Fără intenția mea, s-a stârnit ieri pe-aici o mini-dispută București versus provincie. Dar dacă tot s-a stârnit, mi-am zis s-o continuăm și azi, dar pe bune, cu argumente.

Locuiesc în orașul ăsta din 92, practic am trăit aici mai mult decât la Vâlcea, deci cred ca pot să afirm că sunt bucureștean. Îmi place Bucureștiul și, cel puțin în acest moment al vieții mele, nu mă văd trăind în alt oraș din spațiul carpato-danubiano-pontic, deși la un moment dat am luat serios în considerare c-aș putea să mă mut la Cluj, Sibiu, Brașov sau Tmișoara (toate patru îmi plac la fel de mult).

E orașul de unde se dă tonul în țara asta. E orașul unde nu se doarme niciodată. E orașul unde poți să mergi oricând la un concert bun sau un spectacol de teatru, la un meci, sau la aproape orice vrea mușchiul tău de ipster iubitor de frumos. E, fără nicio urmă de îndoială, orașul cel mai mișto din România.

Și totuși, în toți anii ăștia de când locuiesc aici, pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori am asistat la scene de altruism adevarat, la scene în care cineva a fost dispus, complet dezinteresat, să ajute sau să facă un bine cuiva din jur.

Tot ăsta e orașul în care am renunțat să mai merg cu mașina la muncă de teamă sa nu sfârșesc ori la pușcărie, ori cu dinții scoși, după vreun conflict din trafic.

Tot ăsta e orașul unde mi-am luat genți în cap pentru c-am avut tupeul să intervin într-o altercație domestică. Să ne înțelegem, gențile mi le-am luat de la doamna care era agresată.

Tot ăsta e orașul în care în fiecare dimineață cetățenii care coboară la metrou au niște fețe de parcă se duc toți la tăiere.

Tot ăsta e orașul în care locurile de parcare se moștenesc din generație în generație.

Ăsta e orașul în care aproape în fiecare zi mă cert cu cineva care se bagă în față la coadă la megaimaj.

Tot ăsta e orașul în care a trebuit să blochez jumătate de bulevard ca sa verific dacă omul care stătea întins pe jos mai trăia sau nu.

Tot ăsta e orașul în care s-a inventat milisecunda. Nu știți ce e milisecunda? E fracțiunea de secundă care trece din momentul în care s-a făcut verde la semafor până auzi primul claxon din spate.

Dar eu sunt subiectiv, vorbesc doar prin prisma experiențelor persoanele, deci e foarte posbil să mă înșel. Așa că, ce voiam să vă rog, puteți să-mi povestiți și mie când ați primit ultima oară ajutor dezinteresat de la un cetațean al Capitalei? Și când zic dezinteresat, mă refer la un cetățean care v-a făcut un bine sau ceva bun, făra să aibă pretenția să primeasca nimic în schimb. L-a făcut și-a dispărut definitiv din viețile voastre.

Același lucru îi rog și pe cei din provincie. Nu, nu sa ne spună de câte ori au fost ajutați de cetățeni ai Capitalei (deși, dacă s-a întâmplat, cu atât mai bine, să ne zică), ci de câte ori li s-au întâmplat lucruri de genul ăsta prin țară.

La sfărșit, vedem dacă am vorbit prostii sau nu.