Text scris, nu se știe prin ce întâmplare a sorții, de Elena.

Ehe, maică, când eram eu copil, mama avea trei căni de dimensiuni diferite. Una era pentru ulei, una pentru făină și una pentru zahăr. Cu ele mergeam la tanti Geta, vecina noastră de palier, ca să cerem când nu aveam. Sau la tanti Mihaela. Sau oricare altă vecină, ca de regulă le luam la rând până găseam una care nu-și consumase toată cartela.

Pe scară, ce să vă spun. Eram ca o familie. Când era câte o cumetrie participau toți vecinii, erau primii invitați dintr-o lista lungă. Tot la mine pe scară, în fiecare sâmbătă seară, se strângeau adulții la noi acasă ca să-l toace pe Ceaușescu. Noi, copiii, eram forțați să ne adunăm la Andreea, fiica lu’ tanti Geta, pentru că apartamentul lor era pe diagonală față de al nostru și așa erau siguri că nu mai ascultăm cu cana lipită de perete ce discutau ei. A, să nu uit. Tanti Geta asta era director la magazinul Obor. La ei în casă găseai tot ce visai în materie de dulciuri. Era raiul pe pământ acolo. Continuarea →