Ei au glumit cu mine și eu am fost proastă

Sunt sofer ocazional, adica la intoarcerea de la o nunta conduc eu. Atat. Acum ceva ani, la intoarcerea de la un party cu kinderi, am facut o fapta buna si am incarcat masina cu micii teroristi ( pe atunci nu era chestia cu centura obligatorie). Cred ca erau vreo 6-7 pe bancheta din spate, dar in apararea mea spun ca trebuia ca pe cei care nu erau ai mei, ii transportam doar vreo 2 km.Cartier marginas, noapte, trafic minim, cred ca era singura data cand am vazut acolo un politist rutier, no, da’ m-a vazut si el pe mine. Si cum nu circulau multe masini , s-a gandit sa ma opreasca pe mine pentru ceva, banuiesc ca un control de rutina. S-a apropiat amenintator de masina mea, a belit ochii, da asta a facut, se vedea ca incerca sa inteleaga ce e pe bancheta mea din spate (acolo chiraiau/hahaiau/suflau in vuvuzele toti kinderteroristii). Apoi dupa secundele in care politistul se holba si eu imi faceam spiciul in minte si ma gandeam cam cat o sa ma coste distractia, i-am vazut un zambet itit pe fata si mi-a facut un semn cu mana , ceva de genul ,,hai, sterge-o, nu te-am vazut”. I-am multumit in gand si am incercat sa nu mai repet greseala. Am incercat…

Acum ceva ani ma intorceam de la tara cu tatal si sotul meu in masina. Eram cu masina tatalui dar conduceam eu. Ei, si pe un drum intre localitati a tot insistat tata sa ma joc cu pilotul automat proaspat retrofit-uit pe golful lui. Si, jucandu-ma, nu mai eram neaparat atenta cu ce viteza mergeam.
Dintr-o data, o masina de politie care venea de pe contrasens ma atentioneaza sa trag pe dreapta. Pana au intors ei sa vina dupa mine deja ne amuzam in masina cum urma sa imi iau eu prima amenda dupa niste ani de condus fara astfel de incidente.
Apare dom’ politist la geam, ma anunta ca mergeam cu aprox 15 km peste viteza legala si imi cere actele. Nu comentez, ca nu simteam nici un abuz, dar i le inmanez tremuranda toata – caci asa imi reactioneaza mie corpul cand se intampla ceva neasteptat, chiar daca mental eram complet impacata cu ce am facut.
Pleaca omul la masina sa imi scrie procesul verbal, eu ies din masina sa fumez o tigara – probabil tremurand in continuare. Dupa cateva minute se intoarce si imi da inapoi actele minus amenda, sfatuindu-ma sa am grija la viteza.
Concluzia noastra a fost ca s-o fi speriat de tremuratul meu involuntar, si m-au lasat in pace de teama sa nu trebuiasca sa cheme si o ambulanta.
Iar eu nici pana-n ziua de azi n-am fost in stare sa-mi iau o amenda.

Acu’ în pandemie, cam prin aprilie, asa…. Când circulai numai pe baza de declarație… Eu având drumuri zilnice în oraș – București – cu copilul și stand la periferie, erau domnii polițiști care faceau filtrele de rigoare… Gen unde te duci și de ce…. Prin dreptul penitenciarului Rahova ma oprește un domn polițai… Opresc și ma pregătesc sa prezint declaratia când el îmi cere de fapt permisul, talonul și cu totul altceva… Ok, i le prezint, când ajunge la talon se uita la el, se duce se uita la numărul mașinii, și tot asa..intrun final ma întreabă : alt ITP aveți??? Eu picata din lună… Adică??? Cum alt itp? Pai asta e expirat de 3 zile….wtf?!? Zic scuze habar aveam, nu mi am dat seama etc… Se duce la mașină, se consulta cu colegul și revine. Poftiți actele dar sa nu mai circulați cu masina pana nu îl faceți… Asta am și făcut, iar peste câteva zile… Același filtru, acelasi polițai… Ma vede, îmi face semn din mâini ca ce am făcut?? Ii fac și eu semnul ca totul e ok și ne bufnește rasul pe amândoi 🙂

Am pățit și eu ceva asemănător tot în zona aia 🙂
Ca un pic de context – copilul tot face laringite din alea nasoale la care coboară oxigenul sub 94% și trebuie internat pentru a fi sub supraveghere medicală întrucât e posibil să se complice.
A avut până acum 5 sau 6 episoade de genul ăsta care se întâmplă cam așa:
Ziua e perfect, niciun muc, nicio urmă de boală, ne jucăm și ne distrăm, seara poate mai beau și eu o bere și apoi te culci și tu cu gândul că următoarea zi la 7 ești trezit (zici că are un ceas setat pe trezit părinții la 7 dimineața indiferent de ora culcării, cu o abatere de maximum 5 minute).
Ei și când e somnul mai dulce, pe la 3 dimineața așa auzi din camera alăturată o tuse de zici că a reinviat bunică-tu fumător de carpați toată viața..
Atunci la noi deja intervine pilotul automat, luat într-o geantă cele necesare pentru o zi de internare să fie în mașină că e mai ușor să le ai, luat actele și dus cu mașina la Sanador (la stat din 3 internări de o zi am plecat cu 4 boli diferite). Recomand abonamentul pentru vizitele nelimitate la urgențe pediatrice.
Cam așa a fost și noaptea asta, doar că la spital ne-a întrebat dacă avem Flixotide acasă și că e ok să îl tratăm noi acasă, pe sistemul că deja aveți experiență suficientă și dacă se complică reveniți.
Și cum mergeam noi liniștiți spre casă, de odată văd girofarurile în spatele meu și se aude să trag pe dreapta.
Opresc, inițial nu știu ce se întâmplă apoi îmi dau seama până să vină polițistul să îmi ceară actele. Am plecat fără lumini și nici bulevardul super luminat nu m-a ajutat să-mi dau seama :).
Mă enervez, mă gândesc care o fi amenda și dacă-mi poate lua permisul pentru asta că aveam nevoie zilele următoare de el.
Vine un polițist cam de o seamă cu mine – 30 de ani, extrem de politicos.
Se uită la mine, mă vede adormit și cu soția și copilul tușind în spate și mă întreabă ce s-a întâmplat.
Îi zic pe scurt, mă roagă să astept, se întoarce și începe să mă întrebe de laringită.
Inițial nu mă prind de ce, îi răspund, îi zic de simptome, ce trebuie să faci, de ce e bine să întrebi în farmacii din când în când de flixotide că nu se găsește și că e dificil fără el, de aerosoli și tot felul de lucruri.
Ne mulțumește și zice că are și el un copil de 6 luni acasă și nu mai auzise de laringite cu internări.
Face 2 pași și apoi mă întreabă dacă vreau sa ne conducă spre casă.
Nu-mi dau seama dacă glumește și îi răspund că nu sunt Oprea și e ok că stăm aproape.
Râdem amândoi și ne vedem de treabă.