[drumul spre Cercul Polar – ziua 19]

Gata, sunt acasă. Acum c-a trecut, pot să vă povestesc asta.

Înainte să plec spre Nordkapp am citit tot ce se putea citi despre vremea de acolo. Peste tot găseam numai articole despre frig, vânt puternic, ceață și ploaie. Unii ziceau chiar și despre niscaiva zăpadă. Ce să mai, tot ce găseam era doar despre vreme urâtă ca iadul. Vorbim despre luni de vară, da? Că nu mă interesa cum e iarna la Nordkapp.

Prin urmare, pentru că nu sunt complet imbecil, pe lângă trolerul în care am înghesuit cele 17 tricouri cu mânecă scurtă, mi-am mai luat și-un troler cu haine groase și foarte groase, că doar nu-l căram eu, stătea în portbagaj.

Mi-am luat la mine tot arsenalul greu. Bluză de corp specială pentru ger (o am de când ieșeam astă iarnă la alergat), geacă de iarnă, pantaloni speciali pentru frig (tot de astă iarnă), șosete speciale (tot de la alergat), pe scurt, aveam la mine haine cu care aș fi putut supraviețui o perioadă bunicică de timp chiar dacă venea Marea Glaciațiune. Toate într-un troler dedicat pe care plănuiam să-l scot din portbagaj doar când urma să dau piept cu frigul de la Nordkapp.

Și ce să vezi. Am ajuns la Nordkapp pe la ora 18:00, pe o temperatură de 16° Celsius. Era senin, soare și cald, iar vântul adia plăcut. Vă spun foarte sincer că primul impuls a fost să merg la hotel să mă schimb, ca să fac poza de la capătul Pământului în pantaloni scurți și tricou. Doar lenea mea proverbială m-a împiedicat să fac asta.

Mă rog, cert e că nici gând de tot ce citisem eu pe net. Ce ploaie? Ce vânt? Ce ceață? De unde zăpadă?

Cel mai frig a fost când am făcut poza cu apusul. Erau 10 grade afară și bătea vântul, dar în niciun caz nu aveai nevoie de haine de iarnă sau de arsenalul pe care îl aveam eu în portbagaj.

Dar partea și mai frumoasă este c-am mai stat și a doua zi la Honningsvåg, adică orășelul de lângă Nordkapp. Zi în care a fost ȘI MAI cald: 22 de grade la umbră.

Ne plimbam pe străduțele din Honningsvåg și ardea soarele atât de tare, că-mi era frică să nu fac insolație. Cum ar fi fost chiar să fac insolație lângă Nordkapp? Eu având în portbagaj un troler plin cu haine pe care le-ar fi putut folosi cu real succes oamenii ăia care lucrează pe banchiza polară?

Dar stați că asta nu e tot. Când eram acolo mi-a scris multă lume să mă avertizeze că-n Norvegia este alertă meteo. Cod roșu pentru condiții meteorologice extreme. Furtuni, cu ploi torențiale și vânt violent, incendii, tot tacâmul. De ce să mint, m-am panicat un pic când am citit (mulțumesc celor care mi-au scris).

A doua zi dimineață (în plin cod roșu, da?) am plecat de-acolo pe cer senin ca sticla. Am lăsat-o pe Mara la aeroportul din Alta tot pe cer senin, după care am condus 750 de kilometri pe soare și temperaturi de 27-29 de grade.

Nu că n-am văzut măcar o bucățică de cod roșu, dar la un moment dat mă gândeam c-ar prinde bine o ploaie, că mi-ar mai curăța și mie mașina. N-a fost să fie, va trebui s-o spăl.

Iar asta înseamnă un singur lucru, prieteni: ciacrele mele curățate lună au fost mai puternice decât avertizarea lor.

P.S. Sper să înțelegeți că e o glumă. Dacă vă duceți la Nordkapp, să luați haine groase și încălțăminte adecvată la voi.

Călătoria la Cercul Polar este motorizată de Autonom, liderul pieței de mobilitate din România.

Companie sută la sută românească, Autonom funcționează printr-o rețea națională unică în 36 de orașe din România, precum și în două orașe din Ungaria. În total, operează o flotă auto de peste 13.ooo de mașini și oferă soluții integrate de mobilitate și finanțare:

➡️ Rent-a-car

➡️ Leasing Operațional

➡️ Produsul Business Green

➡️ Leasing Operațional Echipamente

➡️ Transferuri cu șofer

➡️ Asistență rutieră

➡️ Mașină de înlocuire

➡️ AutoRulate

➡️ Închiriere vehicule comerciale

➡️ Întreținere flotă

sursa foto: freepik.com