Articol scris de Iulia și parțial de mine.
…
Dacă Vasilescu nu mai poate cu „tihna, meșteșugitul și dichisul”, eu cam încep să mă satur de văicăreală. Și vă zic imediat și de ce. Dar mai întâi, un mic preambul explicativ.
Nu zic, doamneferipetoatălumea, că nu e ok să te vaieți. Cu toții avem nevoie de asta, din când în când. Fie, ca să ne ventilăm când avem un moment sau o perioadă mai grea, fie pentru a avea parte de sentimentul că nu suntem singuri și nebuni și că mai trec și alții prin ce trecem noi.
Da, chiar și eu mă vaiet (n-ați fi crezut, așa-i? :)))), că ce pana mea, la tăți ni-i greu, da nu chiar la fel…
E, da de la ce m-am pornit de fapt. De la ceva ce am citi pe internet, cum altfel? Și anume: se dă o mamă cu doi copii, unul la școală, unul la grădi (să o numim Mămica nr. 1 sau, pe scurt, M1). De asemenea, doamna deține și un soț. Profesionist, carierist, cum vreți voi să-i ziceți, cert e că, din postările doamnei, deducem că e mai tot timpul lipsă la apel. Doamna mai deține, de asemenea, părinți dispuși să-și ofere ajutorul, în măsura în care pot, precum și o doamnă bonă la copii.
Acum, dacă aș fi cârcotașă, aș fi tentată să spun că situația lui M1 nu e chiar așa nasoală – că are totuși câteva ore pe zi libere, cât sunt copiii la instituțiile de învățământ pe care le frecventează și mai beneficiază și de câte un pic de ajutor, pe ici, pe colo. Bun, domnul soț nu prea face și nu prea drege, ceea ce e cam nașpa. Și în orele alea libere, dânsa mai face și ea treaba de-o face ea. Da nici aia prea multă, că mai deunăzi declara sus și tare că le cam lasă pe cele vase nespălate și că au cam invadat-o rufele murdare și praful nu mai e șters de dracu știe când și ce contează, că e mai important să petreci timp cu copiii, decât cu mopul (fair enough, zise ea, trăgând cu ochiul spre maldărul de rufe din coșul care pare că tocmai a fătat).
Ei, dar în ultimul timp, M1 pare să fi dat așa, într-o frenezie a plânsului de milă de sine și a auto-compătimirii, pe filmul: „Bărbații nu face nimic și femeile duce tot greul și e și ele uameni și are voie să le fie greu. Și e nasol să-ți fie mereu greu și e nasol să le faci singură pe toate și e nasol să fii mereu obosită și e nasol să cari după tine doi copii și la cumpărături și la draci și la laci și la crăci și e nasol că bărbatu nu e niciodată acasă că el e însurat cu profesia și aiae, că știam asta de când l-am luat da tot e greu și nasol și of!” Și dă-i și dă-i pe tema asta într-o veselie (mă rog, într-o tristețe, tehnic vorbind)…
Într-una din zilele în care M1 își plângea de milă mai abitir (ei și tuturor surorilor ei de suferință), a venit o altă femeie (să-i zicem F1) și i-a zis cum că și bărbac-so (al ei, a lu F1) e tot uom dă carieră, că muncește de-l iau dracii ăia răi, da cumva mai și pune mâna pe una-alta prin casă, că deh, casa și copiii nu i-a creat dânsa singură. Pfoai, nu vreț să știți cam de Jihad a ieșit de aici. În primul rând din partea lui M1, că vorba aia, dacă al meu nu face și nu drege, ia să faci bine să-ți ții fleanca și să nu te apuci să zici că al tău face. Și în al doilea rând, din partea stolului de surori de suferință care, evident, aflate în aceeași barcă cu M1, n-au vrut în ruptul capului să admită că se poate și altfel decât la ele, că există și bărbați care mai știu unde e aspiratorul în casă și mai cumpără o pâine ș-un kil de lapte, chiar dacă muncesc munci importante și dificile.
Ok, să zicem că aș fi putut cataloga comentariul lui F1 drept lipsit de empatie, că mna, nu e ok când tu te plângi de ceva, să vină altul și să-ți zică: „pfff, ce nasol de tine, nush cum e, că mie mi-e bine!” Dar întâmplarea face că nu era cazul. Femeia și-a exprimat pur și simplu punctul de vedere și a concluzionat că nu chiar toți bărbații e porci și poate uneori mai trebuie și „educați” și că ea nu e de acord cu plânsul de milă.
De cealaltă parte a baricadei s-au situat cele care s-au săturat și ele de atâta văicăreală și jale și au comentat că poate ar fi necesară o schimbare în viața lui M1, ca să nu îi mai fie așa de greu și de nașpa și de rahat.
Ce m-a sâcâit însă la toată treaba asta e că am sesizat o oarecare urmă de ipocrizie aici… Căci tot M1, tot mai zilele trecute, trâmbița sus și tare că ea are băieți, dar îi învață să își pună singuri boarfele la loc și să-și pună farfuria în ghivetă, că ea nu vrea s-o înjure nurorile ei care o să le aibă ea cândva de la băieții ei. Bine, bine, foarte frumos să vrei să îți crești băieții așa, dar dacă tot faci educație d-asta cu ei, oare cu domnul soț n-ai putea încerca? Nu știu, întreb și io așa, nu dau cu pietre…
Pe de altă parte, în viața mai puțin virtuală și mai mult reală, se dă următoarea situație: o femeie cu 2 copii, unul la grădiniță și unul la tzâtză (să o numim Mămica nr. 2 sau, pe scurt, M2). M2 deține și ea un soț, al cărui program de lucru este aproximativ de la 8 dimineața la 8 seara, de luni până sâmbătă. De asemenea, deține una bucată mamă, care mai ajută și ea când și dacă poate și una bucată soacră care… mai bine nu deschidem cutia asta cu șopârle. Pe lângă micii bipezi din dotare, M2 mai deține în gospodărie și un număr de 6 câini (da, oamenii se ocupă ȘI cu asta, pe lângă celălalt biznis al familiei) și 2 pisici.
M2 practic nu prea are ore libere în zi, pentru că atunci când copilul mare e la grădi, ăla mic tot atârnat de tzâtză e. Bine, nu non stop, dar înțelegeți unde bat. Și se descurcă cumva să facă și cumpărături, să aibă grijă și de câini, să spele și rufe, să trântească și farfuriile murdare în ghivetă și, culmea, să mai și zâmbească.
De asemenea, în ultimul timp, M2 e literalmente ruptă de oboseală, că lu ăla micu ba îi ies dinții, ba a răcit și are mucii pân la brâu și se trezește noaptea de 4763 de ori urlând, ba unul din câini s-a îmbolnăvit și a trebuit operat de urgență la unșpe noaptea și tot așa. În mod straniu însă, ființa asta nu se plânge. Ba nu, mint, uneori mai zice că e obosită și și-ar dori să doarmă ceva mai mult, iar în cazurile extreme, în care chiar nu o mai țin balamalele, i se umflă vena aia groasă, strigă la bărbac-su să pună mâna să o ajute și a doua zi e iar cu zâmbetul pe buze. Sau strigă după maică-sa, să vină să stea două ceasuri cu copiii, ca să poată să doarmă un pic, să-și încarce bateriile.
Eeeeei, dragii babei, și aici cred eu că e buba de fapt – că dacă faci ceva, să ieși din cercul ăsta vicios al lui mi-e greu, am o problemă, vaidemineșidemine, ce te faci pe urmă? Că nu mai ai motiv să te vaieți! Iar senzația mea e că văicăreala asta a început să fie sport național. Jur că nu trece zi în care să nu aud pe cineva în jurul meu văicărindu-se. Iar ce e cel mai enervant la toată treaba asta e că, în majoritatea cazurilor, motivele de văicăreală pot fi eliminate. Ba mai mult, în majoritatea cazurilor, cu un efort relativ mic.
Cel mai recent exemplu: soacră-mea se văieta zilele trecute că o dor rinichii și că face pipi cu sânge și că-i e foarte rău și nici nu se poate ridica din pat. Fiul ei, distinsul meu soț, îi pune o întrebare (complet ilogică și aberantă, de altfel): „Da la medic ai fost?” Și aici vine partea halucinantă: „E, păi ce să caut la medic? Lasă, că stau în pat cu o sticlă cu apă caldă la șale și iau niște pastile și mi-o trece…” Insert aici smiley d-ăla care își dă cu palma peste frunte. Noaptea minții.
Altul: Cutărescu se vaietă că nu mai are timp, că între casă, copii, soț, muncă, aia și ailaltă, nu reușește nicicum să le facă pe toate. De asemenea, tot Cutărescu e fix genul ăla care dă forward la 657444 de filmulețe, meme-uri, bancuri și poze cu pisici în fiecare zi și cu care discuțiile sunt pe filmul: „Ai văzut ce a postat Icsuleasca pe feisbuc? Ai văzut ultimul story a lu Y? Ai văzut ce reduceri au pe ăbaut iu? Ai văzut ce a zis la televizor despre Z?” și altele din același registru. Păi pana mea, dacă stai și freci telefonul ăla și telecomanda până le tocești butoanele, te mai miri că n-apuci să mai faci mare lucru?!?
Cumva, am ajuns să cred că există oameni care efectiv cu asta se hrănesc – cu a-și plânge de milă și a cerși, într-un fel sau altul, atenția celorlalți sub formă de empatie și compasiune la adresa lor. Iar dacă îndrăznești să le oferi o soluție sau să le spui că nu e dracul chiar așa de negru, practic te scuipă între ochi și te dau pe ușă afară în huiduieli, că tu habar n-ai cât de greu e să fii în pielea lor și ce cauți la ei în casă să le dai lecții despre cum să-și trăiască viața, huo!
Repet ceea ce am spus la început – e normal să te văicărești, e omenește. Și nu știu neapărat cum e la bărbații de secs masculin, așa că am să vorbesc strict despre femeile de secs opus bărbaților. Băi, văicăreala chiar prinde bine uneori, mai ales când ai copii și îți pun nervii pe bigudiuri de 56247 de ori pe zi. E fain să te duci la o cafea cu o prietenă sau să intri pe un grup de mămici (preferabil, evident, nu unul unde toate-s perfecte și impecabile, ci unul d-ăsta, cu fomei mai normale la neuron), să îți verși năduful și cineva să-ți zică: „Da, băi, știu cum e, e nasol tare când X sau Y.” Că te simți oleacă mai puțin defectă la căpuț. Și, pe de altă parte, poți profita de genul ăsta de discuții ca să afli ce fac alții altfel decât tine, că poate mai descoperi vo chestie – doo care ți-ar putea fi utile și/sau ți-ar putea ușura viața.
Dar asta implică să mai și VREI să ieși din balta de auto-compătimire în care te scalzi. Iar unii oameni am impresia că pur și simplu NU VOR asta. Că deh, de multe ori e mai simplu să stai trântit în țărână, trăgându-ți mucii, decât să îți salți dosul, să te scuturi de praf și să FACI ceva.
Și știți ce am mai constatat? Că și ăștia de sunt într-o jale perpetuă sunt cumva toxici, fix cum zicea MV la un moment dat. Pentru că, cel puțin în cazul meu, cumva mă angrenează și pe mine în jalea lor. Și atunci când încep să se plângă, parcă mă „îmbie” și pe mine să fac la fel. Și să te ții atunci cum nu încep și eu să trosnesc și să bufnesc că nici azi n-am apucat să fac tot ce aveam de făcut și că nu mai pot de oboseală și că nu mai știu ce să mai gătesc și că iar ne-a întârziat clientul X cu plata și chițăim până încasăm și că vremea e de rahat și că n-am avut timp să scot nici vasele din mașina de spălat și că mai mă bate și Vasilescu la cap să scriu și că tușește copilul și că pe Fritz l-a apucat pântecăraia și că iar troncăne ceva la mașină și că… și că… și că… Și mă duc la vale pe spirala asta și apoi mi-e greu al naibii să mă scutur precum un câine, din cap până-n picioare și să îmi revin.
Ia ziceți, la voi cum e cu jalea? Vă jeliți? Des? Vă prinde bine? Sau sunteți d-ăia stoici, care nu se plânf niciodată de nimic, numai strâng din dinți și-i dau înainte? Aveți în jur d-ăștia gen bocitoare sau i-ați eliminat din viața voastră?
…
Epilog scris de deținătorul blogului.
Printr-o fericită întâmplare, o să vă las mai jos exemplificarea perfectă pentru ce-a scris Iulia mai sus.
Context: am pus pe blog și-am share-uit pe Facebook un spot al celor de la John Lewis. L-am pus prin procedura numită „embed”, cea care-ți permite să preiei spotul, dar el rulează din platforma pe care a fost publicat, YouTube în cazul de față. Tocmai pentru că rulează direct din YouTube, e suficient să dai un singur click în partea de sus sau de jos a spotului, și automat vei ieși de pe blogul meu, dar vei intra în YouTube și-l vei viziona acolo. Repet, un singur click și ești redirecționat către platforma unde vei găsi tot ce te interesează despre spotul ăla. Cine, ce, cum, când, tot, tot, tot.
Ei bine, în aceste condiții, eu am primit pe Facebook comentariul de mai jos. Comentariu la care am răspuns destul de tranșant, dupa cum puteți constata. Ce-a ales să facă respectiva cetățeancă după răspunsul meu? În loc să dea click-ul ăla (dacă chiar o rodeaa atât de tare să afle) sau în loc să mă înjure în gând „fmm de nesimțit” și vadă de viața ei extrem de ocupată, a ales să se văicărească. Să-și plângă un pic de milă că uite câtă treabă are ea și că de-aia nu poate să afle ce e cu spotul. Putea să dea click-ul ăla de cinșpe ori în timpul pe care l-a pierdut să-mi explice cât e ea de ocupată din cauza copilului, dar nu, ea a ales să se văicărească.
QED
Mie îmi pare rău că nu aveam Facebook când erau copiii mici, era plin de câini și pisici în casă, și tot timpul măcar câte un bătrân din familie bolnav. Se poate să mă plâng retroactiv? Simt că s-a pierdut o mare șansă. 😛
Comentariu beton!93
Ei, na, nu zice nimeni că o văicăreala bună e musai una la vremea ei. O văicăreala bună merge oricând. Deci, bagă! 😂
Comentariu beton!31
Neata. Pai asta este unul din motivele pentru care nu vreau sa am „feisbuc”. Nu pierd timp cu atare specimene. Ar fi interesant,(feisbuc-ul) nu zic ca nu,daaar…lasa !
Ma vait si eu,ca orice om sarit de 65,ca salele,ca genuchii,ca …In rest,cred ca nu are rost vaitatul,daca nu si actionezi.
E greu sa le faci pe toate,ca femeie/mama, ne-ar placea,dar practic este imposibil. Asa ca ,eu,o iau pe urgente ! Ce mai poate fi amanat,se amana !
Cred ca cele de genul M1 vor sa para „victime ale vietii casnice”,cand ,de fapt,ele nu-si salta c..u din fotoliu si degetele de pe telefon. M2 ,mai organizata,a aratat ca se poate !! Mvaai,ce ofensa la adevarul absolut !
Daca nu ai fi scris tu,in veci n-as fi putut citi asa ceva.
Comentariu beton!24
Aia zic, e normal să te mai vaieți uneori că aia și ailaltă. Dar nu să transformi asta în mantra ta zilnică. De ce? Ca să ai parte de bătăi încurajatoare pe umăr? Sau pentru că ai impresia că „ajuți” cumva alți oameni aflați într-o situație similară, că văd că nu sunt singuri și asta o să îi facă să se simtă mai bine? Ok, asta o dată, de două ori… Dar apoi, oare ar ajuta mai mult să le arăți oamenilor ălora că se poate și altfel? Că te poți scutura de praf și face ceva?
Comentariu beton!15
Din pacate ,nu cred ca ii ajuta nimic, cu atat mai putin sa le arati ca se poate si altfel !
Ai de plm @Iulia, ai deschis cutia Pandorei…
Sincer dacă am pune mâna și am face anumite lucruri în loc să ne văicărim, cred că am fi mult mai departe. Ai o problemă încearcă să o rezolvi…
Mi se pare normal să îți expui anumite probleme, dar când se întâmplă on și on și on este cam frustrant și totul pleacă de la lipsa banilor. Plm fă ceva… mai reduce din cheltuielile curente… nu mai iesi așa des în oraș… caută să faci bani din hobby-uri…
@Mișule, pentru uameni de genul mă bucur că nu mai am Facebook…
Comentariu beton!20
Am cam deschis-o, dar stătea închisă de ceva vreme și se cam făcuseră pânze de păianjeni p-acolo 😂
Sigur, e foarte bine să vorbești despre problemele tale, că nu știi niciodată de unde poate apărea o idee sau o soluție.
Dar să stai numa și să-ți plângi în pumnișori… 😕
Mvaaaaaaaiiiiii soro, că ce bine le zici iarăși! Stai o țâră să zbier la coptilă că iar nu se îmbracă singură, la bărbat că iar stă o jumătate de oră pe tron și eu nu-mi văd capul de câtă treabă am, la vasele din ghivetă că iar nu se spală singure, Doamne și ferește că numai pe capul meu stau toate, că fără mine se duc dracului toate șamd. Mă duc, dar nu să fac ceva în orice privință, feri Doamne și păzește, că mai fain e să stau cu deștele aicișilea să vază tot blogul că-n viață-i greu. Atât din punct de vedere, cât și tehnic!
Hai să trăim, dă-le în sărăcia lor de baiuri! 🤗🤗🤗
Comentariu beton!32
Hm… Și zici că dacă stai și te vaieți cu putere, suficient de mult timp, nu se spală vasele singure? 🤔
Păi și să mai zică cineva că veața nu e greu!!!
Comentariu beton!19
Am convingerea că M1 s-a născut degeaba pe planetă, iar acum culege roadele minunatei sale experiențe. Binențeles, ca mulți alții și altele născuți degeaba pe planetă, dumneaei e proastă de pute.
Dacă Torea Torea-i așa ocupată, ce mama dracului caută pe net????
Comentariu beton!33
Păi dacă nu te vaieți pe internet, practic puterea văicărelii scade la jumate… Că în viața reală, în care au putea face ceva ca să-ți mai scazi motivele de jale, e mai greu să găsești un stol de alte gâsculițe și gânsaci care să te aprobe cu empatie și să-ți confirme că da, nene, e greu al dracu!
Comentariu beton!21
@iulia am văzut io unele care se smiorcăiau și pe băncile din parc și pe grupuri de diverse tipuri. Fac cârd de 3-4 și se învârt de pe o bancă pe alta, sparg semințe și își împărtășesc greutățile. Dacă le auzi ai impresia că fac concurs de văicăreli și de achiziții inutile pt plozi.
Comentariu beton!16
@IoanaMM, d-aia evit eu parcurile cât pot 🤣
@iulia noroc că îi consider destul de mari să bântuie singuri prin cartier (cu ceas din ăla de suni plodul să te mintă că e în spatele blocului) și nu tre să mai iau contact cu diferite ființe cu copii.
vai, vai, vai, cît am mai citit ca să aflu că:
M1=buba la cap
F1 = nebuba la cap
și ce nevoie era de toată polologhia asta, cînd puteai să zici simplu: „băi @Fritz, merci bre că faci să @Iulia≠M1 & @Iulia=F1; hai, care mai aveț Friți p’acase?”; păi nu te plîjeaț matale că nu-i timp suficient de articole și că vă asasinează patronu’ cu meiluri ca să facă el trafic? aud?
lăsînd gluma la o parte, felicitări pentru tecst (cred că a fost o adevărată provocare pentru tine, ca femeie, să nu te-ncurci în M-uri, F-uri, soți, copii, javre și soacre), da’ scrie și Nenea Iancu despre bampirii care sug sîngele poporului; ei bine, cei ca emunu asta sunt: bampiri energo-temporali; adică „se hrănesc” cu timpul și energia celorlalți; dacă aș fi fost la școala de psihologi, probabil aș fi fost capabil să scriu ceva frumi, despre acceptarea eului & shit, da’ n-am fost; așa că mă rezum la enunțul empiric de mai sus;
haipa, mă duc să mă refac puțin, că-n 3 ore începe petrecere cu PATRU COPCHII under 6…
Comentariu beton!32
Aidecapumeu câtamai comentariu scrisăși, unchiule 🤣
Decât o precizare – nici una dintre M-urile sau F-urile din poveste nu sunt eu 😊
Eu sunt eu acolo unde e vorba despre mine și distinsul.
Comentariu beton!17
vaaaai, da’ ce’acem acilișa, toa’șa? se poate să înșelăm în așa hal încrederea colectivului?
enunțurile cu egal sunt de tip matematic, iar în acest domeniu operăm cu valori, nu tre’ să luăm ad litteram…
@costicămusulmanu, te-au răpus copiii sau ai supraviețuit? Dă o mânuță roșie dacă ai supraviețuit 😂
@unchiu, zi ceva, că începem să ne îngrijorăm acilea 🧐
ălaiv, ălaiv, sencs Mr. @Fritz! n-au reușit să mă răpună nici decibelii celor 3 grații și nici pumnul în nas sau cele 2 mușcături ale cavalerului; era cît pe ce s-o facă totuși restul de salată de boeuf (fără boeuf, da?) pe care am terminat-o, învăluit ca un mișel în mantia nopții, fix acu’ 3 minute…; mamă, ce fasting mă așteaptă mîine!?
mînuță roșie, zici? nope ma frend, nu uzitez nici măcar în scopuri utilitare, ca cel pe care îl propui; și dacă tot veni vorba, le transmit celor 7 roșii de la comentariul meu inițial (considerînd că 3 o au în „fișa postului”) că-mi pare sincer rău pentru faptul că sunt niște oameni așa de triști; m-am gîndit inițial că am fost prea criptic dar apoi mi-am amintit că nu-s nici așa de deștept și nici vreun vrăjitor al cuvîntului, astfel încît oamenii ăia să nu fi înțeles un text simplu, (auto) ironic, în contextul articolului hăhăitor de sîmbătă; doar triști, cum ziceam…
@costicămusulmanu, mare ușurare, mă temeam că ai ajuns pe plaiurile eterne ale vânătorii în urma invaziei micilor pușlamale. 🙂
Fără a fi contondent sau prețios consider că este un sacrilegiu salata de boeuf fără boeuf, dar și „salata de boeuf” cu poulet. Așa-s eu mai ciudat. Dar să-ți fie de bine și să nu-ți dea la pateu. 🤗
Cât despre „mânuțarii roșii” decât atât pot să zic: niște mâhniți!
ei, domnu’ @Fritz, nu toți am fost nomenclaturiști pe vremea ailaltă; vita, care oricum rareori era vreun antricot, se amesteca frumos cu porcu’ să iasă ceva perișoare sau pîrjoale; pentru „boeuf” mergea și pieptu’ de pui; nu te contrazic cu sacrilegiul da’ mă sacrific dacă-mi dai adrese unde se comit astfel de fapte reprobabile…
Am avut cu ani in urmă pe cineva in anturajul nostru, care mereu se plângea de ceva. Era mereu obosită, mereu in criză de timp, mai tot timpul banii lor nu erau destui. Să specific, erau doar ei doi, nu aveau copii, aveau doua meserii bine plătite. Ea este “doamna învățătoare” care iubește f mult copiii, dar nu a vrut sa aibă copii. Această persoană, efectiv mă încărca cu energie negativă. Bine că nu ne mai vedem (cu toate că am fost prieten cu soțul tipei, din copilărie).
Se dezbate încă. Ce zici?19
Da, și eu cred cu tărie că trebuie să încercăm pe cât posibil să eliminăm astfel de oameni din viața noastră.
@Iulia, uneori nu prea ai cum să elimini astfel de oameni deoarece fac parte din familie 😁.
@BaGheRa: ei, nu. Dacă nu vrei să-i elimini, îi educi. Mie mi-a fost lene să-i educ, așa că i-am eliminat. 😎
@JT, parțial de acord cu tine, în sensul în care și noi am luat niște decizii în direcția asta pe care poate unii le consideră radicale… Dar asta ține de fiecare în parte, de cât de mult e dispus să suporte vs cât de radical e dispus să fie.
@John Temple, la mine e cam greu să îi educ, deoarece eu sunt cel mai mic și de obicei ăia mici sunt cam „neștiutori”, habarniști etc și sunt mult prea apropiați ca să îi elimin. Ne vedem cam odată sau de două ori pe an 😁 din Paste în Crăciun.
„Dar asta implică să mai și VREI să ieși din balta de auto-compătimire în care te scalzi. Iar unii oameni am impresia că pur și simplu NU VOR asta.” Mai există o variantă, Iulia! Vor, dar NU POT. Nu pot singuri. Pentru că…DEPRESIE sau LENE. Din cazul expus, presupun că M1 e cam depresivă. Și, foarte probabil, plod unic la părinți, obișnuită pe palme moi, pe nori roz etc. În situația asta e greu al naibii să te adaptezi condițiilor…meteo, era să zic!😀 Soțul nu-l poți educa, de-asta e bine să caști ochii înainte. Pe principiul „ce vezi, asta primești” , tre să te gândești bine înainte de-a face pasul căsătoriei dacă poți să trăiești cu defectele partenerului sau nu. Că de educat, nu-l mai poți educa, schimbarea vine doar dacă dorește omul să-și schimbe comportamentul. Cât despre văicăreala asta a „mămikilor” pe interneți, personal o ador!🤣 Am 50 de ani și am crescut mai mult singură plodul nr 1- pilot de linie, plodul nr2- psiholog criminalist, plozii 3&4 (gemeni!)- calculatorist&medicinistă, încă studenți. Că soțul, na, ofițer la crimă organizată, îl vedem când și când pe-acasă. Bonă nu, mamă/soacră ioc ajutor. Slujbă cu normă întreagă, în ture, că…asistentă-n spital mare. Și-am mai găsit timp&putere să fac și-o faculta.🤪 Crezi că mai aveam timp și de văicăreli pe interneți?🤣 După cum bine ai zis mai sus, dadada, la tăți ni-i greu, dar nu chiar la fel…😀
Comentariu beton!109
Ai intuit destul de bine care e treaba cu M1, legat de copil singur la părinți și alea… Nu am de unde să știu dacă o fi și vreun pui de depresie pe acolo, dar tot ce e posibil… Habar n-am.
Legat de schimbatul celui de lângă tine, perfect de acord, ea nu poate veni decât dacă omul ăla e dispus să se schimbe. Daaaaar, ca să afli dacă e sau nu dispus să facă asta, trebuie să deschizi gura și să îi spui că vrei asta de la el. Să te pui într-un colț de internet și să te jelești cu siguranță nu va produce vreo schimbare.
Iar legat de copiii… WOW! 😳 Atât! WOW! Tot respectul meu pentru tine!
Comentariu beton!43
Să spun că este familie de medici din familie de medici?! Na, că am spus, doar unul practică (la nivel excepțional) celălalt stă pe FB.
Comentariu beton!39
Fetelor…Să vă spun părerea mea? Cred că ne defectăm ca specie, na! Am constatat că noi, mămicile de modă veche aka „babe” aka normale (după mintea mea), considerăm în fișa postului să facem mâncare pt copii, să facem și activități educative cu ei, să-i alintăm și alinăm, să ținem și casa lună, să avem și-un job, să arătăm și bine și să avem timp și pentru noi și pentru domnii soți. Fără să ne facem un titlu de glorie din asta sau să ne considerăm mame-eroine. Cele tinere, nu toate, dar majoritar, consideră că mămicile sunt o specie care tre să viețuiască prin mall-uri, spa-uri, săli de fitness, vacanțe, cafenele, să aibă bunicile la dispoziția lor și-a plozilor, plus bonă și menajeră. Hai să ne înțelegem, dacă faci un copil-doi-trei-cinci, te gândești, de când iei decizia, că viața ta se schimbă radical. Nu mai ai timp de pierdut pe interneți, la TV sau brambura prin oraș. Maternitatea NU este sfârșitul lumii. Da, este o etapă pe care o gestionezi mai greu, dar nu te ajută plânsul de milă și lălăitul pe interneți. Ai nevoie de organizare-n capul tău și să privești în jur la oamenii care au crescut copii care-ți plac. Mă umflă râsul când le aud cu parenting modern! Copiii mei n-au habar ce-i aia o palmă peste fund sau țipat isteric la ei. Dar știu de mici ce înseamnă program. Da, e greu să ai responsabilități de adult și de părinte. Da, e uneori epuizant să fii mamă de mai mulți copii. Dar, fetelor!, mămicilor obosite și grabnic văietătoare!, NU vă ajută cu nimic jelaniile pe internet! Cereți ajutor specializat, dacă nu reușiți singure să vă adunați mintea și lăsați naibii exagerările și frustrările și, vorba Iuliei, văicăreala ca un sport național!
Comentariu beton!71
Jos palaria doamna ! V-ati asumat viata pe care ati vrut-o. Acum culegeti roadele.
Comentariu beton!41
@Nicoleta, mulțumesc! Chiar ne-am dorit copiii, n-au fost „accidente”, nu suntem în vreo sectă religioasă. Suntem plozi unici la părinți și-am suferit toată viața că n-am avut frați/surori. Ne-am dorit o familie mare și, da, ne-am asumat asta. Și mai cred că ar trebui să aibă mai mulți copii doar cei care sunt 100% pregătiți psihic, sufletește-emoțional și dispuși la efort. Altfel vei crește niște viitori adulți strâmbi.
Comentariu beton!59
@elenita, măi, da și nu la ce zici tu mai sus. Că unora li se părea normal să le facă pe toate și ăstora de acum nu li se mai pare.
Eu cred că aici e o mare doză de baftă. În sensul de baftă de ce fel de psihic ai. Pentru că pur și simplu suntem diferite (mă voi referi aici strict la femei). Și pe multe le pocnește maternitatea în moalele capului. Oricât și-ar fi dorit copilul sau copiii, oricât și-ar fi făcut filme în cap despre cum o să fie și cum o să se descurce, uneori realitatea le ia pe sus și dă cu ele de pământ.
Așa cum unii au puterea, forța, voința și dorința de a le face pe toate și de a le face bine, pur și simplu pentru că așa sunt ei construiți, alții au nevoie de ajutor. Pur și simplu nu pot, nu îi ajută psihicul. Și e ok să fii și așa.
Știu femei pe care le-a pocnit depresia postpartum de n-au mai știut de ele, deși, din exterior, păreau niște super-femei, iar pe de altă parte, știu femei care, înainte de a avea copii, rupeau cluburile și habar nu aveau să fiarbă un ou și după copii s-au schimbat radical și mai sunt și mega fericite cu noua viață.
De aia zic, eu cred că depinde mult și de psihicul fiecărui om în parte.
Comentariu beton!27
Da, Iulia, de acord cu tine. De-asta am și precizat că, după mintea mea, ar trebui să aibă mai mulți copii doar cei care sunt 100% pregătiți psihic, sufletește-emoțional și dispuși la efort. Plus că, dacă te lovește depresia post-partum, azi chiar ai posibilitatea să o tratezi. Văietatul pe internet sau către alte surate nu vindecă depresia. Nu spală copiii, rufele, vasele. Cere ajutor de specialitate, tu, mămică depresivă! Am toată înțelegerea și compasiunea, dacă te tratezi. Altfel, doar să stai zilnic ore-n șir plângându-ți de milă, victimizându-te, ce rezolvi?!
Comentariu beton!44
Nu știu ce să îți răspund la ultima întrebare, pentru că același lucru mă întreb și eu 🤷♀️
Doamne, ce m-ai uns pe suflet cu această postare! Fix așa simt si eu față de ce cele care prefera sa se autovictimizeze, să plângă și să se plângă veșnic de orice, dar fără sa ia măsuri ca să rezolve problemele, care socotesc că soțul/rudele/vecinii/prietenii/colegii sunt vinovați (adica alții, mai putin distinsa ei faptura!) de orice i se întâmplă negativ în viață și aruncând valuri de vaicareli și plânsete în stânga și în dreapta, așteptând compătimire și validare, în loc să caute soluții. Cand eram mai tânără mă mai lăsăm impresionată și „prinsă” în acest carusel al vaicarerilor nesfârșite, oferind suport necondiționat. Până am înțeles cât de toxici sunt astfel de oameni. Cum se „hrănesc” emoțional din simpatia celor dispuși să îi asculte. Acum le-o retez scurt și la obiect, ori de câte ori sesizez genul acesta de comportament în jurul meu, am grijă să pun degetul direct pe rană. Evident, asta m-a facut „extrem de populară! 😉
Comentariu beton!28
Dap, și eu cam la fel de „populară” ca tine 🤣
Educatie cu sotul? Greu. Foarte greu. Daca el a invatat ca e fatalau daca face, nu va face in veci. Am INCA problema asta cu fostul sot ( care nu facea nimic) si ini spune ca imi invat baiatul fatalau pt ca il pun sa stranga :)) Da’ nu ma vait cu asta :)))) Copilul face, fostul sot e fost :))) Eu “ma vait”la toata lumea ca e misto sa divortezi 😂😂😂
Comentariu beton!37
Exact cum spunea cineva mai sus – se poate, dar numai și numai dacă omul ăla e dispus să se schimbe. Altfel vorbești singur ca televizorul…
Comentariu beton!16
1. Neața!
2. Am mai zis p-aci că nu am avut și nu avem în continuare ajutor cu ghiaurii, cum am lăsat copchilu’ de 1 an cu tac-su ca să mă relaxez și io umpic cu olecuță de școală (mai scăpam și io deacasă printre oameni mari și mai vorbeam chestii de oameni). Dar de plâns toată ziua?? Nope….că nu aveam timp 😅.
3. Aveam și încă am (nu știu cum de m-a suportat) o prietenä foarte bună care mi-a ascultat toate grelele.
4. Când era situația nașpa urcam băieții în mașină și …ne plimbam până la Suceava la mătușa😁.
5. Io cred că astea de se vaită zi-lumină au prea mult tp la dispoziție. Dacă și situația financiară e una bună chiar nu pot să nu zică nimic pt că ar crede lumea că o duc prea bine și nema compătimire. Ajea că…bagă văicăreală din toate nimicurile. Și de soții lor nu zic decât: Da’ când ai dat cu pixu’ nu știai cum e și cum l-a crescut distinsa mă-sa?
6. @costică: SUCCES! Să ne scrii să știm că ești viu!
7. Sâmbătă faină la toată lumea!😘
Comentariu beton!19
Aia zic, o prietenă la care să te descarci sau cineva din familie. Sau, ok, chiar și marele www, dacă asta te ajută pe moment. Dar poate rolul oamenilor ălora care te ascultă mai poate fi uneori și să îți dea o mână, să te ajute să te ridici și să te facă să vrei să mergi mai departe…
Apropo de ajutor! Mi-am adus aminte o chestie foarte faină. La vreo câteva săptămâni după ce am aduc acasă moștenitorul No2 vine în vizită prietena mea. Și cum multe erau întoarse pe dos și nelalocul lor, mă întreabă dacă mă poate ajuta cu ceva: spălat vase, aspirat sau altceva. Îmi venea să plâng pt, că în mod normal (nenormal) ajutorul oferit e altul: mama/soacra/oricine se oferă să stea cu gălușca mică să se hilizească (până începe să plângă) să poată tânăra mamă trebălui în liniște. 🙄
Comentariu beton!21
@IoanaMM, da, e fain ce descrii tu și, în mod normal, asta ar trebui să fie „normalitatea”. Dar să știi că eu cunosc femei care preferă varianta cealaltă – să le stea cineva cu copilul cât fac ele treabă. Pentru că „nu face nimeni cum fac eu” 🤷♀️
Până la urmă, cred că nici nu contează forma pe care o îmbracă ajutorul, ci pur și simplu ca el să existe.
Ce sa zic… si eu ma mai plâng, da’ recunosc ca nici nu stau pe fundul meu potolita. În sensul în care eu cu mânuța mea și neforțata m-am implicat în mai multe proiecte în același timp. Partea buna e ca, fiind foarte multe, nu prea îmi rămâne prea mult timp pentru vaicareala.🤣🤣🤣 uneori, recunosc iar, apelez la varianta vaicareala ca să mai amân unele ieșiri la socializare mai neproductive, respectiv când se plânge celalalt, pentru ca durează prea mult, mai ales dacă detine un disc repetitiv.
Nu știu dacă avem vreun psiholog pe aici, dar ne-ar prinde bine! Eu sunt de acord cu Iulia, văicăreala e sport national, dar bănuiesc că pe undeva e și o strategie de viață. Oamenii ăștia vor altceva, clar, am înțeles, însă nu vor să schimbe cursul, nu vor să încerce ceva nou si să-și asume vreun risc, doamne feri, interesul e nul și nix. Ceva nou ii sperie…Văicăreala e o pilotă cu care se acoperă când plouă masiv…. Cam 5 minute. Cred că nu ajută cu nimic sa le dai soluții, când ei vor doar sa se vaiete! Poate fi cumva și metodă de autoterapie ? Eu resimt o oboseala imensă după dialogul cu specimene văietătoare, pentru că e pierdere de timp. O mică precizare: se mai întâmplă ca toți oamenii să se văicărească de ceva ( de exemplu migrena) din când în când, aici am vorbit numai de cei care se văicăresc constant fără vreo dorință reală de a schimba ceva.
Posibil să ai dreptate cu partea de autoterapie… Nu știu, nu mă pricep, dar sună plauzibil în mintea mea.
Absolut întâmplător am interacționat cu M1, Duamneapărășipăzește, este în natura ei starea asta și are și o mulțime de colege de suferință după chipul și asemănarea ei, cum spuneai e sport național. Multe o ascultă și e slogan deja „e mișto să fii împuțit!” dar are și articole în care schimbă macazul, mai apare și pe la tv cu sfaturi. E recomandată procrastinarea 😁 da’ mai cu măsură și plânsul de milă e terapeutic câteodată dar ia să -l facă pe bani la terapeut 😁
Care n-am avut noroc, acu’trec la bucătărie să prestez o musaca și niște șnițele ( la cuptor) și pun și vreo trei/patru ture de rufe la spălat 😂
Comentariu beton!32
Aoleu, taci, că și la mine țipă coșul de rufe după mine 🤣
Nu mi se pare așa exagerata femeia din ultimul comment, un video cere atenție 100% și ceva sonor, iar clipele când te poți relaxa pe net pot fi cele când doarme cel mic, eventual la tine in brațe și nici după câști nu te poți duce. Sau când ești la baie cu urechile ciulite la cel mic. Eu am trecut de perioada aceea dar tot aleg sa mă uit la video doar când am momente de relaxare, preferabil când nu e riscul sa tragă nimeni de mine. Generațiile mai noi poate au alta relație cu videoul, eu sunt din generația scrisului.
Sa fim nițeluș empatici
Dar cred ca știu de cine e vorba in cazul M1 și am remarcat de multicel ca prea se plânge, poate nu din rea voința ci din ceva tipare mentale defecte. Au și o casa in lucru totuși, asta distruge nervii oricui.
Eu cred că știu exact la ce te referi :)) totuși tipa care i-a răspuns s-ar fi putut abține sau ar fi putut să îi spună cu mai mult tact sau în privat, că e clar că M1 strigă niște probleme și pe un om care suferă dacă poți îl ajuți, dacă nu, nu mai adaugi și tu la suferința lui. Dreptate avea, dar e mai important să ai dreptate sau să fii bun?
Faza cu văicăreala e că e un pattern care nu te ajută să rezolvi, ci e un pilot automat, când ai o problemă în loc să cauți soluții, intri într-un cerc din ăsta în care te plângi, primești atenție și compasiune și te simți un pic mai bine, și tot așa, dar problema rămâne tot nerezolvată. M1 s-ar simți mai bine cu ajutor specializat. Poate așa ar înțelege că bărbații te tratează așa cum le permiți să te trateze, că femeile nu sunt menajerele partenerilor lor și că și chirurgul lui pește când intră pe ușa casei e tată și soț și că nu toți bărbații este porci, poate nici al ei nu e, dar nu se pricepe să comunice ce nevoi are ea
Perfect de acord că poate ar fi existat și un mod mai plin de tact de a spune lucrurile. Dar poate nu trebuie să îi percepi pe toți cei care nu te aplaudă ca focile ca având ceva cu tine personal. Poate uneori ajută să faci un pas în spate și să încerci să percepi ceea ce a spus cineva și altfel decât din perspectiva „are ceva cu mine” sau „dă în mine când eu sunt deja jos”. Nu știu, zic și io 🤷♀️
Comentariu beton!16
Pe de altă parte, dacă ar comunica ce nevoi are și ar primi ceea ce are nevoie, ar mai exista motiv de văicăreala? Și ar mai rezona publicul țintă cu situația?
Și pentru că io șutez, io dau cu capul, am să-mi și răspund singură la întrebare – eu cred că da. Pentru că atunci publicul ar vedea că după ce te-ai jelit și te-ai descărcat de ce te necăjea, ai făcut ceva și, iată, se poate! Trebuie numai să încerci. Sau măcar ești dator să încerci.
Comentariu beton!17
Păi ea nu poate vedea decât adevărul propriu, asta e clar, indiferent ce și în ce fel își exprimă alții părerile.
Nu cred că poți scrie doar pentru trafic, trebuie să fii tu așa, tu ai putea să faci în mod repetat ceva ce nu îți stă în fire?
Terapia ajută mult, păcat că strigă și se ceartă cu necunoscuții pe internet în loc să vorbească cu un psiholog. De unde sunt eu văd că are o problemă serioasă, e conștientă că soțul ei își pune munca pe primul plan, dar de fapt nu îi convine asta. Practic îi place să fie nevastă de Cineva, dar nu și ce vine la pachet omul ăla. Și dă vina pe societate, pe toți bărbații și mamele lor, dar de fapt alegerile din viața ei sunt ale ei, nu ale lumii. Nu toți bărbații deștepți și ocupați vin acasă ca la hotel, dar dacă asta alegi și asta permiți…
Comentariu beton!16
Ceea ce face M1 se numeste content. Acesta e publicul ei. Mame obosite. Eu nu am vazut doar vaicareli la ea, dar na, nici la mine acasa nu ploua si ninge non-stop. Probabil ca nu ai timp sa o urmaresti ceea ce e de inteles la cate obligatii ai. Ultimele postari sunt despre lipsa de empatie a oamenilor. Adevarul este ca noi avem intotdeauna o opinie despre orice si mai nou, nu ne retinem in a o enunta. Ca mine acum :)).
Cert este ca nu suntem toti la fel si ceea ce ma doare pe mine, pentru tine poate sa fie apa de ploie si invers. Habar n-am de ce reactionam diferit dar bine ca sunt oameni mai puternici pe lumea asta ca sa poata fi exemplu si pentru altii.
Știi că m-am întrebat și eu la un moment dat dacă oare face asta strict pentru public? Pentru că „prinde”? În mod normal aș zice că dacă e așa, e treaba ei, dar îmi permit să zic totuși că nu e neapărat ok, pentru că având un public atât de mare, e cumva păcat să pedalezi numai pe dracul cel negru și jale și tristețe, când poate ai avea ocazia să ajuți, efectiv, femeile alea care te urmăresc. Să le arăți că da, și tu ești om, și ție ți-e greu și e perfect ok să fie așa, dar uite, poți să și faci ceva în direcția asta.
Și da, e foarte ok că suntem cu toții diferiți, așa putem vedea cum reacționează alții diferit la situații similare cu a noastră și poate putem învață ceva, dacă vrem…
De acord si eu cu treaba asta: scrie pentru publicul ei si pentru ca vaicareala pseudo-empatica genereaza trafic. Ai controversa, ai dezbatere, ai trafic. Din asta traieste, este jobul ei, etic sau nu, despre asta e vorba. Si am senzatia ca, oricat ar dezaproba o categorie acest gen de subiecte, „mamele” contemporane mai degraba le aprecieaza, traficul creste, veniturile cresc.
@Diana, da, probabil ai foarte mare dreptate – etic sau nu, asta e situația. Poate sunt eu prea naivă. Sau prea cârcotașă 🤷♀️
Că faci asta numai pentru public, fiindcă știi că multe cască ciocul în extaz ori de câte ori zici tu ceva, e una.
Să tot dai în soț și socri – mai subtil sau mai puțin, dar în ambele cazuri vizibil de pe Lună – că nu te ajută pe cât consideri tu că trebuie, că nu fac și nu dreg, e cu totul altceva. Și de unde stau eu, e urât al naibii.
Comentariu beton!30
@Greta, 🤷♀️
Doamna soacră a Ocultei Mondiale a executat un sabotaj subtil, fix în ziua cea mare (nunta). Și nici măcar nu a avut decență să o facă pe neve.
-Cum îl înveți, așa îl ai.
🤣🤣🤣
Aha! Deci asa se ajungea la videoclip, cu un click jos dreapta. Am mai aflat ceva azi. Ei, hai… de parca voi le știți pe toate.
Nu sunt fan M1, mai intru, mai ies, rar comentez, in general nu imi pasa.
Ce cred eu la prima vedere:
M1 scrie pt trafic like toata lumea
M1 are un public si il hraneste pt ca d’aia are blog
M1 scrie destul de siropos si nu toata lumea agreeaza acest tip de continut, lucru absolut normal.
Acum, despre vaietat, ma bucur ca s-a ‘normalizat’ cumva treaba asta si nu mai suntem toate niste eroine in chiloti de tabla care le facem pe toate cu buzele stranse si pline de virtuti. Scria cineva mai sus caa a crescut/creste 4 copii aproape singura. Pai, m-as fi vaietat de ma lua dracu’! Dc?! pt ca mie mi-ar fi fost greu sa ingrijesc 4 copii indiferent in ce stadiu la vietii ar fi fiecare.
Concluzia mea este ca e loc sub soare pt orice fel de blog, let it be.
Alta concluzie, sa vedeti ce e pe ‘la primul bebe’ :))) acolo e secta direct.
Da, și mie mi se pare ok că a devenit în regulă să ne putem plânge fără a fi etichetate imediat drept putori sau bocitoare sau altele asemenea. Și că nu mai e musai să fim și amazoane, și mastărșefe și supermămici și mai știu eu ce, că uameni suntem și noi.
Vorba aia, io mă plâng că mi-e greu și am unul singur. Și nu mi-e rușine că o fac, la fel cum nu mi-e rușine să spun sincer că le admir pe cele care au mai mult de unul și se descurcă mai bine decât mine.
Și văicăritul poate fi terapeutic de multe ori, numai să devină unicul mod de viață, pentru că, în esență, îți faci rău singur cu asta.
I-am eliminat pe ăștia de se plângeau la mine toată ziua, dar nu făceau nimic în privința asta. Toți ne văicărim, dar la un moment dat, ieșim din cercul asta vicios și facem ceva in privința asta. Să te plângi fără să acționezi cumva pentru rezolvarea problemei nu ajută cu nimic. Nu se rezolvă de la sine. E frustrant pentru ăla de te ascultă. Partenerul „l-am educat”, și acum mă ajută și el. Am rămas plăcut surprinsă când am fost o perioadă plecată de acasă cu probleme personale, și au venit și ai mei la mine și el știa unde țin usturoiul, unde s sacii de gunoi și o mulțime de detalii ce nu credeam că le știe. As vrea sa știu cine e M1 :)) Nu am copii, nu urmăresc bloguri de astea, da’s tare curioasă
Fix asta ⬆️
Soro, să – mi trag una… Discuție pt tema asta aveam ieri cu soțul meu. La modul de povestit cu el, că el e ăla de nu se plânge niciodată.
Avem in viata noastră pe cine a care se plânge tooooot timpul de orice. Bah, oriceeeee. Și când ii e bine se plânge. Și are și ajutor, cum spui. Eu nu am avut și tac și ascult până mi se pune și i-o tai rapid: hai c’am treabă…
Am redus muuult interacțiunile cu madamme, ca ne mănâncă sufl3tu’ la amandoi. Și fix cum zici, ai tendința uneori să pici în capcana aia, să îți dai drumu’ la suflet și tu. O dată am făcut-o cu ea și regret amarnic, că de atunci tot simt că încearcă să mă tragă de limbă să afle picanterii din viata privata.
A’ dracu’ m-am făcut, nu zic nimic la nime’.
Comentariu beton!17
Aia zic.. E foarte ușor să te lași atras la rândul tău într-o astfel de spirală de jelanie și aoleuri… Și cu cât de adâncești mai tare, cu atât mai greu e apoi să ieși. Been there, done that 🙋♀️
Să mă iertaț că îmi dau și io cu părerea. Io am așea, o teorie. Cine se plânge non-stop de fapt nu are probleme reale. Adică bun, are niște problemuțe, dar daca ar fi cu adevărat mari și deranjante, ar face ceva sa le rezolve. Sau măcar să încerce. Da’ nu. Că dacă le-ar rezolva (măcar parțial) nu ar mai avea apoi de ce sa se plângă, nu? La mintea cocoșului. Sigur că mă plâng și eu din când în când. Bă, da’ nu tot timpul. Și nu pe aceleași teme. O ard așea, mai pe diversitate.
Comentariu beton!24
Posibil să ai dreptate… Poate atunci când nu ai cu adevărat probleme, îți faci.
Pe de altă parte, cum s-a zis mai sus – ceea ce pentru mine e pistol cu apă, pe altul s-ar putea să îl afecteze mult mai tare. Tocmai pentru că suntem cu toții diferiți.
Însă dacă chiar te deranjează așa tare baiul ăla, la un moment dat faci ceva să schimbi situația. Firește, asta cere de obicei ceva mai mult efort decât simpla văicăreala…
@(altă) Iulia iegzact aia voiam să spun. Când te plângi repetând ca pe o mantră aceleași chestii, dar nu faci nimic ca să le rezolvi, fie de fapt nu te deranjează chiar atât de tare și vrei numai sa te bagi in seamă, fie îți place mai mult sa te plângi de ele decât să încerci să schimbi ceva.
Cine se plange non-stop are, de fapt, prea mult timp. Timp sa se gandeasca la cat de „rau” ii merge si sa mai si scrie/vorbeasca despre asta.
Cei care sunt prinsi in chingi de probleme nu au timp nici sa moara, cum se zice in popor. Si cand ies putin din zona de probleme, ultimul lucru pe care il doresc e sa si le aminteasca. Sau isi varsa rapid naduful sa scape de greutatea de pe inima si merg mai departe 🙂
La noi cea mai mare problemă este cine conduce acasă de la petreceri.
Acolo să vezi văicăreală!
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣🤣🤣
@oldjohn pe vremea când eram copil (prin cuaternar, așa) petrecerile se țineau la domiciliu. Aveam niste prieteni de familie care aveau fix aceeași problemă. Să fi văzut ce concurs era după ce intrau în casă pentru a ocoli gazda și a se năpusti ca niște ulii asupra primului pahar ca apoi sa îi spună jumătății „eu am băut, tu conduci la întoarcere”. Acum e mult mai simplu, petrecerile se fac deobicei pe la crâșme. Te poți repezi la masa cea mai apropiată (chiar daca e cineva complet necunoscut acolo) ii iei paharul din față și…ai rezolvat problema. Ii cumperi altă băutură și toată lumea e fericită 😂😂😂😂😂. Grija numai pe cine alegi, să nu nimerești ceaiul de muguri de bambus al vreunui vegan
Comentariu beton!16
🤣🤣🤣🤣
@Mircea, nu merge frate!
Nici fi-mea(17) nu mai vrea să conducă dacă adultul din dreapta nu e valid, (dupe carte😏).
Încă plâng de la ceapa pe care am tăiat-o (contribuția mea la varza trandințională cu care trebuie să ne prezentăm diseară), dar tot am impresia că trebuie sa mă sacrific pe altarul condusului. În definitiv, măcar atât merită și F1 a mea😘
Nu ma plang mai deloc , nu are rost , ma plang altii 🤣🤣 din categoria M1 ,, doamne cat muncesti , cum faci fata ? ” Mie nu-mi pare deloc asa , probabil sunt eu mai harnica ( si modesta😅 ) Daca eu am reusit sa vad clipul cu usurinta ( baba fiind ) nu vad ce mare greutate a intampinat . De comentat nu am mai comentat ca m-a luat plansul si se uitau niste clienti ciudat la mine .
Fix ce ziceam mai sus – cred că totul depinde muuuuult de tot și de psihicul fiecăruia. Cam ca tine, așa, e și M2 din povestea mea. Că și eu o mai întreb uneori: băi, da tu ești fetița bionică? Da mai poți? Și da, uite că poate!
Bună dimineața! Eu nu mă vaiet, că n-am de ce; am trecut p-aici pe la domniile voastre să vă salut din deplasare 😀 science&pleasure gen.
Oamenii din descrierea foarte precisă a Iuliei sunt greu de suportat, mereu beleaua lor e mai mare. De exemplu: „mă doare capul”. Ete fâs, pe mine mă doare capul, burta şi în vârful sulii, pardon my french. Soluția este să închizi urechile, ain’t nobody got time for that.
Sâmbătă faină fără văicăreli ambientale la evribadi!
Se dezbate încă. Ce zici?16
Deplasare plăcută îți dorim și weekend asemenea! 🤗
Dar astia care isi plang de mila cum a fost pe vremea lor sau pe vremea parintilor, bunicilor, ca nu aveau internet, fb… i-ati uitat? Eu cunosc vreo 2 din astia dar pe alte meleaguri decat cele mioritice. Si cand incep sa se planga, incep si io sa le povestesc ce vremuri ‘minunate’ am trait io in comunism. Sa vezi cum inceteaza 😁
Cat de vaicarelile de mamiki eu nu ma bag, ca altfel nu mai am timp de vaicarerile mele🤣
Pt.aia de la urma ii ziceam serios ca sa caute pe Stan si Bran, la cat e ea de ocupata nici de astia poate nu a auzit.
M1 ar trebui sa se vaite partenerului de viata, intr-un mod productiv. E trist cum asta nu pare a fi o optiune pentru ea. Scenariile astea domestice desi sunt banale si des intalnite mie mi se par destul de horror, ca un golan de o „anumita varsta” care nu intentioneaza sa se casatoreasca prea curand. El – animal de povara care munceste 12 ore pe zi, ea – menajera, bucatareasa, ingrijitoare muciosi. Yeah no thanks. Prefer sa nu fiu „in randul lumii” si sa nu fiu „om serios” daca asta implica.
Mi-a rămas în minte o scurtă vorbă pe care am citit-o într-o carte acum mulți-mulți ani: Calul bătrân nu se învață în buiestru.
M1 e blonda care nu gândește nu? Ai dreptate m-am saturat sa tot aud cum se plânge, și ferească sfântul sa ii spui de soțul care nu o ajuta că e prea ocupat să „salveze vieți”. Privileged much? Are bani, provine dintr-o familie de medici măritată cu un medic , bona doamna la curățenie și tot se plânge. Cred că a fost o alintata a spus și dansa că mama și nu o punea să facă treburi in casa. Și stă toată ziua pe net sa cerseasca atenție.
Mă bucur că cineva a vrut curajul sa ii spună cât de ipocrită ai enervanta este!
Comentariu beton!33
Până la urmă, nici măcar nu contează cine e sau cine nu e. Poate fi orice femeie din orice colț de lume… Ideea rămâne aceeași – te vaieți sau faci ceva?
Mor cand aud aia cu sotul care „te ajuta”.
Nu, nu te ajuta. Face kkturi prin gospodarie sau nu. Isi face partea lui de treaba si gata, nu ajuta pe nime’.
Si care-i treaba cu oamenii care-s singuri la parinti si din familii de medici/patroni/whatever? Chiar credeti ca-s tinuti in palme?
Uite, eu sunt in situatia asta – nu am frati si provin dintr-o familie cu toate posibilitatile.
Nu m-a pus nimeni sa fac nimic prin casa, DAR m-au trimis ai mei in toate taberele si la toate sporturile posibile. Eh, dragii mei, daca acasa faceam ce vroiam, in tabere/cantonamente se schimba treaba. Batai ca la fasole daca indrazneai sa comentezi ca nu-ti convine ceva. Crede-ma ca nu mai comentai nimic cand te pocnea in mecla o minge d-aia medicinala de 3 kile, lansata de un fost profesionist in aruncare cu sulita/discul.
Nu stiu daca din cauza asta, da’ sincer, nu-mi place nici sa ma plang, nici oamenii care se plang. De orice. Stiu ca acum ii la moda sa zici ca „ai traume” pentru orice. Ai pe dracu, n-ai nicio trauma. Ai numa’ figuri in cap. Daca vrei sa rezolvi lucrurile, faci un plan, vorbesti cu cei implicati si le rezolvi. Punct.
Mie replica data fatucii mi se pare chiar blanda, diplomata si plina de bun simt.
Moama ce tare e subiectul de azi!
Doamna alta Iulia va rog sa mi dati voie sa inlocuim cuvantul chirurg muncitor cu uhm… betivul satului .
Care e in rindul lumii, (gura satului i a zis ca e de bine sa fii insurat ca chiar daca nu esti chirurg, soțietatea / popa si batranii din sat zic sa te insori).Dar betivul satului se insoara cu M5 (nu ca ar fi vreo mostenitoare de dinastie medicala cu bunici /strabunici doctori, dar daca lumea i a zis ca e de bine sa caci 5 copii popa i a zis ca nu e de bine cu prezervativ/ avort, fix a asta a facut adica 5 copii.
Si care au mucii pana la brau ca toti astia micii, umbla murdari iar de mancare papa mai multa bataie.
Ca doamna M5 nu are bani de butelie si daca ei cer mancare cand nu e butelie, si o primesc peste bot.
Ce e ieftin e si bun , fix ca doamna M1, care are uatsap, www si tic toc, M5 va iesi la marginea sanțului cu o palarie de floarea soarelui si va deșerta problemele pe gura sa o auda mamikile din anturajul ei. Content sau ceva a zis Mister D. Mai sus. Am prins ideea cu totii, da,? Pune discul cu vaicareli, ea se” vindeca ” oareșcum si racorita se duce sa si spele copiii. Vine sotul cel betiv, clar ca nu o ajuta ala la imbaiere, ei doi se cearta, ea mananca bataie, dar e mama buna si ca sa nu manance aia micii bataie si de la ta su, ii aduna ca o closca si doarme in sura/ grajd / vecini soacre sau mamici sau pe unde nu ploua in noaptea aia. Pune din nou discul cu vaicareli, se linisteste dar…in casa noua nu prea stie sa tina pasul, ce ar fi sa gateasca 3 feluri de mancare, se pricepe mai degraba la rabdari prajite si o ciorba lunga. Se intoarce racorita la sot ca chipurile cine o mai ia cu 5 copii. Si reincepe ciclul, cam cum a descris D. Si Oana.( Nu inteleg de ce si au luat manute rosii)
Iulia sa stii ca mi place cum scrii si sa stii ca da, cam toti , nu intelegem de ce cizmarul nu are cizme, de ce si oncologul bai frate face cancer, sau ptiu ptiu de ce e mai ieftin si lipsit de stres, ba chiar confortabil ptr o doctorita sa dea play la discul cu jelanii. Ptr ca nu doare si ii da o senzatie bine. Pe moment. Si nu nu e lene. E o lipsa de abilitati. Si macar a avut decenta (sau mai degraba abilitatea) sa se opreasca la 1. Poate ca va pricepe ca a fi maritata e greu. Si ptr M5 si ptr M1. Si cu doctori e greu si cu altii e greu.
In alta ordine de idei, sa tii ca mi place cum scrii. A si vreau sa ti mai spun ca si eu cam ma scutur de vaicareliciosi. Ii cam pun la punct sau fug de ei si cum spunea cineva mai sus, p aia din familie aleg sa i vizitez sau de Paste sau de Craciun, deci nu de 2 ori in acelasi an.
@My2cents, ai pus deshtu pe rană – nu, soțul nu ajută pe nimeni, ci își face și el partea de treabă din echipa numită familie. Mai ales dacă printre coechipieri se numără și copii. Că simpla participare la procesul de producție nu e suficientă.
@Mihaela, apropo de exemplul tău, mă întrebam și eu, oare dacă ești măritată, de exemplu, cu un șofer de tir care transportă, să zicem, insulină, n-o fi la fel de greu? Că și ăla lipsește o bască de acasă și, tehnic vorbind, salvează vieți. Că dacă bagă tiru-n șanț, poate niște oameni nu mai beneficiază de medicamentele de care au nevoie. Întreb și eu așa, ca o tută ce mă aflu 🤔
Știu cazul M1…am văzut și eu și tot nu am înțeles de ce blogul s a dus în direcția aia( inteleg transformările ce vin la pachet cu 2 copii dar totuși…e prea mult).
Si chiar vorbim de persoane cu putere financiara, unde se pot găsii solutii mai ușor( mie mi se pare ca și asta contează, când ai nevoie de ajutor…bani sa plătești bone, after school etc.in caz ca nu te descurci doar cu soțul din dotare).
Sunt total de acord cu tine, Iulia…ajuta sa te ventilezi la prieteni, pe grup, blog 1, de 5 ori dar deja e too much.
Comentariu beton!21
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.9
Dragă Miruna, evident, este dreptul tău să țipi și să strigi oriunde vrei tu. La tine pe blog, în piață, în parc, pe fb, oriunde te face pe tine să te simți mai bine!
Legat de judecat, permite-mi să-ți spun că, atâta timp cât îți expui viața într-un spațiu public, fie el blog, piață, parc sau mai știu eu unde, îți asumi și judecata. Nu, nu văd cum îți trăiești tu viața între cei 4 pereți ai voștri, văd ceea ce alegi tu să arăți în public.
Și ceea ce văd eu e o tipă care nu pare proastă deloc, ba din contră, dar care, în mod evident are o problemă. Problemă care o macină. Și la care, cred eu, ar putea găsi soluții, tocmai pentru că nu e o amărâtă dintr-un fund de lume, care nu știe că există și altfel de viață, ci o femeie educată, cu acces la informații.
Și nu pot să pricep în ruptul capului de ce alegi să te vaieți, în loc să faci ceva să-ți fie mai bine. Ori ai alunecat foarte tare în jos pe spirala asta și nu mai știi cum să ieși de acolo, ori o faci pentru public. Dacă e prima variantă, cere ajutor. Dacă e a doua, you do you, dar gândește-te pentru o fracțiune de secundă că ceea ce arăți tu că faci și ești reprezintă un model pentru multe alte femei. Și, îți place sau nu, ți-ai asumat responsabilitatea asta. Așa că, poate ar fi fain să le poți arăta că se poate și altfel. Că, după ce plângem de ne ies ochii din cap ca la melc, ne luăm cu mâinile de fund, sărim în sus și schimbăm ceva.
Ps: pentru praf recomand Pronto. Cică ajută 😉
Comentariu beton!67
@Copila blondă, „Ai văzut cum îmi trăiesc eu viața personală, îmi propria familie? Cum soțul meu minunat și deștept, neurochirurg, se poarta cu mine? Eu scriu pe blog ce vreau!”
Deci viața ta e lapte și miere pe norișori pufoși și ce scrii pe blog e ficțiune, nu? Eu asta înțeleg. Dar na, nu-s nici cel mai ascuțit creion din penar. 🙂
Comentariu beton!56
Bai fata, esti varza!
Si nu-ti mai zice „copila”, ca nu mai esti! Grow the fuck up.
Comentariu beton!44
@Copila blonda: daca tu scrii ce vrei, si Iulia si Camelia pot scrie ce vor. Daca tu ai dreptul sa te vaiti de viata ta, si ele au dreptul sa se vaite ca nu suporta vaicarelile. In general, daca tu ai dreptul sa emiti o parere, si ele au acelasi drept. Dar stii ce nu ai dreptul? Sa te repezi cu agresivitate la oricare din ele pentru ca nu iti valideaza parerea ta. Dar nah, e si asta un simptom.
Comentariu beton!46
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.3
Dragă blondă, eu nu-ți voi scoate ochii, voi fi doar brutal de sinceră. Nu ne cunoaștem, cercurile sociale în care ne aflăm sunt diferite. Azi am răsfoit pentru prima dată câteva scrieri ale tale, din curiozitate, datorită discuției iscate aici. Mi-au părut simptomatice narcisismului conversațional, care cam anulează șansele de conectare. Faci majoritar afirmații autoreferențiale, având rolul de a-ți impune în mod subtil propria opinie. Da, e interesant cum concurezi pentru atenție în circumstanțe sociale. Dar…cel care vorbește doar despre sine, vorbește, de fapt, despre nesiguranță și anxietate. În altă ordine de idei, cu toții avem ceva neliniști sau disconfort vizavi de sentimentele puternice care se pot revărsa din oameni. Oricât am încerca să ne abținem sau să ne prefacem că nu e așa, debordăm de emoții. Uneori putem simți că e prea mult să preluăm haosul intern al altcuiva, când abia facem față celui personal. Ascultatul problemelor altor persoane este epuizant, indiferent de aptitudine, personalitate și motivație. Nu o poți face continuu…poți spune stop când consideri că persoana care vorbește devine toxică și am impresia că asta a făcut Iulia azi. Poate ar fi oportun să mai reflectezi asupra propriilor abordări ale problemelor, să te gândești cu mai multă limpezime dacă poveștile și sentimentele pe care le împărtășești sunt cu adevărat relevante și de ajutor. Tot binele de care ai nevoie ți-l doresc, Eli. (După ce am răsfoit ultimele pagini ale blogului tău, am o curiozitate – cum ar arăta ziua perfectă pentru tine?)
Comentariu beton!52
Dragă Miruna, am luat act de solicitarea te ștergere și am depus cerere în acest sens la direcțiune (că mna, nu-s la mine pe tarla aici, să fac ce vrea mușchiu meu). S-a respins, că cică n-am avut dosar cu șină 🤷♀️
Ps: când ești #mamadedoi nu te bagi la schlafen mai devreme? Că mna, mă gândesc că oboseala-i mare… Întreb pentru o prietenă.
Comentariu beton!28
Cumva mi-e greu să cred că e adevărata Miruna cea care a scris aici. Adică știu că nu reacționează foarte bine la critici și-n ultimii ani vrea doar aprobări și compătimire, dar… nu știu, ar fi trist de tot dacă ar fi ea.
Comentariu beton!41
@Copila blonda, pai da, femeile te-au sustinut, dandu-ti sfaturi si incurajandu-te sa ceri ajutorul de care ai nevoie. Sustinere nu inseamna sa aprobi comportamente toxice. Rusinos e sa etichetezi drept josnicie/hate/noroi simplul fapt ca niste oameni iti dezaproba manifestarile publice. Sau sa incerci manipulari de mizerie de genul “daca ai avea bun simt ai face ce zic eu”. Si la ce te tot ascunzi dupa copiii aia ca vai sunt doi, primesti automat dreptul sa te vaiti la al doilea copil? Cele cu unul singur nu au voie? Bati din piciorus peste tot ca ti se invalideaza ce simti in timp ce tu faci acelasi lucru? Uita-te putin in oglinda inainte sa le bati obrazul altora.
Comentariu beton!40
M-a amuzat articolul teribil, dar in timp ce il citeam, a inceput sa pulseze si o vena. De ce? Pentru ca imi rasarea in minte din ce in ce mai viu M1 din cercul nostru de prieteni, cu care am rarit-o destul de mult FIX din motivele mentionate aici. Nu mai suport sa aud vaicareli de toate felurile, cand toata lumea din jurul ei (sot, parinti, prieteni, inclusiv noi) o ajutam si ea se plange ca nu are timp.
Este o tipa blocata complet de faptul ca are un copil. Se invarte ca titirezul in loc toata ziua, macinata de griji si anxietati, in timp ce altii ii rezolva problemele, dupa care se plange cate are pe cap si ca nu are timp de nimic.
Un exemplu mai vechi, care inca ma socheaza cand mi-l amintesc: noi ne chinuiam cu credit pentru apartament, credit pentru avans, facturi mari atunci pentur ca erau niste probleme cu instalatiile si izolarea, busisem masina si trebuia luata alta, deci cu banii eram pe minus. Intr-una din vizitele din perioada respectiva, desi cunostea situatia, mi s-a lamentat o ora ca nu a putut pune mai mult de 7-800 euro deoparte lunar in ultima perioada, ca targetul ei era mai sus, dar au cheltuit mult, ca si-au luat chestii si au fost in vacanta. Era o tristete inimaginabila si o disperare atat de profunda in vaicarelile ei, ca nu m-a tinut inima sa ma plang si eu. Am mai luat in schimb niste proiecte, am redus numarul de ore de somn de la 5-6 la 3-4 pe noapte si am iesit din rahat.
Dar am pierdut o ocazie monumentala de a ma vaicari si eu. Asta ma roade, de fapt, va dati seama!!!
Comentariu beton!43
Băi, acest comentariu. Mi-nu-nat!
@Reya, ce a zis Vasilescu ⬆️
Nu pot să zic mai mult! ❤️
Las si eu un comentariu, dacă tot am ajuns sa le si citesc pe toate.
Eu voi recunoaște ca sunt din categoria celor care se plâng. Practic, vorbesc despre problemele mele, simțind cumva ca ma “descarc”, ascult in egala măsura, atunci când comunic cu o prietena.. cumva ne plângem una alteia, ne “dam apa la moara” cum ar zice soțul meu si-apoi ne continuam viețile si activitățile cu un suflu nou.
Cumva ne ajuta treaba asta :))
Totuși, cel mai si cel mai mult “ma văicăresc “ nu prietenei respective …ci soțului . Având in vedere ca e persoana pe care o cred apropiată sufletului meu si cumva , “obligat” by default sa ma asculte, cu atât mai mult cu cât împreuna cu el împart si casa si copiii, bucuriile si greutățile 😂. Aici intervine problema… el e mai mereu plecat, câte 2 sapt … vine câte un Weekend acasă …când ce sa vezi, are si el nevoie de odihna, liniște, pace, armonie si lista poate continua. Ca sa își încarce bateriile pentru următoarele 2 săptămâni. Eu… care abia îl așteptam sa vina sa pot merge la baie poate prima data linistita in alea doua săptămâni, fac asta si apoi încep: “vreau sa dorm si eu 2 ore”, “ tre sa pregătesc nush ce de mâncare- stai cu copiii puțin sa pot sa fac”, “te-am așteptat sa vii, vreau sa fac o baie linistita “ si probabil clasicele vajcareli de care spuneați ca sunteți satuli. Si el , de altfel 🤦♀️😂.
Apropos de cum ii educi așa ii ai, soțul e bine educat sa zic așa, știe sa faca de toate, dar cum am spus , timpul nu-i permite si nici sa îl pun la treaba concret nu am nevoie, ca nu-i ca atunci când fac eu. M-as plânge iar ca m-am bazat pe el si treaba nu-i cum trebuie probabil, nu știu .
Una peste alta, probabil ca sunt exact genul care ma plâng si nu acționez cu nimic, întrucât singura chestie pe care as putea sa o fac – sa luam un ajutor in casa – (având in vedere ca mamele noastre sunt in alt oraș si ne vedem doar de sărbători) este si lucrul pe care nu vreau sa il fac… acesta fiind alt subiect al unei alte văicăreli ulterioare 😂.
Dar da, soțul are capul pilaf de cât m-am plâns lui, însă copiii noștri nu vor fi la fel de mici mereu si ma liniștesc cu gândul asta. Vor urma si nopțile dormite, timpul personal si toate cele si probabil ca voi găsi alte motive sa ma plâng😂.
Weekend frumos si mulțumim pentru articolul de conștientizare 🤗.
Băi, nu, eu cred că ce faci tu nu e din aceeași categorie. Poate sunt subiectivă, pentru că și eu fac de multe ori la fel. Adică mă plâng pe umărul celor dispuși să mă asculte și, mai ales, pe al soțului. Și al meu nici măcar nu lipsește de acasă mai mult de câteva ore pe zi. Și tot mă plâng.
Dar după ce m-am jelit bine, mă iau de ciuf și pun mâna și fac ceva. Și cumva, intuiesc că fix asta faci și tu. Nu de alta, dar mai ales în situația ta, dacă nu faci tu, presupun că în mod magic, de la sine, nu se fac lucruri…
Deci nu, nu ești plângăcioasă, ești departe de asta 😉
Există și M3. Care are doi copii, unu la școală și celălalt la grădiniță, a plecat de acasă cu un ordin de protecție, a divorțat , stă cu chirie că e în proces de partaj, are două joburi, mai face și livrări la tazz 🤷🏻♀️, „că copiii” mănâncă în fiecare zi și cel mare merge la meditații, stă într-un oraș în care nu cunoaște pe nimeni, mă-sa e la vreo 300 de km, dar e bine și dă înainte. Deci se poate și mai bine. 🙂
Comentariu beton!50
Cristina, o îmbrățișare virtuală și-o mie de gânduri bune pt M3! Curaj, fruntea sus, să fii sănătoasă și puternică, Universul te va recompensa pt tot efortul și sacrificiul, M3!
Comentariu beton!26
Toata admiratia! Iti doresc mult curaj si forta in continuare! Esti un exemplu de urmat.
@Cristina, ești un erou și un exemplu! 🤗
Credeam ca doar eu am impresia asta despre M1.
Anyway, nu are legătură cu articolul, dar eu datorita lui M1 am descoperit acest blog, acum vreo 5 ani.
Comentariu beton!19
Deci, Iulia, sa fim intelesi, Franta bate Romania la materie de vaicarit la cwrw gol. Aici nici nu cred ca pot spune ca e sport national, face parte din baza interactiunilor sociale, cred ca e inscris si in codul bunelor maniere. Adica ne intalnim la un party, cafea, nfine, pe undeva, ça va? ça va, ne vaicarim trei minute de vreme, taxe, impozite, politica, ce mai e pe ordinea zilei, apoi trecem la chestiile serioase, adica ultimul restaurant de vizitat sau unde va fi urmatorul concediu.
Apoi sunt profesionistii, cei care au ridicat vaicaritul la nivel de arta. Aici includ toti cei de care ai nevoie sa-ti repare ceva in casa.
Exemplu: ai nevoie de instalator sa reamenajeze baia. Cauti disperat referinte si numere de telefon printre cunostiinte, dai de perla rara, reusesti sa contactezi respectiva perla, stabilesti cand sa treaca sa vada situatia la fata locului si astepti venirea lui Messia. Apare cu doua ore intarziere, pui de a treia cafea ca primele doua s-au racit asteptand si schimbi cateva cuvinte cu omul, ca esti bine crescut, doar nu o sa-i dai branci in baie din prima si pe scari in jos dupa.
Acum eu am o imaginatie asa, mai vizuala, si ascultandu-l pe respectivul, mi se derula in fata ochilor un mixaj intre „Mizerabilii” si „Singur pe lume”, dar fara happy end. Mai ca-mi dadeau lacrimile, inchipuindu-mi capitalistii verosi si rechinii finantelor luindu-i sarmanului om casa, afacerea si una bucata de rinichi.
Imi venea sa-l platesc si sa fac eu treaba in locul lui.
In fine, vizitam baia, da ochii peste cap, mormaie si imi comunica ca aici va avea de lucru doua zile, chiar doua zile jumate. Asa ca scap cu 1500 euro. Manopera. Plus materiale.
Inca sub influenta horror story-ului, il intreb cand va putea sa ne binecuvanteze cu prezenta.
Raspunsul vine candid, ca o briza de primavara….aaaa, peste trei luni, acum am luat inca o garsoniera aici la Cannes, ca mai am doua, vreau sa o amenajez pina la inceperea sezonului turistic sa o pot inchiria, apoi plecam pentru o luna in concediu in State cu familia.
Acum, cu vaicaritul de fiecare zi…acu’ vreo 25 de ani, cand citeam o gramada de carti despre comunicare si din astea, am invatat doua lucruri.
Ca o femeie vorbeste mult mai mult decat un barbat si asta e un lucru natural (desi cunosc exceptii, dar la aia nu le mai raspund la telefon).
Si cand o femeie vorbeste de problemele ei, de regula vrea doar sa fie ascultata, n-are nevoie de solutii.
Asta e teoria si, de regula, cu persoanele cat de cat normale din jurul meu reusesc sa ma descurc.
Iar cele care vireaza spre patologic am invatat sa le evit. Adica eu nu sunt psihoterapeut sau ceva de genul, merge odata, a doua oara, a treia oara. Daca simt ca pot da un sfat, dau. Daca e cerut. Dar daca continui, nu te mira ca iau distanta.
Hai, ma duc sa ma vaicaresc nevestei, daca ma doare ceva, la ea trebuie insistat, ca aude douascinci pe zi care i se vaicaresc si nu ma ia in serios. 🙂
PS. Cam mult petreci online in ultima vreme, ia sa-l intreb pe domnul Fritz daca mancarea pe saptamana viitoare e facuta, hainele calcate, cumparaturile rezolvate…
Comentariu beton!13
@Nemo, am râs teribil.
Da, am făcut mâncare pentru săptămâna viitoare, am călcat hainele, am rezolvat cumpărăturile, mai trebuie să ies în curte să mulg migdalii ca să avem lapte proaspăt de migdale și pot să zic că mi-am finalizat sarcinile. 😄
Comentariu beton!17
@Nemo, ca de obicei, un deliciu 😂
Cât despre întrebarea ta, dacă o mai ard așa în continuare, parcă văd că-și face Fritz blog și se apucă să scrie cât de grav îl neglijează nevasta 😂
M1 e blonda care gandeste dar M2 pe unde scrie? ca vreau si eu despre pisici si caini cu voie buna 🙂
Poate nu stiati, sotul doamnei este neurochirurg cunoscut si face garzi si opereaza in creiere si salveaza vieti. Si asta are pretentia ca dupa nșpe mii de ore de garda sa vina amaratu sa-i dea ei cu aspiratoru si sa spele vase. Dar na, asa e cand acasa ai fost printesica lu’ mama si n-ai miscat un pai de pe jos. Acum sa bagi la masina de spalat vase e greu, nene. Dar hei, las’ sa ne manance jegu si gandacii, si ce daca? Poti sa te conectezi cu copilul si in jeg.
Comentariu beton!29
Obisnuiam sa ma plang des si mult, atat despre lucruri pe care le pot controla (de exemplu „nici azi nu-mi sta bine parul” dupa ce abia ridicam capul de pe perna si bineinteles ca puteam sa-mi aranjez parul in maxim 15 minute), cat si despre lucruri pe care nu le pot controla, cum e vremea (dureaza 4 zile pana se usuca hainele spalate).
Am tinut-o asa vreo cativa ani, pana am citit un articol care dezvolta ideea ca daca n-ai prieteni si ai observat ca in general nu te plac oamenii, probabil e din cauza ca te vaicaresti din orice. Atunci mi-am dat seama ca ma regasesc si ca mai mult vreau sa am prieteni decat sa ma plang cand nu ma trezesc cu parul gata coafat.
De atunci ma plang rar, doar cand simt ca am nevoie de validare sau de solutii, mai ales daca mi se pare ca am incercat deja tot ce se putea.
Acum nu doar ca ma simt mai bine overall si mi se pare mai usor sa fac ce-mi propun, ci am si prieteni pe care ii admir si care imi sunt foarte dragi
Interesant subiectul. Oamenii care se vaita tot timpul, din pacate, simt ca sunt “stuck” in situatia respectiva si nu vad nicio iesire, chiar daca poate sunt “n” variante de rezolvare a problemei. Este ingrozitor de greu sa fii intr-o astfel de situatie. Au nevoie de ajutor din partea unui terapeut si suport din partea familiei si prietenilor, poate chiar din partea unor straini pe internet. Stiu ce zic, pentru ca si eu am fost “ stuck” intr-o situatie, din care pur si simplu nu vedeam iesirea. M-a macinat ingrozitor si sunt convinsa ca m-am vaitat pe masura. Toata chestia asta i-a afectat si pe oamenii din jurul meu. In asemenea momente nu ai nevoie sa iti spuna cineva: “Uite, si eu am problemele astea, dar eu zambesc si ma simt bine” sau “Uite, se poate si altfel, sotul meu ajuta etc.”, chiar daca persoana respectiva nu zice cu rautate lucrurile acelea. Ce ajuta este un raspuns de genul: “inteleg ca iti este greu” sau “nu am cum sa inteleg prin ce treci in aceste momente, dar imi imaginez cat iti este de greu”. Nimeni nu vrea sa fie judecat cand le este mai greu sau sa auda “ dar ai atata ajutor”, sau “cum poti sa te vaiti?”. Este exact ca atunci cand un copil plange pentru ca i s-a stricat jucaria si parintele zice: “ dar de ce plangi, draga, asa? Oricum era un gunoi/putem sa cumparam alta la fel/mai buna. Nu ai motiv sa plangi. Iti dau eu motiv sa plangi/mai ai atatea jucarii”.
M1 si M2 nu sunt aceeasi persoana, nu au aceeasi toleranta la oboseala, nu au acelasi calm, aceeasi perspectiva despre viata, despre ce e greu sau usor, aceleasi experiente de viata, acelasi temperament. De ce sa le compari?
Am aflat de curand ca tipa asta despre care e vorba in articol isi face sezatoare de vaicareala pe bani. Cum ar veni se intalnesc virtual mai multe „amarate”, mamiki sacrificate pe altarul mamiceniei se mangaie virtual pe cap una pe alta si mai dau si bani pt asta.
https://www.siblondelegandesc.ro/2023/02/05/pe-mine-nu-pastilele-ci-femeile-m-au-salvat/
Șezătoare de văicăreală pe bani 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am leșinat 🤣🤣🤣