Mă gândeam zilele trecute la o chestie. Pentru că suntem o țară în care nivelul mediu al IQ-ului scade în permanență, dar, mai ales, pentru că suntem poporul cu cel mai scăzut nivel de empatie și inteligență emoțională, aici, în vechiul leagăn dacic al civilizației universale, există șase întrebări pe care aproape oricine ți le poate adresa.
Rectific, pe care aproape nimeni n-are nicio problemă să ți le adreseze, după care să te judece și să te catalogheze drept agresiv sau arogant dacă nu-i răspunzi exact ce vrea el să audă. Iar dacă-i bagi în mă-sa, în loc să le răspunzi, nici măcar nu vor înțelege ce-ai avut cu ei. De ce te-ai enervat, că ei doar îți voiau binele?
Așa, acum să purcedem cu cele șase întrebări pe care doar în România le poți auzi.
1️⃣ Tu n-ai de gând să te căsătorești odată?
Pusă pe ton dojenitor, întrebarea asta are rolul de a le băga mințile în cap celor care deja au „ajuns la o vârstă” și nu vor „să se așeze la casa lor”. Din momentul în care ai împlinit 30 de ani, și ești tot necăsătorit/ă, te poți aștepta s-o primești, chiar de mai multe ori pe zi, în tot felul de contexte care mai de care mai ciudate.
Oricine are dreptul să ți-o adreseze, de la femeia de serviciu de la job, până la tanti Mariana, vecina de la doi, nimeni nu are nicio problemă să te întrebe așa ceva. Și nici tu n-ai voie să te enervezi, doar oamenii ăia îți vor binele.
Sfatul meu dezinteresat pentru cei mai sensibili care suferă intens din cauza acestui bullying social: cumpărați-vă fraților o verighetă și purtați-o ori de câte ori vă duceți în locuri care prezintă potențial de întrebări imbecile.
Mă rog, riscați să auziți un „ooo, casă de piatră, să vă meargă bine și să faceți mulți copii”, dar măcar scăpați de întrebarea care vă destabilizează emoțional.
Asta, desigur, dacă nu vă simțiți în stare să dați singurul răspuns cu adevărat satisfăcător pentru toată lumea: „Ba da, am cerut-o pe mă-ta”.
2️⃣ Ce salariu ți-au dat? Cu subsidiara „cât câștigi pe lună?”
Întrebare pe care ți-o poate adresa absolut oricine. Ești la un party, de exemplu, și te mănâncă în fund să povestești că ți-ai schimbat jobul. Șansele sunt extrem de mari să te întrebe cineva ce salariu vei avea la noul job. Eventual cineva pe care-l vezi pentru prima oară în viață. O să se uite extrem de urât la tine dacă, în loc să-i spui cifrele pe care le așteaptă, îl întrebi când și-a tăiat ultima dată unghiile de la picioare. Și nu va înțelege în veci care e legătura.
3️⃣ Vrei să-ți refaci viața?
Povestește cuiva, oricui, c-ai divorțat și în următoarele cinci minute, PE CEAS, o să vină întrebarea asta pusă pe un ton nevinovato-idiotic: „Acum vrei să-ți refaci viața?”. Chestia e că degeaba răspunzi „păi, mi-am refăcut-o din secunda în care am divorțat”, că nu are capacitatea intelectuală să înțeleagă ce vrei să zici.
Și pe bună dreptate, când cineva ți-a pus o asemenea întrebare, e clar cam unde se situează cu nivelul de inteligență. Prin urmare, dacă-i răspunzi așa ceva, o să auzi și continuarea, singura concluzie logică: „Aaa, deja ți-ai găsit pe altcineva”.
Dacă ar fi după mine, secțiile de chirurgie plastică sau dentară ar fi pline de oameni care întreabă asta cu refăcutul vieții. Din păcate, nu e.
4️⃣ De ce n-ați rămas împreună pentru copii?
În 99% dintre cazuri, aceasta este o întrebare adresată femeilor care au divorțat sau sunt pe cale să. Aproape niciodată bărbaților. Pentru că, nu-i așa, este datoria femeii să se sacrifice și să rămână într-o relație, indiferent de natura ei. Că e toxică, că e disfuncțională, că e abuzivă, c-o bate ăla, nu contează. Cum ai putut să te desparți când aveai copii de crescut. Nu puteai și tu să aștepți mai întâi să crească?
Din nefericire, aproape nimeni nu le răspunde corect oamenilor care întreabă căcatul ăsta pentru care există un singur răspuns viabil: „le plăteai psihologul copiilor, dacă rămâneam pentru ei doar ca să fii tu satisfăcut?”
Nimeni nu le răspunde așa niciodată. Sau măcar să-i trimită la secțiile de chirurgie despre care ziceam mai sus.
Urmează regina întrebărilor. Urmează întrebarea de care nu te poți feri nici dacă te refugiezi într-un buncăr nuclear, nici dacă pleci să trăiești în pustietate, într-o colibă de pe Jepii Mici. Într-o zi, exact când te aștepți mai puțin, o să bata cineva la ușa colibei. Iar când vei deschide, va țâșni întrebarea:
5️⃣ Și? Voi când faceți un copil?
Dar nu faptul că primești întrebarea asta este marea problemă. Nu, nici pe departe. Marea problemă este că pentru 99,99% din populația acestei țări nu există vreun neajuns cu această întrebare. Adică ce mare lucru am întrebat? Deja au și ei o vârstă, cât să mai aștepte? Moment în care, dacă ești mai ghinionist/ghinionistă de fel, va urma și concluzia, evident, tot cu voce tare: „Nțțț, ai grijă, ceasul biologic nu iartă”.
De-aia singurul răspuns recomandat este: „Și? Tu când ai făcut sex ultima oară?”. Din motive încă insuficient înțelese de știință, după răspunsul ăsta va începe scandalul. Nimeni nu știe de ce, deși, după capul meu, ambele întrebări sunt EXACT pe același nivel de intimitate.
6️⃣ Dar un frățior sau o surioară nu-i faceți?
Dacă aveți impresia c-ați făcut un copil și astfel ați scapat de întrebarea de mai sus, vă înșelați amarnic. Pe plaiurile locuite de urmașii dacilor liberi va exista întotdeauna loc de „mai bine”. Pentru că mereu se vor găsi binevoitori cu suflet mare care să vă întrebe: da’ un frățior sau o surioară nu-i faceți și voi? Că se plictisește singur, săracu’.
Mno, cam astea sunt cele șase întrebări pe care locuitorii din această țară nu se sfiesc să le pună oricui și oricând. Desigur, este posibil să mai fi omis vreuna, motiv pentru care, lista rămâne deschisă.
sursa foto: freepik.com
Altele:
– de ce a murit?
– ati vandut casa?
Comentariu beton!167
„Ați vândut casa?” poate fi o întrebare normală până la un punct. Anormal este când te întreabă „DE CE ați vândut casa?” sau „Cât ați luat pe casă?”.
@MV: Le-am auzit pe ambele foarte recent. Raspuns: “ca asa am vrut” si “destul”. Nu cred ca a fost satisfacator raspunsul, dar atat am putut 🤷♀️
Comentariu beton!65
la 12 vine popa pentru ultimul drum (bunicul soției); ieri a venit un personaj din sat să arendeze singurul petec de pășune care-i strică locul de grătar de lîngă pădure; cred că o să păstrez tradiția bunicului și (dacă oi avea un cuvînt de spus), am să-i fwt fengșuiu’…
Comentariu beton!97
Sau: cum, dom’le, a murit, ca doar eu l-am intilnit acu’ 3 luni si era binemersi.
Comentariu beton!64
Cornelia, cândva o cunoștință era pe drumurile organizării înmormântării mamei sale. La un moment, intr-un context pe care nu mi-l amintesc informează „doamna x a murit”. Sar 2 babe, „sigur doamna x n-a murit, doar ce-am întâlnit-o”. Ăsta mârâie „doamna x e mama, sunt sigur că știu mai bine „
Comentariu beton!46
Răspunsul meu : nu vrei să îmi ciocănești melu cu patos?
Comentariu beton!68
Auzi? Tu ai cumva un tricou roz-fuchisa? 😛
Nici culoarea (?) aia nu îmi aduce succesul. Nu am față de secsos.
Comentariu beton!23
Nu stiu daca s-au dat, dar la aia cu copii urmeaza si surorile ei la fel de stupide: il fcai pe primul… Si cand il faci pe al doilea? Il faci eventual si pe al doilea sa te fereasca sfatu sa ai 2 baieti Sau 2 fete ca vine fatala: si un baiat/ fata nu Mai faceti? Si daca chiar te beleste Pazuzu si il faci si pe al treilea, se uita urat la tine si auzi de la toata lumea ca Esti nebun sa faci Inca un copil, sub forma intrebari: Ati Mai facut unu? Si sa nu uitam, daca cei mici sunt apropiati ca varsta: A fost in accident? Aici pe bune ca mere raspunsul: da pha,m-am impiedicat si am vazut in pl…. Sunt multisoare ca romanii sunt izvor nesecat parca de stupizenii.
Comentariu beton!131
Sa-mi ciufulesti barzoiu se zice , nimic nu stiti 🤣 Daca n-ai batrani sa-ti cumperi , bine eu am auzit-o la o fata de 22 😅
La întrebări tâmpite dau răspunsuri la fel de tâmpite. 🤪
1. Un milion pe an. € sau $, depinde cum mă simt în ziua de salariu.
2. Nu, de două ori a fost destul. 🤭
3. Nu. Îmi place așa ne-refăcută. 👽
4. N/A
5. La Sfântul Așteaptă și Paștele Cailor. 🙃
Comentariu beton!27
Nu-mi spune că întreabă austriecii așa ceva.
@MV: austriecii nu, dar românii, întotdeauna.😬
Comentariu beton!34
Austriecii intreaba in CV cati copii ai si ce varsta ai. Plus poza.
Am zis ca in vecii vecilor nu imi pun poza in CV sau sa spun cati copii am.
Mai ales daca esti femeie in jur de 30 sh’umpic, daca nu ai trecut in CV te intreaba la interviu.
Cred ca, printre altele, de la ultimul loc de munca am plecat si din cauza intrebarii „de ce ai facut doar un copil?”
Beat this…
Comentariu beton!42
Ăsta deja e nivelul următor.
De curiozitate, ce-ai răspuns?
Habar nu mai am,ca era pe repeat…
In subsidiar era faptul ca ne ocupa spatiul, in tara tiganii si in lume, rasa galbena..
Daca mai era si copilul meu vreo problema…
Comentariu beton!20
„Când îi faci un frate/soră?” sau „E mare de acum. E timpul să mai faci unul…”, urmat de: „peste câțiva ani îți va părea rău că o lași singură pe lume”. Și comentariile astea vin de la persoane care știu că îmi cresc copilul singură încă de când am născut :).
Comentariu beton!151
Și în 60% din cazuri întrebarea o pun cei care nu au copii…
Aia cu “tu de ce nu te mariti?” am inchis-o acum multi ani cu un sec “ca sa evit un divort”.
Comentariu beton!187
Ce îmi place răspunsul acesta! E grozav de bun.
Comentariu beton!25
Buna asta,o bag și Io la cap!
Dacă la o petrecere nu consumi alcool vine întrebarea “firească”:
Ești bolnav?
Comentariu beton!161
@Flo, o da, Romanie, tara draga, singura locatie pe globul asta unde daca nu bei alcool inseamna ca esti bolnav…
Comentariu beton!57
Cu varianta „esti insarcinata??” (Cu mana pe burta evident… à destinatarului, ça sa fie clar !
Comentariu beton!44
mai este o varianta: esti pocait?
Comentariu beton!26
M-am chinuit să fac copii. Medici, bani, tratamente…. Au trecut mai bine de 5 ani de când am zic că vreau până am reușit să o am pe prima fată. Mă durea această întrebare. Surpriza a fost când am rămas însărcinată cu a doua fată! Am primit întrebări de genul: ai curaj să mai faci unul? În vremurile astea? Eu eram extrem de fericită că mi-a reușit fără chin și stres!
Apoi, beat this: două? păi se bat! sunt care pe care! trebuie 3 să nu fie tensiuni!
Comentariu beton!149
„Când îți cumperi și tu o casă?” cu variațiile „Măcar o garsonieră, acolo! Uite, toată lumea și-a cumpărat, inclusiv colega X și vecinul Y, că se dau credite cu buletinul! De ce nu vrei să profiți de ocazie? Cât o să mai stai în chirie?” Eram prea politicoasă atunci, deși tare le-aș fi spart dantura.
Apoi a venit criza din 2008, când mulți dintre sfătuitori s-au pomenit cu tăieri de salarii, fără job-uri, cu firmele în faliment și cu ratele la bancă explodate, iar unul chiar și-a pierdut casa.
Comentariu beton!57
Cand ajung prin Romania:
Cum sunt nemtii?
Te-ai integrat? Copilul s-a integrat?
Ce zic nemtii despre noi / Romania?
Am raspunsuri in functie de persoana care intreaba, in general ironice si rele.
Comentariu beton!13
1. Nu joc la loto.
2. Nu ma căsătoresc odată și nici măcar o dată.
3. Da, vreau. Zilnic o refac.
4. Era urâtă. Și ea, și copiii ei. Și mă-sa !
5. Când se ieftinește plastelina.
Comentariu beton!29
Hai, șerif, că știm și noi că de-aia te-ai apucat de fotografie: ca să pui mâna pe o fată mișto. 😛
@MV, tu nu da din casă tot !
Celor cărora ne-au pistonat ani de zile cu “dar voi cât mai așteptați până faceți un copil?” le spuneam “noi nu știm cum se fac copiii”. Reacția era instantanee și sublimă: ochi holbați, mandibula căzută. Măcar nu s-a apucat nimeni să ne explice 🙄
(Noi neavând copii pentru că eu – din motive medicale – nu pot, întrebarea a picat ca naiba foarte mulți ani. Și nu, n-am scăpat când le ziceam în clar text că nu e posibil, punct. “Da’ sunteți siguri? Da’ la alți medici ați fost? Da’ v-ați gândit să adoptați?”). Grrr, ce-or avea oamenii ăștia în (loc de) cap?!
Comentariu beton!141
Da, exact așa.
Ăia au cap, dar nimic înăuntru! Eu am făcut un discurs complex, adică am atins unele argumente sensibile, în fața unora care își tot băgau nasul în viața multora și am zis pe șleau că poate e cazul ca fiecare să își vadă de propria farfurie…”straniu”, dar nu s-a mai discutat în viitor, în prezența mea, despre căsătorie, copii, adopții, case, salarii, gay/ fluid gender etc. Am primit întrebări cretine (eu așa le numesc😐) sau am auzit afirmatii de-a lungul anilor, dar cred că una dintre cele mai stupide a fost când o vecină în vârstă a murit și s-a povestit că fiul gay a plâns la înmormântare ca o fetiță 🤬🤬…murise maică-sa!!! Nu m-am putut abține și am comentat, chiar dacă țin la persoana care a făcut comentariul respectiv…s-a schimbat subiectul imediat. Lumea nu prea e obișnuită să fie pusă la punct dacă deraiază cu afirmațiile sau întrebările și cred că de aia unii cred că își pot permite orice.
În ultima vreme, aud mame care au adevărul absolut despre creșterea și educarea copiilor și cine nu face ca ele nu se încadrează la premiul ” cea mai bună mamă „. Eu nu sunt mamă, dar am studiat ca să știu despre bolile adulților și copiilor. Deci, se presupune, că mă pricep „un pic mai mult” decât o mamă la ce înseamnă infecția cu vreun germene, virus sau controlul temperaturii date de o hemoragie cerebrală etc…când aud ” e copilul meu și de obicei fac asta”, aș vrea să întreb (dar nu o fac!) „De ce ați venit la spital?”…în schimb, îmi adun răbdarea și îmi organizez vocabularul și, chiar dacă e ora 2 sau 6 dimineața, stau și explic că poate pe partea cealaltă o percuta mesajul „noi am studiat și știm cum ar fi posibil să însănătoșim ruda(copil sau adult) dumneavoastră, chiar daca nu ne leagă sentimente de persoanele pe care le ingrijim!”
Oricum, chiar dacă nu sunt neapărat pe aceeași temă, se pun întrebări stupide și se fac afirmații deraiate și prin străinătate. Cred că depind de experiența de viață a multora: întrebarea despre căsătorie poate fi legată de faptul că pentru multă vreme o femeia vedea căsătoria ca pe o împlinire, rolul femeii în societate fiind cel care era, aia cu banii pentru că mulți văd realizarea economică ca maximul realizării profesionale, neconsiderând satisfacția profesională mai deloc. Dacă stau să mă gândesc, sunt toate întrebări induse de societate și de nivelul ei de bază, nivel care s-a oprit aproape la nevoile fiziologice din piramida lui Maslow…chiar dacă ar părea o societatea evoluată pentru necesitatea de autorealizare (îmi iau Bmw), de exemplu, rămâne pe dinafară necesitatea de respect, pe care nu o să o am deoarece trec pe roșu și nu dau prioritate la pietoni!
Cum nu o să reușim să ștergem de tot acest gen de întrebări, cred că e mai simplu să lucrăm cu noi înșine la cum lăsăm să ne influențeze aceste întrebări.
Ce subiect „simplu” la sfârșitul unei după amieze lucrate intensiv!😊
Comentariu beton!32
Pariul meu e că au tărâţe.
Nici eu nu pot, din motive medicale.
Asta n-o împiedică pe mama să spere că va deveni bunică ori de câte ori de stres ficatul meu face manifestaţie de stradă.
Aia cu adoptatul am retezat-o destul de clar când am zis că mie-mi plac copiii altora. Şi că dacă voiam, îmi adoptam deja, nu stăteam după sfaturile lor.
La ani după ce ai făcut civila: dar nuntă de ce nu faceți? 🤣
Comentariu beton!53
Dacă nu vă cununați în fața Domnului, trăiți în păcat, mămamaie, mă.
@MV de ce echivalezi nunta cu casasatoria religioasa?
Exista casatorie civila, casatorie religioasa si nunta. Poti sa faci orice combinatie cu exceptia faptului ca nu poti religioasa fara civila (cel putin asa am inteles ca e regula in Romania).
Eu am făcut nunta la aproape 2 ani după cununia civila. S au găsit niște persoane să mă întrebe de ce am mai făcut nuntă, că nu mai avea rost
.
atât rudele, cât și prietenii au fost avertizați direct că vom înceta orice legătură dacă insistă cu genul ăsta de întrebări. și da, am încheiat unele prietenii din acest motiv, iar contactele cu unele rude s-au rărit substanțial. ceea ce am observat însă e că băgăreții ăștia în seamă sunt foarte oripilați când li se pun lor tipul ăsta de întrebări. doar ei pot aplica forma asta de bullying, deși sunt foarte conștienți că e rău ceea ce fac.
(am o nepoată care îmi este foarte recunoscătoare pentru că am insistat să fie foarte directă când i se spunea „și, când faci un frățior pentru fetițe?”, răspunzând de atunci cu un zâmbet dezarmant: „stai că-l chem pe bărbatu-miu și-l fac acum, aici, în fața ta, dacă porți tu sarcina, îl naști și-l crești!”. întrebările au dispărut brusc!).
Comentariu beton!112
:))))))))))))))
Iată o vairantă bună. :))))))))))
Iar la asta cu „când te măriți, când îmi faci nepoți”, cel mai mare bully era taică-meu. Până când m-a adus la exsperare și i-am răspuns „nu am de gând să mă mărit, că nu vreau să ajung în halul de abuz și de scandaluri în care ați ajuns tu și cu maică-mea.” K.O. Nici pâs n-a mai zis de atunci.
Comentariu beton!114
1.Sunt mereu intrebata cel putin de cand am plecat din Ro exact pt job si ma seaca aceasta intrebare.Raspund „de ce ma intrebi cumva vrei sa imi platesti facturile luna viitoare” ? Sau vrei sa sti daca ne imprietenim sau nu
2.Aud combinat cu 3 si asa imi vine sa le fut o ghioagă in dinti.Sau mai aud ” eu nu inteleg cum poti sa stai singura si de cum de nu iti gasesti pe cineva” – raspund calm ca de tufut gasesc dar nu ii iau si acasa pe persoana fizica.Se lasa tacere si vad cum duamnele isi strang de brat sotii sa ii tina aproape.Rad cu muci in sinea mea
4.Oh daa combinat cu de de ai mai facut si al doilea copil? De obicei raspund „ah ala micu l-am facut la băutura….nu vrei sa le vezi fețele şocate si schimonosite.
Comentariu beton!106
tre’ sa iesim la o bere, simt ca ne-am distra bine.
Io am un singur raspuns la toate iontrebarile lui Mihai. Dar nu il zic.
@cucurigu iesim.cum nu ca nu multa lume imi apreciaza sarcasmul
După primul copil… când îi faceți un frățior/surioară? Întrebare primită și de la cineva fără copii. Răspuns: păi voi nu aveți nici unul, zic să vă apucați voi întâi de primul și mai continui io după.. fața? Pe jos pe undeva…
Comentariu beton!44
Asta le zic și eu celor fără copii sau necăsătoriți. Aveam un unchi care mereu era curios cât câștig. De fiecare dată ii raspundeam: putin! 😂
Comentariu beton!19
Unii dintre cei mai mari specialisti in intrebari de-astea de kkt sunt aia de la HR.
Ex:
– ce salariu aveti acum?
– (adresate femeilor) sunteti casatorita/aveti copii?
– (asta i s-a intamplat sotiei) copilul avea cam 7 luni si jegurile de HR au sunat-o sa o interbe ce planuri are ref. la intoarcerea la birou (*)
(*) si, cand a spus ca nu a luat inca o decizie dar in niciun caz mai putin de 12 luni, replica a venit implacabila „… pai sa luati o decizie daca vreti sa mai aveti la ce job sa va intoarceti …”
Mentionez ca toate cele de mai sus sunt traite sau vazute/auzite DOAR in companii private – dap, de-alea cu team-buliding-uri / bullshit-uri cu dezvotare personala&empatie / „oamenii sunt resursa noastra cea mai importanta” – asta apropo de mirajul cainilor cu covrigi in coada pe la privat.
Asa ca ce pretentii sa ai de la „unchiul Mirel” de la Cocotatii din Vale?
Comentariu beton!54
Păi oamenii de la departamentele de HR sunt cunoscuți pentru IQ-ul scăzut sau pentru lipsa inteligenței emoționale. Cred că sunt condiții la angajare.
Oricum,la stat,locuri limitate ! Pentru categoria pile,relatii,amante,…
Eu asta cu „sunteti casatorita / aveti copii” am auzit-o la interviurile de la 2 companii de stat mari. Imense chiar. Chiar se practica peste tot.
Legal nu au voie sa te intrebe de starea civila sau nr copii.
Acum multi ani am fost la un interviu la o companie mare internationala. Doua doamne, foarte dragute de altfel, au luat-o foarte pe ocolite ca sa intrebe asta 🙂
Aoleu, si cu clasica intrebare: ‘unde va vedeti peste 5 ani?’ ce facem, o lasam asa, sa sufere singura?
Da, cred ca la HR sint angajati pe criteriul clar de lipsa de inteligenta emotionala. Oricum, cred ca daca sint empatici pica din prima interviul
M-am regasit imediat la intrebarea daca sunt casatorit. Fix din prima zi la jobul actual am fost intrebat asta. Si de femeia de servici si de juristă.
Comentariu beton!26
Pai vroiau sa vada daca e lic ca esti
” partidă buna” 🤣🤣🤣🤣🤣 cum zic doamnele de o anumita varsta nah…
Comentariu beton!13
Sau ai x număr de copii și te întreabă dacă mai faceți unul. Ni se întâmplă destul de des. Nu mă deranjează, mă amuză. Cea mai haioasă fază a fost la un botez, abia cunoscusem niște oameni, un cuplu, ne hăhăiam noi bine mersi și vine întrebarea. Noi cu doi copii, ei tot cu doi. Soțul ridică paharul de whisky și până ca acesta să-i blocheze buzele scoate un preafrumos: Anduța și cu mine? O preiau: Eu sunt bine așa momentan. Domnul se mai gândește. Voi? 😁
Comentariu beton!31
Bă, am un fost coleg de muncă burlac, face și el 51 de ani zilele astea. De câte ori era întrebat când se însoară răspundea liniștit: ”Cu puțin noroc nici anul ăsta”.
Comentariu beton!207
Superb, absolut superb. Mi-am notat-o și eu. 😀
Merci de pont!🤣
Da… după divorțul din tinerețe am mai purtat verigheta vreo 5 ani si așa am scăpat de întrebări. Și noi suntem 2 frați. N-am făcut copii niciunul și am și plecat in lume, deci ne-am cam rupt de neamuri si întrebările tipice. Dar mama ne anunța la fiecare discuție cine o mai întrebat-o dacă are nepoți și de ce nu are.
Și mai este o întrebare care apare constant in ultimii 2 ani, la mine. Lucrez intr-un mediu internațional, de acasă. Invariabil, când ma prezint in cadrul unui proiect nou, apare și întrebarea – ai copii? Sau -cati copii ai? Mi-am format un automatism sa ii anunț eu, in alea câteva fraze de introducere, “… and we don’t have kids “.
Comentariu beton!39
A, și sa nu uit cel mai frustrant lucru de la oamenii foarte apropiați care știu oarecum ca nu am reușit sa avem copii. Vin cu toate sfaturile și întrebările posibile referitoare la adopții. Empatie zero, bun simt inexistent…
Comentariu beton!54
@Chris – nici dacă adopți un copil, nu sunt mulțumiți. Știu cazuri concrete (prieteni care au adoptat): „Nu știu cum puteți să-l iubiți pe copilul ăsta de pripas, dacă nu-i al vostru. Dacă vă dă în cap când se face mare?”
Comentariu beton!41
@Alexia – Gizas… ca le trece prin cap asa ceva e una, dar s-o mai si scoata pe gura…
Comentariu beton!22
Vai da, asta sa întrebe mamele de ce nu ai tu copii mi se pare culmea nesimțirii. Noi am fost căsătoriți zece ani înainte să ne hotărâm să facem copii. Le spuneam că nu vreau, și apoi insistau că da de ce nu că așa fain e etc etc. Dar nu de asta este vorba , era vorba că iti sâcâie părinții că de ce nu una alta tu. Maică-mea, simțită, nu mi-a zis niciodată, doar la un moment dat, mi-a povestit totuși (și atunci mi-am dat seama) că ceva prietenă binevoitoare i-a propus așa tam nesam, să-i aducă de la ceva mănăstire, un brâu tricolor (!) pe care să mi-l dea mie să îl port, INCONTINUU 😅, și sigur după câteva luni voi rămâne însărcinată 🤣 Că nu știu ce cunoștință de-a ei a făcut asta și a avut copii la scurt timp. Mi-a mărturisit că nu a știut ce să zica, a bâjbâit un răspuns de genul că nu nu, mulțumesc, vai ce drăguț, dar nu mulțumesc, și mi-a zis că încerca să proceseze cum cineva ar putea sa trăiască mai multe săptămâni ( luni?) cu un brâu de-ala legat la mijloc, cum face duș, cum se îmbracă….. 🤣🤣🤣🤣🤣
Biata mama, multe a mai îndurat pentru mine….
-Da’ de ce nu te-ai căsătorit?
-Pentru că nu m-a luat nimeni!
Vreo doi au îndraznit: „ce soarta!”
Le-am si mulțumit: „ete, grija dracu!”
Comentariu beton!54
1. Răspund întotdeauna cu destul. Mintal mai scap și altele, dar nu ajung niciodată să fie și glăsuite cu voce tare.
2. – 5. Pe acestea nu le-am primit, întrucât n-am avut până acum o relație suficient de stabilă/serioasă ca să se ajungă la ele și nici n-am ajuns la pragul de 30 de primăveri. În schimb o primesc cam o dată pe lună pe asta: ,,Dar tu nu ai de gând să cauți pe cineva?”. Verișoara mea are 2 copii, cu diferență de 10 ani între ei. Aproape 8 ani a fost întrebată când îl face pe al doilea.
Comentariu beton!14
Hai ca nu sunt doar la noi aceaste intrebari, eu zic ca e o iluzie. Am dat de unele din ele si la polonezi, si la americani, cehi sau spanioli.
Esti roman, majoritatea cunostintelor vechi sunt tot de aici, cu ei si cu rudele iesi la ocazii si petreceri, asa ca de la romani le vei primi. Doar nu te plimbi pe strada in Berlin si vine unul sa te intrebe cand te casatoresti, asa brusc. Stai acolo cativa ani, fa-ti prieteni si cunostinte si sa vezi surpriza, incep sa curga intrebarile.
Comentariu beton!33
Exact. Intrebarile astea tin de natura umana. Indiferent din ce tara provi
Ce nu vreți voi să înțelegeți, deși am menționat asta cât se poate de clar în text, este că la noi riști să primești întrebările astea de la oameni care nu-ți sunt apropiați în niciun fel. Or ține ele de natura umană, dar în alte părți nu-și permite NIMENI să te întrebe așa ceva dacă nu aveți o relație apropiată. Cred că asta nu reușiți voi să înțelegeți, cum te poate întreba, la noi, coafeza dacă te-ai măritat. Sau de ce nu-ți refaci viața. Iar chestiile astea nu există de la Viena încolo.b
N-aveți idee de câte ori am fost întrebat de ce am divorțat sau mizeria aia cu reafăcutul vieții. Iar cei care mă întrebau era cu îngăduință pe la nivelul de simple conoștințe. Nu amici, nu prieteni, nu rude, nu colegi de muncă mai apropiați.
Iată, nici nu v-am răspuns bine, că am primit acest comentariu pe Facebook. Practic, exemplul perfect:
Exact ce zice MV – intre persoane apropiate se pot pune si intrebari mai personale.
Dar cand te abordeaza pe strada o persoana straina sau pe care o cunosti doar din vedere cu intrebari de genul celor din articol e chiar aiurea.
Asta n-am vazut-o mentionata pana acum: „cand botezati copilul?”
Comentariu beton!21
Eu una nu am dat de întrebări de genul in Franța nici măcar de la apropiați in 15 ani de când sunt aici. Am făcut prostia, mai la început cand m-am mutat aici, să-l întreb pe un prieten daca al doilea copil a fost un accident, fiindcă îmi zisese la un moment dat că nevastă-sa vrea doi și el nu prea era convins că vrea doi… I-am văzut reacția și mi-am cerut scuze instant ….
Nici noi nu am scăpat de întrebări😁. Și, băieții nu s-au căsătorit? De ce, că sunt copii buni. Eu le spun că încă sunt tineri, să mai copilărească, plus că nu și-au găsit perechea. Păi cum așa? Că sunt mai multe fete decât băieți, că la vârsta lor noi aveam copii și casă și rate la bancă. Sau cum de a renunțat la facultate, că era bugetar? Păi nu i-a mai plăcut, și în plus a trecut și printr-o depresie. Eee, depresie. Astea-s mofturi de copii răsfățați. Că fără diplomă nu te angajează nimeni. Da, poate să termine facultatea mai târziu. Aaaa, nu mai are cum. Că dacă o să aibă o familie nu o să mai fie timp. Păi uite d’aia nu s-a căsătorit. Așteaptă mai întâi să-și termine studiile😁.
Comentariu beton!59
Întrebările astea sunt un motiv pt care ma felicit ca m-am mutat in state unde este considerat fauxpas sa pui astfel de intrebari in context social și ilegal in context profesional. Adică HR nu are voie sa te întrebe nici când ai terminat facultatea ca cică se considera ca este un mod de a determina vârsta și nu vor sa se facă vinovati de “ageism”.
Comentariu beton!41
După ce o să treceți de întrebările astea și ajungeți la o anumită vârstă o să fie: dar tu nu ai nepoți? Ce o să faci la pensie dacă nu ai nepoți? 😁
Comentariu beton!32
Sau o întrebare de care n-o să scapi niciodată în mediu rural: „Al cui ești maică?”
Comentariu beton!32
Anel, nu prea mai este asta…
Sunt putine si batrane…
Sunt cohorta de varsta a mamei mele, desi ea nu a fost niciodata vreo bagacioasa…
@Irinoush, am pățit-o recent, la țară fiind! Chiar mi-era dor de-o astfel de întrebare, n-o mai primisem demult. Curioșii de la țară n-o să dispară niciodată, mai ales acu’ când au și facebook😀😀
Din Congo, din Congo, dar al cui din Congo?
Comentariu beton!40
Am un prieten foarte bun, burlac convins pana la vreo 45 de primaveri. La fiecare nunta din gasca sau din familie era agasat de o doamna matusa cu fraza “De-acum tu urmezi”. Ghinionul face ca intr-o vara acum ceva ani, mai multe rude mai in varsta de-ale lui s-au din aceasta lume si s-a tot dus pe la inmormantari. La una din ele s-a intalnit cu matusa agasanta. Ne-a povestit ca nu s-a putut abtine si i-a spus…. exact..: “De-acum tu urmezi”. Soc si groaza, matusa jignita definitiv:).
PS Intre timp omul e happily married si matusa inca alive and kicking:)
Comentariu beton!116
Avea tata o vorba: cainele moare de drum lung si prostul, de grija altuia.
Imi mai amintesc (si sunt sigura ca si multi altii de pe aici) de celebra „-Ce se da aici?” dinainte de ’89. La care raspundeam invariabil ca nu se da nimic; se vinde, e pe bani.
Divortata fiind inca de cand avea copilu’ un an, am auzit-o de nenumarate ori pe aia cu refacutul vietii. Pana cand au invatat toti raspunsul meu: prima data e greseala dar a doua oara e prostie.
Comentariu beton!46
…doar daca repeti greseala 🙂
Ma intreb cum de Ilie Nastase sau Tariceanu nu au aflat inca adevarul asta atat de evident. 🙂
Si sa nu uitam de la fel de imbecila ” de ce nu ii faceti un fratior/surioara” de zici ca te intreaba de ce nu ii mai iei domle copilului un plush d-ala de la benzinarie??
Comentariu beton!23
Cât a costat casa? Cât ai dat pe mașină? Cu toate comentariile ulterioare, dacă faci greșeală sa dai cifre…
In cazul nepoțelului: “Nu este botezat??? Da’, de ce?”
Păgâni, ce sa faci?!
Comentariu beton!25
Haha, mi-am amintit de ora de religie de la școală. I s-a întâmplat unei prietene, când și-a înscris băiețelul.
„Trecem aici ora de religie, da?”
„Nu!”
„Cum nu?! Da’ ce, sunteți păgâni?”
Comentariu beton!28
Haha nici noi nu am botezat. Capat de lume! „Pentru familie trebuie sa mai facem si niste compromisuri” puahahahah no thanks
Comentariu beton!13
Ahaha idem cu botezul. Lipsa nunții a mai fost cat de cat dar botezul, Cristoase..
Pe asta am primit-o și eu, în cazul nepoțelei mele. De la o mămică tânără, necunoscută până atunci. Eu cu nepoțica, ea cu fiul ei, întâmplător cu diferență de câteva zile între ei. „Vai, ce drăguță e, cât are? Ați botezat-o?” Și mi-am luat o lecție cum că trebuie să-mi conving copiii s-o boteze, că altfel nu o apără Dumnezeu. Eu zic că e alegerea lor, ea nu, că eu, ca mamă, trebuie să-i conving.
Dar de ce sa nu se vorbească/întrebe despre salariu? Mai ales daca activam in același domeniu/ firma. Poate persoana respectiva are un salariu mai mic, iar ca ii oferi cifre concrete, afla si poate face ceva. Si, nu, nu are un salariu mai mic fiindca nu a stiut sa negocieze, ci fiindca firmele vor ele sa se imbogateasca, ceea ce e normal. Asa ca nu vad nimic rau in a divulga cifre despre salariu, mai ales ca si noi lucram sa avem o viata mai buna. Iar ca in afara nu se intreaba/ vorbeste despre salariu, doresc sa fiu de alta parere. Am intalnit dintre toti, nemti, francezi, italieni etc. care nu aveau probleme in a vorbi despre salariu.
Se dezbate încă. Ce zici?12
Pentru că fix despre ce ai zis tu acum am scris eu.
Bănene, cât urăsc să veniți cu exemple de excepții când eu nu vorbesc despre excepții. Da, boss, dacă ăla care te întreabă este în același domeniu și se interesează de salariul tau doar ca să vadă cum se situează și dacă poate obține și el ceva mai bun, lucrurile sunt ok. Dar eu nu vorbeam despre asta. Eu vorbeam despre când ești în vizită la ma-ta, te opreste pe scară o vecină cu care n-ai mai vorbit niciodată în viața ta și te trezești că te întreabă: „Ce salariu ai acum? C-am auzit c-ai schimbat serviciul”.
Acum înțelegi diferența între ce zici tu și ce-am scris eu?
@Iulian, chiar dacă am lucra în același domeniu, pe mine unul tot m-ar deranja o astfel de întrebare.
Momentan, la mine în firma în care lucrez, există unul care performează mai puțin ca mine și mai face și pe nebunul, are salariul mai mare ca mine. De ce! Ăla a fost mai tare ca mine și a negociat mai bine. Bravo lui!
Man, dacă nu îți știi singur valoarea atunci… despre ce discutăm?
În plus eu sunt de părere că nici firma nu e de vină. Man, dacă tu nu te duci și îți ceri un drept pe care crezi că ar trebui să îl ai… cine vrei să îl ceară pentru tine…
Apoi dacă te duci și ceri și firma respectivă nu îți da chestia asta din ceva motive ce nu țin de tine -> nu te ține nimeni legat de companie. Pur și simplu începi și cauți și când ai găsit ai notificat și ai plecat. Simplu după părerea mea!
Comentariu beton!18
@Iulian si daca activam in acelasi loc tot nu intrebi colegul ce leafa are si oricum nu despre asta era vorba in articol.Pt tine iti spun ca in corporatii functioneaza 80-120% PIR( percentage into range) adica pt acesi job poti fi la inceput 80% sau la max 119% deci iti poti calcula singur in functie de unde te situezi cat mai poti cere in plus.Daca e firma romaneasca sau locala exista un site unde in functie de tara/ job/ expertiza in domeniu care iti spune cam cat e average min si max uite iti las un link ca sa nu trebuiasca sa iti pui colegii in situatii delicate cu aceasta intrebare:
https://www.numbeo.com/cost-of-living/country_price_rankings?itemId=105
https://www.glassdoor.com/Salaries/bucharest-engineer-salary-SRCH_IL.0,9_IM1120_KO10,18.htm
Necăsătorită fiind, la 30 de ani, mă întreabă familia dacă m-am hotărât cui las casa ca să știe cum se poartă cu mine 🙄 în continuare
La 35 și necăsătorită, după 10 ani de tratamente, apare primul copil, toată lumea pe spate
La 36, vine și al doilea copil 😁 comentariile priceless: da’ nu te mai oprești, cine crezi că ți-i crește 🤦
La 40, separată de tatăl copiilor: da’ de ce nu mai stai cu el, e tatăl copiilor, sau nu 🙄, tu l-ai ales, stai și suportă
Prezent, de ce nu ne ajuți/ faci/ dregi/ nu ești la dispoziția noastră când vrea mușchiu’ nostru că doar nu ai obligații aka bărbat la ușă 😁
Încă puțin și ies la pensie și degeaba i-am trimis la plimbare, aceeași poezie cu mici variații
Comentariu beton!84
Mi s-au pus și mie toate întrebările de mai sus, ultima cu o variațiune „câți copii mai ai de gând să faci? Nu vezi că ai trecut de 50?” 🤣🤣 Sincer, când mi se pun întrebări tâmpite, în capul meu îl aud pe sclavul din romanul Egipteanul scris de Mika Waltari „vorbele tale sunt precum bâzâitul unei muște pe lângă urechea mea”. Adică vexez curiosul neavând nici o reacție, ca și cum nu am auzit ce m-a întrebat, cu toate că este evident faptul că am auzit foarte bine.
Împărțeam aceeași casă cu partenerul de mulți ani și tot primeam inevitabila: ,,voi când vă căsătoriți?”
Nu ne căsătorim.
De ce?
Nu vrem.
Și renunțau de rușinea să mai întrebe de ce.
Cea mai dureroasă întrebare era cea despre copii. Pentru că noi încercam de câțiva ani și nu reușeam chiar dacă analizele erau ok.
Și de fiecare dată simțeam că-mi sfredelește cineva sufletul cu un cuțit.
Mai e timp. Nu vrem.
Ca să scap de curioși.
Cred că ar trebui învățat la școală comportamentul în societate și ce nu trebuie, niciodată, întrebat un străin sau chiar un cunoscut.
Comentariu beton!42
O alta afirmație ar fi: Lucrezi de cam multă vreme la firma asta, ar cam fi vremea să îți cauți altceva. E dureros băgatul asta în seamă, mai ales când îți cauți ceva mai bun și nu îți găsești. O altă întrebare micuță și nevinovată e, când vă mutați la casa voastră, de ce nu vă luați, oricum plătiți chirie. Puteți plăti rata in locul chiriei. Fără să ia nimeni în considerare implicațiile financiare. Restul din articol, le-am primit și le mai primesc in continuare.
Comentariu beton!21
Dar poate nici măcar nu vrei să-ți cauti altceva, poate ești mulțumită de firma unde lucrezi, că DE-AIA STAI DE ATÂTA VREME.
Da, da! astea sunt! pe toate le-am bifat. Asta despre copil e inca laitmotivul interactiunilor mele sociale. Inclusiv de la oameni pe care ii credeam intregi la creier.
Am fost o perioada casatorita si fostul sot lucra in alta tara. Ma intrebau frecvent colegele eu cand fac un copil. Le raspundeam ca nu stiu sa fac copii la distanta/fara frecventa/ prin corespondenta sau o variatie similara.
Intr-un final s-au rarit. Au urmat intrebarile dupa ce mi-am schimbat numele in urma divortului. Aia de nu ma stiau dinainte de maritis ma felicitau si-mi urau casa de piatra. Nu i-am iertat ca le ziceam ca e invers si le luam ma-ul.
Mai gata cu bagatul asta in viata oamenilor ca va plictisiti pe acasa.
Astept acuma sa raman gravida si sa ma felicite ca fac un copil ca sa le zic ca-s doar grasa :)))))
Comentariu beton!59
:))))))))))))))) sper s-o faci :)))))))))))))))
:))))):))))):)))
Înainte de „cât câștigi?” e „unde dai cu sapa?”.
Nu e pe lista, dar se apropie un pic de #5. „Câți copii ai?”. Răspuns care de obicei închide gura „X (3 in cazul meu) despre care știu”.
Un fost coleg era intrebat (inainte de a fi intrebat daca e casatorit!):
„Ai copii?”
„Eu sper ca nu!”
Comentariu beton!26
Fac 36 ani in curand, suntem impreuna de 15 ani, nu avem copii si nici casatoriti nu suntem..astea 5 intrebari sunt alea light..sa vezi cand auzi..”cum tu Dra Dr la cati bani faci, nu ti permiti un copil, ca doar banii nu s o problema la voi, cum n aveti masina, ca doar castigati bani multi voi, vaiiii la 36 ani nu aveti nici unu permis, asta nu se poate, vai dar cum sta soacra la voi macar o saptamana din 4 (e relativ recent vaduva si o bomboana de femeie, complet atipica soacra mea), dar vai cum aveti cățelul ala de l plimbati peste tot cu voi, sa stiti ca asa e si cu copil doar ca o sa il iubiti mai mult,dar ce o sa faceti cu catelul cand faceti copil, darnu e timpul sa va asezati si voi la casa voasta, sa lasati plimbarile, etc. Etc, etc, etc..mai am resurse.
Ideea e ca prefer sa le raspund eu, nu el, cu „de cand plua mea iti pasa cum ne tufem noi si cum de ti permiti?”
Sau „ca sa fac copil, tre sa fac sex, nu ma inveti ‘mneata cum sa l bag ca poate greseste asta gaurile”… si iata asa se face liniste.
Am incercat cu frumosul, dar cumva parca ma scuzam in fata lor, asa ca uit de bun simt si „natura meseriei” (ai fi surprins cate din toate intrebarile astea personale se invart fix in jurul meseriei,ca ai bani, ca ai de toate) si raspund cat se poate de clar , scurt si …urat (in viziunea lor)
Ca ulterior sa aud..
(Ce doctora e asta de vorbește asa? Oare asa răspunde si la pacienti? )
Ma opresc cu comentariul ca am atatea resurse de n as mai termina..
Comentariu beton!52
Asta e profilul autentic al dacului liber! Si nu exista tratament, vor trai cu boala asta pentru totdeauna.
Si eu am renuntat la a mai raspunde elegant /politicos, mai ales atunci cand intrebarile vin de la aceleasi personaje… pai daca ai intrebat de 20 ori si ai primit raspunsul ala, de ce insisti sa crezi ca peste 3 zile va fi altul sau ca vei reusi sa ma convingi sa fac acel ceva “pentru ca asa trebuie, asa e firesc…”?! Oare cine decide ce trebuie si ce nu, cum e firesc si cum nu? 🤔 Chiar exista reguli si in sensul asta?
Comentariu beton!13
Desi am 46 de ani si copilul meu are 15, matusile mai in varsta inca ma mai intreaba de ce nu ii fac un fratior / o surioara. N-am stat niciodata sa le explic ca nu a fost scopul meu in viata sa fac o droaie de copii si ca oricum nu ne-ar mai tine nervii sa o luam de la capat cu un bebelus.
Insa intrebarile care ne-au facut sa ne indepartam de-a lungul vremii de unii pe care ii consideram prieteni erau: „si ce v-ati mai luat?” „si pe unde ati mai fost?”. Prima era de obicei insotita de un control amanuntit al casei ca sa vada daca a mai aparut ceva nou. A doua era insotita de obicei de comentariul: „Dar nu ati pus nicio poza pe Facebook”. Unii chiar nu inteleg ca exhibitionismul asta chiar nu ne caracterizeaza.
Comentariu beton!24
La faza cu „Ba da, am cerut-o pe mă-ta”, mi-a iesit iaurtul pe nas :))))
Mi-e foame, da’ macar am ras 😀
Comentariu beton!16
Si, cand stii ca o persoana are probleme de sanatate si nu poate avea copii, iar tu continui sa spui, “e imposibil, medicii se pot insela, sigur exista o cale de reusita…” si intrebi, “dar de ce nu incerci sa faci prin alte metode?”, pai, nu poti fi decat ignorant.
Mai exista si cei care se incapataneaza sa te convinga sa faci copil, cand tu esti convins ca nu vrei si ai ales sa nu faci niciodata, din varii motive. “Dar ce, nu te razgandesti, cine te va ingriji la batranete…? Viata fara copii este degeaba, asta e rolul nostru pe Pamant…”! Acestor categorii nu le poti raspunde decat prin ignor, altfel iti pierzi mintile si tot nu resusesti sa ajungi la creierul lor.
Comentariu beton!22
Nepotica,vreo doi ani,face ceva febra ,intr-o seara,febra care urca ingrijorator. Muma-sa suna la salvare,care vine destul de repede. Urca o tipa si un tip in casa si ne iau la intrebari:varsta,antecedente medicale…etc. Tipa,ca n-am intrebat daca e medic,o tranteste brusc: ” cat a costat apartamentul ,e in rate?” Am ramas muti ! Ginerele,mai calm din fire,raspunde : cand voi divorta,va anunt sa fiti prima optiune ! Tipa si-a cerut scuze,macar atat a facut.
Comentariu beton!29
„Nu va suparati, eu caut sa cumpar un apartament de genul asta; ati putea sa imi spuneti cam pe la ce pret mai sunt?”
Formulari complicate, iti trebuie facultate de diplomati ca sa spui asa ceva…
Comentariu beton!18
Eh, dragii moșului, când au IQ-ul cât numărul de la pantof, ce poți să le ceri mai mult? Noi am rupt orice legătură cu multe rubedenii pe motiv că nu vrem să facem cununia religioasă, în condițiile în care le-am explicat de la început că lucrul ăsta nu este în plan vreodată. Unii ne-au înțeles și ne-au respectat decizia, alții au luat-o ca pe un afront super -personal. Fiecare cât îl duce bibilica, ce să zic.
Comentariu beton!19
Hai ca avand deja un copil, este intrebarea “cand vine al doilea?” Sau chiar mai interesanta ar fi afirmatia “Sunt sigur ca nu vrei sa lasi copilul sa creasca singur si mai faci unul”.
La acea afirmatie imi moare creierul pentru un timp nedefinit. N-am reusit inca sa imi dau seama cat timp ramane creierul meu in stare latenta.
Nu inteleg cum poate cineva sa considere ca daca copilul ala e doar unul… CRESTE SINGUR!? Da’ io-s invizibil? Ma-sa nu se vede? Nu exista alti oameni pe planeta asta cu care sa se imprieteneasca?
M-am enervat. Ma pun sa fac o cafea sa-mi revin.
Comentariu beton!22
Mi-a zis o duamnă in vârsta, inspaimantata ca o mănânca fiara , deși vazusem că îi e frica și am trecut pe partea cealaltă a drumului, dar a trecut si ea…mai bine făceai un copil și-l plimbai, ați ajuns sa plimbați câinii!
Păi de la făcutul copilului am ajuns să plimb câinele, ‘ți-ai dreq cu sfaturile voastre de rahat.
Comentariu beton!54
Hahahaha … o doamnă mamaie ?
As mai adauga : Si, ati iesit bine la nunta ?
Comentariu beton!56
Aideplm, ce-am uitat de asta cu nunta. Da, frate, exact.
🤣, oh, God! De când n-am mai mers la after-nunți, am și uitat de întrebarea asta.
Ce-i mai fierbe pe unii câți bani fac alți oameni.
Vai, daaaa, asta e in top! 🤣🤣🤣
De doua lucruri m-a salvat copilul cand a inceput sa vorbeasca, l-am invatat 2 replici care nu mai acceptau repetarea intrebarii:
– Ce fac mami si tati?
– Secs( raspuns care taia orice alt schimb de intrebari😅)
Si evident, celebra:
-Vaaai! Ce seamana cu tati!
Cu raspuns: Sunt frumos ca tati si destept ca mami! Lucru care inchidea de obicei gura „binevoitorilor”
Comentariu beton!41
Mai e faimoasa intrebare „si, cand va cumparati casa“, chiar daca e prin credit si platesti n milioane pentru vreun jaf
La aia cu ,, voi când faceți un copil?” 85% din curioși sunt cei care nu au , categoria care ține 4 bichoni cu pedigree și 4 mâțe persane și EFECTIV nu au timp să crească un copil. Iar răspunsurile variază de la : ,,de ce? Vrei să îți fac ție unul” sau ,, nu ești tu in stare, vrei sa te ajut eu? Nu pot omule, nevasta-ta mi-e antipatica…” . Garantat a doua oară nu am mai auzit întrebarea și nici alte curiozități de aste dubioase nu a mai avut nimeni.
Comentariu beton!19
Nu cred că există femeie care să nu fi auzit-o pe aia cu căsătoritul și cu făcutul copiilor. După ce am facut 25 de de ani ma întreba absolut toată lumea când mă căsătoresc. M-am enervat o dată și i-am zis unei babe că are cine să-mi satisfacă nevoile fizice fără să fie nevoie să-i fac mâncare și să-i spăl chiloții. S-a ofuscat baba dar nu m-a mai stresat 😋. Și după ce faci un copil încep toți sa te întrebe când vine al doilea. Băi, eram în parc cu fiică-mea și vine o băbuță la mine cu vai ce răbdare aveți cu copilul. E primul, nu? Dar de ce nu mai faceți încă unul? O să fie foarte bine pentru copil. I-am zis doar că era sa mor când am născut fata și nu risc să-mi rămână copilul orfan doar pentru că cineva în parc știe mai bine ce trebuie sa fac cu uterul meu. Și în plus, nu sunt animal domestic pe care să-l pună stăpânul sa fete când are el chef. Cred că a mai comentat ceva de cei 4 copii ai ei dar n-am mai băgat-o în seamă.
Comentariu beton!27
N am copii și nici nu fac 😉dar cică e sinucidere curata să răspunzi prin parc la prima întrebare. Te prind in capcana și ești mâncat 😂
Comentariu beton!17
Mai da multa rautate pe voi astazi !!! Pai bietii uameni,ce ar mai avea de barfit daca n-ar avea informatia neamului „la zi”? Cine cu cine,unde,cand,da mai poate…? Noo vaaai draga ,eu nu sunt curioasa,doar asaaa…!
Mihai, dar de ‘si nepoti pe cind?’ ce zici? S-o-nsurat fiu-meu acu patru ani. Din a treia zi dupa nunta am inceput sa fiu intrebata asta. Raspund neutru cu ‘au timp’, daca ma enervez raspund tot neutru ‘cind decid ei’ mintea mea insa ruleaza alt raspuns, gen ca activitatea lor sexuala nu e chiar prioritate de monitorizare pentru mine. Asta ca sa fiu politicoasa pe-aici.
Comentariu beton!13
Dar cand te intreaba pe tine, copil fiind: tie cand iti aduce baraza un frate sau o sora? Parintii tai de ce au divortat? Tie ti-au zis parintii de ce v-ati mutat?
Sau, intrebarea adresata permanent de vecine: unde mergi?
Wtf!?
Raspuns invariabil: pana aici!
Comentariu beton!24
Facut copil , crescut singura..intrebari, „da cine-i tatal?” raspuns in functie de intrebator: nu stiu eram beata, sau barbatul tau..etc .Da nu te mariti? Nu. De ce? Ce-ai mai intreba daca as face-o? Da ce zice lumea? Eu nu traiesc cu „lumea” asa ca nu ma intereseaza (si aceasta intrebare mi-a pus-o si mama, iar raspunsul a fost da de unde stie lumea ? Noi locuind la 500 km distanta .. ) Da iti trebuie un sot ca sa-l cresti , costa. Pai ce, eu muncesc pe nasturi? Si doar pentru atat nu merita sa-ti iei un sot… Si toate intrebarile enumerate de Mihai au fost rostite de-a lungul timpului, dar am fost nesimtita de cele mai multe ori si am rasuns obraznic 🙂 si m-au lasat in pace..de aritsta! Iar acum respectivul copil fiind barbat in toata firea, inevitabila intrebare: Cand se insoara? Cand vrea el sau nu o face ca-i place sa se distreze. Pretioasa expresia celui care intreaba :))))))
Comentariu beton!18
Eu la intrebarea “cand dansam la nunta ta?” am raspuns unor babe cu “eu va intreb cand mancam coliva la inmormantarea dvs?”.
Niciodata nu m-au mai intrebat de maritis sau copii, ba chiar au decretat ca-s obraznica.
Comentariu beton!47
Bwahahahaha exaaaaaact!!!!
Pe mine ma întrebau dacă facem copii, ca eram proaspat casatoriti. Am răspuns fie ca sunt şocată de întrebare, fie ca se intereseaza cam prea mult de ce fac eu in dormitor.
Stii care e culmea la aceste intrebari adresate? Tot tu esti nesimtit ca te enervezi… E dreptul lor prin nascare, litera scrisa de Moise pe alea 2 pietre sa te intrebe toate porcariile astea. Stii ce e si mai misto? Daca, par example, luam intrebarea „cand faceti copii?”, dupa intrebarea asta, la un an, ai facut copil, ai sa vezi o asumare de genul (bineinteles, aici vorbim de persoane apropiate de familie) „ehe, de cand ii bat la cap! Bine ca m-au ascultat!” de parca a fost acolo: HAIDE, BAG-O ACU CA SA O LASI EMBARASADA!
Comentariu beton!20
Apropos de asumare (ok, nu exact), mumă-mea când am anunțat-o că sunt gravidă: „știam eu că o să îmi faci o surpriză”. I took one for the team (grandmothers)
Buey, nu stiu, cred ca intrebarile astea sunt un fel de reflex social, asa au vazut, asa fac in continuare. Majoritatea cred ca nici nu sunt interesati de raspuns, e doar un preludiu sa-ti vorbeasca de ale lor.
Iar o prietena care a locuit ceva ani prin Sicilia povestea ca, asa cum la francezi dupa „Salut/Bonjour/etc…” urmeaza „Ca va?”, in Sicilia te intreba interlocutorul daca te-ai cacat si e ok…? 🙂
Deci se poate si mai rau. 🙂
Băi, la cât de bună e mâncarea din Sicilia, pot să înțeleg această curiozitate. :)))))
Or fi având ăia oarece mâncăruri care constipă. Și atunci, e oarecum firesc să te întrebe dacă ai putut să ieși. 😉
Nu vom învăța niciodată că întrebările astea nu se pun, țin de alegerile și intimitatea omului. Altele la fel de interesante: „aoleu, da cine ți a lucrat aicea, boss”, „unde te vezi peste 5 ani”, „și lași pisica sa umble prin toată casa? Și prin bucătărie?”
Comentariu beton!18
Am 41 de ani, și m-am săturat de invariabila întrebare „Da’ voi când faceți un copil?” Efectiv m-au exasperat și am ajuns să mă întreb dacă nu suntem noi defecți, deși analizele spun altceva.
Ultima dată mi-am auzit „ar trebui să faceți și voi un copil, că trece timpul” și am mormăit ceva în barbă, între „mda, așa e” și „morții mă-tii”. Parcă nu știu că trece timpul: am fire albe în barbă, chelesc, am nevoie de ochelari, adorm la filme, nu mai pot sta până după miezul nopții fără să fiu copt de somn a doua zi și să-mi ia o săptămână până-mi revin etc.
Pentru că suntem într-o perioadă extrem de bună, deși căutăm să fim foarte discreți, se mai ridică întrebări de genul „da’ cât ați dat pe casă?” (Cam prețul pieței), „da’ de ce ați luat vechitura asta și nu ați luat una nouă?” (Că asta era disponibilă în cartierul în care am vrut să locuim), „de ce ați dat atâția bani pe un Logan nou, că luați BMW din Germania cu banii ăștia?” (că-mi plac lucrurile cu garanție, și cumpăr ce am nevoie, nu ce cred alții că-mi trebuie) sau „Logan? Păi Cutărescu a dat tot atât avans la leasing pentru Touareg, și lucrează și el tot unde lucrezi tu”. La ultima le spun că spre deosebire de Cutărescu eu pot cumpăra în fiecare an un Logan nou, dacă vreau și aproape de fiecare dată primesc răspunsul de genul „dacă aveai bani de Logan în fiecare an, în 4-5 ani îți luai Touareg”.
Comentariu beton!32
@Mihaela subscriu la asta ba chiar am fost admolestata verbal de cinsortul prietei mele care e mai ghelban asa si il tot roade grija p.zdei mele ” auzi poate la anul aduci si tu in vacanta un iubit nu singura, cu copii sau cu maica-ta ..l-am intrebat de ce vrea sa-l f.ta el cumva?
La mine în top este:
Cum să pleci singură în vacanță?
Atâtea zile?
Și nu-ți e urât?
Dar nu găsești și tu pe cineva cu care să te combini?
Se pare că pentru unii este imposibil de conceput că un om, mă rog, femeie, decide singură ce face pe timpul și pe banii mei ei, fără să aștepte aprobarea cuiva.
Aia cu nefăcutul de copii mi s-a servit ultima oară săptămâna trecută, am ales să nu dezbat subiectul, aveam planurile de vacanță pe masă și nu aveam chef să mă enervez!
Comentariu beton!30
Oho! La mine mereu a fost aia – pleci singură in vacanță cu doi copii după tine?????? Nu ți-e frică????? Daca se îmbolnăvesc pe acolo ???🙄 am plecat de atatea ori cu copiii, si mai aproape de casă si mai departe, mereu m-am întors cu amândoi întregi, vii și nevătămați, plini de energie. Le raspundeam și eu ca ne descurcăm, se pot concentra asupra propriilor copii liniștiți.
Comentariu beton!15
Ooo, alea cu plecatul singură în vacanță și cu urâtul (raportat atât la vacanțe cât și la viața cotidiană)…. aproape că le uitasem.
Răspundeam cu „și ce să fac, să mă încui în casă?!” și „nu, că îmi place să locuiesc cu mine”.
Toate acele întrebări poartă în traistă niște costuri exhaustive: financiare (în primul rând) și emoționale.
Din toate acele întrebări, cu altele menționate, nu au sustrageri din partea emițătorului care să contribuie ulterior cu: „Te ajut eu cu x, y, z…”.
Ceea ce denotă că aceste curiozități sunt diabolice, în care emițătorii se interesează dacă suferi dacă le ai – nu dacă nu le ai; că dacă nu le ai, nu suferi, ceea ce e impardonabil, fiindcă „e păcat”, „e rușinos”, „nu e bonton”, „nu se face așa ceva”, „lumea va bârfi” și așa mai departe.
Cred că am mai povestit pe aici, iar dacă nu v-am spus, vă repet.
La primul curs de limbă (și cultură) germană ni s-a spus:
În Germania sunt câteva subiecte TABU despre care nu se discută decât, poate, între prietenii foarte apropiați. Iar acestea sunt: starea de sănătate, situația financiară și dorința de a face copii.
La un moment dat, un coleg neamț care știa că am trecut de borna mai sus menționată, m-a întrebat dacă sunt căsătorit, i-am spus că nu cu o privire sugestivă și discuția s-a încheiat acolo.
Iar mamei, care avea obiceiul să mă întrebe la fiecare apel telefonic când mă însor, i-am spus că, dacă mă mai întreabă o singură dată asta, îi închid telefonul pe loc și nici nu-i mai răspund la următoarele. A trecut vreo jumătate de an de atunci și nu a mai întrebat. Știe că crescut un om care nu linge unde a scuipat.
Iar celorlalți, mai străini (români sau din estul Europei, oricum) care mă întreabă când mă însor, le răspund: dacă îmi ajută Dumnezeu, nici anul ăsta.
Tuturor curioșilor „de ce nu faci copii”:
– pentru că am fost abuzat(ă), violat(ă) în copilărie, o data sau de mai multe ori.
Și pentru că anticipez următorul răspuns:
– da, am făcut terapie, încă mai fac, tot nu vreau să fac nici un copil, este decizia mea și mă privește doar pe mine.
– pentru că din motive medicale nu pot rămâne însărcinată sau nu pot păstra o sarcină ori duce o sarcină la termem.
Și aici anticipez: „de ce nu adopți”
Pentru că nu vreau, dar poți tu adopta, dacă chiar îți pasă de alte suflete.
Comentariu beton!19
💝 și sorry de experiență, toată lumea e curioasa ce facem cu pixda, când și cum și de ce. toate cele 5 întrebări se cam rezuma la asta
Mama este fiinta care pune toate intrebarile de mai sus si multe altele oricarei persoane cu care vorbeste mai mult de 2 minute. Detestabil obicei, i-am spus de zeci de ori, am rugat-o sa se opreasca, degeaba. In urma cu multi ani am iesit la cumparaturi cu ea si sora mea in Bucuresti, pana am probat noi niste haine ea a aflat intregul arbore genealogic al unei vanzatoare din Mag. Victoria si detalii despre Mona Musca (2004).
Mai tarziu, undeva langa Londra fiind, taximetristul era roman si l-a descusut in 10 minute, a aflat ca socrul lui era dintr-un sat apropiat de al bunicii. Daca se mai gaseau si rude, plecam pe jos.
Acum vreo trei ani era in Grecia si chiar nu inteleg cum, Dar in cateva zile si-a gasit o fosta colega de liceu pe care nu o mai vazuse de 40 de ani. So, bancul ala cu „si al cui esti din Congo?” Cred ca a fost inventat pentru mama.
De cand e bunica (de vreo 12 ani) ii intreaba pe toti oamenii cu care vorbeste daca au sau nu nepoti, cu continuarea „sa va traiasca, sa va bucurati de ei/ lasa, ca va da Dumnezeu/ toate la timpul lor”.
Comentariu beton!47
Să știi c-am râs un pic de doamna maică-ta. 😀
Scuze, dar aș vrea să bat întrebările tale cu una primită ieri în comentarii. Care, normal, și-a luat și block și înjurături de morți din partea mea. Scriam la postarea cu Emilia Șercan că statul și organele statului oricum nu fac nimic, nu te apară, nu te ajută și am adus în discuție povestea cu hărțuirea din liceu de când am fost cu tata la poliție să depunem plângere asupra unui dubios din alt bloc care mă amenința și mă urmarea când ieșeam de la școală. Și a apărut un jeg (care a mai comentat prost și în alte dăți, dar nu a fost jeg, om trecut de 60 de ani că așa e in democrație, primim pe toată lumea pe internet) să întrebe in comentarii dacă până la urmă ăla care mă urmărea m-a violat ca să știe de el cum s-a sfârșit povestea.
Comentariu beton!18
Bănene, nu e ok ce scriu acum, dar jur că în momente în care citesc sau văd așa ceva, sunt fericit că m-am născut bărbat.
Pe lângă toate cele de mai sus, o adaug și pe cea cu permisul: Da’ tu când îți iei carnet, dragă? N-am nevoie, c-am luat mașina cu șofer cu tot.
Și mai erau alea care mă umpleau de nervi in adolescență: la ce facultate dai? Și ce-o să faci in viață? Nu știu, o să frec menta…
Comentariu beton!18
Intrebarile ce mi-au marcat adolescenta si copilaria:
1. Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?->Tractorist -> AAAA ce?
2. Ce materie iti place la scoala cel mai mult -> niciuna-> De ce?
3. Cand te insori (bunica-mea)-> rasp peste 10 ani (aveam deja 26) ca sa nu ma mai intrebe
4. Cand imi faci nepoti sa ii vad si io inainte sa mor? Culmea ca i-am facut fix cand am zis ca ma insor dar uitai sa ma insor 😀
5. Am auzit ca nu crezi in dumnezeu (Bunica). E adevarat? PLM, cred in pedofilia existenta in biserica catolica suficient cat sa nu cred in Dumnezeu.
Comentariu beton!22
După 2 fete(respectiv 2 operații de cazariana) eram întreabă când facem și un frățior pentru ele ,iar eu le răspundeam elegant că lucrăm intens😅😅😅
Între timp a apărut și un băiețel în familia noastra, iar cei care îmi recomandau sa le fac fetelor un frățior, fac niște fețe luuuungi 😅😅😅😅
Comentariu beton!15
Apropo de rămas împreună pentru copii:
Cică un cuplu foarte în vârstă merge la notar să divorțeze.
– De când nu vă mai înțelegeți?
– De vreo cincizeci de ani!
– Și de ce ați venit numai acum?
– Am așteptat să moară copiii, ca să nu sufere!
Comentariu beton!39
Ahahaha 🤣🤣
Una noua, de azi, din tren. Un „domn” caruia incercam sa ii explic de ce ma deranjeaza ca asculta muzica populara cu volumul la maxim pe telefon, fara casti, bineinteles, dupa ce m a facut proasta de cateva ori, s a uitat asa critic ca purtam masca si m a intrebat „dar tu esti vaccinata? tu de ce nu te vaccinezi, ca sa stai si tu fara masca? Ca daca erai fata finuta, te vaccinai si gata, uite, eu am documentele aici, tu le ai?”
Ma rog, inspirata de raspunsurile de mai sus, i am zis ca poate vrea sa i descriu cum arata cand m am dus ultima oara la toaleta, daca tot il fwte grija de informatiile mele medicale.
1. Salariu: 3 nasturi, atat au zis ca merit.
2. Casatorie: Am destula maculatura in casa
3. Nu, o las asa rupta in bucati pentru totdeauna
4. Ca sa intrebe prostii!
5. Vrei copii? Fa-ti!
Completare: La nunta > Voi cat dati la masa?
Comentariu beton!12
Voi cât dați la masă? Stai să ajungem la momentul cu strigatul darului și vedem atunci. :))
Comentariu beton!14
Am trecut prin toate cele cinci mentionate de tine… Acum, la a doua casatorie cu una bucata copil, sunt intepenita, etern, in “de ce nu i-ai facut si un fratior sau o surioara?”. (noi unul am vrut deci intrebarea ma deranjeaza dar nu ma raneste, dar aparent nimanui nu-i da prin cap ca intrebarea asta, adresata unei femei care a facut primul copil tarzior, ar putea avea un raspuns real extrem de dureros pentru ea…).
Comentariu beton!13
„Ba da, am cerut-o pe mă-ta.”
Mi-ai luminat ziua cu asta. Am râs ca dementul.
Mi-am adus aminte. Dar de tatuaje n-ati fost întrebati? Ma refer la cei care aveți. Am primit cele mai tampite întrebări ever. Nu mai zic de expunerea lor de după- de ce nu e bine, ce o sa fac cand o sa imbatranesc, ce exemplu le dau copiilor :))) mai am si altele ? sau doar astea????
si care sunt raspunsurile? 🙂
Aveam un unchi care mereu era curios cât câștig. De fiecare dată ii raspundeam: putin! 😂 Mega obositoare întrebările astea dar nu cred ca doar la noi se practică. Am stat vreo 2 ani in Spania, am fost întrebată si dacă sunt căsătorită si dacă am copii, de ce nu fac, cat câștig fiind imigrantă si tot felul de kkturi personale de oameni pe care ii vedeam prima oară, in parc când plimbăm câinele, de vanzatorul de la colț de unde imi luam fructe si legume. Aveam o „terasă” unde întindeam rufele iar geamul vecinilor dadea către aceasta terasa; de fiecare dată când ma auzea/vedea vecinul,il apuca udatul florilor si incepea sa ma intrebe diverse, dacă de la mine au plecat musafirii tarziu, dacă as vrea sa ma întorc in țara mea, de ce stau singură, de ce nu am iubit, sau poate iubită si zambea etc. Cel mai tare ma deranjează ca deși au primit răspuns, rude, vecini, insistă periodic, asta mi se pare cea mai enervantă chestie.
Desi citesc aici de ceva vreme, nu am scris niciodata. Dar articolul a picat foarte bine.
In 2016, pentru prima oara in viata mea, am facut o criza de epilepsie care s-a finalizat cu pierderea cunostintei. Prietenul meu, nestiind ce se intampla cu mine, a chemat ambulanta. Eu m-am trezit cand echipajul de pe ambulanta format din 4 barbati, erau deja in casa si imi masurau semnele vitale. In momentul in care mi-am revenit, eram bulversata efectiv, ma simteam epuizata, nu stiam ce s-a intamplat cu mine, nu imi dadeam seama unde ma duc… M-au pus pe targa, m-au urcat in ambulanta, unde unul din echipaj statea de vorba cu mine. Dupa ce mi-a explicat ce s-a intamplat, din senin spune: FRUMOS COMPLEX. CAT ATI DAT PE APARTAMENT? VREAU SI EU SA IMI IAU IN BERCENI 😑😑😑
Comentariu beton!23
Băbăiatule, așa ceva…
Prietena buna cu probleme de facut copii. Nu le promova ca nu era treaba nimanui decat a ei si a barbatului. Si a mea ca isi inneca amarul cu mine la baute.
Ajunge in moldova profunda la ceva intrunire de familie si incepe toata lumea: dar esti maritata de 5 ani. Tu cand faci un copil?
Dupa prima tace, dupa a doua tace, cam la a zecea baba a rabufnit si a inchis gura intregului sat cu replica:
Tanti Ghita, noi incercam, dar de la m*e si tufut in cur nu stiu de ce dar nu ne iese. De 5 ani tot tragem si nimic.
N-a mai intrebat nimeni absolut nimic. 10 ani mai tarziu are 2 copii :))))
Asta ca sa nu ramana cititorii fara sa stie cum se termina povestea :)))))
Comentariu beton!26
pare o fata de treaba. ai nr ei? intreb pt o cunostinta 😀
10 ani i-a luat să afle în ce gaură se bagă? Am murit de râs :))))
Mai exista o categorie speciala de intrebari, cele dedicate romanilor din strainatate intorsi acasa in vizita.
1. Pe primul loc, aceeasi faimoasa: Cat castigi pe luna? Cand raspunzi cu un numar x aproximativ, urmeaza replica: a, atat de putin? pt ca esti romanca. Eu stiu ca localnicii cu meseria asta castiga acolo nx, unde x e intre 2 si 5.
2. Eu locuiesc in Germania. Replica standard e: ai tu bani mai multi, dar nemtii sunt mai reci. Asa-i ca nu ai prieteni/ ti-e dor de gratare ca in Romania / suferi ca alora tre sa le dai telefon intainte sa te duci la ei in vizita? etc. Replica mea: nu si nu si nu, dar e clar ca in capul lor spun asa numai ca sa dau bine (posibilitatea ca parerea lor sa nu fie importanta deloc nu exista pt oamenii de felul asta).
3. Daca indraznesti sa ai vreo parere despre vreo situatie actuala din Romania: dar de ce te mai intereseaza pe tine ce se intampla in tara? Gata, nu mai esti romanca, nici tu, nici copiii tai, va mai doare pe voi undeva de Romania (uneori cu adaosul: ar trebui sa va ceara statul banii de scoala inapoi). Sau cum mi-a spus o angajata de la Primaria Sector 4: dar v-ati gandit ca noua nua are cine sa ne plateasca pensiile, daca plecati toti?
Comentariu beton!15
Dar de ce tocmai în țara „X”?
1. Am auzit-o și eu pe asta cu localnicii care câștigă mai mult decât „Ausländerii”. Am infirmat-o cu informații de primă mână.
2. Am mâncat grătare în 5 ani de Germania cât n-am mâncat în restul anilor până am venit aici. Prieteni am puțini dar pe sprânceană. În România aveam oare mai mulți? Că de când am plecat m-am căutat cu foarte puțini.
3. Aici sunt două chestii combinate (pățite de mine, cel puțin): când ai salariul din Germania (aka covrigii din coada câinilor) îți e ușor să vorbești despre lucrurile din România și nu ai dreptul să vorbești despre ce se întâmplă în România, că atunci când ai dat cu curul de greu, ai fost laș și ai dat bir cu fugiții. Ambele venite de la mamă și fiică, rude prin alianță cu mine. Le-am dat rapid cu reject, că îmi f*teau zenul cu părerile lor.
Oo, da. Doamne fere să trăiești în altă țară și să-ți meargă bine. Mai ales dacă e o țară de care nu auzise multă lume acum câțiva ani și musulmană pe deasupra. La început a fost greu să convingem că nu mă obligă nimeni să port hijab sau abaya, că nu sare imamu’ din tufiș să te convertească, din astea. Întrebări: dar ce o să faceți acolo? Au și ei scoli? Au și ei spitale(îmi vine să le zic că spitalele lor de stat, cel puțin în capitală, sunt peste astea ale noastre la curățenie și modul în care ești tratat, chiar străin fiind) ? Ai unde să mergi să te vopsești( asta e maximă, la câte saloane sunt pe metru pătrat)? Da vă place acolo? Aveți cu cine socializa( când zic ca am câteva prietene localnice urmează: Și cum sunt? Au voie să vorbească cu tine, că nu ești de religia lor? )
La propria mea nunta fiind, rochie alba, tot tacâmul…. ma întreabă un unchi din partea soțului… Si, dumneavoastră sunteți mireasa?
Comentariu beton!25
@Mihai Vasilescu vrei sa iti dau o conversatie de la un necunoscut azi dim până in ora 8( ma preiau de pe Krakow expats si trimit PM mesaj) cu intrebari de te spargi de râs.Eu nu-s prea sociala in general dar la ora aia cand minunea cafelei nu isi facuse vraja cu atat mai putin.E in engleza dar eu savuram cafeaua si te citeam pe blog si zbang si asta cu intrebarile.I-am dat-o cu spor din fundul gradinii si nu e dac liber deci se poate si la altii
La toate aceste întrebări există un singur răspuns corect:
„Dar ce te fute grija ( pe tine) ?”
La schimbarea BI, cetățeanul de peste masă, care completa aceleași acte dar avea timp să citească și pe dos.
-Si schimbați numele? V-ați căsătorit?
– Nu, ailaltă.
– Păi și de ce ați divorțat? Ați avut motive? Copii aveați?
M-a lăsat fără replică. Ia uite unde poți face terapie. Și gratis.
Comentariu beton!16
Semnez şi eu condica pe ziua de astăzi, mai târzior 😊
Am fost întrebată din toată gama „de ce nu te-ai măritat?, de ce nu ai copii”etc. Cu variațiile „dar vai, eşti medic, eşti frumoasă, eşti deşteaptă, cum de n-ai găsit şi tu pe cineva??” „Uite şi X are boala ta şi tot a făcut copii”. Răspunsurile variază de la „de aia să te miri tu”, „nu-mi amintesc să-ți fi cerut părerea”, „uite aşa pur şi simplu” {blank stare}. O să iau exemplu pe viitor din comentariile excepționale de aici 😉
La nunta fratelui meu,(el fiind mai mic,ca mine)…dar tu,cand te mariti?Cand o sa gasesc unul sa ma ia…sau…de ce nu faci si tu,un copil,asa,ca na,ai o varsta…stii,cu cana aia de apa de la batranete ..ehe…
Ha, foarte misto tema. Cu un licar de fericire in ochi, o tipa volubila pe care o vedeam a 3-a oara in viata, intr-un context de serviciu, imi zice: “Felicitari! Cand nasti?”. Totul se intampla de fata cu alte 4-5 persoane la fel de seminecunoscute. “Nu nasc, sunt doar grasa.” Urmeaza o tacere inmormantala la asa gafa monumentala. De atunci, in grupul meu restrans de prieteni, urarea “Nastere usoara!” a devenit un fel de “Pofta buna!” cand mai scapam la vreun tort de bezea. Acum, ca am slabit (yes!), poate ma intreaba daca am pierdut sarcina. Ca in concediu maternal nu sunt…
Comentariu beton!14
Eu am pățit ceva similar. Lucram la aeroport acum vreo 10 ani și eram obligați să întrebăm pasagerele dacă sunt gravide (din anumite motive legate de siguranță), și vine o tipă care părea puțin gravidă pe care evident am întrebat-o. Mi-a răspuns atât de frumos „am fost”, încât m-am simțit foarte prost. Am mai făcut gafe pe acolo de genul: e nepoata, fiica? Răspunsul fiind „iubita”. Nu era doar curiozitate 😁, ci trebuia să întrebăm de acte.
Mai târziu mi s-a întors roata după două nașteri, pandemie, lăsat de fumat și o operație de menisc, par tot însărcinată 😉. Și tot nu mi se oferă loc în metrou. De jumătate de an sunt pe fasting și am mai slăbit puțin dar tot nu pot renunța la ciocolată.
Săptămâna trecută, intr-o zi full la birou (în care nu am avut timp să fug nici la baie), găsesc după ora 16.00 un răgaz și merg. Toaletele full. Aștept sa se elibereze. Între timp întra în baie și o colegă. Se uita la mine, vine în fața mea, se uită la abdomen, apleacă capul intr-o parte și ii citesc întrebarea în priviri. Eu: NU, nu sunt gravida, doar fac pe mine. Ea: Aaa… Nu știam ce sa zic, dacă să te felicit sau doar te-ai îngrășat. 🤣
Răspunsurile mele sunt așa:
1. Toți banii
2. Astăzi nu, poate săptămîna viitoare. După 15 încolo…
3. Nu am primit niciodată întrebarea asta. Se cheamă că am o viață perfectă?
4. Nu se aplică.
5. Cum adică să facem noi un copil. Nu ni-l aduce barza???
Nu consum alcool, tutun si cafea. Am facut sport de performanta si nu era voie. Acum, la cateva luni distanta de 40 de ani, cand ma mai vad cate unii, colegi de munca sau musafiri la socri sau la ai mei, si care nu ma cunosc, ma streseaza cu urmatoarele:
1. Da’ de ce nu bei si tu un pahar, ca omul, ca e chiar indicat, face bine?
R: Ultima data am baut acum 21 de ani, mi-a fost rau, ajuns la terapie intensiva pentru ca un destept mi-a pus scrum in bere. Nu, multumesc, organismului meu nu ii place si gata.
1.1Dar mai incearca!
R2: Nu, ca daca fac urat la bautura, pana sa ajung eu la spital ajung altii care intreaba prostii!
2. Cafea nu bei? Una mica, e numai buna!
R: Nu imi place gustul.
(Aici de obicei mai apare cate unul care spune sa pun o lingurita de rom sau cognac, iar aici apare raspunsul de la 1)
3. Fumezi?
R: Bai, nu, tin la plamanii mei! (Aici se cam enerveaza si ma lasa-n pace 😀 )
4. Aia nu, aia nu, tu esti pocait?
R: Da, si vreau sa va convertesc si pe voi. Care vrea sub sutana? (Si aici iar se lasa cu mormaituri)
5. Da de tufut, tzufi?
R: Asta e intrebare sau propunere?
(Si aici imi iau maxim de injuraturi).
Asta e, „ma iubeste” multi din astia curiosi din fire.
Comentariu beton!11
Întotdeauna mi-au ieșit spontan răspunsurile( nu cele așteptate de întrebători 😸). La staria civilă se anunță (de cine ne căsătoria) că fiecare vom păstra numele său de familie. După ce am ieșit în sala de protocol sau apropiat disperate cumnatele să întrebe de ce nu am luat numele la „fratele”, răspunsul meu a fost rapid – sa nu-mi poată spune că-i fac numele de rîs 😇
Nu am intrat în detalii că născind în Spania copilul avea deja amindoua nume de familie puse și am preferat sa fiu mama lui fimiu decit nevasta lui barbatamiu după nume.
Și mai era întrebarea, văi da ați făcut copil înainte să vă luați și eu le ziceam că barbatamiu a vrut să vadă dacă is bună de prăsilă
Sunt rea știu 🤭😜
La orice nunta esti intrebat : ,,Voi cat dati ?,,
Noi dinainte sa ne casatorim am discutat si stabilit ca nu ne dorim copii, pisicile ne sunt de ajuns. Iar raspunsul la fatidica intrebare este „pt ca nu putem, sotul/sotia e steril/a”. Soc si groaza! Vinovatia, rusinea care le apare pe fata, cum incearca cuorice chip sa paraseasca perimetrul.. Absolut priceless.
Deși subscriu in integrum ideii acestei postări, mărturisesc (poate prea intim…😇) că m.a întristat destul de tare. Adică, am simțit fizic, aproape, durerea celor cărora le sînt adresate celebrele întrebări. Am fost victima aproape a tuturor celor șase și e traumatizant într.adevăr… Good point cu postarea asta ! Thanks, mr. Vasilescu !🤩
Da’ de ce a lăsat-o sau de ce l-a lasat? intrebarile ce tot mai zvâcnesc din cloaca maxima a înțelepciunii băștinașe. De parcă explicațiile astea sunt de găsit în monitorul oficial și curioasă/ ul n-a apucat să citească taman ediția respectivă.
Intrebari recente primite despre plecarea la schi in Austria:
– Cum? Mai mergi acolo?
– Dar sunt partii exact la fel si la noi! Cum sa mai mergi acolo dupa ce ne-au facut?
– Stii, partii sunt si in Elvetia, Italia, Franta. Chiar nu vad de ce sa mai mergi in tara aia.
Bine, asta ultima nu e intrebare ci afirmatie de la cineva care nu a pus schiuri in picioare vreodata si nici nu a vazut vreo statiune de schi in afara de ce e pe la noi.
Da, se intampla anumite lucruri politic, dar pe mine ma uimeste ca oamenii te „mustra” ca te duci la schi intr-o tara unde sunt conditii normale, km intregi de partie si te mai si condamna ca nu ai venituri sa te duci la elvetieni. Ca deh, nu au facut niciodata vreo comparatie din pdv costuri si doar nu iti deconteaza ei.
Ooo dar aia cu cât câștigi am reușit sa o facem internațională. Jobul meu ma poarta prin alte tari des și oriunde merg Am un coleg stiutor de engleza care întreabă localnici ce salariu au . Jur ca uneori de aia au învățat engleza doar ca sa ii întrebe pe alți cât castiga.
Iar la aia cu Însuratul Am devenit imun, de obicei răspund, dacă îmi ajuta Dumnezeu, nici anul asta,
Dar aia cu câștigul e enooorma , am fost acasă la părinți de curând și pentru c mi am schimbat compania pt care lucrez, neamurile aflând asta, le am adunat pe toate și le am spus ca sunt plătit în natura
„Da tu pe cine iubeşti mai mult pe mami sau pe tati? ” Toti strainii care ma cunoasteau prima data ca si copil la mijlocul anilor 80.
😁😁
Pistol cu apă rece ,pe lângă toate astea mai am și completarea:aude băiatul?de ce are autism?când,cum,unde ,cine l-a văzut?se face bine?vezi că mai era unul pe la ProTv și l-a făcut bine.
Apoi,nu se răcise tac-su bine la groapa lui,odihnească-se în pace,că altele:ce faci,rămâi singură? Poți să-l dai la stat,că ai dreptul și tu la viață…
E infinit universul dar prostia e și mai și.
Pe cine sa dai la stat? Copilul? 😱
@Ella,da,pe copil puteam să-l dau ,că are autism și mai aveam o fetiță,de 2 ani atunci.Azi am 3 copii ,că m-am recăsătorit,copiii au 21,15 și 6 ani aproape.
Mai e o categorie, daca ai copii și ai divorțat…
– da de ce ai mai făcut atâția copii?
3 la purtător 🙂
Ultima intrebare este pusa oriunde in lume, de oricine (un necunoscut in parc, un doctor, un coleg de la munca etc, etc). Va spun din experienta proprie. Si este super greu sa raspunzi, mai ales cand iti doresti foarte mult si nu iti iese.
Haha. Prin toate 6 am trecut :)))) Ba a mai fost una suplimentara dupa ce am adoptat ( n-am vrut sa fac copii, da’ daca spun asta cuiva, ma decapiteaza :)))) …aaaa, acum ca ai adoptat, o sa vezi ca o sa ramai gravida. Vrei si unul al tau sigur
Ce sa le spun ca ala adoptat e al meu si ca NU VREAU SA NASC 😂😂😂😂 si n-am vrut nuciodata
Ahhh, mi-am mai amintit o intrebare.
– am pierdut cheile ( sau orice de genul)
– unde?
Plm, daca stiam, nu ziceam ca le-am pierdut
În decembrie a decedat tatăl prietenului meu (eu mereu am vb de el ca de socrul meu, iar el mă prezenta ca nora lui). Am anunțat la muncă și mi-am luat câteva zile de co de odihna, cât să ne ocupăm de toate cele. Imediat a venit remarca: Vezi, dacă erați cu acte, aveai 5 zile de la stat. 🤷♀️
„Problemele/cliseele” unora(la varsta sau prostie) sunt stiute. Dar ce nu inteleg eu este de ce va obositi sa-i bagati in seama. O aud mereu pe mandra mea cum spune: ai auzit ce a zis maica-mea ?Ai auzit ce a zis ma-ta sau Cutarescu ? Plm, aud dar imi trec pe langa ureche. Conteaza ce zic unii sau altii ? Nu poti trece peste ? Cauti validare ? Nasol ! Cand o sa faci doar ce te taie capul fara sa te simti vinovat(nu crime sau cacaturi) va fi ziua cand o sa te simti chiar liber si bine.
Mi-a placut accentul pe nuanta specific romaneasca: te intreaba chestii pana la urma destul de intime chiar si persoane pe care le cunosti superficial ori, pe unii, aproape deloc. Cred ca cu asta ne deosebim de o buna parte dintre europeni, mai ales de cei mai nordici si mai vestici. Ca de intrebat chestii de-astea se cam intreaba peste tot. Dar doar de la un nivel de apropiere personala incolo…
După „De ce n-ați rămas împreună pentru copii?” urmează: „Dar poate vă împăcați. Mai gândiți-vă.”
Păi da, că suntem destul de idioți să ne întoarcem în iad.
Lasa, ca nici strainii nu-s asa de breji cum ne inchipuim noi prin Romania, si asta din multe puncte de vedere. La capitolul intrebari, am ramas muta cand ne-a intrebat un cuplu de nemti cum ne-am cunoscut eu si partenerul meu. Nu doar ca era prima oara in viata noastra cand ii intalneam, a fost literalmente prima intrebare pe care ne-au pus-o!
Pe o buna prietena o întreba lumea de ce s-a măritat așa repede( 23 ani) fiindcă aparent exista anumite grile foarte precise in care trebuie sa te încadrezi: te măriți dar nu oricând, faci copii dar nu oricând, oricâți etc. Prietena mea răspundea scurt “ ca sa imi iau de-o grija” . Cât despre copii, te întreabă când vine primul, a venit, apoi când vine perechea și pana la urma apare și ea dar apoi Doamne ferește sa te mai prindă cu burta la gura careva “ serios, al treilea? A fost accident? A vrut soțul sa încercați și pt fetita/băiețel ( in cazul in care primii doi au același sex)? “ etc. Eu am ajuns la concluzia ca pe undeva exista un comitet care elaborează niște protocoale, un ghid ceva. Când m-a văzut o veche colega cu doi copii pe strada a fost așa mirata/contrariata ca am întrebat dacă trebuie sa bag vreunul inapoi înăuntru.
Întrebarea „când îți refaci și tu viata” o tot primesc de 8 ani de când am divorțat…dacă răspund ca nu îmi doresc asta si ca ma simt foarte bine singura, urmează „sa nu spui niciodată niciodată” sau ” copilul creste și tu o sa ramai singura” ….nu le pot răspunde decat ca o sa îmi iau doua pisici ca să am companie.
hmmm, sa te fereasca al’ de sus sa ai un pic de burtica…se gasesc o gramada de binevoitori sa te intrebe „esti gravida?”. BONUS (de la un afurisit de taximetrist): cand raspunzi scurt si sec ca e grasime, iti explica despre cum a inceput el sa manance salate si sa mearga la sala. wtf, dude???
Și mai precis! M-a întrebat cineva ( n-am literă mai mică de-atât) de ce nu fac copii, nu pot sau nu vreau.
Si pe mine ma întreabă fix la fel iar în plus „Cum de ești singura?”:))
D-le doctor, dacă iau tratamentul când/pot să beau alcool?
La intrebarea legata de copil, imi vine sa strang de gat. Noi de 5 ani ne chinuim sa facem un copil, avem 6 fertilizari in Vitro, si se mai trezeste din cand in cand cate o persoana sa ne intrebe asta. Cat de curand daca o sa mai fiu intrebata este posibil sa ma infing in parul respectivei persoane
0
Corect,
Noi avem 2 baieti si am auzit destul de des intrebarea: „Asa-i ca le faceti si o surioara?”
In rest cred ca am primit toate intrebarile mentionate de tine. Au primit si raspunsuri pe masura… dar unele raspunsuri ar trebui sa fie blocate de filtru 🙂
„Cat mai ai de gand sa stai in chirie? ”
Aia cu casatoritul am rezolvat-o fix ca la punctul 2.Cu verigheta fake si inel „care pare a fi de” logodna. Si tin si curtenitorii departe :-}
Tocmai mi-am întrebat iubitul austriac daca pe el l-au interogat părinții sau prietenii in privința vieții personale. Mi-a spus ca sunt prea introvertiti pentru așa ceva. Cred ca cele mai idioate chestii le-am auzit de la chinezi. După cum urmează: dacă nu va mutați împreună dupa un an, nu e ceva serios, dacă nu îți prezintă părinții, iar nu e serios, dacă nu îți ia inel de zeci de mii de coco, nu vrea sa investească in tine, o angajăm pe tipa de 40 de ani că sigur nu mai face copii. Au mai fost, dar astea mi-au rămas in minte.
0
Eu am găsit soluția pentru întrebarea referitoare la copii. Suntem căsătoriți de mulți ani neavând copii din motive de infertilitate, am descoperit că cel mai ușor este să vorbesc deschis despre diagnostic, tratamente nereușite, efecte secundare, adopții și legislația neprietenoasă, etc. În general cine a întrebat nu știe cum să mă oprească mai repede și e total stânjenit/stânjenită. Recunosc că poate sunt rea dar îmi place momentul când se schimbă la față și nu știu cum să schimbe vorba. Cineva mai demult îmi spunea senină :”vai ce fericiți sunteți, nu aveți nicio problemă”( pentru că dacă nu ai probleme financiare nu ai cum să ai probleme sau lucruri care te fac să suferi).
Ah, da. Le-am primit pe cele cu căsătoria și ulterior cu copilul. Eu mă prefăceam super deschisă și începeam să povestesc cu lux de amănunte medicale despre diagnosticul de infertilitate și multele tratamente făcute( diagnostic și ani de tratamente de altfel reale). Era o satisfacție imensă momentul în care începeau să facă fețe fețe și nu mai știau cum să termine discuția mai repede. Recent, după ce ne-a lovit surpriza copilului(trecuți de 40 amândoi și cumva cu viața arajată în ideea că asta este, adopția fiind destul de complicată după legislația actuală, noi nefiind rezidenți în România) primim întrebarea cu “frățiorul”(ce-i drept nu o primim doar de la români). La întrebarea cu “când mai faceți unul” folosesc aceeași metodă, le explic frumos cum afecțiunea cronică pe care o am poate să ducă la naștere prematură și nu vrem să mai trecem prin asta, bebe născut la 29 de săptămâni, o lună și ceva în incubator, frica, grija, analizele ulterioare ca să ne asigurăm că vederea este în regulă, auzul, etc. Părinții cu copii născuți la termen habar nu au cât înseamnă real postările alea cu “o luniță, două “, ședință foto, etc, pentru un prematur număram zilele și săptămânile. În concluzie am observat că oamenilor nu le place când le răspunzi sincer și răspunsul nu este o fondantă roz, deși și răspunsurile contondente sunt aducătoare de satisfacții 😂