Fă, de ce mi-ai distrus gardul?

Și ce ai fi vrut? Să se revolte când se distrug pădurile? Dă-le dreaq,că alea nu-s ale ei. Da’ gardu’, bre? Zău așa.

Prima oara când am făcut accident, adică o tamponare ușoară care s-a soldat cu table îndoite de ambele părți, și un far spart la mine, m-am trezit ca se da ala jos la mine, și eu ca proasta dădusem jos geamul pe partea pasagerului sa îl întreb unde sa ne oprim sa facem amiabila. Ce vorbești, ca ala, s-a băgat peste geam, peste scaun și m-a lovit și citez: „de ce mi-ai lovit fa, masina?!” Din păcate, ca știu ca o sa se întrebe careva, aveam telefonul descarcat(stins) ca altfel chemam politia. Si dup-aia recunosc ca viteza ameritoare cu care se misca justitia m-a descurajat sa fac mai departe plangere. Am avut noroc ca s-a oprit un baiat de pe o bicicleta care l-a potolit, plus nevasta-sa lu’ mistreț. Care va dați seama ce trăiește doamna dacă asa a reacționat mistrețul. Masina era în vw sharan, deci va dați seama pentru ce „bijuterie” mi-am luat eu un pumn în umăr. Oamenii nu sunt zdraveni la cap, și dacă nu era descarcerarea acolo s-o ia pe soferita stai tu liniștit ca madam Capot o lua și la palme ca i-a stricat gardul.

Observ ca duamna cu gardu e prezenta și ea pe blogul tău ca a dat dislike la toate comentariile care critica lipsa ei de empatie, nici măcar un comm nu a rămas fără dislake 🤣

Ultimul examen din sesiunea de iarna, sfarsit de ianuarie, fiu-meu pleaca cu masina la Bucuresti. Fusese lapovita toata ziua, dupa-amiaza incepuse sa ninga cu fulgi desi si mari.
Pe drumul spre Bucuresti, prima banda era deja acoperita de zapada, se circula numai pe-o banda.
O masina de marfa incearca sa depaseasca, dar intarzie replierea, fiu-meu s-a speriat ca intra in el si a tras dreapta, sa iasa in camp. Campul era la nivelul soselei, nu s-ar fi intamplat mai nimic daca pe marginea drumului nu era o cruce mare din beton cu mozaic si, ca sa fie decorul complet, inconjurata de un mic gard de metal cu stalpi de beton.
Bineinteles ca a intrat fix in stalpii aia, l-a aruncat in camp, s-a rasturnat, dar, slava Domnului, era singur in masina si avea centura. Adica nu a patit nimic, doar o sperietura zdravana si masina dauna totala, cu rotile-n sus.
Au oprit cativa, s-au asigurat ca era bine, cand am ajuns noi – era la 25km de casa – era Politia si cerceta evenimentul. Am chemat o platforma, am eliberat zona si, aproape cand sa ajungem acasa, ne suna proprietara crucii (ma-sii!): ca ea a ridicat crucea cu sacrificii, ca pe locul ala a murit barbatu-sau, sa-i refacem crucea imediat. Altceva nu o interesa.
Va jur, trecusera maxim doua ore de la accident si era naibii in camp, nu o stiam, nu ne stia, nici nu vazuse exact care era dauna la cruce… cum de ne-a sunat asa repede?
Nu stiu daca era treaba de asigurare, stiu ca am cumparat materiale si am platit un om sa-i refaca lucrarea, dar ma intreb de ce naiba se permit asa constructii pe marginea soselelor, ca e plin de cruci!

Rămâi mut la asemenea reacție, lovit în moalele capului. Acum două săptămâni am avut accident, o domnișoară s-a urcat cu mașină cu tot in portbagajul mașinii mele de serviciu, să ne înțelegem că eram oprită la semafor (care semafor roșu) prima la trecerea de pietoni, Doamne ajută că nu a fost pieton pe trecere, m-a aruncat peste trecere vreo doi metri, singura ei problemă era de ce nu am trecut pe roșu! Singura problemă asta îi era, că ea știa că în București se trece pe roșu. Nu a întrebat dacă am pățit ceva, dacă din cauza impactului nu am lovit pe cineva, nu, avea draci că i-am stat în cale, și noi vrem empatie și alte d’astea umane.