Am primit zilele trecute un comentariu care-mi sugera să vă întreb fix ce-am întrebat în titlu. Și mi s-a părut o idee foarte bună, mai ales că nu-mi aduc aminte să fi discutat vreodată despre asta pe blog.
Nu prea aveam cum să discutăm, câtă vreme mă simțeam cu musca pe căciulă, știți voi, pe sistemul „nu vorbim despre funie în casa spânzuratului”.
Dacă nu vă e foarte clar ce tot zic aici, e doar un fel de cenușă pusă în cap prin care recunosc că și eu am înșelat. Dar am și-am fost înșelat, ca să fie balul bal.
Acum, c-am dat tonul la dans, hai să v-aud și pe voi. Prieteni, ați înșelat sau ați fost înșelați?
Știți că o poveste de genul ăsta are întotdeauna două versiuni: una a celui înșelat și una a celui care înșală. Versiuni care de cele mai multe ori diferă ca de la cer la pământ, chiar dacă le asculți pe cele spuse de cei doi parteneri ai aceluiași cuplu.
De-aia mi-ar plăcea să nu răspundeți doar cu „da” sau „nu”, ci să și argumentați un pic de ce-ați simțit nevoia să vă jucați de-a doctorul cu altcineva. S-a întâmplat o singură dată sau de mai multe ori? În ce context? Ați mai face-o? Și alte întrebări care nu-mi trec mie prin cap, dar sunt convins că vă vor trece vouă.
Sau, dimpotrivă, dacă sunteți de partea cealaltă, să încercați să explicați de ce credeți că cel/cea de lângă voi a simțit nevoia să mai caute sexuț si prin alte părți? Dacă ați găsit vreo explicație, firește.
Acestea fiind zise, hai să vedem cum stăm.
Ah, încă ceva, dacă tot ne-am pornit pe acest drum foarte abrupt azi, hai să mai lămurim o problemă extrem de arzătoare: mersul la curve se pune ca înșelat? Că nu mă pricep și mă tot întreabă un prieten cum stă treaba cu sexul pe bani. Pentru că atunci când zic „curve”, să știți că mă refer la lucrătoarele sexuale plătite, nu la politicienii români.
P.S. Pentru că este un subiect ultra-sensibil, vă recomand să nu folosiți nickname-urile sub care comentați de obicei. Desigur, m-aș bucura să aveți cojones și să le folosiți, dar sfatul meu e să nu. Mai ales că de-acum știm că oamenii sunt dispuși să-i judece întotdeauna foarte dur și aspru doar pe ceilalți.
Și nu doar de-asta, dar pe-aici citește multă lume, riscați să fiți recunoscuți de cine nu vă așteptați și s-aveți probleme.
sursa foto: freepik.com
O să va fac o mărturisire: am fost extrem de convins că n-o să am comentarii la acest articol. Mă gândeam că vor fi câteva, și alea foarte cuminți.
Băi, astăzi am citit unele dintre cele mai mișto, sincere și asumate comentarii din ultima vreme. Sunteți tari.
P.S. Am pus comentariul ăsta primul pentru că pot. 😀
Sunt cred aceiasi cititori si comentarori pe care ii certai zilele trecute 🙂
Am mari îndoieli că sunt același comentatori. De altfel, poți să te apuci să compari. Daaaar, atenție, de la articolul celălalt să le alegi doar pe cele agresive și jignitoare. Sunt în stare să-mi pariez viața că nu se regăsește niciunul azi.
Nu stiu, ziceam doar asa, plus ca azi a fost recomandare de la tine sa nu isi foloseasca nick-ul pe care il folosesc zilnic dat fiind faptul ca subiectul era unul destul de sensibil, sunt sigur ca ai cititori soț/soție, sau cupluri si poate din greseala unul din ei scapa ceva nedorit aici.
Cat despre cei care au fost agresivi, jignitori ce poti sa spui, as merge pe un paragraf din biblie daca imi e permis sa scriu
„Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”
@keepcalm
Uite eu am comentat doar azi, sub alt nickname 🤗, data trecută nu am zis nici pâs.
@Hârciogu, foarte bine daca ai ascultat sfatul lui Vasilescu, eu am fost mai încapățânat, am folosit același nick ca si la primul post pe acest blog.
Pe mine m-a inselat nevasta. Mi-a zis intr-un moment de sinceritate ca atunci cand o facem se gandeste la Brad Pitt! Drept razbunare eu i-am spus ca eu ma gandesc ca fac sex cu doua de 50 de kile in loc de una de 100! Si apoi am aplicat intelepciunea morosanului: , da doamne sa nu ma-nsor, iar daca ma-nsor, da doamne sa nu ma insele nevasta, iar daca ma inseala, da doamne sa nu stiu, iar daca stiu, da doamne sa nu-mi pese!”
Comentariu beton!49
@Grig, după vreo 2-3 ani de relatie, fiecare partener se gândește la altcineva, nu e o noutate. Io nu am comentat că n-am pe cine să înșel și nici nu are cine să mă-nșele.
„Cui nu-i place să fie liber, înseamnă că nu iubește libertatea”- Schopenhauer
super diversitate de opinii, au fost o încîntare comentariile, just for fun, că la 50 de ani știu cine sunt, nu mă interesează opinii; merci, @all și vă las un banc:
în ziua nunții ea propune să pună 2 valize sub pat și, de fiecare dată cînd înșeală, făptașul să pună un cartof în valiza cu numele său;
peste mulți ani, după o căsnicie frumoasă, ea este pe patul de moarte și îl cheamă:
– scoate valizele de sub pat…
– ei, ce rost mai are acum, ce-a fost a fost…
– nu, deschide-le te rog…
deschide ăsta valiza lui, un cartof;
– să vezi, în delegația aia din ’65… o cehoaică…
– bine, deschide-o și pe a mea!
o deschide… 3 cartofi…
– lasă dragă, 3 nici nu-i un număr așa de mare… s-a-ntîmplat…
– aaaa, nu doar 3, că am făcut o dată ciorbă și salată de boeuf la fiecare revelion…
Comentariu beton!44
Nu, n-am înșelat niciodată. Întotdeauna mi s-a părut că trebuie să fac un efort prea mare să țin minte ce-am spus uneia, ca să nu mă prindă alta. Mulți vor crede că sunt un looser, dar pentru căpuțul meu a fost mai bine așa.
Pe de altă parte, nici nu știu să fi fost înșelat și, deși sunt la a doua căsnicie, nici prima nu s-a terminat din cauză de înșelat, ci pur și simplu pentru că, după ce a trecut iubirea aia nebună, nu ne-am mai înțeles.
Comentariu beton!182
Nu am înșelat. Dar înșelată am fost. Și mi-a propus să rămânem prieteni, “și dacă vrei, și amanți”.
Întâi m-am enervat, apoi, gândindu-mă la tipa cu care mă înșelase și pe care voia s-o înșele cu mine, m-a apucat un mare râs. Chestia asta m-a ajutat să-mi treacă mai repede lingoarea de după despărțire.
Comentariu beton!150
raspunsurile sunt asa:
nu am inselat
am fost inselat
da, mersul la curve se pune ca inselat, ca si alea tot femei sunt 🙂
Comentariu beton!91
Nu am înșelat fizic (adică sex) și nici nu am fost înșelată (sunt 99% sigură😀).
Sunt în aceeași relație din liceu (aia de zice Mihai că nu e chiar ca în filme. Și, da, nu e mereu ca-n filme, dar presupun că e valabil pentru orice relație).
În schimb, am pe suflet o chestie: într-o perioadă am avut un soi de atracție pentru un tip care îmi acoperea o nevoie intelectuală, ca să zic așa. Pentru care nu găseam deschidere acasă. Nu am avut niciun fel de intenție de a „materializa”, dar o consider tot o trădare. Genul ăla de chimie la serviciu care simți că e puțin mai mult decât e cazul.
Dpmdv e un fel de înșelat spiritual, dacă mă pot exprima așa.
Comentariu beton!104
Nu înțeleg cum asta poate fi considerat înșelat. Serios.
Dacă în mod conștient cauți compania cuiva pentru că îți acoperă o nevoie pe care nu ți-o satisface partenerul și mai ai și admirație pentru persoana respectivă, cred că e vorba tot de atracție și este foarte probabil să evolueze în direcția înșelatului în sens propriu. Se construiește treptat pe frustrarea ta și pe gândul involuntar „cum ar fi să am lângă mine pe cineva care să…”
Comentariu beton!85
Lasă că asta am înțeles eu, dar din câte zici, tu n-ai „construit” nimic și te-ai oprit la simpla atracție. Cum poate fi asta înșelat, nu știu.
Păi asta înseamnă că eu înșel de fiecare dată când le văd pe Cate Blanchett sau Mila Kunis. 🤷♂️
Nu, nu, că tu nu le vezi live, nu se uită cu atenție și îngrijorare fix în ochii tăi 😀 Adică poate ai senzația că se uită, da’ să știi că și la mine se uită la fel. Ambele😀
Comentariu beton!133
:))))))))))))
Mi s-a intamplat si mie chestia asta, si, cam aceasi situatie ca la tine, suntem impreuna de 15 ani, ne-am cunoscut in a 12-a. Am avut si eu atractii din astea, destul de serioase chiar, dar fara sa se intample niciodata absolut nimic. Lucrurile erau ambigue, dar numai din priviri. Si dupa ceva timp, a trecut. Atractia s-a dus, m-am prins ca atractia pe care o simteam era strict ceva fizic, pentru ca, atunci cand am ajuns sa „cunosc” persoana respectiva (eram colegi de facultate, ne vedeam zilnic), mi-am dat seama ca e vai steaua lui :))))
Am avut ff mult timp remuscari, si eu simteam cumva ca tradez, insel. Dar mi-am dat seama pana la urma ca nu am facut absolut nimic gresit. E ca si cum te-ai simti vinovat ca ai avut un wetdream cu un coleg de servici/Denzel Washington in tinerete/Tom Hardy/farmacistul/brutarul. E apa de ploaie, nu inseamna nimic. Cred cu tarie ca actiunile se pot judeca si condamna, nu fanteziile pe care le avem cu totii in cap mai devreme sau mai tz.
Comentariu beton!68
Corect si nu chiar usor de inteles pentru populime ! Cafea, m-ai surprins placut cu concluzia ta corecta: l-ai inselat pe Mihai si o puteai face la fel de bine fie si numai la nivel spiritual ! Putine femei iti seamana, dupa parerea mea. Si, fiindca oamenii nu sunt ingeri, pot afirma ca ai urcat doar prima treapta a tradarii, chiar daca intentia, care e fundamentala in situatia ta, n-a existat.
0
Ai
dreptate, l-ai inselat pe Mihai.
0
ca și la articolul Ligiei cu violența domestică, n-am ce comenta nici astăzi; și sper să rămînă așa, deși urologul mi-a zis „da, așa suntem proști unii…”
Comentariu beton!63
Poți să dezvolți un pic ideea asta cu urologul?
Că urmeaza să fac un control🙂
Comentariu beton!17
@costicamusulmanu Asta imi aduce aminte de un banc: moare Mărie si ajunge in cer la Dumnezeu. Si Dumnezeu o chestioneaza ca sa vada unde sa o trimită, in rai sau in iad:
– Mărie, ai baut la viata ta? Ai fumat? Ai furat? Ai mințit? Etc etc. Ti-ai înșelat soțul ?
– Nu, doamne, nimic din toate astea.
– No bine, zice Dumnezeu. Sfinte Petre, ia adu o pereche de aripi.
– Vaaai, zice Mărie, ma faceți inger?
– Nuu, raspunde Dumnezeu, te facem gâscă !
Comentariu beton!37
@Baxter, cu urologul e relativ simplu, vorbiți ce vorbiți și la un moment dat îți bagă un deșt în cwr…
Comentariu beton!29
Dar bancul cu impotenta il stiti? Cica unul asa, spre 60 il intreaba pe un medic: ,,dom’ doctor, cum e cu impotenta asta, vine asa, dintr-odata?” ,,Aaa, nu, nici pomeneala, intai te face de rusine de cateva ori!”
Comentariu beton!34
M-am lamurit destul de repede dupa ce m-am casatorit ca asta cu a fi cu cineva din punct de vedere sexual exclusiv nu e adevarata decat in rare cazuri. Cred ca 99% dintre oameni ( femei/barbati) macar o data in viata se pomenesc ca ar vrea sex cu alta persoana decat cu cel cu care e implicat intr-o relatie. Uneori e fara voia ta, pur si simplu te simti atras, ca o faci sau nu uneori nu mai conteaza, pasul e facut, poarta e deschisa. Si aici nu am nevoie sa ma judece nimeni, sper ca nu intervine cineva cu percepte religioase 🙂
Acum daca poti separa atractia sexuala de dragoste, atasament, pentru ca si dupa ce iti gasesti marea dragoste, daca o gasesti, dupa un timp scanteia aia de la inceput, nebunia dispare. Stiu , unii spun ca la ei e totul aprins ca la inceput, dar imi e greu sa cred, e in firea umana.
Acum ca sa raspund la intrebare, da, am inselat si presupun ca am fost inselata. Mai presupun ca a banuit, dar nu a vrut sa stie sigur, asa si eu.
Cine sunt eu sa ii interzic cuiva pornirile, atentie nu animalice cum o sa ziceti poate multi, atata timp cat e discretie, cat lucrurile sunt linistite acasa.
Eu nu am avut niciodata vreun sentiment de gelozie, nu stiu el.
Eu nu consider casatoria ca fiind o inchisoare, daca vrea sex in afara ei si o fac safe si nu in vazul lumii, e pur si simplu treaba mea. Viata e scurta si e una, trece rapid, de ce sa ma retin de la ce imi place doar ca sa ma supun unor norme tampite create de altii ?
Presupun ca ce am afirmat eu aici e impotriva parerii unora, asta e, pur si implu nu imi pasa, asta cred eu si viata m-a invatat ca daca tii cont de ce spun ( doar spun de multe ori unii cu principii morale) nu esti fericit.
Asta nu inseamna , sa ne intelegem, ca viata mea este una cu un barbat pe zi sau asa ceva, nu e film, dar cand se aliniaza astrele si am o atractie fata de cineva, si mi se si raspunde, atunci nu vad de ce m-as opri ? Viata e oricum urata si presarata cu nenorociri, de ce sa nu ne-o facem mai frumoasa?
Comentariu beton!335
Probabil cel mai mișto comentariu de azi. Sau, dacă nu, printre cele mai mișto.
Fabulos! Parca ai descris viata mea! Este un comentariu unde as pune un „mare multumesc”!!!
Comentariu beton!33
N-as avea nimic impotriva daca n-ai ascunde. Minciuna e problema. Si zici tu ca nu esti geloasa. Dar eu cred ca e din cauza ca nu stii. Daca ai afla si cand si cu cine, nu stiu cat ai mai fii de relaxata.
Eu cred ca daca doi oameni pornesc intr-o relatie cu ideea ca este o relatie „traditionala” ca sa zic asa si nu hotarasc impreuna la un moment dat sa o transforme intr-una deschisa este cam urat. De ce sa traiesti in minciuna?
Comentariu beton!59
Dupa mine ai inselat daca partenerul considera asta. Fiecare relatie e diferita, sunt perechi pentru care sexul cu altii e acceptat cat timp e doar sex in timp ce pentru altii e inselat daca ai dat un buchet de flori la alta sau ai vorbit despre vreme cu altul.
Adica daca celalalt nu considera ca l-ai inselat atunci totul e ok dupa mine. Cu conditia ca EL/EA sa stie ! Daca ascunzi ceea ce faci atunci chiar tu consideri ca celalalt nu ar accepta ceea ce faci deci l-ai inselat.
Nu as face ceva cu care partenera nu ar fi de acord. In orice relatie exista niste limite, reguli, care e bine sa fie discutate si intelese. Daca nu esti de acord cu ceea ce isi doreste celalalt si vrei ceva ce nu ai in relatia actuala atunci e mai bine sa ii pui capat. Da, stiu ca teoretic sunt exceptii, cazuri in care e vorba de copii, locuinta sau probleme materiale sau chiar mai rau dar eu vorbesc din punctul meu de vedere.
Da, sunt de acord ca tentatii exista si ca uneori te gandesti cum ar fi sa … insa pana la a face acest lucru e cale lunga si nu consider ca a te gandi la ceva e tot una cu a face sau a incerca sa faci acel lucru. My two cents !
Mai on topic nu am inselat si am fost inselat. Nu am inselat pentru ca atunci cand partenerul nu era pe aceeasi lungime de unda cu mine am plecat din relatia respectiva. Am incercat sa-mi explic decizia celuilalt.
Cand am fost inselat a fost cam asa: cea cu care eram impreuna de cateva luni mi-a spus ca pleaca in delegatie iar eu am iesit cu gasca intr-un club unde nu mergeam de regula. Acolo am dat de ea dansand cu un el. M-a mintit incercand sa explice situatia, ca de fapt nu e ce pare, s-a anulat delegatia, el e un coleg, alea alea. Ne-am despartit dupa cateva zile, dupa ce am avut o discutie. Am aflat apoi ca era „modus operandi” pentru ea. Daca ar fi spus de la inceput poate as fi acceptat, probabil ca nu. Dar ar fi fost mai cinstit fata de mine. In plus cei din grupul nostru au „exilat-o” dupa episodul asta.
Comentariu beton!154
Băi, cât de mișto e comentariul ăsta. Mulțumesc! ❤️
Manuta rosie iar argumentul este urmatorul, nu vad in comentariul asta decat individualism si egoism. In momentul in care esti intr un cuplu nu cred, repet, nu cred ca lucrurile pot functiona asa. In plus este redata doar partea frumoasa a povestii, sa fac ceea ce simt pt ca viata este scurta. Bai, ok, inteleg si eu principiul „sa fie bine ca de ce sa fie rau” dar pe a cui cheltuiala? Mie imi pare ca pt gesturi de genul asta cel care plateste primul este partenerul, in cazul in care afla iar asta este total injust fata de el/ea.
Pt o situatie de genul asta nu exista decat o sg solutie, despartirea, cu orice costuri(copii, purcel, catel) iar asta imi pare un pret prea mare pt o prostie dar na, nu toti gandesc asa.
Ps; Am fost inselat, iarba s a dovedit ca nu era chiar atat de vedere precum credea mirobolanta iar rezultatul este cel descris mai sus. In final, 3 pisici si un caine mai tarziu, se intreaba unde sunt toti barbatii adevarati 😅))) Well…
Comentariu beton!53
@Ștefan, trei pisici mai înțeleg, dar ȘI UN CÂINE? Meam, păi nici să găsească un bărbat adevărat nu mai are timp și pentru el. 🤷♂️
Cum isi gestioneaza situatia din cuplu, cred ca depinde de fiecare si nu e lucrul asta de judecat. Dar sunt unele chichite aici in textul tau care pe mine ma duce cu gandul la cateva principii de baza. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu poti sa ai ochi pentru altcineva. Da da da, stiu, pare cliseu, mie mi s-a intamplat o singura data in viata asta. Si la fel a fost si la inceput si dupa ani de zile. Efectiv nu am avut ochi pentru altcineva, si in timpul ala in care puteam insela, preferam sa fiu cu iubita mea. La fel, daca iubesti cu adevarat, esti geloasa. Crede-ma. Esti geloasa si la 15, si la 30 si la 50 si la 70 de ani. Aici nu ma refer la gradul de gelozie dus la extrem, cu urmariri, cu prostii de genul. Ma refer la faptul ca te deranjeaza atunci cand vezi ca atentia persoanei e indreptata spre altcineva in mod insistent. Si ultimul punct dupa parerea mea, daca iubesti, exista respect. Nu fiecare face ce vrea pentru ca atunci nu mai vad sensul cuplului. Dar un comentariu excelent, felicitari pentru curajul de a expune realitatea. Eu am inselat cand eram un copil idiot, si mi s-a intors inzecit si chiar de foarte putin timp. Riscul unei relatii cu o narcisista.
Comentariu beton!67
@MDM, ai dreptate , toti pornim in viata cu niste valori, cu ideea ca ne vom iubi , respecta si asa mai departe. Asa am plecat si eu, nu am facut sex pana la casatorie, nu ca asa zice biserica, dar pur si simplu nu am gasit persoana care sa ma faca sa vreau asta. Acum unii vor spune ca nu am facut inainte, si ca, mi-am dat drumul la viata dupa 🙂
L-am gasit pe el, ne-am casatorit, am crezut ca va dura for life. Dar pe parcurs s-a dovedit altceva. Spui ca e minciuna, e omisiune a adevarului, care da, tehnic e acelasi lucru.
Si mai sunt ceilalti care spun, s-a dus scanteia , sunt atrasa de altul, gata, termin relatia, pai ce ar insemna oameni buni, sa trecem prin o mie si una de relatii , ca sa spunem lucrurilor pe nume, nu ? sa fim pe fata ? cu copii, catel, purcel, umblam dintr-o relatie in alta, ca , na, sa fim pe fata 🙂
Sau sa ne abtinem, suntem cu un barbat/ femeie , cu el stam pana la adanci batraneti, nu stiu ce credeti voi, dar mie sexul mi se pare important si ne implineste, completeaza viata, ne mentine sanatosi, chiar si la caput 🙂
Ma repet, asta nu inseamna ca zi de zi alerg dupa tot ce misca 🙂 Imi vine sa si rad, nu ma justific practic in fata nimanui….
Comentariu beton!17
@Someone nu stiu cum sa fac sa ma fac inteleasa. Ce faceti voi in cuplu e treaba voastra. Atat timp cat e A VOASTRA.
Cred ca lumea asta ar fi un loc mult mai bun daca am intelege cu totii acest aspect pe care l ai expus tu @someone. Nimeni nu aparține nimănui si e absurd sa pretinzi cuiva sa fie atras exclusiv de o singura persoana „o viață „. E impotriva firii noastre.
Sincera sa fiu, eu as accepta varianta asta, daca partenerul ar intelege exact modul meu de a privi lucrurile. Consider ca se accepta si „inselatul” daca delimitezi clar lucrurile.
Pese: ce imi plac oamenii deschiși la minte ca cei de pe blogul ăsta. Mai rar dai de astfel de oameni 🙂
Lasati si dumneavoastra un nr de telefon, nu se stie niciodata, :):):):)
@john care dintre noi sa lase numărul? :))))
Am fost inselata de primul prieten. A avut curajul sa isi aduca amantele chiar la mine in casa.
De inselat nu am inselat si sper sa nu o fac niciodata. Cand inca eram in România si faceam pregatiri de nunta cu domnul sot, o colega de serviciu m-a intrebat de ce nu am un prieten in România si unul in Belgia. Ca doar n-o sa stau asa cateva luni fara „prieten”. I-am raspuns ca nu mi se pare ok sa imi insel prietenul mai ales ca nici mie nu mi-ar placea sa fiu inselata.
Comentariu beton!49
Am înșelat în toate relațiile pe care le-am avut, mai puțin în cea curentă. Pur și simplu la un moment dat mi-am pierdut interesul, pentru că persoana de lângă a încetat să se străduiască să mi-l mențină, știind clar (pentru că le-am zis de la început) că eu am nevoie de apreciere și de iubire arătată, nu implicită, de pasiune și îndrăgostire, și nu mă pot complace într-o relație stabilă și banală în care nu se mai întâmplă niciodată nimic nou și fiecare zi decurge la fel.
În momentul în care am făcut acest pas, mi-am asumat că relația în care eram e ca și încheiată, ceea ce s-a și întâmplat de fiecare dată, inclusiv într-un caz în care mi s-a spus că „sunt iertată” și că putem reveni la ce a fost înainte; nu am mai putut respecta un om care e dispus să accepte așa ceva, iar ce era „înainte” nu era suficient de bun pentru niciunul dintre noi.
Dacă am fost înșelată nu știu pentru că nu m-a interesat niciodată să aflu și nici nu mi s-a adus la cunoștință; am considerat întotdeauna ipocrit din partea mea să mă tem de așa ceva, știind cum sunt eu. Dacă am fost, cu siguranță consider că a fost vina mea, pentru că nu am știut să acord suficientă atenție partenerului și să îndeplinesc nevoile pe care el le avea în relație cu mine. Aștept pietrele, dar nu îmi pasă de ele, având filozofia asta de viață cu timpul începi să ai un obraz destul de gros.
PS. Deși au fost momente în care mi-am dorit poate un copil, nu l-am făcut și nu îl voi face, pentru că nu îi pot garanta stabilitatea unei familii și nu consider că responsabilitatea felului meu de a fi ar trebui dusă de altcineva înafara de mine.
00
Comentariu beton!125
E foarte sincer ce-ai scris, un singur lucru nu-mi e clar: înșelai după ce știai că relația în care erai era ca și încheiată? Sau relația se încheia tocmai pentru că începeai să înșeli? Și încă ceva? Ăla cu care înșelai era și următorul cu care intrai în relație?
Mai în tinerețe nu o știam conștient, apoi deși o știam era greu să renunț la o relație foarte bună, dar în care nu eram fericită, fără un eveniment catastrofal care să pună punct. Pentru că nu am încetat niciodată să iubesc bărbații respectivi, doar că nu îmi mai doream să trăiesc așa, cu ei. Chiar dacă s-ar fi îmbunătățit relația tot era mereu riscul să ajungem în același punct mort. Nici ei nu ar fi încetat să mă iubească și nu ar fi renunțat la mine dacă nu se întâmpla ceva inaceptabil și de nereparat. Unii nu au încetat să mă caute nici așa, dar asta nu aveam de unde să prevăd. Cu doi am rămas în relații foarte bune, de prietenie (după un an-doi în care s-au mai stins din emoțiile puternice).
Nu mereu am început altă relație cu respectivul, uneori a fost doar un pretext. Alteori a fost o îndrăgostire foarte puternică și o atracție la fel de mare, ca în cazul curent, relație care durează de 7 ani (aici adaug și o perioadă în care eram „doar prieteni”) și în care încă reușesc să fiu surprinsă și să descopăr lucruri (plăcute) noi despre celălalt. Cel mai mult a durat 3 săptămâni între momentul în care am ajuns la contact sexual cu altcineva și până la încheierea relației, cel mai puțin o zi.
Acum îmi dau seama că din secunda în care îmi pun problema cum să fac, practic, să îmi pun în aplicare o atracție, deci depășește starea de fantezie și devin disponibilă și dispusă la asta, e game over.
Comentariu beton!41
Partea asta „Pur și simplu la un moment dat mi-am pierdut interesul, pentru că persoana de lângă a încetat să se străduiască să mi-l mențină, știind clar (pentru că le-am zis de la început) că eu am nevoie de apreciere și de iubire arătată, nu implicită, de pasiune și îndrăgostire, și nu mă pot complace într-o relație stabilă și banală în care nu se mai întâmplă niciodată nimic nou și fiecare zi decurge la fel.” pff ar trebui predata in scoala primara. Bravo pentru curajul de a cere totul! Adevarul este ca majoritatea ne complacem in relatii mediocre, nu e tocmai ce vrem, nu suntem pe deplin multumiti, nu cerem tot ce dorim, insa…merge, nu e rau, e mai bine decat solo. Daca tot m-am bagat in seama, trebuie sa recunosc ca in trecut am inselat si am fost inselata. Cred ca inselatul vine din nemultumire fata de relatia in care esti si din lipsa curajului sau a interesului de-a o incheia.
Mai femeie, In capul si in viata dumitale e un terci…ca nici michiduta nu-l poate desface! Pacat de barbatii aia care si-au facut sperante! Imi aduci aminte de un banc: unul inflacarat voia sa faca sex cu una. Dar ea nu se excita cu una cu doua! Trebuia sa fie un mediu furtunos, cu fulgere, cu tunete, cu rafale de ploaie, numai asa ii starnea pasiunea! Ce sa faca tipul, ia o oala, bate cu polonicul in ea, gata tunetele, tipa se dezmorteste. Cu cealalta mana la intrerupator, aprinde si stinge becul, gata si fulgerele. Tipa incalzita bine! Ia tubul de la dus, pune apa peste ea, gata si refalele de apa! Tipa deja excitata.,,gata, poti sa vii!” Gagiul deja obosit ii raspunde: ,,auzi, pe vremea asta ti s-a facut si tie de sex!?”
Bravo pentru sinceritate si asumare! dupa cum ati spus, au venit si pietrele din partea alora care cred ca femeile care „inseala” sunt ori curve ori nimfomane ori au probleme psihice. Ca cineva, mai ales femeie, sa-si declare si sa-si foloseasca libertatea permanenta de alegere… mai rar, in general am fost educati sa le facem tuturor pe plac, mai putin noua insine.
Comentariu beton!15
N-am înșelat. Când n-a mai mers, am ales (când am ales eu) să ne vedem de drumuri separat. Am fost înșelată, și s-a prăbușit lumea. De la “ce nu am făcut bine” până la “e un nenorocit” – toată paleta. Groaznic moment, urâte amintiri…
Comentariu beton!45
n-am înșelat și nici n-am fost tentată s-o fac.
da, am fost înșelată într-o relație. de ce? e, uite că nu am un răspuns. poate nu eram ce avea nevoie respectivul 🤷🏼♀️.
în relația de cuplu actuală, habar n-am dacă am fost înșelată 😃. n-am simțit în niciun moment că ar fi ceva-n neregulă.
da, pt mine și s3xul plătit e tot înșelat.
p.s. nici nu cred în a doua șansă după o poveste de-asta. mi-ar fi imposibil să nu fiu suspicioasă și să nu-i mai reproșez vreodată.
Comentariu beton!87
Am fost inselata. A fost subiect de despartire. M-am recasatorit. Credeam ca e bine. M-am trezit inselata, dar mai rau de atit; nu inselatul m-a deranjat, ci atitudinea, increderea pierduta, senzatia de abandon. Am fost rugata sa continuam. Continuam dar mi se pare o greseala. Cind s-a dus increderea, mai bine stringi miinile si pleci. Altfel lupti contra ta. Daca increderea e tot acolo, nu ai motive sa pleci. Nimeni nu e perfect.
Comentariu beton!61
Nu am fost înșelată, am avut încredere totală în asta.
Nu am înșelat, deși putea să-l pună pe gânduri (dar nu l-a pus) o întâmplare din tinerețe. Cam așa a fost: soțul pleca foarte des la competiții în week-end-uri și se întoarcea mai mereu duminica seara târziu. Și intra cu grijă să nu o trezească pe fiica noastră, apoi se strecura în pat lângă mine. La una dintre dăți l-am întrebat somnoroasă „cine-i?”. „Eu”, a venit răspunsul logic. „Care eu?” Instant m-am trezit și mi-am dat seama ce întrebare am pus. S-a făcut toată viața haz pe tema asta. De câte ori intra în casă spunea „sunt eu” și își declina numele, ca să „nu fie încurcături”.
Comentariu beton!149
Pot scrie cu mâna-n chi… ăsta, pe inimă, că n-am înșelat niciodată. Nu am avut motive, nici nu mi-a trebuit. Tot ce îmi trebuie am acasă. Am fost și destul de selectiv în a găsi ceva să mă satisfacă, dar și când am găsit, am nimerit.
Din sens opus, știu că n-am fost înșelat de soție de când suntem împreună și am încredere în asta. Însă am avut un antecedent cu o fostă care a rămas fix asta pentru ce a făcut. Și nu doar pentru că a făcut-o, ci pentru că n-a avut verticalitate să pună punct.
Comentariu beton!19
Acuma sa vedem câte comentarii cu nick real…dc o aa faci și comp cu răspunsurile la Nadine….:))
La mine situația e simpla: nu am înșelat dar cred ca dc as fi întâlnit pe cineva wow ptr mine as fi avut un one night standing ca mai mult nu duc :)))) Mie mi-e greu cu mine, uneori, darmite sa duc o viata dubla. ONS-ul ptr mine e fix asta: plictiseala, momentul, contextul…cu condiția de once în a life Time nu de fiecare data când pleci în delegație.
În ceea ce îl privește pe domn, nu cred/ nu stiu, nu am acest feeling niciodată.
N-am înșelat, ca mi se pare prea complicat. Ar trebui sa jonglez cu timpul si cu minciunile si nu am energia necesara.
Daca am fost înșelată, nu știu. Poate a făcut-o așa de discret încât nu mi-am dat seama. Dar, ma îndoiesc.
P.S. Aștept cu mare nerăbdare si maxim interes răspunsul lui @John Temple.
Comentariu beton!20
Am înșelat de câteva ori în a doua parte a primei căsnicii. Poate că și eu am fost înșelat, dar nu am aflat nici atunci și nici mai târziu. Regret? Nu. Îmi asum acele decizii, pentru că am făcut ce am făcut în mod conștient, nu luat de val sau beat. Poate că o dovadă a faptului că nu au fost doar impulsuri de moment, este și faptul că măcar o dată pe an sun sau sunt sunat de respectivele doamne, strict pentru a ne întreba de sănătate.
În a doua căsnicie, mi se pare că aș fii cel mai mare imbecil, numai dacă m-aș gândi la ideea de a înșela.
Comentariu beton!17
Înșelat la modul clasic – adică ai o relație și mai ai aventuri vitejești secrete sau chiar alta relație mai mică paralelă, nu. Pentru că nu-s multitasking. Adică fac câte un lucru pe rând, îl fac prost, trec la următorul.
Dar de două ori am pus punct relațiilor lungi în care mă aflam și în care eram nefericit pentru că mă îndrăgostisem nebunește de altcineva. Diferență de 10 ani între relații. Nu știu dacă se pune la înșelat.
Prima data, aveam 22 de ani, relație lungă dar de vreo 2 ani se vedeau diferențe între ce vrem de la viață. Am întâlnit o tipă printr-un prieten comun și s-a tăiat filmul. Ce e drept, la intensitatea aia nu am simțit niciodată. Înainte sau după. Ceea ce nu e neapărat de bine, dragii moșului.
Nu am stat pe gânduri și am ieșit din relație. Cu tipa am avut o semi-relație de 3 luni. Nu regret nimic.
A doua oară, după mulți ani, relație de 5 ani. Toxică. Dar cu adevărat toxică. Izolare, paranoia, șantaj emoțional, certuri, violență etc. Da, prostia mea, dar când ai întipărit adânc în creier că atât meriți e rețeta perfectă.
M-am îndrăgostit brusc și asemănător cu situația anterioară. La fel, am pus punct când am văzut unde îmi umblă gândurile non stop. Nu s-a materializat însă nimic. Ce interpretasem eu ca atracție din partea ei fuseseră semnale mixte. Și a fost cam jenant că eram colegi de muncă. Dar a fost cea mai bună decizie din viața mea să ies din calvarul ăla.
De ce zic că nu știu dacă se pune – nu am jucat la două capete niciodată.
De înșelat am fost. M-am prins repede. Nu avea experiență cu jucatul la două… capete. A prins și moment perfect – rămăsesem fără serviciu și nu găseam nimic, chirie pe cap, moartea unui membru apropiat din familie.
Mersul la curve când ești în relație e înșelat. Și așa m-am lungit, dar argumentul suprem ‘nu pot să fac acasă chestiile astea, că îmi pupă copiii pe cap’ arată ipocrizie și prostie.
Comentariu beton!47
Pe scurt, da si da.
Pe lung, ”copil fiind paduri cutreieram”. Intotdeauna am considerat ca pana sa te asezi la casa ta, trebuie sa faci mai multe tururi prin alte case sa vezi cum sunt compartimentate, ce dotari au si cat de confortabile sunt pentru a sti ce ti se potriveste. Un fel de studiu de piata. Bineinteles ca acest studiu de piata nu poate fi facut doar in timpul liber pentru ca pur si simplu nu programul de lucru este mult prea incarcat. Asa ca in timpul serviciului mai plecai la studii de pregatire.
Asta e unul dintre motivele pentru care am si fost inselat la randul meu 😁
Majoritatea celor pe care ii cunsoc si nu au avut aceste studii nu au ramas in casa construită de ei cu partenera/ partenerul si acum sunt cu bagaje in mai multe locuri.
Mersul la curve este tot inselat.
Si acum astept hate-ul cu multe manusi rosii 😀
Comentariu beton!31
O sa spun doar ca mersul ma curve(cum zice MV), adica sexul pe bani nu l-as pune la categoria inselat, practic platesti un serviciu, nu?
Comentariu beton!19
Am fost de ambele părți ale baricadei. Am înșelat într-o relație fără viitor, pur și simplu am făcut pasul în altă relație, asta a fost. Mai târziu am avut remușcări, aș fi putut fi onest: „nu mai merge, hai să punem punct”.
Am fost înșelat, m-am prins târziu, a fost despărțire cu scandal,și chiar și azi, după aproape 20 de ani și fiecare cu altcineva, trecem pe partea cealaltă a străzii când ne vedem întâmplător.
Comentariu beton!28
Ce nasol. 🙁
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.15
Dar femeile sunt făcute să rămână monogame?
stocolm represents…
Comentariu beton!24
Nu și nu (cred, adică eu nu mi-am dat seama, ceea ce e același lucru). Iar mersul la curve nu-l consider înșelat. N-am fost niciodată, sunt prea zgârcit, dar nu mi se pare că poate intra în categoria înșelat.
Ce mișto e să nu te duci la curve din rațiuni financiare, nu pricipiale🤣🤣🤣
Comentariu beton!39
Cam toate principiile mele au rațiuni financiare în spate. 🙂
Eu cred ca toata lumea a inselat, cu gandul, cu fapta, nu neaparat in casnicie, in viata de zic cu zi eu cred ca toti am “inselat” mai mult sau mai putin! Nimeni nu este perfect pe lumea asta!
Absolut. Doar că nu despre asta era vorba azi.
Observ că unele și unii habar n-au ce-i aia o relație exclusivă și se vor și cu pula-n cur și cu sufletu-n rai.
Nu, n-am înșelat niciodată pentru că am pus întotdeauna cărțile pe masă. În schimb, timpul mi-a dovedit c-am fost căsătorit cu două târfe.
00
Comentariu beton!80
Nu neaparat, nimeni nu stie contextul din viata fiecaruia pentru a-l judeca, doar zic….
@Alive: dacă un om matur nu știe ce vrea de la viață, atunci e mai bine să nu facă umbră Pământului degeaba și să-i încurce pe alții. 😉
Comentariu beton!17
eu nu am zis asta , stim sau nu stim ce vrem de la viata e asumat sau nu de fiecare, am spus decat , daca nu e cu suparare, ca unii sunt altfel pur si simplu, si ca nimeni nu stie exact ce e in viata acelui om ca sa dea verdicte si sa se dea exemplu pe sine….
JT, cam calm azi. Nimic despre gazat, împușcat etc? 🙂
@Alive: se pare că nu înțelegi ce citești sau te faci că nu înțelegi. Da, îmi permit să dau verdicte cât timp am o coloană vertebrală și un cuvânt pe care-l respect.
Mă repet: cine se știe că nu-i-n stare să fie-ntr-o relație nu este obligat s-o facă. Din partea mea, burlacii și burlacele să fută-n draci. Dar când unul din cei doi fute-n stânga și-n dreapta doar pentru că nu se simte apreciat(ă) înseamnă că are mentalitatea unui copil de 5 ani pe modelu’ „îmi iau jucăriile și plec”.
@anukoi: nu stric gazul și gloanțele pe niște tolomaci. 🤷♂️
Comentariu beton!23
Am citit toate comentariile cu mare interes! În ceea ce mă priveşte, am facut „di tăte” in viaţa asta, nu neapărat din curiozitate, cât mai mult din răzvrătire; tinereţea mea a fost marcată de cutume care trebuie respectate, de tipare în care trebuia să intri cu forţa, dacă era necesar. Toate experienţele extra au fost pentru că aşa am vrut! Având această atitudine, ce făcea aşa zisa jumătate nu contra prea mult în geografia mariajului! În paranteză fie spus, când după prima copilă, a apărut o problemă cu ochi (era epoca aceea…) mi-a zis că el mai vrea al doilea plod, i-am răspuns că şi-l poate face în sat, dar nu cu mine!! Trecut-au anii! Acum sunt un babet care nu mai trebuie să-şi facă probleme că înşeală sau este înşelată! Îmi sunt cea mai faină companie şi mă înţeleg foarte bine, eu cu mine însămi!! Concluzionând nu am crezut niciodată în monogamie şi în apartenenţa pe viaţă! Cine are/a avut aceste experienţe este un fericit/ă!
Comentariu beton!47
De făcut am făcut-o, in momentul in care s-au răcit de tot lucrurile acasă și am început să avem parte de luni de zile, uneori peste un an, fara intimitate, și cu multe tensiuni mocnite si certuri. Am reușit fara sa construiesc o relație paralela, ceea ce nu duc nici eu, după cum a spus multa lume aici. A fost mai degrabă o supapa, când simțeam că înnebunesc altfel. Cât despre regret evident că regret, pentru că trăiesc cu senzația acuta ca a fost greșit, și că nu am, moral, cum să îmi justific chestia asta fara sa par un bou. De aici și numele.
Nu știu dacă am fost și eu de partea cealaltă. Daca mă gândesc la asta mă apucă așa un fel de panica, deși daca as afla, in contextul ăsta, nu as avea niciun drept sa comentez ceva.
Comentariu beton!49
Da…ambele!
Eu am înșelat din mai multe motive:
-lipsa de atenție din partea partenerului
-lipsa de comunicare
-lipsa de contracte intime
-nevoia de a ma simți bine si a-mi condimenta viața
-îndeplinirea unor fantezii etc.
Nu regret ca am făcut lucrul ăsta si îmi asum…am doar o viață!
Am fost înșelată…înainte ca eu să mă deștept si sa realizez ca eram intr-o relație toxica in care era vina mea ptr orice kkt…asta pana a dat in mine si un click s-a întâmplat in creierul meu!
Comentariu beton!33
Da. Eu consider că da. Pentru că este vorba de onlyfans. El a considerat că nu, pentru că este vorba de only fans. Dar erau conversații întregi în care le cerea ce voia, în condițiile în care îmi spunea că el nu poate să ceară așa ceva de la iubita lui?! Ca să nu mai spun că le plătea abomanemte, logic. În condiţiile în care în 6 luni de relație nu am primit flori niciodată
Comentariu beton!40
Mda…
Eu personal nu am înșelat pe nimeni, însă pe la 18 ani am început o relație cu un tip care o înșela pe prietena sa cu mine (am aflat mai târziu dar nu l am părăsit) apoi m a înșelat și pe mine cu alta fată (karma zic eu).
Comentariu beton!15
Ei, karma. Era doar felul lui de a fi
Conform normelor, nu am inselat, insa conform gandirii mele, am facut-o. Din puctul meu de vedere, nu consider inselat sexul pe bani sau sexul intamplataor, cu o persoana pe care nu o mai vezi dupa. Cred ca e ca mersul la restaurant: daca ai avut pofta de un anumit fel de mancare odata, intr-un anumit loc, nu inseamna ca nu apreciezi mancarea facuta zilnic de sotie.
Insa consider inselat atunci cand o faci cu intentie clara, constant, cu implicare emotionala. Desi fizic nu am facut nimic, implicarea emotionala am avut-o, asa ca as spune ca am inselat. Insa m-am oprit inainte de a fi prea tarziu…
00
Se dezbate încă. Ce zici?22
1. Am inselat cand eram foarte tanara si intr-o relatie cu un barbat care era casatorit si putin disponibil. Relatia aia a fost boala lunga moarte sigura si ambii stiam asta pentru ca eu nu imi doream sa divorțeze pentru nu doream sa ma casatoresc.
2 Asta nu stiu daca intra la categoria inselat: impreuna un copil niciun fel de relatie intima de vreo 4 ani pentru ca il prinsesem de multiple ori inselandu-ma dar nu dorea sa plece la muma-sa că “copilul”, ii dau ultimatum sa isi mute fizicul din casa in max 2 luni si rupem pisica. Eu am inceput sa ies cu altcineva fara sa simt nevoia sa ii comunic asta pentru ca totul era tensionat de ani si omul era f violent.Cert este ca relatia cu tipul cu care ieseam nu a nu a dus nicaieri pentru ca eu eram varza si acum gandind matur nu trebuia sa o incep deloc… dar nah atractia exista.
3.In restul relatiilor am mai fost inselata dar eu nu am inselat ci le-am inchis si mi-am vazut de ale mele.
Am ramas cu învățăminte din toate si cred ca eu ca am crescut, sunt lucruri pe care cu mintea de acum nu le-as mai face dar si altele pe care le-as face si atunci am zis pas.
Comentariu beton!27
Da, am fost inselata intr-un hal… cind am aflat, am aflat de un cird de femei care binevoisera sa ii cedeze, printre care si 2-3 „prietene”. A fost prima mea dragoste, am ramas cu traume serioase dupa acest episod.
Nu am inselat, dar am fost un timp indragostita de doua persoane in acelasi timp. Eram deja casatorita si aveam un copil, eram impreuna de mai mult de 10 ani si aveam/avem un cuplu sanatos. Inca ne iubim si azi, dupa 23 de ani de la prima intilnire, inca avem ce discuta, inca avem luminite in ochi cind ne vedem si fluturi in stomac cind ne atingem. Evident ca avem si meciuri pe masura, dupa atita vreme stim pe ce butoane sa apasam ca sa il iritam maxim pe celalalt 😄
Si da, am fost timp de un an, si mai bine, indragostita de inca un barbat. Si el era indragostit. A fost o dragoste platonica, am fi putut fi amanti de 100 de ori, am si dormit la el, doar noi doi, venind din club si fiind ametiti bine, dar niciodata nu a fost nici un gest deplasat. Nici nu ne-am tinut de mina si nu ne-am sarutat…
Am fost fericita sa pot experimenta dragostea aceasta, e uimitor cum sufletul are atitea resurse si noi sintem atit de limitati…
A ramas o amintire luminoasa 💞
Comentariu beton!96
Femeie, 31 de ani, pana la relatia actuala (durata +7 ani) am inselat in fiecare relatie pe care am avut-o inainte, si am fost inselata in egala masura. Terapeutul zice ca e normal, judecand dupa copilaria avuta si tratamentul tatalui, dar totusi regret anumite escapade.
Eu cred insa ca o faceam din cauza lipsurilor: voiam mai multa atentie, sau se nimerea o chimie mult mai buna cu altcineva, dar cel mai tare cred ca a contat faptul ca mereu am crezut ca omul nu este o fiinta monogama. Si in relatia actuala am fost tentata de sentimentul acela de aventura cu cineva cu care sigur te-ai imbina perfect din toate punctele de vedere, mai ales la capitolul nevoi intelectuale (un coleg de munca, insurat), insa aici intervine si alegerea fiecaruia. Am ales constient sa nu o fac din respect pentru cel care sigur nu m-a inselat vreodata, desi in mintea mea s-au derulat zeci de fantezii, si cand o vedeam pe sotia colegului ma afecta emotional. Oare se considera totusi ca am inselat si in acest caz, sau conteaza lipsa actului in sine si abtinerea intentionata, venita din dorinta de a nu ii face asa ceva partenerului actual?
Comentariu beton!29
Mie mi se pare că dimpotrivă, merită să te apreciezi pentru c-ai reușit să spui „nu”. Mai ales dacă și colegul ar fi vrut, că asta nu-mi e foarte clar.
In tineretile mele zbuciumate am inselat de foarte multe ori, practic, nu „iertam” nimic. Acum m’am potolit, pur si simplu nu mai vreau si nu mai am chef de nicio complicatie, desi ocazii sunt in continuare destule. Sunt in stare sa recunosc ca inselam doar de idiot ce eram, nu din alt considerent.
Si, da, am fost si inselat. Am trecut peste, constient fiind de faptul ca karma nu iarta.
Din punctul meu de vedere, sa te duci sa beneficiezi de serviciile unei lucratoare sexuale nu este inselat. Chiar daca nu am fost niciodata, totusi am mare respect pentru ele, deoarece imi imaginez ca nu e usor sa practici aceasta meserie. Insa nu as considera ca fiind inselat acest lucru, pentru mine ar fi ceva ca si in situatia in care te duci sa iei masa in oras, de exemplu. E doar un serviciu platit, de care beneficiezi, nu te duci acolo sa te indragostesti sau sa initiezi vreo relatie.
Cred ca generatia noastra are tendinta sa considere sexul mult prea overrated… ar trebui sa ne mai relaxam in privinta asta…
Comentariu beton!22
Am fost înșelată. M-am trezit extrem de târziu la câte capete juca.
Pe una dintre domnișoare, am căutat-o și am ajutat-o să își găsească serviciu. Așa am considerat eu că trebuie să mă răzbun. Nu știu ce știe ea, nu am întrebat-o niciodată. Nu o consider deloc vinovată. Este o victimă, ca multe altele, dar pe care o ținea dependentă de el. El nu își asumă nicio relație, mereu este singur și, desigur, neînțeles. În realitate, este doar o jigodie fără respect pentru ceilalți.
Nu am plecat instantaneu, deși acum îmi doresc să o fi făcut. Mi-a luat vreo 2 – 3 săptămâni. Mă hărțuiește și acum. Ah, și acum e persoană publică :))
Nu am înșelat și nădăjduiesc că nu voi înșela niciodată. Acum sunt ok, într-o relație stabilă, știm amândoi ce dorim, avem aceleași valori și principii și ne este bine.
Comentariu beton!42
Nu am înșelat de-a doctorul, dar când eram într-o relație moartă în apă am pus ochii pe cineva, cu care am ajuns sau nu după despărțire. Am fost sărutată de altcineva decât partenerul dar nu am reciprocat.
Nu am fost înșelată.
N am avut decât 3 iubiți, nicio aventură de o noapte. Victorian de-a dreptul.
Dar cine știe ce se va întâmpla după 40 când femeile devin horndogs. Never say never.
M-a inselat inainte de nunta dar s-a jurat ca nu mai face niciodata si am facut nunta la care l-a chemat si pe distinsul domn. Nu am vrut sa fac mare tambalau si a doua zi s-a jurat iar ca nu mai face si ca ramane cu mine. Naiv, am crezut-o dar gandurile catre acel domn n-au incetat si dupa 3 ani de casnicie taras grapis ne-am zis pa. Si la final tot eu am fost scos tap ispasitor pentru ca nu i-am indeplinit toate dorintele pe care ea le-a avut si ca acel domn o va multumi din toate punctele de vedere. Dar cum karma e strengara cateodata, cand i-a spus ca ea e libera ca pasarea cerului si ei isi pot consuma dragostea fara alte oprelisti, distinsul domn i-a spus ca el are deja un copil de 2 ani cu o alta domnisoara si nu are de gand sa mai revina in patul ei.
Comentariu beton!55
Pățăști.
Da, am înșelat. O dată. A început în pandemie, online, de la distanță mare și în final s-a transformat în ceva fizic și recurent. Ambii căsătoriți, el ceva mai în vârstă decât mine. De ce? Pentru că îmi lipseau anumite lucruri atât dpdv emoțional, cât și sexual, de la relația pe care o aveam de 18 ani. Știu că în general e tare ușor să judecăm alegerile oamenilor și să le dăm sfaturi: “De ce nu ai vorbit despre asta?”, “De ce nu l-ai părăsit?”, “De ce nu v-ați rezolvat problema altfel?”… De ce? De ce?.. Simplu, și am să fiu cât se poate de directă: pentru că la momentul respectiv am simțit că vreau ceva mai mult cu omul acela, pentru că îmi plăcea compania lui, pentru că mă făcea să mă simt într-un fel, pentru că mă dorea și e a naibii de bine să te simți dorit de cineva care îți stârnește niște emoții… pentru că endorfine și oxitocină. Dacă puteam să fac altceva, nu asta? Cu siguranță. Dar știu sigur că nu tot ceea ce facem ca oameni, în viața asta, e corect, perfect, ideal și așa mai departe. Nici experiența mea nu a fost. Nu a fost pentru că, poate suna absolut incredibil pentru unii, nu am vrut să îi rănesc pe niciunul dintre ei și nici pe mine, în schimb nu am reușit asta. În primul rând, m-am rănit pe mine pentru că experiența în final a fost un mare consum emoțional, cu tot sexul mișto de care am avut parte, am rămas cu o pată pe suflet. Bărbatul cu care am avut această relație cred că a simțit la fel. Încă ne vedem, în sensul că drumurile noastre nu sunt complet separate. Să zicem că suntem un fel de prieteni. Și asta e destul de greu pentru că relațiile de genul acesta nu sunt ușor de înghițit. Nu am de gând să fiu deschisă cu acest lucru și să îi mărturisesc vreodată soțului meu. Între timp, am discutat despre problemele pe care le avem și încercăm împreună o rezolvare. Nu cred că dacă el ar ști, l-ar ajuta în mod real cu ceva. Din cei 3, cred că e singurul care nu a fost rănit (de fapt nu știe că a fost rănit).
Ce pot să spun după această experiență e că nu toți suntem la fel: la fel de curajoși, la fel de corecți, la fel de buni, de inteligenți (din punct de vedere emoțional sau intelectual). Avem nevoi foarte diferite și complicate de gestionat, iar drumul fiecăruia este diferit. Și tot pe acel drum se mai întâmplă să găsim gropi, prăpăstii, păduri, suișuri și coborâșuri, alte drumuri laterale și, în mod cert, alți oameni… buni, răi sau pur și simplu oameni.
Comentariu beton!156
Alt comentariu extrem de mișto. Kudos pentru curaj și sinceritatea absolută.
Alina, înțeleg perfect de ce ai ales să nu îi spui partenerului tău. Ce folos? Doar să fie rănit și să își pună întrebări despre validitatea relației în contextul în care decizia e lut și lecțiile din situația asta au fost învățate?
Să răspund la întrebare: da și eu am fost într-o situație asemănătoare cu a ta și sper din suflet să nu ajung vreodată să îmi pierd mințile și să mărturisesc (una din fricile mele e ca o să fac Alzheimer și zic vreo prostie..). Dpdv al importantei momentului respectiv pt mine, pot spune ca într-un mod atât de ciudat, m-a făcut să apreciez mai mult relația în care sunt.
După vreo câteva luni de nebunie, vinovăție și toate sentimentele care vin cu o relație extramaritală, mi-am dat seama cat de bine sunt de fapt acasă. Știu ca multă lume judecă decizia asta (mai ales ca el nu știe) dar pot spune clar ca a fost o situație care a îmbunătățit major relația noastră. Am învățat multe despre mine și mai ales despre noi.
De 6 ani cat a trecut de atunci, nici prin cap nu mi-a trecut.
Pt. Context: suntem împreună de 18 ani.
Și nu cred ca onestitatea 100% doar pt conștiința mea e bună, ci dimpotrivă ca ar fi un gest egoist acum doar sa mă simt eu împăcată ca am mărturisit.
00
Comentariu beton!25
Eu pot sa iti spun cum se vede de partea cealalta, a celei inselate si a copiilor de care nu pomenesti nimic, creaturi neglijabile, nimerite in povestea ta… Se simte ca un cosmar care nu se mai termina niciodata… Nu ii lasi nici sa moara, nici sa traiasca… Daca esti adult matur, n-ar trebui sa lasi ca povestea asta sa ii tina in agonie ani de zile pe cei implicati. Ori la bal, ori la spital
00
@DS
Revin cu o adaugire, mai mult pentru clarificarea contextului: in cazul meu nu au existat copii iar in cazul lui copilul nu mai era tocmai copil, ci o persoana trecuta de varsta la care te poti angaja legal in Romania, un semi-adult iubit si ingrijit de tatal sau. Infidelitatea cu mine nu a schimbat grija lui pentru copilul deja trecut de varsta cand nu intelegi de ce mami si tati nu se mai iubesc. Nu as vrea sa insinuez ca e ar fi usor la nicio varsta sa afli asaceva despre parintii tai.
Si nu, un copil nu e niciodata o creatura neglijabila, asa cum nici unul din noi nu suntem creaturi neglijabile
@Alina, mea culpa…
Cunosc un caz unde drama e extinsă…
@DS
Nu cred ca e cazul de mea culpa, nu-i de parca fara copii nu vorbim de inselat, doar voiam sa clarific contextul situatiei mele. Nu stiu daca stateau diferit lucrurile daca era vorba de copii si la mine sau de copii mai mici la el, habar n-am. Am invatat ca e usor sa zic ce-as fi facut in situatia X sau Y dar ca rare ori se intampla sa faci exact asa cum ti-ai imaginat atunci cand esti pus in fata faptului implinit
Eu aș întreba de ce bărbații înșelați pleacă iar femeile înșelate, de cele mai multe ori, rămân?Motivele economice?De ce dubla măsură în felul în care ești privit?Femeia e….c**,bărbatul a fost neînțeles. În rest….Someone a spus totul mult mai bine decât aș putea exprima eu,mulțumesc
Comentariu beton!22
Nu e mereu la fel. Eu am fost inselat si am ramas si am dat totul sa trec peste, din punct de vedere psihic. Si am muscat-o din nou, pe motiv ca „lucram sa facem sa fie bine dar din cauza ta m-am culcat cu altul, din cauza ta s-a ajuns in situatia ca acum sa ma vad cu altul, pentru ca noi incercam sa reparam ceva dar viata mea trebuie sa continue, vreau sa ma casatoresc, nu pot sta asa”. Deci la modul ca am muscat-o grav. Asa cum am zis mai sus intr-un comentariu, o narcisista care facea totul perfect, doar altii erau de vina. Singurul meu hobby, un meci de fotbal pe saptamana cu prietenii, in rest la dispozitia ei. Mancare, curatenie, toate poftele indiferent de ora. Eu cu ce am gresit acolo? Pentru ca am dat totul. Pana si de familie m-am rupt partial, pentru ca daca raspundeai la un mesaj mamei, erai considerat „mamos” si nu e acceptabil asa ceva. Si cu toate astea am ramas si am luptat pana am aflat ca pe la spatele meu a inceput sa vorbeasca cu o cunostinta veche de a mea si am pus punct. De cateva zile. Nu, nu este un tipar cum ca baietii sunt neintelesi si femeile curve. Nu e un tipar de gen ce se intampla. Depinde de la om la om. Fiecare cat e de inteligent emotional si cat e de responsabil. Ce nu stie lumea, e ca iarba nu e mai verde dincolo, e verde cu cat o uzi tu mai mult, si un lucru sigur, Karma nu iarta. mai devreme sau mai tarziu.
Comentariu beton!46
Am 39 de ani. In relatie din 2009. Nu am inselat niciodata pe nimeni. Am fost inselata de primul prieten, la 16 ani, banuiesc ca hormonii/tineretea l-a indemnat pt ca stiu 100% ca baiatul ala m-a iubit cu adevarat. El si sotul pot spune ca m-au iubit cu adevarat. Pe la 22 de ani un tip mai in varsta m-a inselat. El vedea relatia noastra doar ca pe ceva fun si eu nu. Ne vedeam doar in weekend si el isi vedea de treaba cu altele, avea mare succes la femei. I didn’k know better. Nu mi-am inselat sotul (tentata am fost de un singur om) pt simplul fapt ca mi se pare ffffff greu sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat si sa va intelegeti bine. Si consider prostie colosala sa arunc asta pe geam pt ca hormonii reactioneaza la un altul. Te distantezi si vezi ca trece atractia aia.
Comentariu beton!30
Am fost și înșelată. Și Acu uitându-ma înapoi înțeleg contextul. Da, am și înșelat, in special pe fostul. Și Dumnezeu mi-e martor ca nu regret nici o clipa. Acu… m-am potolit😏😏. Chestie de context, din nou.
Da și Da.
Am fost înșelată pentru că ofer extrem de puțin ca parteneră. Chiar și când îmi dau silința.
Am înșelat pentru că nu am avut curaj să spun că mă plictisesc, că vreau altceva, că nu mai vreau să depun efort să contruiesc un parteneriat corect.
Doar eu sesizez o fractură de logică aici? Păi tu recunoși că oferi extrem de puțin ca parteneră, dar tot tu te plictisești? Poate dacă oferi mai mult nu mai apre plictiseala? Numa’-ntreb.
@Mihai dacă zic ca e ipocrită te superi :)).
@Vlad, nu mă supăr, dar nu cred că e ipocrită. Dacă chiar era ipocrită, nu se apuca să comenteze.
nu este ipocrita, probabil sunt traume nerezolvate.
@vlad, relax.
Fractura logică e presupunerea că acestea se întâmplau în paralel sau în aceasi relație dar vă iert 🙂
Dar sunt conștientă de ipocrizie și aș zice și lașitate.
Sunt urâțică, dolofană și megatocilara. Nu am pic de sex-appeal. Conversația îmi e sclipitoare, cariera excepțională și posibilitățile materiale foarte vaste dar astea nu țîn în contextul asta de relație. Asta e oferta oricât fac pe lângă, astea rămân constante.
Ceea ce ofer atrage de obicei un anumit fel de bărbat ce ajunge să mă plictisească intelectual. Efortul pe care nu vreau să îl depun e în direcția de a accepta mediocritatea intelectuală și mult timp mi-a lipsit curajul de a le spune asta.
Am învățat până la urma să fiu onestă și directă și mai selectivă. Am găsit și alternative pt nevoile fizice pt a nu răni pe nimeni. Am învățat .
Comentariu beton!75
@Ana, păi de unde era să-mi dau eu seama de toate astea după primul comentariu? Da, acum sună cu totul altcumva.
Doar ce ziceam mai sus.
Nu am înșelat și nu am fost niciodată tentat să o fac.
Am fost înșelat de mai multe ori; într-o singură situație mi-a spus ea că nu mai merge (nu locuiam în același oraș) și că are pe altcineva, de celelalte am aflat prin terți.
Cea din alt oraș a fost singura pe care „am iertat-o” și cu care din an în Paști mai schimb câte un mesaj.
Dacă ești într-o relație monogamă, mersul la curve este tot înșelat.
My2¢
Comentariu beton!21
Niciodată! Dacă vreau să-mi înșel partenera, înseamnă că relația nu mai merge, așa că de ce să rămân?
Comentariu beton!17
Nu, nu am înșelat. Când sunt cu cineva, nu mă mai simt atrasă de o altă persoană. Mai rămân și eu cu ochii căscați după actori sau actrițe, dar na, ce e frumos și lui Dumnezeu îi place. Dacă încep să mă simt atrasă de altcineva, pentru mine e un semn că ceva nu e în regulă în relația în care sunt. Discut cu partenerul, analizez bine situația și dacă nu mai suntem pe aceeași lungime de undă, pun punct. Am făcut asta și după o relație de 5 ani, fără niciun regret.
Nu știu dacă am fost înșelată. Dacă am fost și nu m-am prins, bafta lor!🤷♀️
Femeie 35 aici. Am fost inselata si am inselat. De ce? Pe scurt, eu cred ca Esther Perel are dreptate: cautam si se cauta un alt „eu”. Recomand calduros video-ul de mai jos.
Pe lung: au fost ocazii cand am fost inselata si nu mi-a pasat, au fost ocazii cand mi s-a rupt inima (in tinerete, cand totul se simte mult mai acut). Si acum regret ca eram prea necoapta ca sa inteleg si ca am pus punct celei mai bune relatii din viata mea (compatibilitate, atractie, parteneriat) din cauza unei rataciri irelevante de-ale lui. Acum sunt intr-o casnicie de 15 ani in care am inselat si am fost inselata (o data de fiecare parte din ce stiu – iar daca nu e asa, eu nu am simtit, deci nu simt sa rascolesc rahatul), insa compatibilitatea, atasamentul, parteneriatul si restul punctelor forte pe care le avem sunt mult peste ce am intalnit anterior (in afara de acea relatie pe care am rupt-o in tinerete si nu am de gand sa fac aceeasi greseala). Nu voi arunca o relatie de calitate pentru atata lucru. Valabil si viceversa. Eu cred ca daca relatia e buna, va rezista in ciuda unor hopuri, numai o relatie sortita esecului oricum se va rupe. Nu cunosc niciun cuplu ajuns impreuna la batranete fara sa fi trecut prin genul asta de probleme candva.
Apoi, intre cum ar trebui sa fie lucrurile si cum sunt in realitate, e o mare diferenta. Da, sinceritate, impartasit totul, avut ochi numai pt partener, etc sunt minunate in teorie. In practica, toti pe care ii stiu vor ca ei sa o faca, dar partenerul nu, deci vor ascunde si vor minti. Nu traim intr-o lume ideala, iar daca ne comportam ca si cum am trai, numai dezamagiri si suferinte ne asteapta, iar viata e oricum destul de dificila ca sa ne-o amaram suplimentar.
Nu cred ca inselatul e un deal breaker intr-o relatie ok. Inselatul e un deal breaker intr-o relatie care oricum nu era ce trebuie, iar loialitatea e diferita de fidelitate. Daca am loialitate (si sunt 100% sigura ca o am), fidelitatea fizica e optionala pentru mine. Evident ca nu o spun raspicat, ar insemna sa semnez un cec in alb.
Iar acum, linkul promis – merita!
https://www.ted.com/talks/esther_perel_rethinking_infidelity_a_talk_for_anyone_who_has_ever_loved?language=ro
Comentariu beton!25
Am intrebat in jur si mi s-a spus ca mersul la curve nu e inselat. Poti sa mergi linistit. 😀
Comentariu beton!20
Erau bărbați toți, nu? Ăia din jur, zic. 😛
Pai femeile nu merg la curve. 😀
Comentariu beton!27
Da, mersul la curve se pune. Spre „rusinea” mea nu am platit niciodata o femeie ca sa faca sex cu mine. Si am si inselat si am fost si inselat. Toti avem cateva „schelete” in dulap, diferenta este ca unii recunosc, altii nu🤷♂️. Asta e viata, nu suntem sfinti sa nu facem nicio greseala.
Am fost inselata chiar in patul „conjugal”…. a fost dureros chiar daca stiam ce fel de persoana este, si-a inselat prietena cu mine, deci intr-un fel era de asteptat dar totusi dupa 4 ani de relatie si planuri de viitor a fost o lovitura greu de digerat.
Nu am inselat dar tentatia o fost enorma. La un revelion cu prietenii de o viata am reintalnit prima iubire si mi-am dat seama ca inca mai era ceva (a fost pentru foarte multi ani dupa chiar daca relatia nu a mers). Am stat toata noaptea de vorba impreuna si chiar am dormit in acelasi pat dar nu am avut curajul sa fac niciun gest pentru ca eram intr-o relatie (o stia si el) si nu vroiam sa insel. Dar tentatia era, aproape ca o atingeam cu mina. Cat am regretat ca nu am facut nimic in noaptea aceea dupa ce am descoperit ca am fost inselata de persoana cu care eram atunci (cel de mai de sus) !!!
Acum am o relatie de 17 ani cu un partener care ma doreste si ma iubeste ca la inceput si in care am incredere cum nu am avut in niciun barbat pana acum. Si viceversa…
Comentariu beton!18
Iubirea vieții mele mi-a spus sec, printr-un mesaj, într-un moment în care nu eram unul lângă altul, că s-a îndrăgostit de o tipă. Aveam o relație perfectă până atunci. Sau așa credeam. Mi s-a răsturnat universul la propriu și nici nu pot să explic ce am simțit și cât am suferit. Am slăbit 7 kile într-o săptămână, nu mă mai recunoșteam. Își cerea iertare, îmi înșira ce calități am, pe care nu le-a regăsit la ea. Și mi-a cerut o săptămână ca să aleagă. M-a ales pe mine. Dar nu mi-am revenit niciodată cu adevărat. Tot timpul mi-l imaginam în pat cu ea, era o imagine pe care nu o puteam șterge. După vreo jumătate de an de chin, am ales să-l înșel. Nu știe, nici nu va ști vreodată, dar m-a ajutat, mi-a făcut bine psihic. Practic m-am răzbunat. S-a întâmplat demult, suntem în continuare împreună, dar niciodată nu voi mai avea încrederea oarbă în el pe care o aveam înainte de…Tind să cred că nu s-a mai întâmplat să mă înșele, pentru că știu sigur că aș fi simțit
Comentariu beton!22
I-a trebuit o săptămână să aleagă?
Tot el era indecis…nu te condamn că l-ai iertat, dar să îți mai zică că vrea să aleagă cu cine rămâne, asta chiar mi se pare de porc.
Multumesc pentru comentariu. La mine o alesese pe cealalta asa ca traiam cu impresia ca daca te alege pe tine, ai castigat, all good & merry.
Nu am înșelat, dacă prin înșelat înțelegem strict sex cu altul decât cel cu care ești căsătorită sau într-o relație stabilă (exclusivă hm). Dar exact precum spunea și @cafea am simțit și eu o atracție puternică pentru doi colegi. Nu săriți! La 5 ani distanță și locuri de muncă diferite . Bonusul meu este că soțul meu era de o gelozie stupidă și întotdeauna greșit îndreptată. De exemplu eu oftam după Paul și el era gelos pe Nicu. Sau pe Cristi. Sau.. M-am tot întrebat de ce. Probabil că eu povesteam tot felul de întâmplări amuzante de la servici unde eroul principal nu era Paul, ci Nicu. Sau Alex . Sau. Știi care este riscul cu aceste relații „what if”? Nu vei afla niciodată cum s-ar comporta „virtualul’ într-o legătură de durată, cu cine face cumpărăturile, cu răceli obositoare și nervi din motive obscure. E flirt și multă imaginație. Dar te ajută când ai avea nevoie de Xanax.
Comentariu beton!18
He, he dar ce subiect!…
Nu, nu sensibil dar care te pune direct fata in fata cu tine. Si asta e destul de greu cand esti imbuibat de tot ce au stabilit si experimentat altii. Ca pana ajungem sa facem noi ceva, cumva, tema e in afara, zugravita de altii.
Da, am inselat, am mintit.
Iubirea pasionala a fost mai puternica decat idila inceputa in liceu. Nici nu mi-am propus sa lupt in vreun fel. Am luat-o cum a venit. Si cum a venit!…
Ulterior, dupa 11 ani de casnicie, uzura in esenta, ca pasiunea s-a stins in razboiul psihologic, am pus punct.
Si da, am fost si inselata in idila inceputa in liceu.
Sincer, nu stiu de ce, nu m-a durut nici sa insel, nici inselatul.
Am banuiala ca dincolo de ingradirile religioase, civile etc, daca omul ar trai absolut liber, notiuni precum inselat, adulter, casatorie, parteneriat, concubinaj, gelozie etc nu ar exista.
Nu cred ca omul e monogam in mod natural.
E viata, cu oamenii si intamplarile ei si raspunsul individual la tot. Raspunsul asta la viata e cheia.
Incuie sau elibereaza? Fiecare decide.
Comentariu beton!28
Nu am inselat niciodata, sunt pe sistemul nu mai vrei sa fii cu cineva te desparti si apoi faci ce vrei. Am avut doi prieteni care la un moment dat si-au dat seama ca sunt indragostiti de alta, in timp ce ma curtau intens pe mine. What? Nu stiu ce sa zic despre asta, eu nu inteleg de ce ai curta asiduu pe cineva, daca mintea ti-e la altcineva.
Cred ca inselatul e o actiune deliberata, chiar daca deliberata pentru o secunda, nu cade nimeni in aia fara sa stie sau sa-si dea seama ce face. Banuiesc ca emotiile sunt prea puternice si intr-o secunda te gandesti la partenerul tau si la consecinte, dar tot zici „fuck it” (pun intended).
Cand gasesti un barbat sau o femeie cu care te intelegi extraordinar de bine si apare o ispita, pentru mine nu merita sa pierd un om extraordinar pentru o aventura. De asta mi-e greu sa inteleg aventurile. Am avut prietene care si-au inselat iubitii, nu eram de acord, dar nici nu le-am judecat sau tras de urechi. Daca m-au intrebat ce sa faca, le-am zis ca sfatul meu e sa puna punct ori relatiei, ori inselatului, nu merge cu amandoua, la un moment dat the shit hits the fan si de ce sa traiesti in stres cand poti sa nu?
Sigur ca m-am intrebat ce as face eu intr-un caz exceptional cand m-ar trazni in asa hal incat sa-mi pierd capul, sufletul si corpul. Orice altceva pentru mine iese din discutie, un inselat „caldut” nu merita. Eu zic ca as pune punct ori relatiei, ori aventurii inainte sa inceapa. Dar nu zic niciodata niciodata pentru ca nu m-a traznit pana acum intr-un asemenea hal, desi nu sunt oarba, vad si alti barbati, unii ma atrag sau m-ar putea astrage dintr-un punct de vedere, dar niciodata nu am dat curs flirturilor daca sunt intr-o relatie.
Sunt unii care le spun sotiilor/sotilor dupa ani de zile de la inselat. Nu vad nici asta la ce ajuta. Daca nu-mi spui acum, cand pot sa hotarasc ce sa fac, la ce bun sa-mi spui peste 30 ani?
Comentariu beton!14
Am înșelat o dată, după 15 ani de căsnicie. Ca detalii, eu sunt o femeie superbă, căsătorită din dragoste cu un bărbat cu 7 ani mai mic, pentru care n-am fost niciodată suficient de frumoasă. După o ceartă în care mi-a zis că arăt de nota 6, m-a abordat um domn, superb, culturist amator, dar și masterand la facultatea de fizică, un adevărat vis erotic. Am fost cu el la hotel și privirea din ochii acelui bărbat m-a resetat total. Am văzut cum arată un bărbat când chiar e atras total de o femeie. După 6 luni, divorțam. Nu regret NIMIC. După 3 luni, găseam un alt bărbat care se uita exact la fel, ca la o zeiță. Și, abia atunci, am înțeles ce înseamnă să fii iubită ca femeie, nu ca mama copilului, menajeră, bucătăreasă.
Comentariu beton!83
Am fost înșelată dar nu a avut curajul să recunoască decât când a venit cu bebelușa acasă (casa comună) pentru că distinsa nu era pregătită să fie mamă, era doar femeie 😛 apoi totul s-a transformat în calvar până la majoratul copiilor noștri, chiar dacă ne separasem a hotărât că are drept de viață și de moarte asupra noastră, a trecut și asta dar ne-a lucrat nervos ceva timp. Chiar a avut tupeul să spună că o să am pe cineva doar când o să hotărască el. Nu am așteptat acordul lui pentru că nu era normal, nu mi-am înșelat partenerii pentru că nu pot duce două relații în paralel și după o separare am nevoie de o perioadă de „doliu” pentru că nu este doar sport, mai bine îmi fac tura de 10.000 pași/zi 😁 sau 30 ture de bazin. Totuși chapeau pentru cine poate ca sport și apoi merge cuminte acasă fără să facă viața familiei coșmar.
Comentariu beton!18
Am fost înșelată și am înșelat. Am înșelat intr-o relație de 17 ani la momentul respectiv. O relație toxica, care m-a măcinat, m-a tocit și m-a îmbătrânit, dar căreia nu am avut puterea sa-i pun eu capăt. S-a încheiat singură, după cativa ani. Iar acum sunt convinsa ca, dacă lângă tine e omul care trebuie, nici nu-ti trece prin cap ca ar putea exista alta persoana pe planetă în locul lui/ei.
Comentariu beton!15
Hai să vedem câte mânuțe roșii adun.
Am fost căsătorit de 3 ori. De fiecare dată cu acte. Doar despre aceste relații am să scriu.
Prima căsătorie : 1 an și 2 luni. Am înșelat. Am recunoscut imediat, a urmat divorțul și recăsătoria mea cu femeia cu care am înșelat. Motivul : împlinire în relația sexuală.
A dous căsătorie : 11 ani și ceva. Am înșelat cam de prin anul 5 al căsătoriei timp de 5 ani. S-a aflat, divorț cu scandal. Ne-am urât reciproc. Nu am rămas cu nimic. Dar cu nimic. Hainele de pe mine. La 37 de ani am început de la 0. Dormeam la serviciu într-o fermă. O mică pedeapsă am primit de la divinitate/soartă sau ce o fi. Oricum meritam o pedeapsă mai mare. Nu m-am căsătorit cu femeia cu care am înșelat.
Au urmat 3 ani de burlăcie, umblătură, distracție, viață ușuratică.
La 40 de ani m-am căsătorit a 3-a oară cu cea cu care sunt și în prezent de 21 de ani. Nu am înșelat. Despre fostele soții : prima nu cred că m-a înșelat, a doua după ce a aflat de aventura mea cred că m-a înșelat până la divorț (pe undeva nici nu e de condamnat, eu am înșelat-o deja, încă nu erau înaintate actele de divorț). De a treia soție nu cred că m-a înșelat. Avem o relație foarte bună după atâția ani.
Comentariu beton!77
Nu cred că vei aduna dislike-uri. Am remarcat că la articolul ăsta este foarte apreciată sinceritatea.
De curiozitate, de ce nu ai mai inselat in a 3a casnicie?
00
@urzica
Am îmbătrânit. 😀
Lăsând gluma la o parte zic că am învățat ceva din purgatoriul care a urmat după destrămarea celei de a 2-a căsnicii.
Comentariu beton!29
1. Aeroport, escală luuungă, moldoveancă frumoasă, conversație spumoasă, hotel lângă aeroport, super amintire. Nu știu de ce am făcut-o, dar știu că aș fi regretat dacă n-aș fi facut-o.
2. Un centru vechi, un zâmbet superb atașat unui fizic perfect – hai să mai exersăm limba engleză puțin, că bielorusă nu vorbesc. Până la urmă am ajuns să vad pe interior un super hotel din zonă, în care n-aș fi călcat altfel niciodată. Altă amintire frumoasă.
3. Văd că niciunul de pe aici n-a călcat pe la curve, nu știu cum s-or descurca miile alea de fete din capitală – plătesc degeaba anunțurile de publicitate, că nici eu n-am mai fost de muuulți ani 😂
Referitor la punctele 1 si 2, pot să spun că aș mai face-o dacă aș mai avea ocazia, știind ca nu este nimic mai mult decât o aventură de câteva ore, care nu îl afectează pe celălalt. Deși sunt căsătorit de 20 de ani și am tot ce am nevoie acasă, tot aș mai face-o. De ce? Poate e atracția pentru ceva nou, poate senzația de aventură, poate pentru a vedea (da)că încă mai pot, poate toate la un loc sau niciuna. Dar n-aș vrea să mă intreb „cum ar fi fost dacă”.
PS: am scris toate astea de la o cafea, undeva într-un centru vechi 😂😂😂
Comentariu beton!54
Sper ca soția ta să facă și ea la fel!
Se dezbate încă. Ce zici?22
@iulia: Si eu sper la fel, nu e nicio problema.
Comentariu beton!22
e indicat ca sotiile tutoror celor care au/am spus ca inseala sa faca acelasi lucru, pe cat posibil in acelasi context.
Eu am fost aproape sa înșel.Sotul m-a înșelat, si a recunoscut după vreo 3 ani.Cand am aflat eram deja însărcinată cu al doilea copil, nu am știut cum sa reacționez.Ideea e ca aveam.multe probleme, financiare, mai ales, eu am ignorat total sa fac sex cu el o perioada lunga de timp.Eu am zis ca l-am iertat, insa, în mintea mea nu a fost asa.Am zis ca cu prima ocazie, îl înșel și eu.Culmea, nu am reușit sa merg pana la capăt cu individul, din motive care nu țineau de mine.Nu stiu daca as fi mers pana la capăt.E o poveste lunga și complicata, insa ideea e ca atât eu cât și soțul mei suntem încă impreuna.Poate suna ipocrit, dar noua treaba asta, ne-a salvat relația.Probabil ca mulți veți da cu roșii, insa în urma discuției avute între noi, la un moment dat, am făcut chiar și sex in 3.
Ce hate o sa îmi iau acuma!:))Dar nu regret nimic, azi avem o relație deschisa și suntem bine!
Comentariu beton!45
sex in trei: adica doua plus unul?
La mine povestea e un pic mai complicata. Pe scurt, nu am inselat si nici nu stiu sa fi fost inselat dar… Anul asta am facut o intelegere cu sotia sa mai facem ceva si cu altii daca se iveste ocazia, la sugestia ei. Amandoi suntem destul deschisi unul cu altul si inteleg nevoia ei de a mai incerca ceva nou. Si sa fiu sincer, poate si eu. Sunt multumit cu ce am acasa dar daca se iveste ocazia, de ce nu. ‘nfine, am stabilit un set de reguli si limite pe care eu le cred de bun simt (sa nu fie cineva cunoscut, sa fie doar odata indiferent de cat de incredibil e) si… mai vedem. Cochetam si cu ideea dea merge intr-un club de swingeri.
Comentariu beton!24
Să știi că deja am început să schițez un articol fix pe subiectul ăsta cu condimentatul relației. Sper să comentezi și la ăla, că sper să-l pun săptămâna viitoare.
Stai sa vezi ce vor sari lupii moralisti, ca asta nu mai e relatie, ca e altceva, sa judece neaparat dupa tiparul lor…
Cu partenera am stabilit ca e mai grava o relatie paralela de lunga durata decat o noapte de schimburi fizice.
Peste o dorinta fizica putem trece (e ca si cum poftesti o ciocolata pe moment), insa o relatie cu sentimente in paralel anuleaza unicitatea momentelor impartasite impreuna.
Si noi am discutat despre asta. Am zis ca mergem la Amsterdam, mancam niste prajitura si vedem ce se intampla:). Sa gasim o domnisoara sa o luam acasa o noapte. Si nu mai suntem niste spring chicken nici unul din noi 🙂
Eu am mai avut o experienta din asta in facultate, in 3. Nu imi aduc aminte mare lucru ca eram cam beti 🙂
Comentariu beton!17
@ Io, @Raluca, corect pt sotie ar fi ca, pt prima oara, sa fie doi ei si o ea. Abia apoi sa treceti la faza cu doua ele. Doar zic, din spirit de barbat, cum ar fi corect
Nu am înșelat, de două ori, am fost la un pas să înșel dar, nu am putut. Nu știu dacă am fost înșelată, de câteva ori am avut unele bănuieli dar, nu am descoperit nimic. Peste 4 luni facem 40 de ani de căsnicie, cu bune , cu rele. Pot spune că, îl iubesc mai mult decât la început, sper că și el. După atâția , când ne punem în pat, încă ma ține în brațe, consider că este iubire între noi. Dacă încă avem ce discuta, ținând cont de faptul că suntem doar noi doi, copiii au plecat de mult timp, înseamnă că e bine. Să nu fiu ipocrită, contactele intime sunt la nivel foarte înalt (nu dese 🤣, dar intense😂) , altfel nu știu dacă am fi avut o căsnicie așa de lunga. ). Consider că mersul la curve e tot înșelat .
Comentariu beton!26
Am 53 de ani si am trait de toate pana acum. Am intrat in casatoria cu sotul meu cu gandul naiv ca noi vom fi „altceva”, n-am fost. Am aflat ca ma inseala, am incercat sa trec peste (eram insarcinata), well, la cativa ani distanta m-am indragostit de A, casatorit, si a urmat o relatie cum as dori oricarei femei sa aiba parte (mai putin partea cu casatorit pe cat posibil, please!). Ma simteam iubita, admirata, pretuita, fizic relatia noastra era cu scantei, si fluturi, si artificii, si DOAMNE-DUMNEZEULE!
Eu am divortat, el nu, iar cand peste alti cativa ani n-am mai putut duce, i-am spus ca plec. N-am plecat pentru ca a ramas el, definitv. Nu i-am cerut sa-si paraseasca sotia, cand am divortat i-am spus ca asta nu trebuie sa insemne nimic pentru el, ca trebuie sa vrea sa faca pasul, nu sa fie obligat de ce am facut eu. Am platit si eu si el cu varf si indesat pentru nebunia noastra de iubire. Cand el a spus acasa ca pleaca, peste putin timp sotia lui a aflat ca este bolnava de cancer. A revenit si a ramas cu ea pana la moartea ei, amandoi hotarand ca trebuie sa se intoarca acolo. Peste 10 ani mi-a murit el in brate, subit, infarct. De atunci incerc sa imi revin, nu am reusit. Nu sunt singura, suntem impreuna de 7 ani – platonic impartim acelasi acoperis de 5 ani si suntem doar buni prieteni, atat.
Comentariu beton!59
Viata bate filmul. Cred ca am vazut cateva filme exact cu aceleasi intamplari si la sfarsitul lor tot ce am putut sa concuzionez este ”Fmm de viata”.
Foarte tare gestul partenerului tau. El te-a iubit si pe tine dar si pe ea, ca altfel o lasa de mult sa fie exclusiv cu tine. Faptul ca nu a lasat-o singura la greu si a avut grija de ea pana la final e de apreciat, in ciuda faptului ce s-a intamplat. Imi pare rau pentru ca a murit. . .
Da, am fost înșelată.
Fostul soț s- a jucat de-a a pacientul la propriu și la figurat cu o doamna doctor.
Apoi mi- a zis brusc într-o o seara : ‘ Eu plec. Vreau să îmi trăiesc viata’ și dus a fost a doua zi.
Am incercat sa discutam, să vedem dacă pot schimba ceva…nimic. Hotărârea era luată ..
Doamna doctor mai mare decât el cu vreo 20 și ceva de ani. După vre- un an l- a pus pe liber .
Ghinion de neșansa că să zic așa.
Eu pe de altă parte nu am înșelat.
Niciodată.
Însă pe principiul ‘ ce se întâmplă la team- building rămâne la team- building’ mi- am potolit ‘foamea’ cu ajutorul unui coleg , puțin însurat. Eram singura de vreo 2 ani si am vrut sa vad daca mai sunt ‘ in carti’ .
Și da, știam că el este însurat. Și da, a fost cam o data la 3 luni, un an de zile. Adică la fiecare ședință.
Am stabilit de la început ‘ termenii și condițiile ‘: nu ne sunam, nu ne dăm mesaje, nu facem gesturi, semne și nu ne aruncam priviri când suntem cu restul colegilor. Aia cu privitul nu prea ne- a ieșit. Dar restul a mers strună.
Aveam așa o ‘ parola’ : ‘ Bai da mie tot mi- e foame’ . Și știam că ne vedem in camera mea in 20-30 min sau la următoarea pauza.
Nu am jucat niciodată în deplasare adică în camera lui si da, mi- a plăcut și a fost mișto. Ne- am îndeplinit împreună cele mai trăsnite fantezii. Avea un simt al umorului peste normal și o minte brici.
Nu, nu era vreo frumusețe, chiar banal as putea spune.
Am pus punct eu, pt că după ultima întâlnire mi- a trimis câteva mesaje și mi- a spus că s- a îndrăgostit iremediabil.
Ghinion. Nu era nici momentul nici cazul.
După câteva luni am plecat eu la o altă firmă.
Mi- a cerut apoi prietenie pe fb, insta…a luat doar block.
Comentariu beton!21
Acum depinde și cum ne raportam la treaba asta, eu una recunosc ca am sărit parleazul în toate relațiile, mai puțin prima (ca deh, prima dragoste….) și în asta în care sunt acum (care e și legala). Provin din familie destrămata, nu am avut un model în fata, poate asta e si motivul pentru care nu ma interesează aspectul, nu cred în monogamie și nu-mi pot bate capul cu asa ceva.
Încerc sa-i ofer fiicei mele un model de familie mai coerent decât cel pe care l-am avut eu dar cu siguranță n-o sa-i sadesc ideea de monogamie în cap. Eu as prefera sa nu bea, sa nu fumeze, sa nu dea în ruleta, sa nu fie o putoare ordinara, sa nu fie violent etc, asta cu scapatul ocazional pe la vreo vecina nu ma interesează decât în măsura în care îmi poate afecta sănătatea. În rest… sa fie sănătos.
Nu,nu am înșelat niciodată dar eu sigur că am fost Și am suferit destul , nu suport minciuna și trădarea Din fericire, a doua căsnicie a fost fericită-din păcate s-a sfârșit prea repede Și am avut încredere deplină unul în altul,nu știam și nu căutam nicio parolă sau cod Ăsta nu e neapărat un lucru bun, moartea subită a soțului meu m-a lăsat descumpănita și a durat ceva timp până am avut acces la informații-da,am apelat la un hacker Fii-cei mele îi voi spune tot ce ține de asta ca să nu o impovarez în plus
Comentariu beton!11
Stiu ca intrebarea de azi cere un singur raspuns dar eu nu o sa-l dau. 😅 Prin urmare, voi fi off-topic iar ideea mea e ca infidelitatea e o porcarie oricate motivatii si justificari i-am gasi. Are atatea implicatii si consecinte tragice si dramatice ca zau ca nu se merita efortul!
Poate oi fi eu omul extremelor si parafrazand poetul prea multelor iubiri ( in contrast cu mine!) ma consider „nebuna de alb ce captureaza Regele negru pentru o vesnicie si de-aia tot ce-i al lui mi se cuvine mie si nu alteia”! In plus, consider ca „cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa, taraisul sarpelui si mersul gandacului”. 😅
Eu sau iubesc sau o las balta, asta cu toate ca in familia mea au existat infideli in serie si femei si barbati. Vorbim de infidelitati din alea ce ard si parjolesc si otravesc fantani in jurul lor. Poate sunt cum sunt si pentru ca am vazut dezastrele provocate de astfel de „actiuni”, cel mai teribil dezastru fiind copii chinuiti, suferinzi, ramasi in urma cu un singur parinte, stigmatizati si obligati la o rusine si la o vina ce nu le apartine.
P. S. Sper ca nu se simte nimeni condamnat sau judecat, mai ales ca nu ma califica nimic sa dau sentinte.
Comentariu beton!32
Exista o carte extraordinara, se cheama „Sapiens” si urmarea ei „Homo deus”. E scrisa de un mic (sau mare) geniu. In cartea asta ni se explica minunat cum suntem cine suntem pentru ca am invatat sa cream povesti, mituri, concepte, sa inventam lucruri care nu exista in realitatea tangibila. Modul in care ne raportam la relatiile interumane este o alta inventie a homo sapiens. Aceste, hai sa le spunem, „mituri si legende” ne-au facut ceea ce suntem, adica oameni, dar au venit atat cu parti bune cat si cu parti rele, ca orice lucru in lumea asta. „Infidelitatea” e si ea un lucru inventat… si nu o putem defini atat de simplu ca fiind „o porcarie”, asta asa din experienta mea iar explicarea unei experiente sau a unei decizii nu inseamna intotdeauna ca incerci sa motivezi sau justifici sau ca iti gasesti o scuza pentru ceea ce ai facut, de multe ori inseamna doar impartasirea unui adevar pentru persoana respectiva, fara a cauta altceva din impartasirea acelei experiente. Si mai mult, sunt cazuri si cazuri, pt unii infidelitatea a dus la durere, pentru altii la realizari a unor lucruri, poate la mai bine sau la mai putin rau, who knows.
Oricum, recomand cartile lui Noah Harari, sunt eye-opening 🙂
Comentariu beton!16
@Ali Da, asa zice stiinta ca lumea noastra este o constructie sociala deliberata dar eu consider ca lumea asa cum este ea, azi, este pur si simplu un rezultat al experientelor umane in timp si spatiu.
De-aia cred ca nu sabloanele desenate de altii ci invatarea, cunoasterea ne-au format ca indivizi si societate si ne-au fost si ne sunt directii in viata. Ar fi pacat sa aruncam la gunoi tot ce am invatat timp de sute de mii de ani doar pentru ca ni se flutura pe dinainte „adevaruri”???, idei si conceptii noi. Conform acestei idei, consider infidelitatea o experienta, un act mai mult sau mai putin deliberat, nicidecum o constructie sociala. Si ca orice experienta, alegi sau nu sa o traiesti cu consecintele de rigoare.
Apropo de constructii sociale, zilele trecute mi-a spus o tipa gay ca sunt persoana cu tate nicidecum femeie cu tate.😅 „Nu exista femei si barbati, exista persoane”, a mai zis tipa. 😅
@Ali „Ar fi pacat sa aruncam la gunoi tot ce am invatat timp de sute de mii de ani doar pentru ca ni se flutura pe dinainte „adevaruri”???, idei si conceptii noi.”
As vrea sa sterg fraza asta, e aruncata in context ca nuca-n perete😅 .. si as mai vrea sa completez vis-a-vis de tipa gay ca ce zice ea de masculin si feminin chiar e o constructie sociala aiurea.
Simt nevoia de o clarificare: dupa cum spuneam mai sus, faceam referire la „concepte”, „inventii” care nu au o acoperire in realitatea tangibila. A nega diferentele biologice, cat se poate de tangibile, nu se prea incadreaza, deci nu vad legatura.
Si poate imi scapa mie ceva dar in primul paragraf spui ca lumea o consideri doar un cumul de experiente, si acelea doar umane, care nu reprezinta o constructie deliberata (adica ii lipseste liberul arbitru) asa cum sustine stiinta, dupa care in al doilea paragraf mentionezi invatarea si cunoasterea ca directii in viata… tare imi pare ca cele 2 idei se duc in directii destul de diferite, deci nu vad cum le legi.
Iar legat de sabloanele pre-invatate: cam asta incercam sa subliniez si eu, ca un concept ca cel de „infidelitate” e un sablon pre-invatat, chiar foarte nou (relativ la noi ca specie). Sexul (biologic) nu e nicidecum un sablon, e o certitudine biologica.
@Ali O sa incerc sa explic.🙂 Teoria constructivismului social zice ca invatam unii de la altii sa intelegem lumea in care traim. Eu zic invers, ca lumea, cu tot ce se intampla in ea, ne invata lucruri si astfel nu tot ce cunoastem este constructie sociala.
Teoria constructivismului social este destul de tinerica si are mare succes in politica folosita fiind ca o arma. Printre altele este folosita la stergerea diferentelor sexuale, culturale etc. Din motivul asta am scris de intamplarea cu tipa gay.
@Tia, Off
Poate că este minunat că aveți păreri atât de stricte.
Dar dacă tot îl citați pe Emeric Imre, melodia mea preferată este alta, reprezentativă pt. postarea asta https://www.youtube.com/watch?v=A5ZP-aW57cw
IoanaS Paunescu este cu versurile si Imre le canta.🙂
Cat despre ce zic eu, asta e, am convingeri. Ca orice om prost!😅
În tinerețe, pe la 20 de ani, am înșelat și am fost înșelată, dar nu se prea pune, nici nu se chemau relații treburile acelea, ne descopeream pe noi înșine, experimentam, era o joacă de adolescenți.
La 24 de ani am intrat în relația cu fostul soț, la 25 ne-am căsătorit, după 20 de ani de căsnicie am divorțat. În această relație nu am înșelat și nici nu cred că am fost înșelată. Eu pentru că mă respect, el cred că din lene, e cel mai comod om pe care îl cunosc. Totuși, acum regret un moment. Am lucrat cu un tip deosebit la un moment dat și da, am simțit o apropiere puternică, el mi-a și mărturisit că e îndrăgostit de mine, eu i-am zis atunci că nu văd nici un viitor, amândoi eram căsătoriți, el era mai în vârstă, eu îmi doream copii, el nu putea/ nu mai voia, erau diferențe între noi, eu energică și activă, el mai șoricel de bibliotecă, într-o relație ne-am fi scos ochii. Cu mintea de acum, mi se pare o prostie, trebuia să iau ce aveam atunci, fără atâta analiză. Nu am mai întâlnit nici un om care să îmi ajungă așa la suflet și foarte mult din persoana care sunt acum a fost modelată de el, el mi-a deschis ochii spre muzică clasică, cinematografie, artă…
Când eram mai tânără aveam multe idei fixe și judecam mult. Încă mai sunt tânără, la 46 de ani, dar nu mai judec. Am prietene bune în relații complicate și înțeleg că viața nu e numai în alb și negru
Comentariu beton!41
Hai să mă alătur și eu valului de sinceritate. Parțială, ca semnez comentariul cu un alt nume.
Am înșelat. Stiu, sunt o persoană oribilă și nu îmi caut scuze.
Relație din tinerețe, devenită căsnicie după 8 ani. Liniște și monotonie, el familist convins, devreme acasă, fara nevoie de altceva. M-am trezit la un moment dat ca simt niște lipsuri în viața mea, care, contrar așteptărilor, nu erau de natură sexuală. Am găsit refugiu intr-un soi de relație cu un tip căsătorit. Dar, cum karma is a f*cking bitch, tipul respectiv mai avea și alte partenere de sex. M-am prins și m-am deșteptat după aproximativ un an, când i-am zis să nu mă mai caute.
Am ieșit din căsnicie la 3 ani după acest episod, fără a avea vreo alternativă. A fost teribil de greu să rup o familie din niște motive de neînțeles din exterior. Și cred cu tărie ca el nu m-a înșelat niciodată, era prea comod să o facă.
Nu îmi doresc să mai înșel, tocmai de aceea nu o să mai intru intr-o relație până nu mă asigur ca îmi acoperă tot ceea ce îmi doresc.
Intuiesc ca o sa mor singură. 🤦♀️
00
Comentariu beton!18
Da.
Da, am înșelat, aveam vreo 25 de ani, eram în prima relație serioasa de ceva timp și simțeam că nu experimentasem suficient. Au fost aventuri, f scurte, pur fizice, fără nicio implicare emoționala. Nu căutam ceva „mai bun”, eram fericita acasă. Cum zicea si cineva mai sus, sunt convinsa ca mulți dintre noi se simt atrași de alte persoane, filrtează. Nu am mărturisit si nici dacă aș fi înșelata „din aceleași considerente – one night standuri” nu as vrea sa știu, nu cred ca ajută la nimic.
Din punctul meu de vedere, duplicitatea/relația in paralel e cea care doare cel mai rău.
Aș mai înșela acum? Nu, potențialul de durere pe care l-aș putea provoca e prea mare.
Da, am înșelat și nu cred că am fost înșelată. Am o relație stabilă, dar a trecut flacăra mare de la început ( trece la toată lumea, fiți sinceri), și a reapărut o iubire din trecut . El căsătorit, eu la fel, dar exista în continuare o atracție mare intre noi și ne-am zis că e păcat să nu profitam. Nu vrem sa stricam nimic , nu trebuie să știe nimeni, nu vrem mai mult de la relația asta. Pur și simplu împreună, ne simțim wow. Cred că atunci când apare rutina în căsnicie, simți nevoia de puțina aventura. După ce ne vedem, acasă suntem și mai ok. Cred că dacă fiecare ar putea să facă ce vrea fără frica de gura lumii, de neamuri, de probleme financiare, foarte multe căsnicii s-ar destrama. Viata e scurta
Am inselat. Si sexual si emotional, ca tot era discutia zilele trecute.
Am fost inselat. Si sexual si emotional.
Ce m-a durut cel mai mult a fost inselatul emotional din partea fostei sotii, care isi gasise pe unul si se coresponda cu el despre cum e iubirea vietii ei si altele. Asta in timp ce eu tineam echilibrul pe partea de casa, copil mic, scutece, lapte praf, cheltuieli si altele. Am acceptat ca poate nu am fost cum isi dorea ea in clipa aia, in depresie fiind, n-am acceptat de ce a ales atat de usor sa se ataseze in alta parte si sa fuga cu totul.
Inselatul sexual mi l-am incasat pe motiv ca i s-a parut ca s-a simtit neglijata si neimportanta. Se vazuse cu un fel de ex la o cafea sa ii spuna sa o lase in pace cica. De fapt au fumat iarba si si-au tras-o. Urat. Insa m-a vindecat de gelozie faza asta, mi-a aratat ca putem fi mizerabili si sa inselam cu partenerul de mana fiind.
Eu unul am inselat sexual demult, cand partenera nu mai presta oral, am gasit o doritoare si aia a fost, o seara. Emotional am comis-o post-divort, cand nu reuseam sa ma dedic cu totul relatiei in care eram si stateam la povesti aiurea cu diverse, in general tipe cu care mai avusesem de-a face in trecut. Atasament ne-sanatos, deh.
Acum sunt mult mai relaxat, si ref mine si ref partenera. Eu unul m-am eliberat de pornirile nesanatoase, vedem ce o fi pe viitor. Iar pe ea nu o tin din scurt, daca simte sa fie mai libera, e alegerea ei, eu aleg sa am incredere in ea ca orice ar fi, va exista un minim respect.
00
Semi off-topic:
Acu mai multi ani, cand inca eram îndrăgostiți înflăcărat, eu fiind in delegație mai multe luni, decid sa ii fac o surpriza proaspetei mele soții.
Asa ca in dimineața zilei ei de naștere, băgăm un skype, ii urez toate cele, îmi cer scuze ca nu pot fi cu ea in minunata zi, etc., si ii sugerez sa iasa la o cina/disco cu fetele. (E adevarat ca am avut o prietena comuna complice, ea a convins-o sa iasa cu fetele si s-a asigurat ca planul se aplica)
Cum am iesit de pe skype, direct pe usa catre aeroport, biletul si buchetul de flori erau deja aranjate (la ce fain era buchetul, aproape ca era sa raman in aeroport in Amsterdam – nu stiu cum de erau doar gagici la control la poarta aia, si se uitau toate lung la buchetul meu si imi faceau cu ochiu’)
‘nfine, ajuns la OTP, preluat ca la carte de un prieten cu masina (alt complice care a tinut planul in picioare), dupa mai multe ore ajuns in fata restaurantului din orasul nostru de provincie…
O vedeam din strada, era atat de frumoasa si vesela, fericita cu prietenele ei, ma simteam ca-n filme. Cand am intrat toata masa a exclamat, emotii, s-a oprit muzica, ma rog, a durat vreo 5 minute sa inteleaga ceilalti meseni ce se intamplase, aplauze, muzica, dans, o noapte superba.
La distanta buna dupa miezul noptii, intram tiptil in apartament sa nu ii trezim parintii, care venisera sa o serbeze si sa stea cu cel mic pana iese ea in oras.
Dimineata, o mica vanzoleala in surdina in hol. Tata socru gasise o pereche de pantofi barbatesti la intrare. Pe cand susotea ingrijorat cu mama soacra, ezitand sa intre in camera noastra, il aud pe junior cum exclama: „A venit tati acasaaa!!!” Si a dat buzna direct peste noi, in privirile exasperat-dezarmate ale parintilor ei, care abia acum incepura sa respire din nou.
Cate surprize intr-o singura noapte 😉
00
Comentariu beton!41
Cum dracu’ să apară tocmai azi postarea asta???
De dimineață m-am despărțit (cred) de doi ani de sex incredibil și nervi și mai incredibili cu ,,colega’’ nevesti-mii….
Adică dacă e o femeie pe lumea asta pentru care doamna mea m-ar părăsi tocmai pe asta m-am găsit să o…
O fi bine?
O fi rău?
Citesc de mult dar nu am comentat…
Timid🤥
Vezi cum faci cu „cred” ăla. 😁
Dacă postarea ta a apărut fix azi cred că cred….
Eu – da. Din prostie, as zice acum. Efectiv nu știu ce a fost în capul meu, pentru ca ăla cu m-am încurcat, m-a și desconsiderat ca femeie. Uitându-mă înapoi știu și ca din multă-multa lipsa de încredere în sine.
Iubitul meu avea o problemă care-l măcina pe dinăuntru, intrase într-o semi-depresie, eu mă simțeam foarte nebăgată în seamă, dar atunci în moment nu eram niciunul dintre noi conștienți de toate lucrurile astea.
Eu am trăit mult prin privirea aia pe care o avea când voia să facem sex. Când a dispărut asta, m-am simțit pierdută. Nu mai știam cine sunt. Stiu ca sună poetic, dar realitatea este ca îmi alimentam încrederea în sine doar din afara și de asta ruptura pe dinăuntru a fost mare.
I-am trimis un mesaj unui prieten, mesaj pe care el l-a înțeles ca fiind cu potențial sexual (i-am zis ceva de genul ca l-am visat și atât, dar nu avea nicio legătură cu sexul visul meu), ăla a dat-o pe glumă și așa din mesaj în mesaj, m-am trezit câteva luni mai târziu într-un mare rahat. A fost sexting, actul sexual nu s-a consumat.
A fost foarte ciudată experiența, pentru ca eu nu mi-am dat seama cu totul ce am făcut decât după ce a aflat din întâmplare prietena ăluia (știu, pare pueril și neverosimil, dar efectiv parcă am avut mințile legate). Se pare ca și el avea probleme în relație și i-a găsit mesajele.
Am fost o proasta și o iresponsabilă, clar. Și acum mă judec pentru asta.
A fost oribilă minciuna și tot procesul de după. M-am chinuit foarte mult, fiecare film, fiecare cântec care avea ceva despre înșelat mă făcea să mă simt foarte prost. În perioada aia mi-am dat seama cat de multe filme sunt pe tema asta :)))).
Eu găseam aluzii în fiecare film și mă judecam și mai mult.
Intr-un final, i-am spus iubitului meu, el m-a iertat într-un fel. Adică an ales să rămâna în relație, dar nu a vrut să mai vorbească vreodată despre asta.
Eu nu m-am iertat nici acum, mai ales pentru minciuni și pentru tot calvarul mental prin care am trecut dupa.
Pentru mine e un mare-mare regret.
Îmi place sexul, dar n-aș mai face asta niciodată – trebuie să fii foarte disociat de tine ca să poți să duci asta pe termen lung. Eu așa cred.
Apropo, tot ce am scris mai sus și interpretările pe care le-am dat vin din ceea ce văd acum. În momentul ăla nu aveam habar de lipsa de încredere atât de mare (să mă încurc cu unul care făcea misto de corpul meu, auzi?!), nu aveam habar de dinamica dintre mine și iubitul meu, acum ceva timp am unit toate punctele, pentru ca mult timp m-am întrebat: De ce? De ce am făcut-o?!
Citeam în comentariile de la textului lui Nadine, zicea cineva ca inselatul e un o alegere foarte conștientă.
Ete, cacat!
Adică clar sunt full responsabilă de asta și a fost alegerea mea inclusiv să NU văd ce prostie fac.
Dar în cazul meu nu a fost foarte conștientă, nu a fost calculată, aranjată.
A fost o prostie care a pornit de la o glumă proasta trimisă într-un mesaj.
A fost impuls, care a crescut pe baza altui impuls și tot așa.
A fost o alegere, o spun din nou, dar nu foarte conștientă, nu am analizat niciun moment ce pierd și ce câștig.
Voiam doar atenția ăluia.
A fost disperare și prostie laolaltă.
Comentariu beton!20
Nu mai fi așa dură cu tine, you live and you learn.
Am înșelat, dar nu cred ca am fost înșelată, cel putin nu am aflat pana acum.
Cand am înșelat, am si părăsit, asa ca mergea pereche. Totul ori nimic.
Acum mi se pare prea complicat sa insel, sa am grijă, sa ma ascund, sa ma prefac, nu, nu am chef. Zicea cineva mai sus.
Deocamdată cel putin nu s-a ivit ocazia sa înșel, si nici nu caut, dar daca s-ar ivi, ar fi one shot, nu relatie paralelă. Mi-as lua hainele si i-as uita numele, mai mult, nici nu as avea nevoie sa il știu 🤣🤣🤣🤣
Nu am înșelat.
Am bănuit o singură dată că sunt înșelată. Nu voi avea niciodată confirmarea, el nu mai e aici… nu am cum afla…
Acum o eternitate am mers cu totii la un concurs muzical pentru copii. Copilul meu avea cativa ani, eram tanara, saraca dar fericita cu familia si copilul nostru. Am stat langa o familiex oarecare, pe care nu o cunoasteam si cu care nu vorbiseram vreodata. Am schimbat de politete 3 vorbe cu doamnax si 2 vorbe banale cu domnulx
Am incremenit cand din senin am simtit intre mine si x acea scateie pe care o intalnisem candva in trecutul de adolescenta, extrem de rar, cand ochii se intalnesc si ,,te electrocutezi,,. Era exaaaact ce nu cautam, nu imi trebuia, nu doream.
Am evitat ani de zile acea familie si mediul pe care il frecventau. Acest gen de experienta l-am mai simtit o data, acum muulti ani, cu o persoana total necunoscuta, cu care nu am schimbat niciodata vreun cuvant. Venea la serviciul meu si ma privea. Am evitat orice contact, imi era chiar frica de situatie – era genul de barbat cu care mi-ar fi fost teama sa ma intalnesc pe strada.
Virtualul – nu il consider inselat. Nu e placut, dar nu e nici inselat. Cred ca e instinct sau ceva chimie .In plus, cred ca discutatul cu partenerul ( pe care il iubesti/respecti si cu care vrei sa ramai impreuna) este un act de egoism. Ce nu stii nu te deranjeaza.
Asa ca acum cred ca nu pot sa judec pe nimeni si ca nu pot sa dau sfaturi.
00
Comentariu beton!17
Am considerat mereu (și nu mi-am schimbat părerea) că dacă se ajunge la înșelat, cel care o face nu găsește în relație tot ce are nevoie.
Am înșelat implicându-mă în altă relație, când renunțasem emoțional la relația pe care o avusesem, dar pe care nu o rupsesem oficial.
Văd că marea majoritate înțelege prin înșelat încă o relație paralelă și se cam exclude un sexuț întâmplător. Chiar nimeni n-a mai dat/luat o mwie intr-un teambuilding, cheltuiesc companiile alea banii degeaba? Nimeni n-a mai agățat in club și nu mai știe cum a ajuns acasă (nu contează a cui casă)? In delegații, cel plecat citește și cel de acasă doar face curat/gătește? În halul asta am ajuns? Dacă e așa, pun pariu ca nimeni nu se masturbează vreodată si nici vibratoare nu are nimeni prin casă 😂😂😂
Comentariu beton!21
Super tare comentariul, sper ca puritanii de aici s-au culcat, cei care imediat ce plac alta persoana , rup relatia existenta, ca na, sunt onesti, nu conteaza ca sunt copii, caini, pisici etc la mijloc 🙂
E foarte funny ce ai zis…..
Daca am fost inselat? Daca am inselat?
Ce mai conteaza?…
1) NU.
2) NU.
3) CÂND M-APUCĂ, MULT MĂ ȚINE!!!!!!!!!
4) DE CE? Pentru că SUNT MĂRITATĂ CU CEL MAI FAIN TIGRU CU APARENȚĂ UMANĂ de pe planeta asta!!!!!!!!!!🐅❤️😺❤️😸❤️😽❤️🐅
Nu am înșelat, nu pentru ca nu au fost ocazii (unele pe pe fata iar altele subtile) deoarece am tot ce-mi trebuie acasa iar dacă nu a fost am cerut 😉. Am întâlnit partenerul care-mi trebuie mie și am ținut de el și el de mine. Nu am cunoștință de ai fi scăpat măcar ochii alături dar cred ca nu a făcut asta. El a avut libertatea sa decidă dacă ii sunt suficienta, am avut numeroase discuții timp de 28 de ani și ma pot lauda cu o relație trainica. La noi a fost o alegere bazată pe compatibilități în linii mari iar la restul am mai lăsat una, am mai adăugat alta, să nu fie monoton cu același partener.
Un lucru învățat de la un mentor (la aceea vreme nu era coach-ul la moda), la partener să te uiți la el când îl alegi, apoi să ții ochi deschiși pe jumătate ca să-l pastrezi, iar amândoi să priviți în aceeași direcție pentru un drum lung.
A dat rezultate la noi.
Comentariu beton!12
am si inselat dintotdeuna, am si fost inselat de-a lungul timpului.
nu m-a prins nimeni si nici eu n-am insistat sa prind pe cineva
insel in primul rand dintr-o frustrare personala, nu pentru ca ar lipsi ceva tuturor femeilor din viata mea, la mine e problema
ma implic emotional? 0
ma intalnesc a doua oara cu persoana cu care fac asta? nu.. am, totusi, cateva reguli pe care le respect, pentru a scadea sansele sa fac rau cuiva.
e egoist sa fac asta? da
imi pare rau dupa? cateodata si-mi trece in maxim 30 min, cred ca e mai mult un „sindrom” post ejaculare:)
imi asum daca sunt prins? da, 100%
00
Din punct de vedere tradițional da, am înșelat.
Din punctul meu de vedere nu, pentru că întotdeauna le-am pus în vedere partenerilor că nu avem o relație exclusivă. Și că în opinia mea o relație exclusivă e un abuz și n-ar trebui sa existe.
Acum, una e ce spui, și alta e ce vrea să audă și sa creadă partenerul. Orice bărbat probabil crede că e ăla care o să mă „repare”. Doar că nu e nimic de reparat.
Vedeam un comentariu care spunea că partenerii pleacă de la o relație exclusivă și apoi hotărăsc să o deschidă.
In cazul meu, am pornit de la o relație agreată ca deschisă și am ajuns după căsătorie (și fără vreo discuție sau avertisment în sensul asta) la una închisă. Sau pușcărie.
Nu vă imaginați că săream in diverse paturi înainte de căsătorie, dar aveam o viață personală fara probleme atât timp cât exista discreție.
Well, am aflat după căsătorie că așa ceva nu mai e posibil. Fără discuții, fără negocieri. Ești măritată, gata.
Și da, de data asta insel, chiar și după principiile mele.
De ce? Pentru că avem stiluri diferite de exprimare și comunicare. Pentru că vreau un bărbat care să vorbească cu mine și care să mă asculte. Pentru că vreau pe cineva care îmi arată că vrea să fie cu mine, să mă țină în brațe, să vorbească cu mine despre orice. Pentru că partenerul presupune că „știu că mă iubește”. Pentru că e foarte defensiv, iar orice spun e un atac personal – motiv din care nu pot sa spun ce-mi place și ce nu-mi place.
Pentru mine nu conteaza „știi că te iubesc”, trebuie sa o arăți. Scuze penibile gen „eu nu sunt cu vorbele” nu țin.
De ce nu plec? Pentru că am plecat deja, eu nu mai sunt in relația asta. El nu accepta asta și nu-și face valiza. Mi se pare crud să-i fac bagajele și să-l trimit afara…
Daca am fost inselata? Eu consider că nu. Nu cer niciodată ceea ce nu ofer.
Comentariu beton!19
Nu am comentat acum 2-3 zile pentru că am propria poveste pe care am gestionat-o cum am crezut de cuviința, fară să cer sfaturi și fără sa țin cont de cele care mi se ofereau nesolicitate. Cred că am mai scris la o altă dată povestea.
Da. am fost înșelat și nu am înșelat nici înainte nici după ce am fost. A urmat, firesc, divorțul.
Adică după ce lipsește o noapte și apare a doua zi seara și spune senin că vine de la serviciu…
Acum leșin de râs, dar ce a fost in sufletul meu atunci… Am dat telefoane la toate spitalele, la salvare, la maică-sa, la prietene – foste colege de ale ei. În naivitatea mea numai la catastrofe mă gândeam, nicidecum la f@@ting party. E, a fost, a trecut, mi-am refăcut viața. Acum suntem amici. Ne mai întâlnim la copii, prin concedii, la o aniversare etc. Ne mai auzim la telefon cu ocazia Anului nou, mai facem schimb de rețete de murături, banalități d-astea!
Am fost depresionat, dar nu m-am apucat de băut și nu am facut nici terapie. Sau am făcut propria mea terapie. Am o mână de prieteni care m-au ascultat de vreo câteva ori, fără să mă întrerupă. Și mi-a trecut destul de repede, mult mai repede decât a durat divorțul.
Dar și eu știu să îmi ascult prietenii cănd au necazuri, mai mici sau mai mari. Consider că este cea mai bună terapie. Gratis!
Mda, cam asta e povestea pe care cred că am mai spus-o.
Comentariu beton!23
Și ce dacă ai mai spus-o? Lasă să fie aici. E bună.
Da, am înșelat și nu o data.
Dacă am fost înșelată, nu știu și îmi este perpendicular.
Am inselat pentru ca sexul cu *soțu’ *nu a fost niciodata SEX, nici nu știu cum.pot sa îl numesc.
In celelalte relații, 2 unul cind vroiam sa facem sex îmi spunea ca este obosit și vrea sa doarmă iar cind avea day off, plingea ca vrea sa o vadă pe mama (lui, evident)
A 3-a relație am înșelat pentru ca am putut, a doua zi l-am informat ca poate sa își facă bagajele, ceea ce a și făcut.
Apoi m-am liniștit, nu mai este nevoie de sex.🤣🤣🤣😇😇😇😇😇😇
Comentariu beton!16
Da iti da de gandit subiectul si este o realitate in multe relatii. Am fost in relatie aproape 30 de ani si am avut o gandire la fel ca a multora din persoanele care au comentat anterior.. .o viata avem sa ne o traim etc. Si am trait si unul si altul cu multi altii. Si la un moment dat s a produs declicul….asta nu e relatie si noi nu suntem smecheri ca ne traim viata cum vrem. Noi de fapt nu ne iubim nici pe noi insine si nici intre noi. A scris un domn mai sus si asa e. Cand iubesti pe cineva nu mai vezi pe nimeni altcineva si nu mai ai nicio dorinta vinovata sau nevinovata. Il iubesti si gata. Aia e relatie. Restul ……sunt doar minciuni pe care ti le spui singur ca sa nu admiti ca ai esuat.
Comentariu beton!23
Am avut o viata interesanta pot spune, nu am citit toate comentariile dar cat am citit, cred ca bat povestile! Am fost inselata cu… BARBATI! Atentie, nu barbat, ci barbati! Initial nu am crezut, nu am vrut sa vad, pana cand m-am trezit in fata evidentei si atunci mi-am dat seama ca nu a fost prima oara. Pe unul dintre ei mi l-a adus in casa, ca asa zis prieten. No worries, nu am facut sex in 3 (asta e alta intrebare buna), cred ca nu-i interesa si nici pe mine. Eu atunci chiar credeam ca baiatul ala e un prieten si oamenii sunt rai. Vreun an mai tarziu simteam ca ma-nseala. Cautam dovada unei femeia, si am gasit un barbat. Mi-a si recunoscut. Mi-a plans in brate, dar am plecat forever.
Dupa, am avut si eu o ratacire. Am fost cea de-a 5-a roata la caruta. N-am stiut ca e intr-o relatie initial, insa nici dupa ce-am aflat nu l-am impachetat direct, ci am crezut ca nu-i e bine cu ea si l-am tot primit inapoi.
Intre timp m-am reparat zic eu 🙂
Comentariu beton!17
Era un clip pe net in care sotul isi intreaba sotia daca l-ar insela, iar ea : sigur ca te-as insela, si tu m-ai insela pe mine, fiind data o conjunctura potrivita. Acum, diferenta este ca sunt destul de inteligenta sa nu ma pun in acele conjuncturi/situatii in care as putea ceda, sau le evit pe cat posibil. Cred ca asta e esenta, pornirea „animalica” e in toti, e ca la dulciuri, nu mai vrei sa mananci ciocolata, nu mai tine ciocolata in casa 😀
Ion, de pe patul de moarte:
– Mărie…simt că mă duc, amu’… tre’ să știu adevărul: m-ai înșelat vreodată?
– Ioane, eu țâ-l zâc, da’ sigur te duci?…
Nu am înșelat și nici nu cred ca am fost înșelat vreodată. Consider ca oamenii care o fac sunt egoiști, lași, și deconectați de ei însăși, indiferent de justificarea pe care și-o găsesc.
E un subiect greu de ” gestionat” …din multe puncte de vedere…
Cel mai important, cred, e cel in care fiecare din parteneri are o „viata” paralela in ceea ce priveste job-ul….E oarecum un „univers” paralel fata de viata de familie..Asta in primul rand….
Apoi, e chestia aia „barbateasca”…Una-i mama la copii…alta-i pofta inimii…:))
De aici multe probleme….Cel ce cauta in „alta” parte …gaseste…ceva de „implinit” in alta parte….Pare oarecum un cerc vicios…..Deci, nu avem de ce sa aruncam cu pietre in unul sau celalalt gen….Suntem la fel….Oameni…pana la urma….Supusi tentatiei….;)
Depinde de noi unde punem „stop”…sau unde ne „raliem”… 🙂
Imi imaginez oamenii care scriu cu „…” cum scriu si ofteaza, scriu si ofteaza. Daca nu ar ofta atat, ar putea pune chiar si punct.
Vera, Ai ramas singura la batranete si traiesti din amintiri! Asta nu e viata! E mult mai placuta compania unui partener/partenera caruia/careia i te-ai dedicat si ati trecut impreuna prin multe! Si cand vin copiii in vizita este sarbatoare! Sa nu-mi spui ca ti-e bine, ca nu te cred! Fie si pentru a te sprijini sa nu cazi, si tot e bun celalalt!
Foarte misto raspunsurile, de toate partile ale baricadei
Ce am bagat de seama este ca inselatul se intampla cand nu ai acasa ce iti doresti (relaxare, intelegere, amuzament etc) si/sau ca exista atractia fizica, nimeni nu a pomenit de „m-am indragostit de altul/a si am inselat”.
Nu am.fost inselata niciodata (cred), adica nu am avut dovezi sau vreo discutie de genul, insa am fost tradata de 2 ori si de 2 ori am inselat fizic, in momente diferitr ale vietii mele, la ani de zile distanta. Prima data am inselat din razbunare si a 2-a oara din curiozitate/fantezie/atractie, nu a existat urma de sentimente in nicio situatie. Dupa ce am inselat din razbunare (eram mult mai mica) mi-am blestemat zilele, a fost absolut ingrozitor pentru mine si ma invinovateam ca am facut asta, insa asta era maturitatea mea e sentimentala la varsta aceea. Eu am aflat prima ca m-a tradat, el a a aflat ulterior ca l-am inselat, am stat de vorba si am incheiat relatia, oricum, numai relatie nu mai era aia :))
A doua oara a fost o bifa, o fantezie de-a mea si atat a insemmat, fiind in cadrul unei relatii nesigure, unde nu stabilisem exact daca suntem sau nu impreuna, aveam ceva dar oarecum nedefinit, nu stiu daca as incadra la inselat dar fie :))
Am 47 de ani. Căsătorit de la 27. Am fost o dată la prostituate, pe la 38-39 de ani. M-am simțit ca ultimul om, mi-a fost greață de mine vreo doi ani. Eram într-o fază proastă, de necomunicare cu soția, care mi-a alimentat o fantamă (probabil de răzbunare), ce nu-și găsea satisfacția în sexul din cuplu. Nu că și-ar fi găsit satisfacția în sesiunea de sex plătit. Am trecut episodul la secția educație sentimentală.
Am avut, pe la 42 de ani, o relație extra-conjugală nebună, cu colegă de muncă, ea necăsătorită, cam de o seamă cu mine. A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat ultimii 10 ani – m-a dinamizat, energizant și scos dintr-o apatie cu puseuri depresive urâte de tot. Relația a durat vreo 3-4 luni. Soția și-a dat seama (probabil eram foarte neglijent și ca s-o rănesc pe ea), dar cumva asta a repus un pic în funcțiune relația noastră, pentru o vreme.
Între timp am făcut Covid urât, cu multe complicații, printre care mi-a cam afectat din funcționare și stremeleagul (nu râdeți, e o consecință a covidului lung, sunt și studii –
n’am avut niciodată ejaculări precoce, acum termin în două minute). Sexul în căsnicie nu mai există demult, niciunul din noi nu-l mai vrea. Eu și soția suntem doar parteneri care tragem împreună să creștem patru copii (lucru deloc ușor) și un rol foarte important în ce ne ține împreună este absența condițiilor materiale – faci față nevoilor mai ușor împreună. Probabil, când copiii vor crește, ne vom separa într-un fel sau altul.
Nu-mi place termenul „a înșela” – e un termen stupid care moralizează simplist o diversitate gigantică de situații și circumstanțe. Aș vrea să am din nou o aventură, chiar fără componentă sexuală, doar afect și comunicare. N-aș avea nimic împotrivă să aibă și nevastă-mea una cu cineva. Poate s-ar încumetă astfel să dea la o parte munții de tăcere dintre noi, să spună ce gândește. Poate ne-ar împinge mai departe din blocajul în care suntem. Cât despre mine nu sunt dispus să renunț la afect și erotism la 47 de ani. Dar mersul la prostituate nu-i nici afect, nici erotism.
Citiți sau ascultați Esther Perel – are inclusiv Ted-uri.
Nu am inselat si cred ca nu am fost inselata in relatiile serioase pe care le-am avut.
Dar am avut relatii sexuale cu barbati care erau in relatii sau casatoriti. Nu m-am simtit bine cu mine insami si nu au durat prea mult.
Cred ca monogamia nu exista, inteleg ca omul e o fiinta poligama, suntem atrasi si ne dorim mai multi parteneri in viata. Dar mai cred si ca daca esti cu cineva care iti bifeaza toate casutele, din respect fata de el, trebuie sa-i spui cum esti si sa-i dai posibilitatea de a alege daca vrea sa fie cu tine asa cum esti sau nu.
Eu cand iubesc nu am nevoie de nimeni altcineva. Cand nu mai iubesc, plec. Indiferent de ce iau sau las in urma mea(copil, casa, familie, prieteni).
Nu cred ca am fost inselata vreodata sau cel putin nu am aflat. Dar nici nu am facut eforturi masive sa aflu daca am fost inselata, ca nu ma intereseaza. Chiar consider cu tarie ca se aplica la acest subiect ”ignorance is bliss”. Cu ce ma face mai fericita sau mai desteapta daca aflu ca am fost inselata? Geloasa usor am fost intotdeauna pe toti iubitii mei, o gelozie mild, sanatoasa dar in limite normale. Nu am stalkeruit pe nimeni in acest sens pe telefon, pe la colt de bloc etc. Ar fi fost ultra penibil.
Anyways…
Dintre toate relatiile avute (mai scurte sau mai lungi, mai importante sau mai putin importante) de inselat am inselat practic o singura persoana, pe prietenul meu de atunci care ulterior mi-a devenit sot. Si stiu si de cate ori inainte de casatorie si cu cine (persoane diferite). De ce m-am oprit dupa casatorie? Nu stiu, au venit si copiii… Am preferat sa nu risc, sa nu ma mai complic. Una e cand esti intr-o relatie dar inca nu stati impreuna si n-aveti copiii si alta e cand aveti toate astea. Chiar ma gandesc sincer cum fac cei cu copii, job, etc. Ca eu nu am vreme nici sa respir. Am avut pana de curand un coleg la lucru cu care mai flirtam dar nimic special cat sa fac ceva in sensul asta, desi puteam lejer. Si faceam asta doar asa pentru sentimentul ala, ca da, mai poti atrage si pe altcineva inafara de sot. E o joaca.
Daca am simtit vinovatie? Da si nu. Da, intotdeauna cand l-am inselat cu acele persoane m-am simtit ulterior vinovata dar apoi imi trecea ca sa zic asa si puteam sa dorm linistita. Am facut totul foarte discret si ma pot comporta la fel de normal si dupa acest lucru. Nu am dat de banuit si cred ca daca vrei sa o faci (fie pasager ca mine, sau ca o relatie dupa altii) trebuie sa o faci cu cap ca sa nu sufere cel de langa tine.
Evident exista si partea cea mai logica si simpla: sa te desparti de persoana cu care esti. Intrebarea e daca e chiar simplu de facut ca si alegere? Ai curajul, ai tupeul sa rupi? Asta e cel mai onorabil lucru, aia-i clar. Eu onorabila total nu sunt din moment ce am inselat, sunt doar foarte cerebrala si mai detasata sentimental si stiu sa gandesc la rece. Am pus pe foaie pros/cons de fiecare data cand m-am gandit la despartiri in relatiile avute. Si aici am incercat sa imi analizez nevoia de inselat cu sotul meu pe cand imi era doar iubit. Ma rog, e stupid spus nevoie dar am incercat sa imi analizez comportamentul si sa-l inteleg. Motivele sunt: ma atrage fizic cand cineva de langa mine e intelectual si ma face din vorbe (uniii spun asta ca se numeste sapiosexual, ma rog), ma atrage fizic cand un barbat arata intr-un fel anume fizic (nu va ganditi la Adonis, am eu my things), ma atrage fizic puterea. In anumite puncte de vedere sotul meu nu e asa dar compenseaza puternic pe alte parti, hence de aceea nu vreau sa ma despart de el. Si de aceea dupa casatorie m-am oprit.
In final, nu cred in relatii monogame total. Nu cred ca suntem facuti pentru asta. E si un concept social invatat, tocmai ca sa nu fim ca-n Sodoma si Gomora.
Mi s-a intamplat si mie cu circa 13 ani in urma si e de poveste, poveste pe care nu ma pot abtine sa nu o spun.
Eram intr-o casnicie linistita si aparent fericita de putin peste 20 de ani. Dar intr-o zi s-a intamplat sa regasesc febletea mea din tinerete. Am intrat in vorba cu ea, pe net, zilnic. Eram din localitati destul de indepartate, ca altfel, cine stie (?) , poate ca ne-am si intalnit fizic.
Numai ca, ceea ce faceam eu cand intra in camera sotia si eram la calculator, am observat ca face si ea. Adica, eu inchideam rapid pagina unde conversam si la fel facea si ea cand intram in camera.
Am facut cateva cercetari si am aflat ca fusesem inselat. Cercetarile nu s-au putut intinde pe mai mult de un an inapoi, si faptele se petrecusera cu un an inainte. De cand ma insela nu am putut afla, dar pana la urma nu mai era important sa fac un inventar al actelor sexuale clandestine ale sotiei mele.
Am luat partea buna a lucrurilor, accesul meu la eliberare, prin divort. Aveam toate probele de care aveam nevoie ca sa pot divorta indiferent daca ea ar fi fost de acord sau nu.
Dupa divort, am avut parte de doi ani de libertate, alte cunostinte, am descoperit ca si la 48 – 50 de ani ma pot simti ca atunci cand eram tanar.
De 11 ani sunt cu altcineva si pot spune ca acum am o relatie functionala, spre deosebire de relatia pe care am lasat-o in urma, care nu era tocmai functionala, ci mai mult un mers inainte din inertie.
Nu am mintit si nu am inselat nicioadata,nu am incercat niciodata sa schimb barbatul cu care am fost intr-o relatie,nu am fost o femeie sa verifice telefonul sau sa caute mesaje,daca mi-a spus ca iese in oras cu prietenii lui nu am spus nimic era placerea lui,daca a vrut sa faca lucruri de care eu nu eram innebunita am fost langa el tot timpul,nu l-am controlat nici o secunda mi se parea penibil si copilaresc dar in momentul in care el a inceput sa minta si sa insele am pus capat pentru ce!Nu am meritat niciodata ce mi-a facut!Dar stiam foarte clar ca vrea sa se desparte de mine si ma insala in momentul in care locuiam in aceeasi casa si el mi-a spus ca este „foarte ocupat” si ca trebuie sa lucreze mai mult ca i-au plecat doi angajatii!Cand de fapt el ma mintea si ma insela cu frizerita lui!Si daca am gasit diverse lucruri la el in casa care nu erau ale mele el nega!Dupa doar doua saptamani sa afisat cu cea cu care ma insela!