E cea mai caldă zi de când am ajuns în Deltă. Nu adie nici măcar o boare de vânt, ultimul nor l-am văzut acu’ 12 ore, peștii sunt la plajă cu cocktailuri în mână, pe scurt, nu mișcă nimic.
Așa că m-am băgat un pic la umbră, cu laptopul în brațe, să văd ce se mai întâmplă pe interneții dacici. Da’ am apucat? N-am apucat. Că la masa de lângă mine are loc o discuție interesantă între niște antreprenori români, genul am reușit în viață și acum trebuie să afle toată planeta treaba asta, care se plâng că nu găsesc oameni buni. Mai precis, nu găsesc să angajeze manageri buni.
Dap, sunt trei bucăți antreprenori neaoși la masă și toți trei au aceeași problemă: n-au cui să delege sarcinile importante din firmă (ma rog, ei le zic „task-uri”) pentru că nu se mai găsesc oameni buni, dom’le. Și-am ajuns și la momentul în care unul dintre ei, ăla de pare ăl mai înfipt și mai vechi pă antreprenoriat, începe să-și prezinte argumentele:
– Să angajez un om pe care să-l ducă capul și să facă tot ce pot să fac eu, trebuie să-i dau măcar 5000 de lei pe lună.
Ceilalți doi aprobă zgomotos.
– Și pentru ce să fac asta? Ca să-l învăț tot ce știu și peste șase luni să plece la concurență sau să-și deschidă firma lui?
Din nou, aprobări zgomotoase de la partenerii de masă și de piață economică românească.
– Așa, mai bine, eu centrez, eu dau cu capu’, angajez 3-4 băieți care să tragă pă bani de nimic, și când pleacă iau alții pă aceiași bani.
Moment în care am închis laptopul și m-am cărat de-acolo. N-am chef să-mi crească tensiunea în vacanță, mai bine pe malul gârlei, în soare, cu peștii făcând mișto de mine. Concluziile o să vă las să le trageți singuri. Chiar sunt curios ce-o să ziceți.
Atât pentru azi, am încheiat transmisiunea în direct din Crișan, Delta Dunării, România, Anno Domini 2020.
Și cu dânsa-ntr-însa și cu sufletu-n rai, nu se poate.
Toți vor o țară ca afară, dar să plătească salarii de India.
Comentariu beton!160
Bă, niciun cuvânt despre ceva care să țină de fidelizare, nimic, nimic, nimic. Am plecat de acolo scârbit.
Comentariul zilei!
Eu sper totuși că ei reprezintă doar 30% și știu cum e cu speranța asta, o fata morgana.
Să spun ce mi-a venit în minte când am citit neaoș, mi-am amintit de Beldiman, Guban, Uzinele Mecanice Reșita, Laminorul tot de acolo și cam atât acum.
Deci va sa zica, daca ar fi in rolul angajatului ar fi avut pretentii salariale de macar 5000 lei. Ca jefe’ in schimb, vrea sa taie din costuri cat mai mult..
Intr-o firma cu 5-10 angajati, e normal ca unul care trage cot la cot cu jefe si care nu e apreciat suficient sa isi deschida propria firma in acelasi domeniu..
Ar fi oare mai intelept sa il fi desemnat pe angajatul respectiv director adjunct (in fond, omul stie tot ce stiu eu) iar antreprenorul nostru sa fi fost intr-o vacanta continua stiind ca firma merge struna?
Comentariu beton!31
ce aveti ma.. voi stiti cat plateste un patron la stat din ia 5000 lei net? voi va ganditi l niste calcule.. daca vinde pe cat sa si acopere cheltuielile? ce interes ai cand investesti 100 000 euro ? sunteti culmea..
Măcar 5000? Săracul. Nu e cam mult?
Comentariu beton!34
Da, se îmbogățea ăla pe banii lui.
Nu se gasesc oameni buni. Adevarul e undeva la mijloc. Si nu o zic in calitate de antreprenor, ci de angajat:
– Oamenii chiar nu sunt buni pentru banii care sunt platiti. Nu e greu sa vezi ca un om se descurca sau nu pe locul de munca pe care il presteaza. Un pic mai dificil sa stii salariul (din motivele pe care le impun firmele, confidentialitatea salariului, asta e un alt subiect) dar estimand comparativ cu tine. Si dai de o situatie in care omul nu e capabil sa ia o decizie in jobul lui (atentie, nu o decizie in care trebuie sa ceara aprobare sefului, ci o decizie de sine statatoare) si sta degeaba si asteapta un sfat, fara sa il ceara (am vazut situatii). Si, atunci nu ai cu cine face treaba. Dar de aici ajungi la punctul 2:
– Oameni buni, oameni capabili, oameni care, poate cu training-ul adecvat si cu o loialitate fata de angajat (da, exista si notiunea asta) poti sa ti angajatul de partea ta sa nu plece la concurenta (in general, atinge-l la bani si il atingi la suflet, ca d-aia munceste, nu de drag. Desigur, se poate sa ii spui un bravo, dar asta e asa pe moment: ia uite ba, ma apreciaza si… cam atat). Si vin antreprenorii care, in ciuda capacitatii lui si aprecierii muncii lui (in sensul ca nu cere marea cu sarea la salariu), angajatorul il ia in deradere. Si atunci, vine argumentul cu nu se gasesc oameni buni. Insa uita sa adauge la sfarsit „SI IEFTINI”.
In momentul de fata insa, cu pandemia asta de Coronavirus si asa, am o vaga banuiala ca va fi o bataie pe locurile de munca datorita somajelor ce vor aparea si firmelor ce vor da faliment. Si iar or sa vina antreprenorii nostrii smecheri, daci si liberi cu argumentul „nu iti place la munca, poti sa pleci! 10 asteapta la poarta locul tau!”
Comentariu beton!84
Exact. La „și ieftini” mă refer.
Atinge-l și cu bani, dar și cu niște respect, omenie, d-astea, gen nu-ți închipui că dacă-l plătești, ți-ai tras sclav pe plantație, nu-l hingheri ca pe hoții de cai, nu șterge cu el pe jos pt cea mai vagă umbră de greșeală.
Știu oameni care au plecat pe aceeași bani (nici 5 lei în plus), ba chiar unii care au plecat pe mai puțin (și nu mai aproape de casă; în București contează 🙂 ) din motive care nu țineau de bani.
Comentariu beton!53
@ady, ma gandesc ca respectul e invatat in 7 ani de acasa. Eu sunt una din persoanele ce au plecat datorita lipsei de respect. Dar logic, cand te angajezi, asta nu ar trebui sa lipseasca.
Comentariu beton!20
Meritocrație Ro2o20 !? … sună a virus boss, dacă e periculos!??😋
Comentariu beton!38
Nu există virusul. L-a văzut cineva?
Cel mai vechi tractorist care lucrează cu mine, omu’ meu de încredere, după tata, normal, câștiga binișor peste 5000 de lei. Are cheile de la curte, casă, când suntem plecați, nevastă-sa face curățenie, găsesc și praful șters, fără să îi cer asta, dimpotrivă mă scoate din minți gestul. Și nici nu accepta bani, asta iar mă scoate din minți. Da’ cum spune ea vă pomenesc toată viața că mi-ați scos omu’ din patima băuturii. Am io talentul ăsta sa scot bețivii la liman.
Dar eu am construit cu oameni ca asta tot. Deja sunt din familie. Patronii români, cei mai mulți, mai mănâncă și căcat și sunt niște ghertoi snapani, cu aere de stăpâni de isaure. Ce Rangeul ala nu trebuie schimbat anual?
Comentariu beton!191
Nu chiar anual, că abia se lasă motorul, dar o dată la doi ani…
Aia nu s antreprenori. Iar din pacate 90% din patroni, antreprenori, cum vrei sa le zici, gandesc asa si se plang de angajati. Asta pentru ca singurul lor plan de afaceri e de genul storc cat pot din angajat si mai vedem.Departamentele HR si altele sunt povesti de adormit copiii unde niste dudui copiaza de pe internet diverse formulare si le paseaza savant angajatilor fara a avea habar la ce folosesc. La urma ,,antreprenorii,, isi varsa oful la o berica impreuna cu altii asemenea lui, in timp ce aia pe care i au angajat freaca si ei duda , timpul trece, leafa merge, noi cu drag chiulim.
Comentariu beton!24
Dar astia nu sunt in concediul ?! Adica te duci sa te odihnesti , sa te linistesti …
Comentariu beton!20
Se găsesc, măi, și oameni buni. Numai că ăia ori lucrează deja, ori caută să plece la firmele decente.
Concluzia e că @Vasilescu se tot laudă cu pescuitul, dar prinde broaște și pisici. 🤭
Comentariu beton!52
Păi și ce? Cine mai prinde așa ceva?
Fie-mea. Când avea zece ani. 🤭
Comentariu beton!16
Și? A mai prins de atunci?
Ca să prindă și altceva, ar trebui să-l plăteasca cu 5000…
Comentariu beton!23
Acum ceva ani se deschide in orasul meu natal o fabrica de asta, de cablaje .La inceput, angajau doar tineri si foarte tineri ,salarii de mizerie ,nu ti convine mai sunt zece la poarta.Rezultatul a fost ca n scurt timp au ramas fara oameni ,au relaxat varsta ,angajau si pensionari ,apoi au inceput sa aduca oameni de prin satele inconjuratoare ,asta probabil a insemnat costuri suplimentare ca le asigura transportul dus ,intors ,alte costuri cu rabatul la calitate ,mana de lucru ieftina inseamna uneori si o calitate mai slaba.Au inceput sa piarda comenzi datorita calitatii slabe ,credeti ca au invatat ceva din asta ….daca nu era coronavirusul si banii de la guvern probabil inchideau pana acum si deschideau undeva in Moldova ,Ucraina sau unde gasesc alti sclavi.
Comentariu beton!36
Suna a Pitesti, a Leoni…
Comentariu beton!14
Și mie îmi sună a Leoni. Au fabrică și lângă Bistrița Năsăud și angajați care fac naveta din jud Mureș. Am avut pacienți ale căror probleme de sănătate ar putea fi legate de lucrul cu acele cablaje, dar am prea puține date să trag o concluzie..
Comentariu beton!16
acum 17 ani, Leoni se aflau la un targ de joburi la Cluj, recrutau injineri diplomati, proaspeti absolventi 😀 pentru fabrica din Bistrita.
Intamplator ma aflam si eu prin zona cu CV-ul in mana.
La un moment dat, m-au intrebat cati bani vreau, cred ca am zis 1200 net, salariul minim pe tara la studii superioare era pe la 430 daca imi amintesc bine.
RONI
Raspunsul tipului de la Leoni: Tu vrei sa te imbogatesti? 😀
Ce ar mai fi de zis e ca in acel an am prins un job cu salariu mai bun, unde am cerut 1200 si am primit 1300+ 😀 la o firma care stia sa isi respecte angajatii, in telecom.
Am 2 ani de tranșee pe bandă acolo. Nu e o firmă unde ai dori să rămâi. Nu e un mediu plăcut și efectiv e sclavie.
Singura chestie buna pe care o pot spune despre ei este că angajează orice și pe oricine. Nu contează.
Le dau de muncă unor oameni care altfel nu ar avea nicio șansă pe piața muncii și câștigă ceva să pună pe masă.
Salariile sunt mizere și condiții de muncă nu tocmai bune.
Chiori, strâmbi, analfabeți, 4clase, nu contează, ăștia au angajat și le-au dat șansa unora dintre ei sa nu facă foamea acasă. Metodele, salariile, condițiile sunt o discuție aparte.
pe scurt, trebuie evitate firmele romanesti cu patroni Nea Caisa ce se cred dumnezeu pe pamant la ei in firma. Macar la o multinationala sunt alte standarde si se respecta niste lucruri.
Comentariu beton!21
Sunt pe dracu alte standarde. Același căcat pansat. Multinaționalele plătesc în funcție de pașaportul deținut, nu de ceea ce știe omul.
Comentariu beton!38
E impropriu sa spui ca se respecta niste lucruri. Si in multinationale poti da doar de un actionar si poate ajunge la un sistem totalitar. Important este (cel putin, daca vrei liniste) ca la o firma multinationala sa existe mai multi actionari (astfel, se bat toti pentru binele firmei sau, daca o persoana nu mai doreste sa traga, i se pot cumpara actiunile) si o ierarhie de comunicare (min: angajat team leader manager director pe departament CEO). In momentul in care ierarhia nu se respecta, apar discrepante.
@John, ai perfecta dreptate. Cu ani in urma, când eram rezidenți in Aussie, încercam sa îmi găsesc de lucru in Emirate pe oil&gas. M-au contactat unii și îmi oferă mai puțin decât câștigam aici. Nedumerit îl intreb pe un coleg care lucrase in Saudi, de ce îmi dau așa puțin.
Răspunsul: Pentru ca ești încă “roman”. 🤔 Când vei avea pașaport Aussie îți va da aproape dublu. Ăștia caută oameni bine calificati, pe care pot sa ii plătească puțin. Pentru un indian sau pakistanez suma respectiva era uriașă!
Comentariu beton!17
@Emil: în industria petrolieră se plătește strict pe bază de pașaport. Indiferent de studii și experiență. Am prieteni români, britanici și canadieni care lucrează ca HSE și diferența de salariu e aproape cu 1/3 mai mare în favoarea celor britanici și canadieni.
P.S. HSE = protecția muncii
Comentariu beton!14
Citind asta, eu chiar mă întreb ce părere are șeful despre mine. Bănuiesc că, dacă mi-a mărit salariul fără să zic eu nimic și mai vin și la piscină în fiecare weekend, cu mâncare și băutură pe banii lui, o fi mulțumit.
Comentariu beton!32
Unde trimit și eu CV-ul că aș vrea să învăț să înot și n-am context 😂.
Comentariu beton!35
Din experienta mea, daca ti-a marit salariul fara sa ceri, inseamna ca erai platit mult sub piata. my2cents
Comentariu beton!18
@florin, aveam salariul obișnuit pentru ce fac. Dar știu că e greu de crezut că există oameni buni și printre patroni.
@Gabi, trimite-mi mie CV-ul. Cu poze. 😛
Comentariu beton!16
Pai sa-i dai in zdipa masii de „afaceristii” plulii. Iar unul pe care il duce capul si merge sa lucreze pe 1400 lei isi merita soarta.
Adib, cand nu ai alte solutii, is buni si aia 1400.
Comentariu beton!33
Din ce am constatat eu , un angajator consideră că atâta timp cât el îți plătește salariul ,tu ca și angajat ești la buna lui dispoziție ! Atâta timp cât pt. un boss d.ăsta ,angajatul e doar o unealta care sa.i asigure profitul maxim cu cheltuieli cât mai mici din partea lui , chiar și cei mai destoinici și loiali angajați vor pleca cu prima ocazie .
Comentariu beton!17
Exact ce zice până acum @ John Temple,zic și eu la fel,și cu aia in fund și cu sufletul în rai nu se poate,iar asta cu „nu se mai găsesc oameni buni” e replica ălora de vor bun și ieftin.. la multinațională am lucrat,deja standardele nu mai sunt axate pe omul bun,ci dacă e pila cuiva,iar dacă e mai vechi dar n-are spate ,e bun de disponibilizat fiindcă nu face ce vrem noi, conducerea,deși omul și-a dat sufletul să stea la serviciu cât a fost nevoie.
Comentariu beton!16
Ai perfecta dreptate. Asa am patit si eu dupa 11 ani intr-o firma. Voiau unii sa-si bage pila in locul meu. Plus ca stiam multe si puteam deranja la o adica. Tactica e simpla.. orice grup are un lider formal si unul informal. Cel informal e strans cu usa sa faca pasi in spate. Daca e fricos si/sau santajabil, tace. Eu asa mi-am pierdut “spatele”. Din momentul acela te trezesti ca vorbesti singur si argumentele tale sunt luate la zeflemea. Esti decredibilizat pas cu pas. Minciunile spuse des despre tine devin adevar in cele din urma. Ti se dau task-uri multe deodata, solicitate de persoane diferite, daca se poate in locatii diferite. Cel la care ajungi tarziu te reclama oricum. De fapt sunt intelesi. Daca tot nu a muscat-o cine trebuie, esti umilit. Trimis pe o functie in care esti subordonat unuia care vine in locul tau, eventual unul pe care l-ai format chiar tu.. Ultimul stadiu e sabotajul. Si e dureros sa-ti dai seama ca i-a ajutat cineva din “team”. Dupa care apare un zvon, printre oamenii care tin la tine.. care iti spun lucruri pe care le aud de la diversi, prin sedinta de sindicat, prin pauza de tigara, sau la masa.. Cum suna “am auzit ca astia vor sa-ti dea viteza” ? Anticipam chestia de la primele semne. Imi dadusem seama cu un an inainte si am inceput sa caut altceva. Am plecat la timpul potrivit, dupa 11 ani in care daca eram sunat la 2:00 A.M. ca le-a picat ceva mergeam sa rezolv. Dupa ce mi-am depus demisia, mi-au chemat toti colegii cu care stiau ca sunt in relatii bune la interogatoriu. Voiau sa afle musai unde ma duc. Teapa. Singurii care stiau erau din familie. 2 persoane. Deci luati aminte, nici o firma din lume nu-si va strica un loc de parcare sa va dezveleasca un bust pentru efortul depus. Ubi bene, ibi Patria. Nu priviti inapoi. Alternative exista mereu. Si inca ceva. Nu va sacrificati familia, timpul liber dedicat ei. In caz de ceva e singura care va intinde o mana.
Comentariu beton!52
Păi na, „a da” și „a plăti” nu e același lucru. Finețuri d-astea, de barosăneală.
Cand oi ajunge in situatia de a nu mai reusi sa dau cu capu la propria mea centrare aș căuta unu bun să-l antreneze si sa-l fac partener…10 % pentru inceput. Clar, dacă ai ajuns la stadiul de a delega pe cineva mai exista potential de crestere…deci, cu doi in atac sansa de gol creste…
Comentariu beton!18
Cam așa mă gândeam și eu c-ar trebui pusă problema.
Merg în Delta foarte des și eram obligat de împrejurări să ascult tot felul de asemenea „valori”.
D-aia mi-am luat barcă 😁
Comentariu beton!19
Te înțeleg. Ieri mi-aș fi dorit și eu o barcă.
Liviu și Mihai
Vorbeau tare intenționat, să fie auziți, nu?
Cam tot ce se întâmplă cu oamenii ăștia se întâmplă pe modul tare și foarte tare. Un fel de show off, dacă tot au spectatori.
@Mișule cred că oamenii respectivi te-au recunoscut și nu știau cum să facă ca să citească astăzi la tine pe blog povestea lor 😁.
De-asta românii lumpengheșeftari nu merită să existe.
Mă amuză cum anul trecut, tot din specia asta, încercau să dea vina pe potențialii angajați, că de ce nu se angajează, și că vor să importe muncitori străini pe salariu mediu (în timp ce ei calculau cu salarii minime pe economie pentru cei de aici), crezând că joacă într-un film și scapă dacă îi făceau pe străini și români să se certe.
Când au aflat șomerii și „asistații” că lumpengheșeftarii angajează străini pe salariu mediu, m-am bucurat că majoritatea nu s-au dus după fenta „They took our jobs”, dar reacția a fost normală: „Ce, mă? Deci AVEȚI bani pentru salarii medii dar nu vreți să le acordați, ai? Faliment ușor, ț-ai dracu’ de comuniști în haine de capitaliști ce sunteți.”
Comentariu beton!35
Dacă sărăcește din salariul de 5000 lei dat unui manager, atunci va sărăci oricum și afacerea nu-i merge bine, de fapt.
Dacă plătește bine un om care să-i gestioneze business-ul, oricare o fi el, poate are surpriza nu să plece, ci să-și producă singur un salariu dublu-triplu, pe care ăla nici să nu-l simtă pe minus.
De ce dracu nu pleacă unii antreprenori din punctul ăsta: hai să motivez un om să tragă cu dinții pentru amândoi? Cum ar fi fost diminețile noastre aici, cu tine șocat că ai auzit așa ceva? Și cafeaua ar fi avut alt gust, vedeam un licăr de speranță, un unicorn, peștișorul auriu.
N-ai prins numai pisici și brotăcei, ci și ciubote, dar la tăți ni-i greu. 😆
Mentalitate românească! Am auzit atât de multe cazuri încât mi-e greață! Pai altfel cum poate omul sa meargă sa “spargă” in Mamaia 4-5000 Euro intr-o săptămâna? Ca doar e patron!
Fabrica de farmaceutice (privată), făceau bani cu lopata și salariaților le dădeau “praful de pe toba”. După un an bun, cu rezultate super ok, vin “domnii patroni” de Crăciun și le dau angajaților câte o plasa cu 3kg de portocale! 🤮
Comentariu beton!31
Păi, na, e greu cu portocalele de Crăciun, sunt cozi peste tot, faci greu rost de așa ceva.
Dacă erau 3 kg de portocale pe vremea lui ceașcă erau aur curat. Fiica mea asta ține minte din copilăria ei: am găsit o sursă și le-am luat copiilor 27 kg de portocale. Ps: aproape nu-mi vine nici mie să cred ce văd scris, dar este trista realitate. 😎
Comentariu beton!20
Stai linistit ca peste tot e la fel.
Acum vreo luna, cea mai mare fabrica de prelucrare a carnii din Nemtia ( HM, ma citesti?) s-a inchis si orasul unde e fabrica a fost bagat in carantina. De ce? Pentru ca patronul fabricii a adus, cu avion charter, romani si bulgari pe care i-a cazat in niste baraci, cate opt in camera, nu i-a testat si ii platea cu salariul minim pentru 11-12 ore de munca pe zi, la 5 grade temperatura. Nemtii nici nu se dau jos din pat fara 15 euro/ora.
Te apuca si greata cand ii auzi pe nemti cum se plang de auslanderi ca fura, dau in cap etc., dar fara auslanderi, li s-ar duce economia de rapa. Ei refuza sa munceasca in anumite domenii, asa ca…strainii sa traiasca!
Am avut si eu experiente din astea cand imi cautam de lucru aici. Desi vorbesc foarte bine germana, cand imi auzeau/citeau numele pur romanesc, scadea brusc salariul.
Comentariu beton!29
Nu e singurul care se bazeaza pe forta de munca ieftina din Est, doar cel mai mediatizat. In toate abatoarele, fermele, horeca și Pflege(ingrijire batrani) e plin de est europeni dar sa zici ca noi sustinem economia și suntem cireasa de pe tort e de ras.Gastarbeiterii din Turcia de acum 30-40 de ani ce sa mai spuna atunci?
Pai dacă neamtul s-ar vinde ieftin atunci jumatate din România ar fi la/sub limita saraciei!Pentru ca nu ar mai fi la Germanica! De la 15 Euro in sus dar au o scoala de meserii cu Theorie și practica la greu făcuta, muncesc activ cele 8 ore nu 30 Minute apoi…. Zigarettepause😄
Un inginer, un electrician sau o asistenta au salarii brute de la 21 e/h in sus, 21% contributii sociale…. spune-mi cine sustine mai bine economia? Ei sau est europenii care lucreaza pe salarii de mizerie și sa o duca de la o luna la alta cer și ajutor social? După 2014 împreună cu eliminarea permisului de munca pentru romani, s-a umplut de „sustinatori” ai economiei germane care după minimul de 3 luni pe teritoriul Germaniei, uneori și fictiv deja erau pe social.
Refuz sa cred ca fiind o vorbitoare de limba germana egal ca ai nume pakistanez, turcesc sau romanesc ai trait „diferente salariale”.
Dar ca să revenim la subiectul din discutie,personal și din cercul de prieteni care lucreaza in pozitii bune in firme(aici in Germania) majoritatea sunt multumiti de patron/job/pachet salarial.
La infiintarea unei afaceri Camera de Comert pune la dispozitie diferite cursuri tocmai pentru a invata cum sa atragi oameni calificati, cum sa ii pastrezi/motivezi .De la asigurari medicale in sistem privat pana la bani de concediu/Craciun egale sau chiar mai mari decât salarul pe luna, grădinita (e durere mare cu locurile libere) in cadrul firmei pentru copii angajatiilor. (am o prietena care s-a mutat la Alt Job tocmai pentru acest Motiv).
Nu stiu cat se mai practica in ziua de azi genul acela de contract dar am o cunostiinta care a iesit la pensie de la uzinele BMW împreună cu 110.000 euro prima. Ce mi se pare super tare(nu stiu dacă e doar in orasul in care locuiesc) in cazul gunoierilor, jobul se „mosteneste” din tata in fiu, ma rog, se intra pe recomandare și foarte greu. Au niste salarii foarte mari și un Program foarte flexibil dar și multe „libere” primite.
Cat timp exista carne de tun, va persista și atitudinea Patronului de Delta…
@Sonnenschein subscriu in totalitate, pot sa spun ca nu m-am simtit niciodata discriminat, ci dimpotriva de multe ori am fost incurajat si ajutat sa ma dezvolt profesional. Si am lucrat in diferite medii.
Când o să ajungeți în București și o să întâlniți zeci de mii de antreprenori-samsari, o să vă vină dor de peștii ăia care făceau mișto.
Da, deja mă gândesc dacă să nu-mi iau acvariu.
Nu stiu, frate, ce se tot plang ca nu gasesc oameni buni!
Si pe-atatia bani!
Io il am, il fidelizez, il valorizez, il motivez, i-am facut pana si carte de vizita cu titlu pompos: sotzul patroanei!
Comentariu beton!33
Așa patroană…mai rar. 😀
Anunț la mica publicitate: caut Patroană. 😀
Comentariu beton!14
si sa nu uitam de benficii 😀
era un banc pe vremuri:
-I: Cum va rasfatati sotul?
-R: Cateodata tac.
😀
Cu acest mod de gândire, acești oameni nu vor ajunge niciodată antreprenori cu adevarat de succes, cu rezultate.
Vor rămâne vesnic la stadiul de mic SRL, care se descurca de azi pe mâine, mai cu o ciupeala la un contract, mai cu o plata întârziată la furnizor. Și vaitandu-se mereu ca nu ii ajuta statul, mediul, D-zeu, etc.
Când modul tău de a face business e axat pe profit cât mai mare și decontat din fonduri de stat cât de mult se poate (inclusiv în domeniul medical) ți se pare normal să urli pe toate gardurile că nu găsești specialiști și să-i tratezi ca pe ultimii sclavi pe cei pe care reușești să-i fraierești.
Sunt medic specialist medicină internă și când am terminat rezidențiatul mi-am căutat de lucru. Am găsit destul de repede un post la o clinică privată mică care are și laborator de analize și am preluat contractul cu casa de asigurări pe medicina internă, având consultații în marea majoritate cu bilet de trimitere. În plus examinam și candidați la școala de șoferi, respectiv pe cei care își preschimbau permisul. Am pornit de la salariul minim și am început să cresc treptat, fără să ajung la sume exorbitante. După vreo jumătate de an am primit telefon de la șefa unei clinici mari din oraș și m-am dus la interviu. După ce a început cu faptul că mi-a găsit CV-ul pe jos mi-a prezentat o ofertă aproximativ la fel cu ce aveam până atunci, dar cu posibilitatea de creștere prin trimiterile de la medicii de familie, care trebuie să trimită toți pacienții în aceeași clinică la alte consulturi (chestie cunoscută sub numele de suveică și pentru care în general sunt folosiți tinerii specialiști, care nu prea au alte variante dacă vor să-și păstreze locul de muncă). La această clinică cel mai greu este pentru interniști, șefa având aceeași specialitate. Am refuzat „oferta” și am rămas la clinica inițială, asumându-mi eventualele probleme la examenul de atestat în ecografie generală care se dă cu madama (care au și apărut, în momentul de față având o singură șansă rămasă de a promova examenul).
Am preferat să rămân la clinica mică, unde sunt lăsată în pace să iau propriile decizii, fără intervenții „de sus”, putând să recomand ce analize și investigații consider și unde se pot efectua. Nu am beneficiat de sfaturi de la colegi mai experimentați decât prin telefon, dar am reușit să tratez o gamă largă de afecțiuni fără greșeli majore (sper). Madama a reușit până la urmă să agațe un coleg doar cu jumătate de normă (e rezident la a doua specialitate și are salariu de acolo).
Între timp sunt și eu la a doua specialitate (nefrologie) și cu jumătate de normă ca specialist, fără să mă mai stresez pentru numărul de pacienți. Toate astea însă mă vor ajuta pe viitor, când termin nefrologia aș vrea să lucrez în ambulator și așa știu la ce să mă aștept. Mă gândesc să îmi deschid cabinet și să fiu propria șefă 😁
Comentariu beton!30
ame, taică (lăsaț comment-urile, că noi ne știm de pe alți cîmpi de internet pe care-i batem), ia să te bată gîndu’ ăsta mai tare, că facem și un crowd funding pentru tu, dacă-i cazu’…
mă duc să te spun la ăilalți, dincolo?
Mulțumesc pentru intenția nobilă, discutăm mai pe larg „dincolo” 😊
Aloo … ce bisericuță/moschee aveț voi aci, a ? Păi e frumos ? Ia dați-vă-n fapt!! Unde e dincolo ăsta ?
@HM,
Cred ca prin zona q pe undeva. 🙂
Eu sunt antreprenor, mă rog, pe jumătate, că am și un asociat. Firmă de consultanță în București, 50 de angajați, de la 22 până la 59 de ani, salarii nete de la 3.000 pentru juniori până la 8.000 la șefii de departamente. Asigurări medicale, training-uri profesionale, program flexibil, team-building, băuta cu colegii cam la două săptamâni, pisica firmei (da, Mihai, a noastra are și pui).
Edelweiss, nu am Range, am BMW (da, mă’, BMW, poate că sunt gherțoi!), are 6 ani vechime, trăncăne, că nu am timp să-l duc în service și l-am cumpărat în 2014 doar pentru că era la reducere. Mai am o casă pe care am cumpărat-o pe vremea când eram angajat și cam aici se termină bogăția. Bani in cont – spre zero, credit.
Avem colegi cu care lucrăm de 10 ani. Și de 9 ani și de 8. Dar sunt și unii care vin și pleacă după câteva luni, fie că au primit 300 de lei în plus în altă parte, fie că după 3 luni au învățat tot și nu mai au motivație (ei spun „challenge”, bine’nțeles), fie nu văd perspectiva de creștere în firma, fie „vor să încerce și altceva”.
Facem eforturi să înțelegem ce îi motivează pe oameni, dar încă există mistere pentru noi. Dacă după 3 luni te-ai plictisit, nu prea am ce face pentru tine. Dacă vrei sa iți vizualizezi drumul în firmă până la poziția de VicePresident pentru Asia și Pacific… pot să iți spun că avem și doua puncte de lucru – la Oradea și la Cluj. Da, testăm ideea de stock-option plan, dar nu va fi pentru toată lumea..
De curând o colegă și-a dat demisia, fiindcă „i s-a oferit o oportunitate”. Nu mai mulți bani, tot ca la noi, o poziție medie, la noi era senior, firma nu e decât puțin mai mare ca a noastră și cred că va face lucruri mai anoste acolo. Dar… „sunt la vârsta la care vreau să încerc cât mai multe”. Cum să te lupți cu asta?! Am încercat cu mărire de salariu, cu o realocare de proiecte, am discutat despre relația cu colegii și cu șeful de departament, nimic.
Vrem să angajăm oameni buni, suntem într-o căutare permanentă de câțiva ani. Dăm anunțuri peste anunțuri. Vin în total 100 de CV-uri (față de 500 cu ceva ani în urmă). Jumătate nu au nicio legătură cu domeniul, dar niciuna. Poate fi ok când angajezi juniori, dar acum avem nevoie de experiență. Din cei 50 alegi 20 de candidați. Nu aveți idee câți oameni tineri au avut în ultimii doi ani câte 6-7-8 locuri de muncă. Da, media este de 3-4 luni la un loc de muncă. De ce am mai încerca, când știm că și de la noi vor pleca peste câteva luni? Pe cei 20 selectați îi sunăm să îi invităm la o discuție. 5 nu răspund deloc de la telefon, chiar dacă încerci repetat, în zile diferite. Din cei 15 rămași, la vreo 5, la introducerea „ați aplicat la firma X pentru postul Y”, prima întrebare este „Ce firmă e asta? Nu mai știu, că am aplicat la multe”. Uneori vine și răspunsul „aaa, pe domeniul ăsta? Nu mă intereseaza.” Sau varianta „dacă salariul nu e minim 1500 de euro, nu avem ce să vorbim”. Alteori, deși in îl suni a doua zi după ce a aplicat, iți răspunde sec „nu sunt interesat(ă)”.
Stabilești 10 interviuri, nu peste o lună, nu peste o saptamană, ci peste o zi sau două. Din 10, 7 nu se prezintă. Din cei 7, unu sau doi dau SMS (telefon tot mai rar) și spun că nu mai ajung. Ceilalți nimic. Dacă îi suni, de obicei nu mai răspund.
Prostia asta cu cei zece care stau la ușa o tot aud de mulți ani. E fel de veche și legendară ca poveștile cu Ștefan cel Mare și turcii. De fapt, angajatul e stăpânul suprem, îl rogi să vină, îl rogi sa stea, îi mărești salariul la fiecare 3-6 luni, cauți să-l mulțumești: masaj la birou, bilete la spectacole, și pâine și circ, unul vrea să fie implicat în decizii, altul dimpotrivă vrea să-l lași în pace, nu pui presiune, nu îl cerți dacă a greșit – nu vorbesc să-l penalizezi, dar nu mai poți să-l certi – am avut un coleg care și-a dat demisia fiindcă a fost certat discret (nu în public, ci cu ușa închisă). Și-a dat demisia „pentru că nu se simte apreciat” și a plecat, nu a mai stat în preaviz, că oricum nu ai ce să-i faci. Paguba de vreo 6.000 de euro a suportat-o firma.
Aș putea să vă povestesc într-un întreg roman. De fapt, ce vreau să spun este că, atunci când eram angajat, dormeam mai bine noaptea, aveam concedii mai lungi și mai liniștite, îmi albea părul într-un ritm mai lent și câteodată aveam și mai mulți bani. Doar cu sexul stau mai bine ca antreprenor, că iau mai multă m**e de la clienți, de la furnizori, de la ANAF, de la bancă…
Comentariu beton!113
Comentariul ăsta este foarte mișto și la obiect. Atâta doar că nu cred că ești tipul de antreprenor despre care ziceam io.
te inteleg perfect, pana acum angajatul facea legea, dar cum eu am o firma in horeca, prevad in globul de cristal ca cel putin in domeniul meu se vor schimba trebuirile si se va echilibra situatia, gratie personalului ramas pe drumuri .
M-ar interesa o oportunitate in firma dvs… Eu as vrea sa ma mut in Cluj! In prezent lucrez ca gestionar pentru Michelin, in judetul Prahova. Daca doriti, va rog sa luati legatura cu mine pentru a discuta. Va multumesc anticipat!
@razvan 80% din Horeca va fi istorie pana la sfarsitul anului, in locul tau m-as gandi de pe acum incotro s-o apuc, sau poate vei face parte din norocosii aia 20%, poate…
” Edelweiss, nu am Range, am BMW (da, mă’, BMW, poate că sunt gherțoi!), are 6 ani vechime, trăncăne, că nu am timp să-l duc în service și l-am cumpărat în 2014 doar pentru că era la reducere. Mai am o casă pe care am cumpărat-o pe vremea când eram angajat și cam aici se termină bogăția. Bani in cont – spre zero, credit”, și relevanța menționării mele ar fi că?
Eu mă refeream fix la tipul de patroni menționati de Mihai,niște gherțoi avari. Eu având angajați, colaboratori și aici și în DE.
Ai simțit tu nevoia într-un comentariu super mișto să ai menționarea si raportarea asta de rahat.
Eu fac agricultura și l-aș mânia pe Cel de Sus dacă m-aș plânge. Sunt ani mai buni, ani mai răi. Mergem mai departe.
Daca n-ati inteles inca ce il motiveaza pe un angajat, dupa un atat de lung timp lucrat (evit sa spun „experienta”, pentru ca aia e altceva), schimbati minim trainerul, daca nu si altele.
@Adrian – unde s-ar putea trimite un CV ?
Tare bine spus !!! Si talentat la scris ! Chiar as vrea sa stiu ce firma e ….pare condusa de un om destept.
Adrian ai multă dreptate în comentariul tău.
Nu faci parte însă din categoria „cine mi-s eu…………” care se expun prin Deltă.
daca ma pricepeam la consultanta, va cautam 👍🙂
@Mihai Vasilescu: Nici io nu cred că-s genul ăla, fiindcă n-am mai fost de mult in deltă și nici nu-mi place peștele.
@razvan: Deocamdată în domeniul meu nu simt nicio schimbare. Și nici nu mă aștept la o schimbare majoră, căci ar trebui să se schimbe mentalitatea – și la „patroni”, dar și la angajați. Mai degrabă se va schimba legea ca să cotizăm mai mult la fondul de șomaj sau pentru ajutoare sociale.
Salutare,
Primul comentariu aici.
M-am angajat anul trecut in 25 iulie ca sofer livrare pâine,având titlul pompos de agent comercial,pentru 1400 net si masina la mine 24 din 24.
Ceva timp mai incolo masina in service,imi da alta masina si la sfârsit de tura zice sa las masina in curtea firmei,motivând ca doar cealalta masina aveam voie sa o iau acasa. (9 km dus-intors job-acasa)I-am pus cheile pe masa si am iesit. Patroana dupa mine la poarta sa-mi dea cheile si sa merg acasa cu acea masina. 5 minute mai târziu ma suna din service sa merg dupa masina.Deci,circ gratis.
In aceeasi cladire sunt 3 firme,una de croitorie. Ma nimeresc la incarcat cand era pauza la femeile acelea.Iese patroana mea si-mi zice,de fata cu vreo 12-15 femei,ca-mi lipsesc 9 pite din ziua anterioara.Zic sa mi le scada din salariu iar ziua urmatoare imi spune in particular ca s-au gasit cele 9 pite,era greseala de transcriere cantitate de pe o lista pe alta.A doua bila neagra.
Intr-o sâmbata (lucram 6 zile/saptamana)ma suna pe la 13.30 patronul si se intinde la telefon.Vazând ca nu mai termina am inceput cu o mâna sa dau lazile goale jos si sa imping cate 6 pe gresie. Aude si-mi zice ceva de genul:” Mã,io-s patron,nu ai pic de respect pentru mine,esti nesimtit,”. Iau foc si-l intreb daca trebuie sa stau pozitie de drepti cand vorbim la telefon.Imi zice ca sunt mârlan,nu am 7 ani de acasa.La acel moment ii comunic ca ne putem desparti fara sa-mi faca tensiunea 200,doar sa spuna ca-i dau cheile.Zice ca da,vine sa-i dau cheile.A venit,i-am predat masina si am plecat acasa.
Luni la 11.20 ma suna daca as vrea sa merg inapoi fiindca nu are pe cine sa puna in loc.Am mers,de prost.
In 20 luna asta,tot pe la 13.30,ma suna si-mi zice:” Ma,de maine esti in concediu 2 saptamani”.I-am spus frumos caci codul muncii prevede ca indemnizatia de concediu se da cu minim 3 zile inainte de concediu,de unde reiese ca notificarea angajatului trebuie sa fie cu si mai mult inainte.Imi raspunde ca e patron si face ce vrea in firma lui.De data asta mi-am scris demisia fara preaviz pe loc si am plecat.
Mi-a dat banii pentru concediu pe 6 luni si 2 treimi din iulie,plus salariul pentru luna iulie,ieri la orele 14.00.1604 lei.Dupa 10 zile,stiind ca-mi trebuie hârtie de la ultimul loc de munca sa ma angajez iar.Tot eu sunt nesimtit.Sa nu uit,mi-au dat si doi covrigi ieri. 😛
Acum caut patron care sa aiba vocabular mai diversificat,mai mult de „nesimtit,mârlan,lipsa 7 ani de acasa”.
Comentariu beton!51
La primul meu loc de muncă, o multinațională americană din FMCG, în calitate de angajat pe poziție managerială entry-level în România, una dintre valorile organizaționale cu care am rezonat foarte ușor în cadrul training-urilor avute a fost ”ownership”-ul. În traducere, însemna să tratezi business-ul, respectiv brand-ul (după care brand-urile, la nivelurile ulterioare de management) pe care lucrai, ca și cum ar fi fost al tău. Cu tot ce presupune acest lucru, cu toate bucuriile și satisfacțiile succeselor, dar și responsabilitățile, stresul, grijile și supărările atunci când lucrurile nu ieșeau bine. De asemenea, un alt lucru pe care l-am aflat și care mi-a plăcut foarte tare acolo a fost orientarea permanentă către client, către a dezvolta și oferi produse care să-i satisfacă nevoi știute (sau chiar neștiute, uneori) și să-i îmbunătățească viața, fie că era vorba de un săpun, șampon, scutec pentru copil, detergent pentru haine, absorbant pentru perioada menstruației, etc. Și un al treilea lucru care m-a impresionat foarte tare a fost atenția pentru competiția fair play, dus până la nivelul în care dacă, de exemplu, te nimereai în același loc cu oameni de la competiția directă care discutau chestii confidențiale și sensibile pentru business-ul lor în spații nepotrivite (de genul – restaurant, sau alt loc public), erai obligat moral să-i anunți că ai auzit acel lucru și să nu folosești ulterior în niciun fel informația împotriva business-ului lor, sau în folosul business-ului tău.
Prin urmare, pe lângă dialogul prezentat aici, eu recunosc că aș fi vrut să mai aflu detalii legat de felul în care vorbitorul se raportează el însuși la afacerea pe care o are, la nevoile clienților cărora se adresează, la felul în care vede competiția din domeniul în care lucrează, înainte să-mi fac o părere despre tipul de antreprenoriat pe care îl practică și dacă chiar e caz de pus problema ridicării tensiunii sau doar de o discuție chill pe subiect.
Se dezbate încă. Ce zici?13
Uite că aflu și eu ceva nou azi „ownership”. N-am știut că există un termen pentru asta. Eu așa am tratat toate locurile de muncă avute: ca și cum afacerea ar fi fost a mea și de mine depinde succesul firmei. E drept că patronii au profitat de chestia asta, iar mulțumire zero. De aceea am schimbat locul de muncă, iar aici patronul știe să-și țină oamenii aproape.
Fir-ar al dracu’ să fie cartea aia de proverbe și zicători care mi-a picat în mână la 5 ani. 🙁
Acolo am citit că „omul sfințește locul”.
Comentariu beton!20
Nu știu dacă mai există acum termenul, dar atunci exista și avea sens pentru toți cei care făceam parte din mediul/ecosistemul respectiv. Indiferent de proverbe și zicători sau alte particularități culturale, specifice unei adunături de oameni cu background-uri diferite, veniți din țări diferite, sau chiar din regiuni diferite ale aceleiași țări.
PS De curiozitate, care este varianta austriacă a lui ”omul sfințește locul”?
@Anduța: ar fi „Der Mensch heiligt den Ort”, dar nu am auzit să fie folosită.
Oricum am impresia că termenul ăsta de „ownership” e fluturat cu talent prin corporații pentru a motiva strict moral angajații, că financiar… mai subțire.
N-aș fi de acord. Dar depinde, desigur, ce înseamnă pentru tine ”gros”.
@Anduța: în funcție de perfromanță, undeva între 5-10% anual. E mult, e puțin, nu știu, dar eu așa mă văd.
Atunci când compania crește și cu aportul meu, atunci merit și eu o parte din profit. Și nu-s genul de om care stă la serviciu doar ca să aibă unde merge și de unde veni.
5-10% ce? Creștere salarială anuală sau procent din profit?
Q : vă asumaț și 10% din pierderi ? Sau .. ca niște buni români când se scutură corabia dați bir cu fugiții ?
Comentariu beton!12
@Anduța: 5-10% creștere salarială anuală.
@HM: de la ultima firmă am plecat pentru că pe motiv că a scăzut numărul de contracte, mi-au tăiat 50% din salariu, că așa au vrut mușchii patronilor. Aceeași patroni care promiseseră 5% creștere salarială anuală stipulată-n contract, pe care n-am primit-o niciodată. Atunci de ce n-aș părăsi firma cu prima ocazie?
Nu știu io boss d’astea … io-s băiat sinplu dă la țeară … tu o dădeai cu blownershipu’ în reply-ul dă mai sus. 😋
John, legat de impresia ta privind subțirimea părții financiare in corporațiile care flutură cu talent termenul „ownership”, la cea de care vorbesc eu, a fost așa: de la cartea de muncă citire, văd 5 creșteri salariale între 01.07.2003 și 01.03.2006, creșteri cuprinse între 22% minim și 36% maxim vs. creșterea anterioară. Baza inițială fiind de patru ori mai mare decât nivelul salariului mediu la acel moment în România.
Așa că nu știu pe ce iți bazezi tu impresia, dar eu nu prea văd motive la acest moment să-mi schimb dezacordul exprimat.
Eu inca lucrez acolo. 😁
Mi se pare atat de clar din ce ai descris ru ca numai una-i intre stele.
@Anduța: tu reprezinți un caz fericit. Poate sunt și alții ca tine. În atâta negru, trebuie să existe și câteva picături de alb, nu?
John, nu de mine si cei ca mine era vorba, ci de impresia ta negativă și greșită, exprimată în incompletă cunoștință de cauză la adresa investiției pe care o fac corporațiile în oamenii angajați.
PS. Știi că și raportul dintre alb și negru pe care-l vedem fiecare în jur e tot o impresie, da?
@Anduța: stai așa că deja intrăm pe alte domenii. N-am pomenit nimic de investiția făcută de companie în angajat. În acest caz, mi se pare de bun simț ca angajatul să-și onoreze partea de contract.
În cazul meu, compania nu a investit nimic în mine, dar pretenții de plus valoare avea. Bine, patronii respectivi sunt complet idioți (ea ajunsă milionară doar în urma divorțului de fostul soț milionar; iar el un lache flaușat pus pe căpătuit având legături cu armata britanică) și habar n-au ce-nseamnă perspectivă, investiție șamd.
Angajau oamenii pe salarii derizorii s-apoi se mirau de ce-s furați la sânge.
Cea mai mișto fază a fost când a apărut unul din șefuți cu o mașină nouă la doar un an de la angajare, în condițiile în care avea 3 copii la școli private și soția casnică. Patronii tăntălăi nici atunci nu și-au pus problema cum a reușit acel șefuț asta.
@Edelweiss: m-am uitat în urmă la comentarii… a ta era gluma cu Range-ul care trebuie schimbat în fiecare an. Am continuat gluma, eu nu am Range, am bâmv, d’aia nu l-am mai schimbat de vreo 6 ani și nici nu l-am reparat. Poate dacă aș fi patron adevarat, l-aș schimba mai des. Și despre gherțoii cu bmw s-a tot scris pe aici, așa că mă simt cu musca pe căciulă.
Relax, că și io tot BMW am. 750d din 2017, luat anul trecut. De plăcere.
Vorba aia, daca esti dispus sa platesti salariatii numai cu banane, doar maimute o sa poti angaja! numai bine!
Comentariu beton!24
Daca el se valorizeaza la 5000 ron, atunci sigur are un business pe care il poate face oricine….nu iti bate capul, nu erau antreprenori, erau combinatori mioritici…pe de alta parte, ar fi interesant sa prinzi si un dialog al angajaților, vis a vis de cat is ei de importanti si de neînlocuit si neapreciati…tu ce crezi, daca nu era asta paradigma noastra existentiala sau cum vrei sa ii spui, mai eram in siajul Bulgariei? Vant din pupa prin Delta aia si nu mai consemna decat anecdotic emanatii de genul celor scapate de “dnii” aia..
Adica pe bune chiar s’egzistă sau mai bine zis sunt asa uameni pregatiți pe care ar putea sa i platesti cu salariul unui gardean public ….hoo …sorry politist local si săț ia decizii de 100k euro … în locu’ geniului antreprenorial carele ești tu big fucking investor
….crecă ori erai beat mort monșer Vasilesco ori n ai priceput moneda discutiei ….
E posibil să fi fost beat, am cam scăpat în cola zero aici.
Povestea este mai lunga…cei de genul celor din poveste sunt mult mai „profunzi”. Nu găsesc oameni pregătiți pentru ca nu au nevoie de asa ceva. Asta ar însemna sa-i lase sa-si pună pregătirea profesionala în practica, sa ia decizii , sa facă lucrurile sa meargă. Pai și daca asta face angajatul meu, eu cum ma mai laud la o bere , în gura mare ce tare sunt eu ? Nu ma pot lauda ce norocos sunt ca am găsit un angajat bun, ca asta nu da bine la public, nu ?
Aia sunt doar patroni de conjuctura. Din păcate se aplica zicala ‘Da-i omului puterea sa ii vezi adevarata fata. Asta este…trebuie arse niste etape în dezvoltarea asta spre o societate dezvoltata dar cu mentalitățile unora o sa dureze cam mult. E clar ca vorbeau tare doar sa se laude și dacă doar atata pot discuta în vacanta e clar la ce nivel sunt. Mai bine stai cu bata în apa și cu gândurile tale…iesi mai bine.
Povestea este mai lunga…cei de genul celor din poveste sunt mult mai „profunzi”. Nu găsesc oameni pregătiți pentru ca nu au nevoie de asa ceva. Asta ar însemna sa-i lase sa-si pună pregătirea profesionala în practica, sa ia decizii , sa facă lucrurile sa meargă. Pai și daca asta face angajatul meu, eu cum ma mai laud la o bere , în gura mare ce tare sunt eu ? Nu ma pot lauda ce norocos sunt ca am găsit un angajat bun, ca asta nu da bine la public, nu ?
Offtopic. Fix acum o săptămână mă întorceam din Deltă – Mila 23. Am tot zis că nu comentez nimic la toate articolele și pozele tale, dar nu mai pot, băh Mi’aie! Mai stai mult? 😀
Și pe topic una!
Întâmplare fix înainte de pandemie și de starea de urgență – dar știam ce urmează. A mea soție: job mișto si aproape de casă (15-20min pe jos sau 5-10min cu autobuzul, București). Salariul fix ala din articol, 5000. Șef: un jeg care in ultima vreme o credea sclavul lui si o trata în funcție de cât de nervos era, țipând și fortând orice dialog înspre scandal, condimentând cu ceva jigniri. La a 3a abatere, am susținut-o când a zis (plângând) că își ia geanta binișor și mearge acasă, urmând a-și depune demisia a doua zi – ceea ce s-a și întâmplat.
A stat 4 luni fără job și ne-am descurcat așa cum am putut, dar n-am regretat o secundă decizia luată. A fost o decizie bună? DA, atât timp cât face bine la căpuț!
Cât timp cât suntem sănătoși și ne duce capul, n-o să murim de foame. Dar nu suntem sclavii sau cârpele nimănui. Atât!
Comentariu beton!37
Am facut si eu acelasi lucru acum cativa ani, intr-o situatie asemanatoare cu a sotiei tale, cand seful a inceput sa isi verse nervii si sa urle la mine. A doua zi mi-am depus demisia. Apoi seful a incercat sa ma faca sa ma razgandesc, spunandu-mi ca am ales cel mai prost moment sa plec, acum cand tocmai urmeaza sa incheie un mare contract, o sa creasca salariile, etc. Si am plecat si am avut o vacanta de vara frumoasa si relaxanta, ca in copilarie 🙂 Despre firma am aflat ulterior ca acel contract nu a mai fost incheiat, au fost niste probleme cu banii si fostii colegi nu si-au primit salariile vreun an de zile. Deci cumva s-ar putea spune ca mi-am ales cel mai bun moment sa plec.
Revenind la zilele noastre, ma bate gandul sa repet istoria, avand in vedere faptul ca eu imi fac treaba bine si conditiile de la firma s-au inrautatit… si tot contextul legat de serviciu, din ultima perioada, nu ma motiveaza sa vreau sa evoluez… nu cu ei, nu alaturi de ei… si atunci… ma cobor eu la nivelul lor, in cocina… sau incerc sa ignor, sa ma pacalesc ca nu vad toate cele neplacute/rele care se intampla in jur… sau plec…
Same shit cam peste tot, inclusiv corporatii. Se mentin, nu peste tot si nu 100%, preferinte, animozitati, daca ai noroc de un sef care te sustine dai peste altul mai mare care iti insira niste procente derizorii si policy compliance bullshit. Nu mai zic de diferentele de salarii pe acelasi post, atributii mai putine in V Europei si de conditii in aceiasi companie. Pai nene, la frantuz(de astia stiu mai multi) cand s-a incheiat programul pai ura, pl si la gara nu ca urgente, nu ca sa vezi, c-o fi, c-o pati, nimic.
Problema este când vrei să îl trimiți la tot felul de cursuri de specializare (cursuri scumpe) și îi pui în vedere că trebuie să stea angajat la tine încă un an, altfel plătește contravaloarea cursurilor și te refuză . Iar mai apoi îți spune că nu faci nimic pentru el ca angajat. Asta cum ți se pare?
ilegala.
@wd: greșești.
@wd dacă ți se spune de la bun început că trebuie să stai o perioadă de X ani dacă tu faci un training… nu mi se pare atât de ilegal. Boss ai citit contractul, ai semnat pa puiu, dacă pleci tre’ să plătești. Ultima oară când am semnat un contract m-au lăsat vreo oră și ceva să îl citesc bine.
Și am refuzat să fac training-uri fix pe motivul acesta, mi se imputa plata unei sume proporțional cu timpul stat. Și majoritatea erau de umplutură, băi dar unul chiar dădea bine la CV…
@BaGheRa, @John Temple: din cate stiu, practica aia e ilegala din punctul de vedere al Codului Muncii. Dar daca iti trimiti angajatul la un curs si apoi ala vrea sa plece, poate trebuie mai multa atentie cand selectezi angajatii pe care ii trimiti la cursuri. Si toata asta dublata de politica de fidelizare a angajatului – daca firma are asa ceva. Moral sigur ca nu e ok sa-ti plece omul dupa ce l-ai scolit, la fel cum nu e ok sa-l „legi de glie”.
@Catalin Schaer: de acord, dar există sau ar trebui să existe un contract între părți: îți plătesc cursul, rămâi la mine perioada X. Vrei să pleci înainte de expirarea perioadei? Bun, dar plătește contravaloarea cursului. Așa mi se pare corect.
Ce spui tu nu se poate aplica în cazul facultăților, pentru că statul român e incapabil să gestioneze situația. Habar n-are cum să regleze piața muncii. Nu doar asta, dar o mai și distruge pe deasupra.
Sunt inginer, șef de atelier la 20 de muncitori, iar cu câțiva ani in urma pe lângă postul meu mai erau 2-3 cu diverse atribuții(programare CNC, inginer tehnolog, pregătire documentație) si încet încet au plecat toți si am rămas singur acoperind acum toate acele atribuții de unul singur. Nu au venit niciodată sa zică din proprie inițiativa sa zică ca salariul e prea mic, cum sa facem sa fie mai bine, uite asta si asta sa te ajutam. Neh, se mira doar când vrei sa pleci si ca esti nesimțit, după cum ai scris si tu/zis cei din articol, ca te învață tot si apoi pleci.
Muncitorii au început sa abordeze o alta tactica: primesc oferte de la concurenta, isi depun preaviz apoi ca vor sa plece, negociază când sunt chemați la etaj pe idee ca îmi dai sau plec la altul
Eu tocmai am împlinit 15 ani de când am ieșit de pe piața muncii. Am fost un angajat nashpa, exact din cauza faptului că gândeam ca și când firma ar fi fost a mea. Bine, și din cauza ideii stupide cum că șeful meu ar trebui să fie mai bun decât mine.
Am trăit vremuri interesante în calitate de ceea ce s-ar putea numi investitor financiar (adică în cuvinte mai simple aveam 50% dintr-o firmă fără să mp implic direct în management). Și după ceva vreme am găsit și nișa în care să pot să mă desfășor ca antreprenor. De vreo 8 ani mă simt bine, într-un business în care criza financiara sau sanitară nu au implicații directe (salut Edelweiss!).
Nu am nicio șansă să îmi angajez un ajutor pentru că aș avea nevoie de clona mea mai bine pregătită; am încercat și este destul de evident pentru mine că ”tinerii din ziua de azi” au o motivație complet diferită. Plus că încă o persoană activă în firmă nu e deloc echivalent cu o creștere a businessului. Iar la ce povești aud… aș zice că una din marile realizări în 8 ani este că de fapt nu am nevoie de angajat sau partener
Btw, am aceeași mașină de 11 ani (o Honda) iar ca mașină secundară (a soției, gen) o Fiesta. Stau în același apartament de vreo 17 ani, într-un cartier mai degrabă rău famat din București, și am o reședință secundară într-un sat la juma` de oră de km 0.
Concluzie – on topic – nu sunt angajat nici angajator, nu am nicio treabă cu patronul român așa cum este el prezentat (de regulă în culori pastel, viața bate filmul) pe bloguri. De ce comentez aici? Păi, evident, ca să mă laud. Ah, și poate mă caută Edelweiss și iese de vreun business, deci 5 minute cu mare folos 😀
Comentariu beton!16
Mda … alt soloprenor d’ăla …
”soloprenor”! Îmi place, o să mai folosesc și eu cuvântul.
Poveste: un nepoțel cu multă școală s-a apucat și el de ”soloprenoriat”, contracte cu niște englezi și wfh. Când se plângea că este foarte aglomerat l-am sfătuit să își găsească un angajat, partener, ceva. Mi-a răspuns că ar face chestia asta, dar pe o rază de câteva sute bune de km nu există nimeni care să știe despre ce e vorba.
Nu că la mine ar fi la fel, ce fac eu nu e chirurgie pe creier, doar că e foarte greu de găsit un om cu profilul corect.
iaca numa’ acu’ ajunsăi acasă, de pe șușălile patriei și ale unei țări vecine și pretine; așa că n-am apucat să mă fac de cîcat mai devreme…
viața mi-a dat lecții pe care nu le-am asimilat la timp, așa că amu-s în mijlocul lacului și oriunde aș vrea să înnot, tot dracu’ ăla e…
anul trecut am auzit cea mai tare chestie evăr de promovare personală; un amic îmi povestește că firma pentru care lucra (și lucrează) și-a schimbat acționariatul; bunînțeles, nou management, nou CEO, întîlnire cu subordonații; fiecare se prezintă succint, gen “salut, sunt mi’aie, 30 de ani, 3 ani în firmă, căsătorit, doi copii”…al meu, mai în spatele sălii, se ridică și..”sunt Ionel și n-am nici un credit!”; la petrecerea de după, CEO-ul se duce la el, îi strînge mîna și îi spune “am înțeles perfect ce ai vrut să transmiți”; e tot cu ei, avansat, good life…
acu fo’ doojdeani, lucrînd într-o agenție de turism, ne ocupam inclusiv de obținerea vizelor Schengen pentru grupurile organizate și nu numai; într-un consulat, nu zic statul, primesc de la funcționar, cetățean european, următoarea replică: “n-am cele 5 mărci rest (la taxa de viză); dacă vrei, așteaptă!”…mi-a picat efectiv fața dar tînăr fiind, n-am reacționat corect; am plecat…am aflat ulterior că respectivul avea 3 luni de România; eram obișnuit că portarul de la ambasada franței vindea bonuri de ordine dar la un funcționar al statului respectiv, care nici nu s-ar fi gîndit la așa ceva la el în țară…nu m-aș fi așteptat;
nu se știe cît este de adevărat dar se povestește că la unul dintre primele Consilii de Miniștri, primul Sigmaringen ajuns rege al Principatelor își întreabă prim-ministrul în persoana lui Lascăr Catargiu, despre corupția endemică ce cuprinsese întreaga țară; acesta, luînd un cub de gheață din frapieră, îl pasează din mînă în mînă pînă cînd la el se întoarce o așchie invizibilă de gheață și îi spune regelui ceva de genul “nu putem dovedi că există”; una dintre variante este că în timp ce dezavua subiectul, scuturîndu-și palmele, face să ajungă cîțiva stropi de apă inclusiv pe mîinile Suveranului…butadă sau adevăr istoric, cert este că “porțile orientului” pe care le populăm noi sunt extrem de selective cu ce lasă să intre în mentalul și comportamentul colectiv…
da’ să ajung la oile mele; am terminat studiile universitare și refuzînd ofertele tatălui meu de a-mi facilita accesul la posturi în finanțe sau bănci în micul oraș moldovinesc din care mă trag, înarmat cu un costum nou și cu multă temeritate (uneori nesimțire, aș numi-o acum), am purces să cuceresc moldava capitală; am avut vreo 4 job-uri, salarii decente dar nothing more; mă gîndeam serios să emigrăm însă nevastă-mea nu prea (deloc) voia; și apoi l-am cunoscut pe EL: marele intreprinzător străin; cînd am stat de vorbă serios prima dată despre o eventuală colaborare, m-a cîștigat instantaneu cu optica lui privind cîștigurile ( evident de ambele părți): sky is the limit!
și așa a fost; mai bine de 10 ani; am tras ca un rob (el inclusiv), am construit o echipă care la comanda “săriți!” întrebam doar “cît de sus?”; pentru că era valabilă și reciproca; era; o tempora…
doar căăă…s-a învățat cu bani; ne-a preluat o firmă străină (conaționali de-ai lui, leaderi în domeniu) el și-a vîndut participația și a rămas doar administrator; avînd ceva parale, avînd bonitate bancară, ne-a lăstat în boii noștri (vreo 4-5 ani) și s-a lansat în alt domeniu (formal era administratorul dar noi ne ocupam de tot); pe scurt, nu i-a mers; pentru că oameni ioc, ifose cît cuprinde (vorba lui Oscar Wilde, “pălăriile îi rămăseseră mici”), pierdut contactul cu realitatea; plus o mulțime de pupincuriști (ce-i drept și lui a început să-i placă; mult; de aia, în ultimii 7-8 ani relațiile noastre s-au răcit considerabil) și atîrnache la portofel; i-a trecut glonțul pe la ureche cum se spune iar traiectoria acestuia a fost deviată în al treisprezecelea ceas de un CINEVA pe care l-a cunoscut printr-un concurs de împrejurări…nu zic mai mult; servicii; anfa, a lichidat biznisu’, cu ceva pierderi dar suportabile; ei, ce faci acu’, Gregoar? trebă parale, că viața (aia bună) îi scumpă…unde-s bani? aaa, la prima dragoste…ia atunci să fac eu o căpușă drăguță pe care s-o punem la supt…(acum opt’șpe ani nici nu i-ar fi trecut prin cap; d’aia ziceam de porțile orientului); doar că, ce să vezi, boss-ul ăl mare (care n-a călcat pe aici de ani buni, că-i este o frică de lumea a treia…), s-a gîndit că ar fi bine să mai facă nește parale pentru copchii, așa că a vîndut participația majoritară la tot grupul de firme proprii, unui fond de investiții…
se anunță vremuri cel puțin interesante; io, ce să zic, sunt convins că voi plăti laissez-fair-ul de care am dat dovadă (pentru că, deși nu e așa, în ochii CEO-ului sunt omul administratorului) dar nu-mi fac mari griji; o iau de la capăt; nici nu mă pot duce să-l dau în primire p’ăsta pentru că 99% sunt convins că lui nu i se va întîmpla mare lucru (sfat pe care mi l-au dat prieteni deștepți, buni în business, cunoscători ai realităților); mi-e lene să-mi caut de lucru, mai ales că la ăia 5000 ai patronului din articol mă uit c-un singur ochi, iar pentru ce știu eu să fac, recte “să dau din gură” aka vînzări, sunt superbine plătit; aștept șutul în …pentru pasul înainte și/sau sancțiuni pentru un conflict deschis cu toată lumea;
de ce toată polologhia asta? am trei sfaturi pentru cine mă citește, este sub 30 de ani și nu vrea să emigreze (caz în care societatea te va purta pe drumul tău fără extraefort din partea ta):
– nu te căca pe ce ai învățat (dacă ai învățat) în școală! cărțile alea le-au scris oameni mai deștepți ca tine…
– securizează tot! scrie-semnează-parafează! verba volant și nici nu merge cu tine în instanță…
– nu te împrumuta! cel puțin nu înainte de 35 de ani…dacă te împrumuți, fă-o pentru investiții, nu pentru consum (casă/mașină/mobilă/vacanțe/botox la pitzi); fii deștept, nu te lăsa manipulat…
eu nu am fost deștept…
PS veața e complexă ș-are multe-aspecte…
hai pa, m-așteaptă plantația în cîteva ore…
Adrian ai multă dreptate în comentariul tău.
Nu faci parte însă din categoria „cine mi-s eu…………” care se expun prin Deltă.
Intrebat de Gabriela,proaspata sotie a lu Gheorghe Dinica,de ce nu are si el o casa ,la cat de cunoscut e,Ghita i-a raspuns:eu nu am dar toti ospatarii care m-au servit au cel putin o vila.
Totusi , nici unul din asa zisi manageri nu vrea un venit bazat pe rezultate! Se vrea salariul maxim posibil , dar fara garantia rezultatelor. Aici as pune eu punctul pe “i”
legarea venitului salarial de niste performante ( cifre) exacte. Ca multi care vin promit luna de pe cer doar sa prinda postul
dupa care realizezi ca habar nu are ce sa faca, Si daca chiar prinzi unul bun , acest manager-angajat se va transforma intr-un mic patron , angajand alri oameni cu salariul jalnic , tragand de ei maxim . Ironic , nu?