5,400 cititori

Ai niște usturoi, vecine?

Text scris, nu se știe prin ce întâmplare a sorții, de Elena.

Ehe, maică, când eram eu copil, mama avea trei căni de dimensiuni diferite. Una era pentru ulei, una pentru făină și una pentru zahăr. Cu ele mergeam la tanti Geta, vecina noastră de palier, ca să cerem când nu aveam. Sau la tanti Mihaela. Sau oricare altă vecină, ca de regulă le luam la rând până găseam una care nu-și consumase toată cartela.

Pe scară, ce să vă spun. Eram ca o familie. Când era câte o cumetrie participau toți vecinii, erau primii invitați dintr-o lista lungă. Tot la mine pe scară, în fiecare sâmbătă seară, se strângeau adulții la noi acasă ca să-l toace pe Ceaușescu. Noi, copiii, eram forțați să ne adunăm la Andreea, fiica lu’ tanti Geta, pentru că apartamentul lor era pe diagonală față de al nostru și așa erau siguri că nu mai ascultăm cu cana lipită de perete ce discutau ei. A, să nu uit. Tanti Geta asta era director la magazinul Obor. La ei în casă găseai tot ce visai în materie de dulciuri. Era raiul pe pământ acolo. Continuarea

7,950 cititori

Totul e să ai vecini liniștiți

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Când m-am mutat în blocul unde stau acum, proprietarul mi-a făcut un scurt brief în ceea ce priveşte vecinii cu care voi convieţui timp de 25 ani. Nu că mi-aș dori eu, dar pe perioada asta am creditul la casă. În două cuvinte m-a lămurit: scară liniştită cu mulți pensionari. Ca atare, copii nu prea sunt şi nici renovari nu se fac. Doar vecinul de sub voi mai face panaramă câteodată. Dar rar de tot. Mai exact când îi da drumu’ din puşcărie şi vine acasă. Încurajator! Ce să zic, notarul deja parafase actele. Continuarea

7,922 cititori

E foarte scump să fii prost, e aproape un lux

Probabil ați văzut deja cu toții știrea cu femeia care a aruncat 10.000 de euro pe râul Argeș, la îndemnul unei vrăjitoare, ca să scape de bărbat, dar mai vreau să-mi lămuresc niște chestii, pentru că am cam rămas cu gura căscată când am văzut o așa grozăvie.

În primul rând mă depășește chestia asta cu mersul la vrăjitoare. Nu serios, cam cât de bătut în cap trebuie să fii ca să crezi că țiganca aia face vrăji? Și nu numai aia, ci așa, în general, ca o persoană rațională ce te afli, ca un om care nu mai trăiește în evul mediu, ca un individ al acestei societăți ajunsă acum în minunatul secol douăzeci și unu, cum ești în stare să crezi pe cineva care-ți spune că face „vrăji”? Și dacă tot ești dispus să pui botul la așa ceva, nu te întrebi măcar cum le face? Cu puterea minții sau cum? Păi dacă țiganca aia avea vreun dram de putere în minte, înainte de toate ar fi învățat să scrie, să citească și să vorbească. Sau o epuizau vrăjile atât de tare ca nu mai rămânea putere a minții și pentru altceva? Continuarea

36,067 cititori

Tipologii de vecini, în România

Dacă n-aveți măcar doi-trei dintre toți ăștia în bloc, înseamnă că nu trăiți în România

Reclamagiul. Va face o sesizare sau va depune o reclamație și când ai strănutat mai tare în duș. Dacă ai un câine și te lovește ghinionul să se pișe pe una dintre roțile mașinii lui, îți vei blestema zilele din tribunal în tribunal.
Continuarea