Pentru mine o femeie mișto înseamnă mult mai mult decât o femeie frumoasă. Că poate să fie ea cea mai frumoasă femeie din lume, dar să nu fie mișto deloc. Ce vreau să spun cu asta? Consider că o femeie e mișto atunci când întrunește un cumul de factori, de calități, care contează pentru mine. De la cât o duce capul, la cum arată și la cum se îmbracă, toate trebuie să fie într-un anumit fel ca să mă facă să-mi zic „wow, ce femeie mișto”.

Despre partea cu dusul capului cred că știm toți ce vreau să zic, nu mai e nevoie să detaliez. Așa cum n-o să mă apuc nici să descriu aici cum cred eu că trebuie să se îmbrace sau ce înțeleg prin „frumoasă”, pentru că suntem subiectivi și ce-mi place mie sunt șanse extrem de mari să nu vă placă vouă. Și invers.

În schimb, există niște pattern-uri, niște clișee, care funcționează pentru fiecare dintre noi, în cazul primului contact vizual cu cineva de sex opus (sau, de ce nu, chiar și de același sex, că doar noi aici susținem diversitatea). Că unii se uită la ochi sau la păr, alții la partea dorsală sau la sâni, nu contează. Contează că toți facem o scurtă analiză în urma căreia subconștientul nostru dă verdictul: câștigătoare sau necâștigătoare, după caz.

În ceea ce mă privește, n-am avut-o și n-o voi avea niciodată p-asta cu fundul și cu sânii. Pur și simplu nu le observ, în primă fază, pentru că am alte lucruri pe care le consider mai importante. Spre exemplu mâinile. Prima și prima oară atunci când cunosc o femeie, mă uit la mâinile ei și la cu ce e încălțată. Da, știu, sunt un superficial, obișnuiți-vă cu asta, că dacă vreți profunzime și introspecții filozofice, nu sunteți în locul potrivit. Abia după ce mâinile și încălțările trec testul, încep să observ și celelalte lucruri. Dacă l-au trecut, că dacă nu, nu mai observ nimic.

Mă rog, ca să fiu sincer până la capăt, dacă e vară și cald, iar subiectul observației poartă sandale sau altfel de încălțări decupate, nu pot să nu mă abțin să arunc o privire extrem de avizată și la degetele de la picioare. Io v-am zis că sunt un superficial, dar nu mă crede nimeni.

Nfine, acestea fiind zise, acum vine întrebarea pe care, probabil, o așteptați: băieții, voi la ce vă uitați prima oară când cunoașteți pe cineva căruia la o adică ați fi dispuși să-i… ăăă… arătați colecția voastră de cd-uri?

Fetelor, stați că nu sunteți scutite azi. N-am avut de unde să știu ce considerați voi a fi un bărbat mișto, dar n-am nicio îndoială c-o să mă lămuriți imediat. Și da, evident, vreau să ne ziceți la ce vă uitați prima oară atunci când întâlniți un bărbat pe care, la o adică, l-ați lăsa să vă învețe să vă jucați de-a animalul cu două spinări? Mai ales că despre voi se spune că vă puteți da seama după o zecime de secundă, după o singură fluturare de pleoape, dacă respectivul este demn de nobila sarcină de a vă ajuta să perpetuați specia. Wink-wink.

P.S. Bărbații căsătoriți, sau aflați în relații pe termen lung, sunt exceptați de la răspunsuri. Se știe că orice ar observa prima oară, la o altă femeie, va fi și ultima. 😛

sursa foto: freepik.com