Chiar dacă nu aveți treabă cu Bucureștiul, și tot cred c-ați auzit despre problemele cu apa caldă și căldura care au făcut din câteva sectoare ale Capitalei adevarate locuri în care te intorci în timp. Și nu oriunde, te întorci în plină Epocă de Aur, acolo unde apa caldă era rece, dar pe lângă că era rece, nici nu era. S-a tot scris și s-au tot făcut miștouri pe subiectul ăsta de la începutul anului, nu mai insist, alta e problema mea.

Și anume c-am văzut o grămadă de postări și comentarii de genul „în loc să vă plângeți atât că n-aveți apă caldă și căldură, mai bine puneți mâna și vă instalați centrale de apartament, bucureșteni puturoși ce sunteți”. Mă rog, poate nu erau exact aceste cuvinte, dar cam asta era ideea de bază care se desprindea. Teoretic, cei care ziceau asta aveau dreptate, dar practic, lucrurile nu stau chiar așa.

Presupunând că ai avea puși la ciorap vreo 4000 de euro (după capul meu cam la atât s-ar duce costurile), din câte știu eu nu prea mai poți să-ți pui centrală în București. Sau, cel puțin, nu mai e așa simplu cum era acum câțiva ani. În sensul că există niște reglementări care, dacă vrei să respecți legea, fac aproape imposibilă această operațiune.

S-ar putea să mă înșel, că n-am mai avut treabă cu acest subiect de vreo zece ani, dar știam că în lege există următoarele:

Unu. Trebuie să obții acordul asociației de locatari.

Hmm, dacă vrei să-ți pui centrală înseamnă că e apartamentul tău, dacă e apartamentul tău înseamnă că te-ai certat măcar o dată cu președintele sau cu alți membri ai asociatiei de locatari. Că a stat liftul nereparat cu lunile, că nu știu ce se întâmplă la ghenă, că parchezi pe locul lui, ceva-ceva tot s-a întâmpat cândva. Păi atunci, bine, îți urez succes cu obținerea acordului. Iar dacă ești nou în bloc, deci încă n-ai avut timp să te cerți cu nimeni, te vor ignora cu desăvârșire.

Doi. Trebuie să obții acordul tuturor vecinilor.

Ia imaginați-vă cum obții acordul tuturor vecinilor într-un bloc din ăla comunist, cu 40-60 de apartamente pe scară. Gen, să treci pe la toți rugându-i să-ți semneze și ție pentru centrală. M-a luat capul doar scriind asta. În plus, nu știu dacă mai este valabil, dar după știința mea acordul vecinilor se obținea pe acest formular. După cum observați, l-am luat de pe site-ul radet, nu aiurea de pe net. Iar dacă într-adevăr ăsta este formularul valabil, aș vrea să-mi povestiți cum îi cereți acordul lu’ tanti Marieta, de la patru, care are 67 de ani și pe care o s-o ia semi-infarctul doar când citește pe formular cuvintele„PERICOL DE EXPLOZIE” și mai vede și flacăra aia portocalie.

Trei. Să nu locuiești într-o zonă unitară de încălzire.

Caz în care sunt șanse foarte mari să NU AI VOIE să te debranșezi de la sistemul centralizat de incălzire. Mai precis cei care locuiesc într-o așa numită „zonă unitară de încălzire” sunt obligați prin lege să folosească sistemul centralizat de încălzire. Fiecare zonă din asta unitară este stabilită prin hotărâre de consiliu local. Well, cu alte cuvinte, dacă stai într-o zonă din asta și te duci la radet (sau cum s-o mai chema acum) să le ceri debranșarea, îți vor desena mustăți cu pixul pe buletin. Iar cu cererea ta nu pot să-ți spun ce vor face, că mai citesc copii pe-aici.

Cam astea sunt cele trei reglementări despre care știam io. Repet, nu știu dacă mai sunt încă valabile, dar dacă așa stau lucrurile, din punctul meu de vedere a devenit aproape imposibil să-ți mai pui centrală de apartament. Cel puțin în București.

Dar poate mă înșel, poate nu mai e așa, poate acum merge totul lin și ușor, nu mai ai nevoie de prea multe formalități. E cineva pe aici care s-a lovit de curând de mirobolanta experiență a debranșării de la radet și a montării unei centrale? Că poate ne lămurește rapid cum stau lucrurile.

P.S. Dacă aveați impresia c-am scris prostii mai sus, luați de citiți articolul acesta intitulat debranșare radet. Mi l-au lăsat oamenii în comentarii și descrie foarte exact cum stau lucrurile în teren, la fața locului.