nimeni bancu cu Măria care a fost la teatru singură și a fost impresionată de piesă.
😁😁😁😁😁
Habar n-aveam, piesă îi spuneam. Mulțumesc 🙏