Înainte să se stingă lumina

Uf, am citit de câteva ori. Nu știu ce decizie ar fi de luat. Pur și simplu nu știu.

Probabil că într-o situație asemănătoare aș proceda la fel, n-aș vrea să devin o povară (poate nu e cel mai bun cuvânt) pentru persoana lângă care trăiesc. Aș căuta un loc unde să mi se poată acorda ajutor specializat (nu știu dacă e posibil pentru boala ta) și m-aș muta acolo.
Orice decizie ai lua, nu e una ușoară și, probabil, nici definitivă.

Am trecut oarecum prin asta cand m-am trezit din somn cu strabism si vedere dubla, din senin. Eu nu am avut probleme cu ochii inainte si nici in familie vreun caz similar. A fost greu sa trec prin asta, fara sa stiu cand si cum imi voi reveni. Trebuia sa sper. Au fost 2 ani crunti, dar nu m-am intors la fostul sot, desi au fost momente in care m-am gandit la asta. Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar poate te ajuta povestea mea. Curaj!

Străbunica mea a orbit brusc și total la 50+ și a trăit până pe la aprox. 90 de ani. A trăit în condiții mult mai vitrege decât cunoaștem noi azi, s-a adaptat și a fost la fel de iubită până și-a dat ultima suflare.

Dacă aș fi în locul tău, n-aș îndepărta pe nimeni drag din jurul meu.
Dacă aș fi în locul partenerului tău, n-aș pleca.

Situația ta e o provocare imensă. Da, e dureroasă, dar tot trebuie să-i faci față. Îți doresc să treci cu bine peste dilemele tale și împreuna cu partenerul tău, în timp, să ajungeți a considera că lipsa vederii e ceva banal pentru voi doi.

Iubirea e oarba. Atat pot spune. Nu te cunosc, dar te iubesc. Va fi greu, dar nu imposibil.

Hello! Am fost diagnosticata cu insuficienta renala acum cativa ani, iar recomandarea era sa fac transplant renal. Am avut o operatie nereusita in 2015, dus boala pe picioare vreo 2 ani, urmata de o perioada scurta de dializa, ca in 2017 sa imi reuseasca al doilea transplant. In toata perioada aceasta mi-a fost alaturi sotul meu, mai mult sau mai putin, asa cum s-a priceput el mai bine sa gestioneze situatia. Dar erau certuri si suparari pentru ca eu nu mai eram fata vesela si plina de energie pentru ca boala ma consuma. La o luna dupa transplantul reusit am divortat, si am simtit ca i s-a luat o piatra de pe inima. Nu am avut nici timp si nici chef sa sufar pentru ca eram canalizata pe mine. Ideea e ca, decizia va apartine omului de langa tine, nu tie. El va simti daca va fi in stare sa ramana alaturi de tine indiferent de conditia ta fizica.

Cred ca alegerea este a lui. Nu e corect sa alegi tu pentru el. Eu as ramane langa omul iubit, orice s-ar intampla. Pentru ca nu parasim la greu oamenii iubiti, nu?

Eu știu doar că atunci când iubești pe cineva, îl iubești așa cum e. Și suferi suferința lui, dar asta nu te face să-l iubești mai puțin. Și mai cred că orice relație ar trebui să evolueze liber. Să nu forțezi o unire sau o despărțire. Pentru că o forțare distruge sentimente și suflete.
Bucură-te de prezența lui cât e! Și lasă-l să fie ochii tăi când n-o să-i mai ai!
Asta e ce aș face eu.

Motivul pentru care doresti tu sa ii dai papucii, nu e numai din iubire fata de el ci si pentru ca ti-e teama de momentul acela, daca s-ar ajunge la asa ceva si ti-ar spune ca nu mai poate. Si atunci tu, ca sa te protejezi, te gandesti si la optiunea asta. Insa parerea mea e ca ar trebui sa il lasi pe el sa decida. Iubirea poate sa depaseasca si cele mai crunte greutati si sa se modifice si sa gaseasca mii si mii de alte metode de a razbi. Da-i o sansa si vezi.

Multa sanatate!

N-am avut vreme de toate comentariile azi, dar atât pot sa îți spu, cu riscul să fie repetat:
Apreciază tot ceea ce ai, pe el, pe tine, pe cei alți câțiva care sunt acolo, tot.
Bucurați-vă de viață în măsura în care se poate aproape de cum o făceați inainte(nu-mi dați cu hate, am înțeles că vederea scade până aproape de 0), dar procesul de învățare cu noua viata poate fi interesant și distractiv poate pt amandoi.
Totul ține de atitudinea voastră.
Bucurați-vă că existați, că existați împreună.
Curaj! Dă-i înainte! 🌻

Buna,
Nu cred ca sunt cuvinte pt a descrie sau ameliora prin ceea ce treci. Insa m-am gândit de multe ori la ce intrebi tu. Atunci cand promitem sa stam alături de partenerul nostru la bine si la rau, cu bune si rele… Majoritatea cred / spera ca cele rele nu vor fi / aparea. Vreau sa iti spun doar ca sunt enorm, dar enorm de multe diagnostice ce duc la o schimbare totala, abrupta si necontrolata a vieții ( scleroza multipla, sechele AVC, scleroza laterala amiotrofica, coree, boli psihiatrice, genetice – se ajunge la dependenta pt autoingrijire) – sansele ca pana la o vârstă de 40-50 ani sa avem una din multiplele boli ce iti afectează calitatea vieții sunt destul de ridicate; astfel ramane la latitudinea fiecaruia daca vrea sa continue alături de partener. Nu e un sfat, dar nu cred ca e corect sa iei o decizie pt el ( nimănui nu ii place ca altcineva sa decidă pt sine/ sa mearga pe ideea: stiu eu ce e mai bine pt tine). Ce va fi in viitoar nimeni nu are de unde sa stie. Sunteți o echipa indiferent ce s-a întâmplat. Iti recomand din suflet cartea de Andrew Solomon – Departe de trunchi ; vei regasi multe elemente care poate te vor ajuta.

Oamenii care nu dau înapoi atunci când se ivește greul, sunt foarte valoroși. Păstrează-l în viața ta, nu încerca să-i faci „bine” cu de-a sila. Îmi pare foarte rău că treci prin astfel de probleme, cred că ești, din calcule, de vârsta copilului meu cel mic. Și mă doare sufletul, chiar dacă nu te cunosc personal. Fii tare și construiește-ți viața alături de el, adaptându-vă din mers schimbărilor care vor veni. Un gând cald și o îmbrățișare.

eu cred ca intrebarea pe care tre sa ti-o pui este: de ce vrei tu sa te desparti de tine? Doar pentru ca nu mai vezi?

Dupa care, ca sfat: nu incerca sa il futi la cap „da asa e ca ma iubesti, da asa e ca daca vrei sa pleci imi zici, dar asa e ca …”. Biznis as usual, dar mai pe orbecaite.

Pe munte o sa poti merge si asa. Mai multa grija. Nu o sa mai vezi filme, nu o sa mai citesti carti, dar o sa bagi mai multe audiobooks. E o combinatie intre ele doua. Filmele le poti auzi si le transformi tu in imagini. Nu o sa poti conduce, deci o sa poti bea vin mai des.
Si nu uita: psiholog.

Buna!
Eu vad slab, sotul e operat la ambele urechi si aude si mai slab. Mereu am glumit ca vom fi „un mos surd si o baba chioara” dar in ultimul timp am inceput sa discutam serios despre cum vom merge impreuna mai departe. IMPREUNA! Iti recomand filmul „Butterflies are free””Am lasat fluturii sa zboara” – cu Goldie Hawn, arata ce inseamna sa fii de fapt liber in alegerile tale.
Mult succes!

Dupa ce am comentat, am dat de acest articol:
Răzvan Nedu și Alex Benchea, cei doi sportivi care văd împreună 1%, au ajuns pe Vârful Elbrus

https://sport.hotnews.ro/stiri-extrem-24973775-razvan-nedu-alex-benchea-nevazatori-cucerire-varf-elbrus-escalada.htm

Nu am citit toate comentariile, dar m-am impresionat povestea ta. Dacă ajută, sfatul meu este să îi respecți alegerea. E om matur, vaccinat, stăpân pe destinul său, știe ce vrea și ce face. Dacă va putea duce asta până la capăt, rămâne de văzut. Îți spun asta din perspectiva uneia cu hipoacuzie bilaterală și cu poliartrita reumatoidă. Sunt zile în care mi-e greu să mă mișc, am avut momente în care nu mi-am putut folosi mâinile, iar viitorul nu e tocmai roz. Mi-a fost foarte greu să recunosc că am nevoie de ajutor. Dar asta e, am învățat să am încredere în oamenii de lângă mine. Trebuie să îți vezi de viață, așa cum e ea. Și mai ales nu trebuie să dai cu piciorul celor care vor să îți fie alături… Mai ales că e vorba de Dragoste, cu D mare. Mult succes!

Nu stiu ce as face in locul tau.
Dar stiu ce as face in locul lui: nu m-as da dus de langa perechea mea nici gonit cu pietre!
Imi iubesc jumatatea. As iubi-o daca n-ar vedea, daca n-ar auzi, as iubi-o fara maini si fara picioare.
Au trecut mai bine de 20 de ani peste noi, nu mai avem de mult fluturi in stomac, nu ne trezim zambind unul la altul cu capul pe aceeasi perna, nu mai fluturam din gene. Uneori plecam in vacante separat si nu ni se face dor unul de altul decat dupa vreo 10 zile!
Dar ne iubim. Facem parte din aceeasi haita, la bine si la rau. Ducem luptele si ne sarbatorim victoriile impreuna.
Daca esti o pereche potrivita pentru partenerul tau, daca prezenta ta il face fericit, daca aveti liniste impreuna, atunci viata lui nu va fi mai buna fara tine. N-ar avea cum sa fie fericit, linistit, multumit, daca tu esti sursa lui de bine. E ca si cum i-ai da omului aur in desert, cand lui ii trebuie apa…

Cred ca deja au venit destui cu sfaturi si pareri, dar scriu, ca ma urmareste povestea de azi-dimineata de cand m-am trezit si am citit-o. Mi-ar fi greu sa zic ce sa fac (dat fiind ca nu am trecut sau sa trec prin asta si viata e foarte diferita pentru fiecare), as zice ca simt usor in text acea senzatie de control si o intrebare de reflectie ar fi de ce vrei sa iei decizia acum sau inainte ca inevitabilul sa se intample si de ce decizia nu ar putea fi luata cand se intampla acel lucru? Pentru ca daca stai sa te gandesti acea decizie o vei putea lua lejer si cand vederea ta va fi sa zicem ajunsa in stadiul cel mai grav, cand el va vedea ceea ce e cel mai rau in toata povestea, mintea ta va functiona, totul va functiona, doar vederea ta nu (sau in fine, partial), deci vei fi capabila de decizie si atunci, cand el ‘gusta’ din noua experienta. Mai departe, alta intrebare ar fi de ce simti nevoia ca decizia sa iti apartina tie si nu lui? De unde provine asta? Din simt de control? frica de a confrunta de fapt durerea despartirii incercand sa controlezi momentul despartirii? Frica de a fi la mila cuiva? Frica de a avea dependenta de cineva? Teama ca nu stii cand se va intampla daca el ia acea decizie? Teama de a pierde independenta asa cum o stii tu? (Independenta e ceva relativ, noi fiecare din noi definim independenta diferit desi pe lumea asta nu exista un om complet independent, si asta o zice o persoana ca mine care nu ca adora independenta, dar se incapataneaza din rasputeri sa nu depinde de absolut nimic pe lumea asta pentru ca sunt incapatanata ca un catar). Insa depindem, mai mult sau mai putin, doar definim diferit lucrurile. Depindem de oamenii care lucreaza un pamant si transporta legume la supermarket ca sa le avem noi mai usor la indemana, depindem de cineva sa ne repare masina cand noi habar nu avem, depindem de oameni cand trebuie mutata mobila etc. Independenta e definita in n moduri, nevazatorii pot fi foarte independenti dar e vorba de a defini „noua independenta” pentru tine, oricum o vei avea de definit chiar si daca ramai complet singura). Ar mai fi intrebarea de ce crezi ca ai pierde independenta in ochii lui daca el te va ajuta cu cate-un lucru, cum poate o face si acum? Acum ce te face independenta si vei putea sa faci si atunci? Cateva lucruri sigur sunt, nu se duc toate.
Sunt multe variabile si intrebari… E o situatie in care orice decizie se ia nu are cum sa fie corecta, drumurile se vor croi indiferent de ce decideti voi.
Cred ca el va fi in stare sa ia decizia de a pleca de langa tine daca asta isi va dori, dar probabil ca trebuie sa il lasi sa incerce si sa vada cum e tot progresul mai intai si isi trage el propriile concluzii. Nu stii niciodata daca ceea ce ti se intampla tie e un progres sau un regres pentru cel de langa tine, n-ai cum sa stii, dar poti incerci ca sa afli, descoperiri vor avea loc mereu. Cel mai rau ce se poate intampla (fara sa iau in calcul alte sapte mii de variabile ca pot aparea si alte boli sau alte tragedii) e ca el cand a vazut la ce s-a inhamat si vede cat de greu e, se pierde pe el insusi in tot procesul ala, va alege sa plece, asta presupunand ca tu i-ai transmis ca decizia ii apartine. Daca nu ii transmiti ca decizia ii apartine exista intr-adevar o posibilitate sa ramana fortat si sa simta ca el nu poate iesi din situatie chiar daca el va fi total nefericit, si se va astepta probabil ca tu sa initiezi despartirea, iar frustrarile se vor aduna ca un bulgare de zapada care se rostogoleste. Aici poate te intrebi daca tu ii afectezi evolutia/progresul/calitatea vietii pentru ca el va sta langa tine si tu ai fi o frana. Dar n-ai cum sa stii daca esti o frana sau nu daca nu testezi asta. Si nici el nu are raspunsul la asta, dar daca omul are dorinta si taria sa incerce asta, cred ca merita sa il lasi sa vada cum e.

Btw, stiu ca nu vrei sa vorbesti de diagnostic, eu am niste banuieli ce ar putea sa fie (studiez biomedical science in Anglia) si sanse de tratament poate nu sunt acum, dar lucrurile avanseaza ceva mai repede in studiile pre-clinice si clinice, avem celule stem testate in mii si mii de moduri si care ne promit rezolvare macar partiala a tesuturilor afectate (poate nu pentru toate afectiunile, dar raspunsuri si solutii se gasesc tot mai multe), in 10 ani e foarte posibil sa avem metode aprobate de a injecta celule stem in organul problematic care au capacitate regenerativa, sau macar o incetinere a procesul distructiv existent in tesuturi pentru a reduce severitatea bolii. Chiar suntem mai aproape de a avea tratamente mai bune in viitor. si tehnologia devine tot mai buna pentru oamenii cu dizabilitati, Romania intr-adevar mai are de lucru la a adapta lucrurie, dar se misca lucrurile si in Romania.
Never lose hope:)

Bună!
Consider ca dorind sa te despărți de el, este cea mai mare, frumoasă și pura dovada de iubire.
Nu-l priva de iubirea ta necondiționată, nu merita asta!
Daca situația ar sta invers.. Tu ce ai face?!
Bănuiesc răspunsul tău.
Felicitari pentru o asa iubire!

Ai un Om langa tine. Pastreaza-l! Multa putere si sanatate iti doresc! 🤗

Neica nimeNea de pe interneții patriei, adiq io:
Cine sunt cei implicați în povestea aceasta? Păi cred că cei implicați sunt doar dvs. și al dvs. bărbat, drept urmare aceste 2 personaje sunt factorii decidenți.
Viața e o luptă, nu pierde speranța și nu uita că Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce. La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul! Gânduri bune🤗

Cred ca aceasta alegere ii apartine lui si nu tie.

Nu poți opri omul să vrea să fie cu tine till the end of time.Daca asta vrea si asta simte,chiar dacă nu ați trecut prin declarațiile la bine și la rău. Poți să te porți in așa fel încât să plece,dacă asta vrei si asta simți. Eu cred că în viata asta suntem datori si să primim și să dăruim.

Poate nu e cel mai bun exemplu însă acum doi ani am găsit un pisic pe strada l-am luat in ideea sa ii căutam un stăpân nicidecum sa îl păstram , părea sa aibă probleme la ochi însă nu ne imaginam ca s-a născut nevăzător , ulterior realizând asta ne-a fost frica sa îl mai dam altcuiva sa nu ajungă din nou in strada… poate la început l-am luat ai putea spune din mila ….dar ne-am atasat atât de mult de el si e cel mai iubit si răsfățat din casa. Am fi putut oricând sa ne luam orice pisic care sa nu aibă probleme dar noi l-am ales pe el. Și in fiecare zi ne învață o lecție ca orice problema ai avea poți trai si poți fi fericit , se comporta ca si cum nu ar avea absolut nicio problema si la cum se urca in toate locurile , la curajul si dorința lui de a omite faptul ca ar avea o problema am ajuns si noi sa nu mai simțim ca ar avea vreuna. Poate nu e un exemplu atât de bun pentru situația ta însă ce vreau sa spun este ca o problema cum e posibil sa ai ( sau poate ai noroc sa nu) nu va schimba ceea ce ii oferi tu ca om dincolo de problema …poate nu va găsi in alta parte oricât ar caută. Cred cu tărie ca fiecare are un rol in viața celuilalt si ca ne trimite Dumnezeu oameni cu un scop sa le oferim ceva dar de la care sa învățam sa si primim.Deși părem independenți in adâncul sufletului cred ca toți tânjim după grija oamenilor dragi.

Eu încep prin a te întreba dacă ai mers sa ceri o alta părere, dacă ai explorat toate solurile medicale care exista și sunt sigura ca vor mai apărea. Vb din experiența, am gripa de un băiat cu nevoi speciale și am descoperit ca exista mereu cate ceva care ajuta ( nu numai tratamente cu intervenții , medicamente etc), , exista de exemplu service dogs care ajuta ca emoțional suport pina la persoane care au probleme cu vederea. Am menționat lucrul acesta ca paote vrei sa explorezi asta la un moment dat și sa trecu peste bariera emoțională “ca vei avea mereu nevoie de ajutorul lui”.
Normal ca îți lasi partenerul sa îți fie alături dar tu esti o luptătoare și vei face research și sunt convinsă ca vei găsii soluții și nu numai el te va ajuta!
Și deși acuma e greu ca asa e la jnceput când te lovești de un Obstacol,îți spun ca deși am fost încercată de 2 ori f f greu mi-am aglomerat ziua la maxim, nu am citit decât positive things și i timp am reușit , cum sunt sigura ca voi citi curând și despre tine vesti bune.

Și te rog cere ajutor finaciar și aici ca asa ne ajutam când e nevoie🤗