E aproape trist
Da, e aproape trist să constați câți oameni care, teoretic ar trebui să cunoască limba română, bagă N-ul ăla care n-are ce să caute acolo. E la fel de trist ca la R-ul din repercuRsiune.
Da, e aproape trist să constați câți oameni care, teoretic ar trebui să cunoască limba română, bagă N-ul ăla care n-are ce să caute acolo. E la fel de trist ca la R-ul din repercuRsiune.
Mărturisesc că și eu am făcut multă vreme confuzia asta. Și nu doar că o făceam, dar eram convins că nu greșesc absolut nimic. Până mi-a explicat cineva mai deștept decât mine cum stau lucrurile și, mai ales, cum să fac să nu mai confund niciodată cele două cuvinte și în ce situații se folosesc. […]
Nu, serios, nu vă sună urâțel la ureche când auziți „vroiam”? Sau când îl folosiți? Că pe mine se strânge carnea ori de câte ori îl aud. Mai jos aveți și o explicație extrem de scurtă și de logică a faptului că în limba română nu există „vroiam”.
Acum să vă văd. La câte vă încadrați la „normal” și la câte la „psycho”? Eu m-am recunoscut în vreo trei de la „psycho”, de ce să mint. La aia cu chipsurile, la aia cu spălatul cuțitului după ce tai doar pâine cu el și la aia cu cartofii prăjiți. Dar să știți că m-am […]
Fără intenția mea, s-a stârnit ieri pe-aici o mini-dispută București versus provincie. Dar dacă tot s-a stârnit, mi-am zis s-o continuăm și azi, dar pe bune, cu argumente. Locuiesc în orașul ăsta din 92, practic am trăit aici mai mult decât la Vâlcea, deci cred ca pot să afirm că sunt bucureștean. Îmi place Bucureștiul […]