Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Raționamentul e simplu. Oricare ar fi procedura după care ești suspendat (n-o știe nici dracu’), indiferent că te raportează prieteni sau postaci, ori că există un algoritm care caută singur printre postări vechi până dă de cuvinte cheie, atâta vreme cât N-AU CE să găsească, nu poți fi suspendat. Cel puțin așa ar trebui să stea lucrurile în teorie. În practică, de la ăștia de la Facebook te poți aștepta la orice.

Da, ar mai fi existat varianta să le iau la mână pe toate, postare cu postare, și să le șterg doar pe cele care nu păreau ok. Chiar am încercat să fac asta, dar după o oră și jumătate de șters postări din 2010 (care părea că nu se mai termină și era cel mai „sărac” an), mi-am dat seama că în ritmul ăsta nu ajung nicăieri, cel mult la spital cu nervii-n pioneze, așa că m-am apucat să caut o soluție care să-mi permită să șterg postări bulk, la grămadă.

A durat ceva, pentru că dădeam peste tot felul de chestii care nu funcționau sau erau mult prea complicate, dar până la urmă am găsit-o. Este o extensie de Chrome (Social Book Post Manager pe numele ei) care-ți permite să selectezi anul și luna (sau toate lunile din anul respectiv) pe care vrei să le ștergi. N-a funcționat nici extensia asta brici, mai cârâia, se mai opintea, dar până la urmă și-a făcut treaba.

Bref, trei zile mai târziu, mi-am făcut cadou un cont de Facebook curat ca lacrima, cu numărul de followeri intact. Pentru că, până la urmă, cred că ăsta era scopul meu ca publisher (mda, am pretenția nesăbuită de a mă considera publisher), să-mi țin contul în viață și activ. Ok, a fost frustrant să șterg cu mâna mea atâta muncă, dar până la urmă la ce-mi mai foloseau postările vechi în afară de a furniza material jegoșilor pentru report? La nimic. 

Postările pe Facebook mor după câteva ore sau maxim câteva zile, dar asta doar dacă se viralizează. Atât. În rest sunt content mort pe o platformă care nici măcar nu-mi aparține. După câteva săptămâni nu le mai citește nimeni, nici măcar deținătorul contului. Așa că le-am șters fără nicio urmă de regret, eu le-am făcut pe ele, nu ele pe mine.

Și cu asta le răspund și celor care își manifestau nedumerirea pe când mă plângeam de suspendări. Pentru că am tot citit/primit o grămadă de „recomandări” de genul: „mai dă-l în morții lui de Facebook că nu moare nimeni fără el”. Sau celebra: „există viață și dincolo de Facebook”.

Da, așa e, nu moare nimeni fără rețeaua lu’ nen-tu Zuckerberg. Dar cei care pun problema așa poate nu știu că în spatele unui cont de Facebook cu peste 10.000 de followeri este muncă. Multă muncă. N-a venit nimic peste noapte. Eu nu-s vedetă tv, nu-s gazetar, nu-s starletă porno ca să mă trezesc cu followerii de pe o zi pe alta. Eu am intrat în online venit de pe stradă și tot ce-am făcut am făcut singur în cinci ani de muncă grea. Drept pentru care mă consider îndreptățit să fac tot ce pot ca să-mi păstrez urmăritorii, nu postările. De scris mai scriu eu altele.

Gata, că m-am lungit și nu asta era ideea.

Așadar, dacă știi că în trecut ai postat folosind cuvinte sau fotografii neortodoxe și te intersează să nu treci prin una sau mai multe suspendări ale contului, sfatul meu ar fi să te apuci de șters postările. Și încă repede.

P.S. Nu spun că e ceva normal și cred că oricum s-a ajuns mult prea departe, dar sunt convins că, la cum se prezintă lucrurile în momentul de față, asta e cam singura soluție viabilă.